Succesiunea

[Isabella River]

Kennyutzaa.
Nici nu ma asteptam sa pui next asa repede. Dimineata mea e mai frumoasa acum.

“NUUUUUU!!!!!”

Aceasta strigã furtunos, printre lacrimile ce îi curgeau acum pe obrazul rece. Ascultã mutã cum sufletul bãrbatului era absorbit de cãtre dementor, ºi cãzu în genunchi încercând sã se regãseascã pe sine. Când dementorul terminã ºi se îndreptã iar spre celula pe care Kennya vroia sã o viziteze, aceasta se ridicã de pe podeaua prãfuitã din piatrã ºi îl urmã discret, fãrã sã trãdeze nici o emoþie. Nu îºi amintea un alt loc mai abject ca acesta. Pânã ºi închisoarea din Nurmengard era un loc mai omenesc ºi mai binevoitor. Lasã aceste gânduri deoparte. Era dezorientatã dupã cele întâmplate, dar se gândi la lucrurile pe care vroia cu adevãrat sã le facã. Cu un efort colosal se adunã ºi porni determinatã mai departe. Nu era timp de pierdut.

Sincer, partea asta mi-a placut cel mai mult.
Ti-am mai spus ca ai un stil de a scrie care pur si simplu.. uimeste.
Felicitari pentru un prim capitol superb!