O noua cale, sau doar o simpla plimbare ?

[Layla Wong]

~Amintire~

Pornea ca o zi oarecare.Atmosfera melancolica dobandea peste intregul oras cuprins de frigul adus din tipetele muntilor.In aer se simtea ura unor dorinte inecate in sinfonia unei vieti.Parca si copacii isi fluturau crengile creand noi umbre care acopera asfaltul calcat de zeci de mii de oameni ducand jalea in noroiul deslusit.
"-Totul s'a schimbat,si totusi totul e la fel."am oftat eu intrerupand linistea peretilor inconjuratori.
Mi'am luat geaca pe care o i'au aproape zi de zi,si mi'am luat adidasii mei care erau umpluti tot de jalea aceea ce multi oameni o purtau.Era gata sa scap de prizoniera peretilor,asa ca am impins cu putere usa blocului parca incercand sa evandez dintr'o lume care dupa parerea mea nu mi se potivea.Imediat dupa ce usile se deschisera,un vant puternic ma lovi peste fata aruncand parul meu in panza aceea invizibila unde era gata sa se agate de briza puternica.Adoram senzatia de a pasii cu incredere in vata elementului numit vant.Pentru ca eram intr'o stare jumatate fericita si jumatate melancolica,spre casa prietenei mele.Desii era mai mica decat mine era cu probeleme imense pentru o varsta in toiul copilariei.Mi se rupe sufletul cand ma uit ca aceea copilarie,si acel ras senin ce reusea sa trezeasca din somn si cel mai ascuns vis,disparuse din cauza indiferentei unor oameni.

Am batut la usa si mi'a deschis acelas chip de om care intodeauna ma astepta cu un zambet subtil.Cum usa se deschisera am pasit inauntru .Dupa ce m'am descltat de pantpfii mei,inlaturand durerea adusa din mizeria sulfetelor,ea a pornit spre baie intorcandu'mi spatele si parca asteptand s'o urmez.
'Daca asa vrei,asa o sa fac.'am gandit eu in timpul in care deja eram in tocul usii.Pentru o clipa m'am optrit in fata chiuvetei in care sedea tacut un cutit.
'Cu asta incercai sa'ti ucizi si mai tare sufletul?'am gandit eu,insa nu eram in stare sa zic decat ca:

"-Ce e cu asta aici?"am intrebat'o revenind dintr'odata la realitate.Am luat postura de suparata,insa mi se rupea sufletul pentru ea.
"-Am incercat sa ma tai...."
"-De ce?"
Este intrebarea care se foloseste pentru a naviga mai usor in mintea unui om,dar si intrebarea la care de multe ori nu poti gasi un raspuns.
"-Pentru ca o durere alina o alta durere!"
'Oare chiar asa e?Eu ce ar trebui sa fac sa imi alin durerile?Incerc sa le inec zi de zi in valurile lacrimilor,insa un parfum imi aduce aminte din nou si din nou motivul lor.Nu zic ca nu are dreptate,dar distrugandu'te nu dispare rana lasata de altii.'
S'a lasat o liniste timp in care ea si'a dat seama ca eu vreu sa aud intreaga poveste...
"-Cand am venit acasa,am deschis televizorul si primul lucru pe care l'am auzit a fost melodia care imi aminteste de el..."
"-De asta te'ai taiat?Tine minte,ca nu merita sa plangi dupa un baiat,niciodata!"i'am spus eu in timp ce o imbratisam vazand ca imediat se apuca de plans.
'Da,eu vorbesc!Care inca sufera din cauza unei aluzii,dar macar ea sa se obisnuiasca asa incat sa nu faca greserile pe care le faceam si poate inca le fac eu.'

Stiam ca nu asta este singurul motiv pentru o depresie indelungata,dar numai vroiam sa readuc la viata amintirile.Uneori in fata ei trebuia sa imi i'au un rol realist,pentru ca daca eram aceeasi visatoare numai avea nimeni sa o protejeze.Trebuia cineva care sa o scuture si sa ii traga niste palme pentru a nu se pierde in propria suferinta.
'La vrea cand eram in pragul disperarii si eu aveam alaturi de mine o femeie puternica care reusea sa treaca peste orice cantand.O femeie nefericita,dar totusi parea lipsita de griji si cu zambetul pe buze.Si eu am primit palme ca sa reusesc sa ajung inapoi pe drumul cel bun,si nu imi pare rau pentru nici o durere atata timp cat stiu ca voi reusi sa trec odata si eu cantatnd peste foc.'