Lectia VII

[Crysella Blythe]

Eram flancatã din dreapta de o siluetã neagrã, iar din stânga de una albã. În alte condiþii aº fi fãcut analogia cu îngeraºul de pe umãrul drept ºi diavolul de pe umãrul stâng, dar având în vedere situaþia tensionatã, m-am gândit în continuare la ora de detenþie care mã aºtepta. Ce pedeapsã urma sã primesc? Sã separ Trirâme putrezite de unele sãnãtoase fãrã mãnuºi, cum primiserã alþi Cercetaºi? Sau pedepsele evoluaserã? Trebuia sã patrulez împreunã cu Trolul din Pivniþa lui Filch?
Uºa s-a deschis ºi pleiada gândurilor mi-a fost retezatã.
Plesnealã a dat sã intre primul ºi, în timp ce era cu piciorul în aer, a avut un moment de revelaþie. ªi l-a tras atât de brusc înapoi încât la atingerea podelei pantoful i-a scârþâit. Dumbledore nu a dat vreun semn cã ar fi observat ceva, dar lui Plesnealã i s-a fãcut vizibilã vena de la tâmplã. Pentru numele sãnãtãþii mentale a lui Barnabas cel Smintit, ce se vroia? Director? S-o creadã mutu’!
- Bunã ziua, doamnã profesoarã Andrews, ºi-a început Dumbledore povestea atunci când am intrat ºi eu în clasã, dupã Plesnealã, ca un sac tras în trei direcþii de un rac, o broascã ºi... ãã, cum era zicala? În fine, înþelegeþi ideea. Sau dacã sunteþi la fel de rapizi în gândire ca Goyle, am intrat în clasã de parcã aº fi condus o Stea Cãzãtoare mega-uzatã de-a lui Ron Weasley. Mã scuzaþi cã v-am întrerupt ora.
Elevii, care îºi studiau manualele ºi interpretau vise în scris, nu îºi dãduserã seama cã cineva intrase în sala de clasã. La auzul vocii directorului s-au ridicat la unison în picioare, ºi ºi-au ridicat ºi mai la unison sprâncenele. Imaginea m-a dus cu gândul la un concurs de sincron.
- Aveam de gând sã o conduc pe domniºoara Blythe eu însumi la orã, deoarece aº fi vrut sã aflu dacã a moºtenit talentul de clarvãzãtor al bunicii ei...
Plesnealã pufni. Nimeni nu îl lua în seamã.
- ...ºi dacã aº putea sã asist la orã, desigur. De obicei nu mã implic atât de mult în educaþia unui singur elev, dar având în vedere situaþia... hmm... specialã a acestei eleve... nu cã ar fi delicatã, desigur, dar oricum, înainte sã o însoþesc pe domniºoara Blythe la curs, dânsa a avut orã de Poþiuni ºi a fost reþinutã de colegul nostru, domnul Plesnealã! Se pare cã fãcuse în timpul orei lui o prezicere...
- Nu în timpul orei, tocmai când s-a sunat, am adãugat eu încet. Nimeni nu m-a luat în seamã, de parcã Dumbledore era cãlare pe un centaur cu copite roz ºi harpã în mânã.
- ...ºi s-a arãtat extrem de interesat cã urmeazã ora dumneavoastrã. Desigur, ºi-a arãtat interesul printr-o sanctiune...
Plesnealã arãta extrem de mândru de sine, ca o gãinã care tocmai se ouase un ou de aur.
- Puteþi sã îi validaþi prezicerea, vã rog? zise Plesnealã mieros.
Ochii mi-au cãzut pe tabla unde era scris titlul lecþiei:”Tãlmãcirea ºi interpretarea viselor.”
ªi profesoara a rãspuns, cu o voce care nu trãda nimic special: