Intalnire cu Cap-de-Mort

[Scarlett Soul]

Mi se mari inima, incepu sa bata din ce in ce mai tare, iar apoi o liniste brusca, taiata de vorbele lui Jade :
"Bine...Mergem ? " , intreba fata, cu un deosebit calm in glas. Parca toate grijile ii fusesera luate de acea puma puternica, destul de ferma, dar vulnerabila in propriul sine.
"O secunda !", i-am soptit eu ragusita rasamandu-ma de Kira pentru a ma uita si uita si uita la "animalutul" lui Jade.
'Atat de frumoasa, ar face orice pentru a o apara pe Jade, orice ! E una dintre singurele fiinte care-si iubeste stapanul mai mult decat pe el insusi.', m-am gandit eu, ramanand tacuta, dar constienta de faptul ca astropufa imi citea fiecare emotie.
"Deci ... plecam sau asteptam sa se adevereasca ceea ce a spus Hagrid?", insista ea din nou.
"Plecam .", i-am raspuns eu sec, continuand sa ma joc cu lantisorul finut al Kirei.O iubeam atat de mult, ma intelegea atat de bine incat uneori imi era teama ca eu nu eram demna de ea.
Am facut primii pasi cufundandu-ma in noroiul uleios asternut in fata noastra parca pentru a ne averiza de "otetul" ce va urma.
"Priveste !", am avertizat-o eu pe prietena mea ce nu statea prea departe de mine.
"Ce ?", se panica e putin.
"Aici.", i-am aratat cu grija locul.
In urmatoarea clipa Jade intinse mana si smulse fasia neagra de material ce se prinse in copacul magnific aflat in fata noastra. Era atat de impunator, dat atat de frumos incat nu ma puteam aptine sa nu pun mana putin pe scoarta.
"Stiam. E putrezit ... Totul are logica, doar gandestete putin, oamenii sunt ca si acest copac, magnifici pe din-afara, dar daca incerci sa le patrunzi in minte si ganduri, uneori s-ar putea sa ai surprize si sa gasesti doar lemne rupte, doar minciuni.", i-am soptit eu, cu aceasi grija prevazatoare.
"Nu ... nuuuuuuu !", tipa astropufa, tulburandu-mi linistea si aratand spre Grace,care tocmai mirosise bucata de material.
"E al lui Cap- de - ......"
Cineva ma prinse umar, un raset rece si batjocolitor. Nimic omenesc ...