Lectia II

[Samantha Hawkins]

Samantha privea plina de entuziasm. Zambind in sinea ei, incerca sa ia notite din oricare raspuns dat intrebarilor puse de profesoara. In fond, acest lucru nu avea decat sa-i foloseasca!

Lasa pana din mana cand intrebarile se terminara iar in spate auzi niste susoteli: urma practica. Intradevar, dupa cateva minute se lasa agitatia, fiecare incercand sa-si gaseasca partenerul uzual. Cineva o atinse pe umar si ea se intoarse... era Sheyla, colega de camera! Sam schita un zambet, dar aproape imediat dupa aceea o privi cu o spranceana ridicata. De ce avea impresia ca stia ce avea sa urmeze?

"Nu" spuse sec si fetel izbucnira in ras.
"Hai mai Sam, n-o sa te manance" spuse inca razand, dar se potoli imediat ce vocea profesoarei ajunse la urechile tuturor "Va aflati intr-o sala de clasa si nu la Taverna, dragii mei." cateva chicote si se instala linstea. Sheyla profita de momentsi cand samantha se intoarse sa-i mai spuna vreo doua, descoperi ca in locul ei aparu -ce coincidenta-... varu-sau Liam.

"I-am zis Sheylei sa-l puna sa-si tunda frizura aia de pudel" marai Samantha in sinea ei si se chinui sa schiteze un zambet in fata lui Liam (caruia, fie vorba, parul carliontat asa cum era acum ii statea chiar bine) De cat timp incerca soimeanca sa-i puna fata in fata? Nici Sam nu mai stia, dar izgonindu-si gandurile de acest tip din minte se concentra asupra lectiei.

"-Esti pregatit?" intreba samantha
"-Desigur Sam " spuse Liam si-i facu semn cu ochiul. Samantha se uita ciudat la el pentru un moment... (' Sam? ' nici macar nu i-am zis numele meu pana acum) dar ofta (Sheyla...) si rosti brusc, cu putere "-Expelliarmus !!"

Lumina stacojie se ivi din varful baghetei de Palisandru si tasni ca un fulger inspre tinta -Liam-. Samantha fu impinsa inapoi, dezechilibrata de propria vraja. Scena se derula in numai cateva secunde si totusi soimeanca observa cum baiatul privea cu ochii mariti "fulgerul". Nu avu timp sa rosteasca Protego-ul si se arunca in partea dreapta. Vraja arzandu-i usor umarul, il rata, isi continua drumul nedeviata si darama vaza cu flori de pe pervazul geamului, Expelliarmus-ul dispersandu-se abia cand atinse sticla rece.

Samantha isi duse mainile la fata. Liam se uita uimit la vaza. Din fericire, nu se sparsese nimic. Nici nu stia cum sa reactioneze, din fericire, numai cativa se oprira vazand scena, ceilalti ramanand concentrati asupra propriilor 'duleuri'. Samantha avea alta grija... vazuse si profesoara?

Atunci parca citindu-i gandurile, aparu cu bratele incrucisate in stanga fetei. La randul ei, parea a fi uimita "Samantha, acesta nu e un duel pe viata si pe moarte!" spuse zambind apoi se intoarse la Liam "Baiete, ridica-te, sa-ti vad umarul."

Din fericire, nici Liam nu avea nimic cu exceptia unei mici inroseli. Sam se inrosi si incerca sa vorbeasca "Imi... cer scuze. Nu stiu cum... " dar profesoara dadu din mana in semn de "lasa" si o intreba "In ce an esti?"
"Anul III."
Fu randul profesoarei sa o priveasca cu o spranceana ridicata, se mai uita odata la baiat, si il interoga in aceiasi maniera "Dar tu?"
"Anul IV"
"Frumos! Foarte bine!"

Cei doi elevi se privira inciudati. Ce era frumos, baiatul, scena, vraja, numai dansa putea sti.
"Scuze" rosti Samantha incet, privindu-l.
"Nu-i nimic. Continuam?" veni si raspunsul cu intrebarea de rigoare...

OOC: 2 posturi intr-unul. Caci am tras chiulul in ultima vreme