RP - Hai sa ne distram un pic pe la Zonko

[Crysella Blythe]

Numai de distractie nu imi ardea si, totusi, trebuia sa imi astept prietena, Melissa Chittock, langa magazinul Zonko. Mama ei era grav bolnava si eu convisesem profesorul de Potiuni sa ii prepare un leac avansat, mult mai sigur ca cel preparat de Vindecatorii de la Sfantul Mungo, deoarece fusese inventat chiar de profesor. Glenda Chittock avea vintre-stropita, boala considerata pana de curand irecuperabila... noroc ca dansul gasise un leac la tanc! Desigur, era numai in faza experimentala si se folosea la Sfantul Mungo numai dupa ce temerarii completau o declaratie interminabila: ma refer la toate rudele aproapiate ale pacientului, (marea problema era ca Glenda Chittock avea sapte copii, cinci majori!), si nu la pacient in sine, pentru ca acesta nu mai putea vorbi odata ce ciuperca se extindea pana in gat.

Si totusi, prietena mea Melissa, fiica Glendei (apropo, v-ati dat seama cine este Glenda Chittock? prezentatoarea de Radio Vrajitoresc a emisiunii "Ora Vrajilor", in caz ca sunteti la curent cu lumea magiei), era britanica get-beget. Era vecina de casa cu mine chiar. Ar fi putut sa ia potiunea direct de la profesor, nu-i asa? Doar nu studia in strainatate si nici nu primea cursuri acasa. Ce varianta ramanea in afara de urmarea cursurilor la Hogwarts?

Exact. Niciuna.

Dar Melissa Chittock nu pasise in viata ei in Hogwarts!

De ce nu venea la Hogwarts? Nu se interesa deloc de eduatia ei? Ii admira pe Incuiati atat de mult incat isi rupsese in doua bagheta si decisese sa li se alature? Adevarul era ca incercase sa vina la Hogwarts, interesandu-se de la varsta de patru ani de educatia ei magica si devorand cartile pentru anul I inca de cand invatase sa citeasca, un an mai tarziu; si nici nu era atat de atasata de casa incat sa nu se indure sa o paraseasca, vizitand-o doar in vacante; si ii detesta pe Incuiati, facandu-i ''minti obtuze''... mda.

Era Non.

Si cam asta era povestea vietii ei, caci se impotrivise din rasputeri sa mearga la o scoala Incuiata, ideea mamei ei, iar apoi la lucreze in Minister si sa poata coopera cu Ministerul Magiei, in secret fata de colegii Incuiati, bineinteles, in legatura cu diverse probleme care afectau atat lumea rationala, cat si lumea magica. Se parea ca urma sa devina succesoarea lui Filch... pana si pe mine ma detesta intr-o anumita masura: ce facusem eu sa am puteri magice? Doar mama mea este Incuiata! Iar familia ei, desigur, era formata numai din vrajitori pe parcursul ultimelor 5 generatii! Nu o invinovateau, detestau, iubeau mai putin: din contra, avea o familie foarte draguta. Dar ea avea impresia ca o privesc altfel: ca pe o subdezvoltata.

In fine, tot meditand la problema de familie a prietenei mele, si gandindu-ma cum naiba ar putea mama ei sa se faca bine complet, avand in vedere ca potiunea-minune era proaspat inventata, ochii mi-au cazut pe cel mai mare afis de la Zonko:

"~~~BUN VENIT LA ZONKO ~~~
Aici , vanzatoarea Ashlyn Meester va pune la incercare cu cele mai 'shucare' produse pe piata din intreaga Lumea a Vrajitorilor.
Nu ezitati, doar cumparati cat va tine galeonul."

"Fascinant. Nu stiam ca exista vrajitori tigani. ªucar inseamna frumos in tiganeasca, pentru numele naibii, si ce legatura are frumusetea unei rase cu totul non-magice, chit ca au incercat sa ia din timpuri vechi ochii oamenilor cu asa-zise puteri de ghicit in carti, in bobi si glob de cristal, cu piata intregii Lumi a Vrajitorilor? Asta e ori o tentativa nereusita de ironie, ori ignoranta crasa."

Mai e nevoie sa va spun ca spiritul critic mi se ascute de fiecare data cand sunt nervoasa? Melissa intarziase mai bine de 25 de minute.

"Hmm..." am mormait in sinea mea in timp ce studiam lista preturilor, afisata cu litere si cifre scanteietoare in vitrina, care se roteau intre ele, "niciun produs nu are pretul de macar un galion. Ca sa foloseasca expresia aia tampita, cum era, aa da" (intinzandu-mi gatul inspre pancarta magazinului, suspendata in aer de o Vraja de Plutire Permanenta, sub numele si sigla Zonko) "...<<cumparati cat va tine galeonul>>, de un galeon ar trebui sa ai posibilitatea sa cumperi doua produse, ceea ce ar fi foarte bine de altfel, avand in vedere faptul ca am cinci galeoni la mine si trebuie sa ma duc si pe la Trei maturi sa ma vad cu..."

Siragul de ganduri mi-a fost dat jos de la gat de Melissa, rosie in obraji si (ciudat rau) incredibil de vesela si senina. Bause cumva Felix Felicis?

"Sella, ce ma bucur sa te vad... m-ai asteptat mult?"

"Suficient incat sa mor de sapte ori cate o moarte chinuitoare si lenta."

"Nu chiar."

"Brr, n-ai inghetat aici?"

"Nu, uite-ti poti..."

I-am intins o sticluta ambalata in graba, cu dopul de lemn de pluta, insa ea nici nu s-a uitat la ea, ci mi-a impins mana inapoi si mi-a retezat-o:

"Lasa asta acum, aici e frig si oare unde am putea..."

Isi roti repede ochii mari, albastri si incadrati de tus in partea de sus si dermatograf mov in partea de jos (cam neglijent de altfel, ii lipsea dexteritatea de cand cu accidentul cu o Matura Zvapaiata), si indrepta un deget inspre Zonko, aflat la zece metri in spatele nostru, care ne aflam in mijlocul strazii aproape pustii. Cam ciudat, lumea ar fi trebuit sa isi faca cumparaturile de Craciun sau Yule... in fine. Conta doar ca eu si Melissa ne aflam unde ne aflam, iar Melissa, in situatia data, era suspicios de vesela.

"Aici. Hai aici. La... aa... Zokno."

"Este Zonko si tu stiai cum se numeste, ce-ai pa..."

Dar Melissa intrase deja in magazin.

"Minunat."

Am pasit dupa ea, infigandu-mi mainile adanc in buzunarele blugilor, din dorinta de a nu incepe sa ma trag de par si a o insfaca ca pe o hotoaica la un meci de Vajthat si a o trage afara din magazinul-minune.