Linistea dinaintea furtunii

[Kennya Allen]

Kennya se uita cateva momente intens la Ruthie.
"Nu te mai plange atat. Nu o sa ajungi nicaieri."
Acum se uitau amandoua, una in ochii celeilalte.

"Ai de facut o alegere in viata, ori accepti pozitia in care te afli, ori o schimbi. Daca alegi sa te lasi dusa de-a lungul vietii de evenimente, in speranta ca ceva se va schimba pentru tine in bine, nu vei ajunge foarte departe. Iti reamintesc ca, atunci cand vine vorba de schimbarea circumstantelor in care te afli, ai acea putere. Trebuie doar sa o folosesti."

Isi intoarse spatele la ea si se prefacu ca bifeaza din nou ingredientele pe pergament. Aveau un drum lung in fata, dar ea era gata sa-l urmeze. Indiferent de pericolele ce se aratau inainte. Stia ca nu trebuia sa se planga de obstacolele pe care le avea de confruntat, stia ca nu trebuia sa-si piarda timpul cu ganduri negative deoarece va pierde de fapt sansele de a continua si de a merge mai departe. Statea mult punandu-si in minte sa nu se gandeasca la obstacole ca la niste probleme, le vedea foarte clar ca niste oportunitati. Isi aminti deodata cuvintele lui Raizen 'Tu ești o persoanã bunã, rãul nu e de tine.'. Cuvintele astea o inaspreau. Acum mai mult ca oricand avea o atitudine de neoprit. Nu avea sa se dea batuta si sa recunoasca lucruri puerile. Simtea determinarea adanc infipta in oase.