Destinul nu iti rezerva mereu ceea ce doresti~

[Aylee L. Lovel]

In fata mea era o fata mai mica devat mine, care ma privea fix cu bagheta in mana. Cu o miscare usoara din incheietura, am facut in asa fel incat bagheta ei sa ajunga la mine. Apoi am vazut ca era o viperina. O mai vazusem prin pivnita viperinilor. Avea noroc ca o stiam. Unui cercetas sau ochi-de-soim sau astropuf i-as fi rupt bagheta in doua. Nu imi place sa las treaba neterminata. I-am aruncat inapoi bagheta si i-am zambit fugar. O pala de vant imi facu pelerina sa tremure. In spatele meu o bufnita tipa ascutit. Hate iesise la vanatoare. Fata imi zambi fortat, de parca o pocnisem in fata. Sau poate ca altcineva ii facu ceva. Nu i-am dat prea mare importanta. Vroiam sa imi continui drumul, dar am auzit pasi si niste voci cunoscute. La naiba! am murmurat eu in barba. Erau niste cercetase pe care le cunosteam. Am luat-o de mana pe fata din fata mea si am tras-o mai adanc in padure, dupa care ne-am pitit in spatele unui copac. Nu ar fi trebuit sa aduc in padure pe cineva mai mic decat mine, era periculos. Dar eu nu eram prea protectoare si nici nu imi pasa, de fapt, de cei din jurul meu. Asta e! Totusi atunci de ce nu am lasat-o acolo? Raspunsul era simplu. Daca ne prindeau in padurea interzisa o incurcam, ni s-ar fi scazut niste puncte de la casa si numai asta nu ne mai lipsea, oricum aveam putine puncte. Acum va trebui sa ne continuam drumul impreuna..Nu se stia. Ma intrebam ce va face cealalta fata acum.