O noua cale, sau doar o simpla plimbare ?

[Scarlett Soul]

Zambeam incet, cu o blandete de caprioara ranita, in urma unei lupte cu un pradator. Micuta fiinta nu avea nici o sansa in fata leului nemilos ce astepta din clipa in clipa sa o inhate si sa-i jupuie pielea, iar apoi cu o placere animalica sa-i sfasie carnea sangeranda pana ce nu ma avea sa ramana numai osul. Singura alinare a caprioarei fiind faptul ca murit incercand, incercand sa scape de ceva ce ne ajunge pe toti si ne inghite zi de zi.
"O data magia rupta, degeaba mai legi sfori de sustinere a fascinantului, niciodata Iubirea nu va mai avea ambele picioare. Poate doar se va tari, cersind libertate de la fiecare dintre voi. ", i-am soptit eu, parca iluminata de cercul cosmic de la capatul tunelului.
"Eu ii dau libertatea si si el mi-o da, numai ca legatura dintre noi s-a rupt inainte de a se fi stabilit, inainte ca acea dragoste Perfecta sa se nasca.", imi raspunse Layla, in ochii ei vazandu-se durerea fiecarei clipe in care trebuia sa-si aminteasca cele petrecute, dar placerea lucrurilor pe care le facusera impreuna, fiecare imbratisare pretuita care ii ramasese imprintata in memorie, care niciodata nu avea sa ma iasa. Clipe de iubire si truda, cand ceata se aseaza lin peste satinul verde de greata si ura, lasand in urma sa puvoi de lacrimi si zambete amare ce se sfarsesc tragic intr-o mare de Iertare ...

~ Amintire ~

Iarna batea naprasnic la usa, fara a-ti lasa timp s-o deschizi, doar o trantea si-ti sugera sa te imbraci bine, caci urma o zi lunga, foarte lunga, chiar mai lunga decat puteam eu sa-mi inchipui.
Lyon ... asa il chema.
"Puiule, cutu-cutu !", il chema o fetita in varsta de 10 ani.
Atat de mult il iubea acea fetita, desi il certase de nenumarate ori pentru greselutele facute de inocentul catelus.
Era sufletul ei pereche, putea sa simta tot ceea ce dorea el, desi putin cam rasfatat, atunci cand pustoaica se rastea la el, cainele ar fi fost in stare sa-si dea pana viata pentru ea. Comunicau de parca ar fi fot o singura fiinta , desi animalul nu avea mai mult de cateva luni, dar cu toate astea descoperise mare parte din lume si invatase ceea ce era bine sau ceea ce nu, stia cand sa fie viteaz si cand era cazul sa se linisteasca, era ceva de nedescris.
"Lyon ... Haide .... Unde esti ?", striga din nou si din nou fetita, cateva lacrimi incretindu-i fata.
Brusc se aseza pe pavajul tare din fata casei si incepu sa planga amar, napasandu-i de fratele ei ce o astepta in spatele casei, grabindu-se undeva, unde fetita nici nu vroia sa stie, probabil la o intalnire din aceea stupida unde el nu iubea nici un suflet, doar corpul. Cat de mare prostie poate sa fie viata asta ! , isi spuse fetiscana.
"Te rog .... Haide .. !!!!", tipa pe o voce pitigaiata dupa cainele ce nu mai aparea.
"Cryss , ne grabim !", anunta o voce cunoscuta, dar care nu parea sa fie bine venita.
"Dar eu nu plec, nu-l gasesc pe Lyon !", ii spuse ea cu groaza in glas, dar el nu schita nici un gest, doar graba si graba si graba .... graba pentru ceva de care avea sa se desparta cu o luna sau doua dupa ....
"Venim si maine si-l gasim !", insista baiatul in cele din urma.
"NU !"
"Ba da, intri in masina ...", se enerva acesta.
"NU, nu plec fara el .", ii riposta copilul
"Ba da ! Treci in masina !", urla pentru ultima data vocea aceea incostienta de propriile sale vorbe.

Se intorsesera peste o zi, peste doua peste o saptamana, zi de zi, tot asa timp de cateva luni, dar micutul Lyon nu era de gasit. Si toate astea in zadar ...

"L-am pierdut ! ", tipa copilul a carui caine probabil acum era mort, iar trupul lui neinsufletit zacea undeva, undeva unde ea nu-l putea vedea ca sa-l ingroape, nu-si putea lua la revedere de la el nicicum, doar statea si suspina in gand.
"O caruta l-a dus, sau cine stie ... E mort !", anunta o voce blanda, a unei vecine. Insa in ochii fetei, era doar o voce urata, chiar hidoasa si secata de sentimente.
"Mami, a plecat si nu o sa-l mai vad vreo data si toate astea pentru ca nu am fost in stare sa mai astept putin ca sa-l gasesc, pentru ca sunt o proasta ce si-a lasat cainele prada ghiarelor mortii, fara a se gandi macar o clipa . E numai vina mea, cineva a murit din incostienta si nechibzuita mea !", cuvanta in sfarsit dupa ore si ore nevorbite fetita, cu inima grea de durere.
Nu o mai interesa nimic, vroia doar sa moara undeva si nimeni sa nu duca dorul unui asemenea criminal.
"Mi-am ucis sufletul pereche , l-am ucis pe Lyon, partea ce ma completa, leul care domnea asupra mea, caprioara care dansa de-asupra lui.", isi zise fetita nepasandu-i de prieteni, de parinti, de scoala, de nimic, doar de LEUL ei ce se luptase cu caprioara murinda din Iubire, care parea a fi chiar ea.
Multe nopti una dupa alta, multi ani, unul cate unul plansese in tacerea asternuturilor ce nu-i imparteau nici un cuvant de alinare, doar animalutul ei de plus uneori o mai consola, dandu-i garantia ca va fi acolo cand ea plange din nou. Uneori chiar si astazi fetita se trezente din patul ei urland la ea insasi pentru Lyon, singurul capabil sa fie un adevarat Leu in inma mica a acelei copile.
Atat de mult l-a iubit incat Dumnezeu a devenit invidios si i l-a furat, patrandu-l doar pentru el, caci vroia si el un suflet pereche pe blana caruia sa poate sa-si verse lacrimile si rasetele dintr-o sambata incenta.

~ Revenire ~

"Sunt iertari care biciuiesc in fata ...", rosti fetita, mangaind aerul, locul unde acum ar fi trebuit sa stea o singura fiinta : LYON .
"Am murit o data din Iubire, nu vreau sa ma mor o data pentru ca nu stiu cat as mai suporta ...."
Desigur de data aceasta era o iubire diferita, dar tot iubire ! Orice fel de dragoste ucide, asta daca nu o ucizi tu !!!