Toamna tarzie

[Bell Evans]

Helena o scoase pe Mer afara din salon, iar Nick ramase cu ea. Schimbara cateva priviri fugare, fiecare incercand sa'l evite pe celalalt.
"-Nick, e ok" spuse cercetasa intr'un sfarsit. Baiatul o privi sovaitor, dupa care se apropie de ea. Se aseza pe un scaun, langa pat si ii lua mana mica si alba intr'a lui.
"-Imi pare rau.." sopti el.
"-Sincer, cred ca toata vina e a mea" mormai cercetasa.
"-E a mea" ofta Nick, cu o fata posomorata.
Helena intra in salon, si incepu sa rada cand ii vazu in ipostaza respectiva. Nick se inrosi puternic, dar Bell nu reusi decat o tenta rozalie. Era inca foarte palida..mai palida ca de obicei.
"-Okay, Helena, dupa ce termini de ras.." mormai Bell.
"-Trebuie sa aflati ceva" spuse aceasta, revenind la mutra serioasa.
Se facu o liniste mormantala, ca si cum amandoi asteptau sa le spuna ca o aruncase pe Mer pe geam. In schimb, Helena se aseza nonsalant pe un pat si tacu.
"-Deci?" intreba Bell.
"-Tatal lui Meredith e Devorator..si ea va deveni unul dintre ei foarte curand..si vrea sa il captureze pe Nick..asta e angajamentul ei pentru a intra in randul lor" spuse cercetasa, cu o voce calma.
Bell simti cum ultimele picaturi de sange i se scurg din vene si ramase inghetata locului.
"-Aa, cred ca ii e rau!" spuse Nick, privind'o speriat.
"-Sunt bine.." murmura cercetasa, sprijinindu'si capul de perna.
"-Helena, dar esti sigura?! Adica..de unde stii?" intreba baiatul, cu un ton pitigaiat..