Intalnire cu Cap-de-Mort

[Scarlett Soul]

"Bun, daca asta doresti ...", m-am lasat eu invinsa, avand un zambet cat se poate de crud. Planuiam ceva, ceva ce inca nu avea sa intre pe tabla de joc, inca ...
"Ohh, Slava Domnului ... Credeam ca ai sa te incapatanezi .", se uita Jade la mine, gand ganditor din cap.
"Asta am crezut si eu, pana am hotarat ca sunt invinsa.", i-am raspuns eu calm, jucandu-mi rorul ce-mi era pasat.
"Deci ...", se intoarse astropufa.
O clipa de neatentie fusese de ajuns, caci nu mai era nimeni langa Jade, doar vantul.
"Grace ...", se auzi o soapta.
"Haide aici, va veni si ea ...", am continuat eu sa-i spun pe o voce blanda, transmitandu-i mental o imagine a lui Cap-de-Mort, lucru care convinse imediat bietul animal de primejdie.
"Du-te !", am indemnat-o pe Kira, spre deosebire de Grace .
Lupul alb, purta o ghiata groasa in piept,ce eu o sparsesem cu mult timp in urma, acum devenind doar apa clocotita si totusi parea sa se descurce foarte bine in situatii limita, caci se apropiase de Jade intr-o liniste delina. Se auzi un tipat, stiam ca era prietena mea. Botul rece se lipi de piciorul astropuferi, lucru care o facu sa-si manifeste panica, dar acum era bine, intelese un lucru : trebuia sa urmareasca maretul lup.
"BUM !", se auzi creanga pe care stateam, iar apoi doar aer, aer si disperarea muribunda de a reusi sa prind ceva intre degete, ceva mai mult decat cioburi de inimi.
Atunci imi spusesem :
"Daca mor, asta e ...
Dar incerc sa traiesc !!!"
Iar apoi am sarit in gol.Nu mai simteam nimic.
De fapt singurul care ma neutraliza era socul.