Toamna tarzie

[Helena Daphne Rose]

Patrarul de luna stralucea pe cer, oferind sclipiri limpezi lacului..iar Helena inca statea la capataiul patului lui Bell, care avea un somn adanc multumita lui madam Pomfrey. Nick plecase de multa vreme, la insistentele cercetasei cum ca trebuie sa se odihneasca si ca si asa e destul de tarziu. Toata noaptea a stat si s-a gandit la toate cele intamplate, la cat de josnica putea fii Meredith..spera, si nu credea, ca fiecare om la un moment dat are omenia si demnitatea sa, dar cele intamplate demonstrau contrariul in cazul soimencei.
Dimineata urmatoare, Helena fusese trezita de prima unda de lumina ce patrunse pe fereastra. Mereu se trezea devreme sau brusc cand se intamplase un eveniment ce a avut un impact asupra sa. O privi pe Bell care dormea si se ridica usor de acolo, incercand sa plece spre Turnul cercetasilor. Deschise usa cu un suierat imperceptibil si pleca cu pasi silentiosi si grabiti de acolo.
Ajunsa in Turn, si totodata in camera, observa ca aceasta era goala. Ah da, uitase ca colegele sale avusesera o petrecere in pijamale in camera din capatul coridorului.
Perfect gandi Helena, care simtea ca vroia sa evadeze din realitate si sa ramana singura pentru o vreme. Isi verifica ceasul care indica ora cinci dimineata si se tranti pe patul sau moale, uitandu-se in gol.
Meredith avea sa suporte mustrarile Helenei si privirile sale reci multa vreme..mai ales discursul sau. Probabil ca Bell avea sa o ierte, dar fata considera ca ceea ce facuse soimeanca, totul, era de neiertat.

OOC: continua de la pranz, cand Helena si Nick te viziteaza