Searching

[Kasumi Mikoto]

-Cu siguranta nu usturoiul, am inceput sa rad cu zgomot.
-Si nici crucifixurile, imi niu Kat hangul.
Apoi din coperta cartii din care scosesem primele 30 de foi am observat iesind un capat de hartie si i-am sugerat Katerinei ca poate era un indiciu. Fasia, lunga si subtire, arata asa:
"Nu ca
ci ma
deauna
in ape

rtea mea
nuscrisul
gandurile
oarbe.
este indic
celui ce imi
fie ele ascu

iul pe care
stie, mi-a
nse in negura

il cautati, tin
stiut si imi va
timpului, in cea


ere vrajitoare
sti pentru to
ta diminetii sau

Ce era nonsensul asta?
Am tresarit.
-Scrie prea mic si e prea defosmat sa fi fost scris pe un birou, si totusi e prea vechi sa fi fost scris la batranete, deci nu putem pune caligrafia pe seama varstei... Asta ineamna ca...
Am scos pumnalul si am facut o spirala de hartie in jurul manerului. Randurile de cerneala neagra se intercalau putin, dar se putea intelege.
Am citit cu voce tare:
-Nu cartea mea este indiciul pe care il cautati, tinete vrajitoare, ci manuscrisul celui ce imi stie, mi-a stiut si imi va sti in totdeauna gandurile, fie ele ascunse in negura timpului, in ceata diminetii sau in ape oarbe... Ciudat.