~ Alohomora ~

[Crysella Blythe]

Fusesem extrem de atentã la doamna profesoarã, nu pentru cã mi-aº fi dorit sã dau niºte rãspunsuri trase de pãr de dragul câºtigãrii punctelor pentru casã (desigur, erau ºi acestea importante, dar acþiunile care aduceau puncte elevilor trebuiau fãcute din plãcere, respect sau mãcar obligaþie, nu din cine ºtie ce interese), dar pentru cã eram conºtientã cã vrãjile simple erau cele mai trecute cu vederea de tinerii ºi chiar de mai marii vrãjitori, pe principiul “ah, vraja asta e prea simplã, mã descurc oricum la ea”. Iar fãrã o bazã solidã de cunoºtiinþe tot talentul unui vrãjitor se putea irosea fãrã noimã!

Mi-am înmuiat pana de vultur în cernealã neagrã ºi m-am apucat sã scriu. M-am încruntat atunci când am auzit niºte comentarii totul deplasate vizavi de orã ale unui elev din spatele meu. Nu i-am recunoscut vocea, dar nici nu m-am întors sã vãd cine este, chit cã eram curioasã care era... hmm... impertinentul. Era ca ºi cum i-aº fi dat satisfacþia cã a fãcut o remarcã inteligentã pentru a se putea umfla în pene în voie în faþa colegilor. Am scris în continuare, încercând sã mã concentrez, chit cã se auzeau niºte sforãituri cel puþin curioase din fundul clasei (cum ziceam, vrãjile de bazã erau considerate simple ºi mulþi alegeau sã nu le studieze ºi practice temeinic).

Dupã cinci minute mi-am recitit pergamentul:
“Eu nu consider vraja Alohomora o simplã vrajã inventatã de cãtre hoþi pentru a deschide uºile, dar care poate fi folositã ºi în scopuri nobile (de exemplu, dacã într-o camerã încuiatã i s-a fãcut rãu unui vrãjitor care nu poate ieºi sã cearã ajutorul, un alt vrãjitor poate sã îi deschidã uºa încuiatã ºi sã intre pentru a-l ajuta, poate chiar a-i salva viaþa). Vraja Alohomora, dupã pãrerea mea, are o valoare simbolicã, chiar dacã de multe ori tânãrul vrãjitor care o învaþã nu o realizeazã. Simpla deschidere a unui uºi poate fi asemuitã cu deschiderea unei porþi cãtre cunoaºtere. Dacã un tânãr vrãjitor foloseºte aceastã vrajã printre primele sale tentative conºtiente ºi voluntare, bineînþeles având loc în timpul orelor de curs, de a-ºi exercita magia, va fi entuziasmat. Desigur cã entuziasmul sãu va fi unul ºi mai mare dacã este chiar prima lui vrajã fãcutã cu o baghetã. Pãrerea mea este cã orice vrãjitor, indiferent cã este tânãr sau bãtrân, talentat sau mai puþin talent, ar trebui sã vadã în orice vrajã, nu doar în Alohomora, o opurtunitate de a avansa în cunoaºterea sa magicã, în consecinþã sã se bucure de ea. (Excepþie fac vrãjile de magie neagrã, desigur, care sunt o componentã deviantã a magiei ºi nu ar trebui practicate de nimeni.) Totuºi, numele de <<Alohomora>> vine de la <<hoþi prietenoºi>> într-o limbã africanã. Aici se poate interpreta, dupã pãrerea mea, astfel: cunoaºterea cât mai mare a magiei poate fi asemuitã cu un <<furt>>, deoarece este cunoscut cã, la începuturi, magia nu necesita antrenament sau cunoaºtere a teoriei, ci doar ascultare a raþiunii pusã în slujba inimii, iar odatã ce fiinþele umane ºi-au pierdut aceastã condiþie purã, divizându-se în Magicieni ºi Încuiaþi, condiþia vrãjitorilor a decãzut oarecum, ei inhibându-ºi spiritualitatea magicã ºi fiind nevoiþi sã încerce sã o recapete – astfel, cei care exerseazã aceastã vrajã astãzi, sau oricare altã vrajã, încearcã sã “fure” din înþelepciunea magicã primã, din aceea condiþie de început, însã cu respect faþã de marea ºi adevãrata Magie, dând dovadã de “prietenie”.
Aceastã interpretare asupra <<Alohomorei>> vine în susþinerea faptului cã Alohomora este un farmec, nu doar o simplã vrajã, datoritã mesajului simbolic, care la prima vedere nu ar pãrea unul extrem de bogat, dar este, dupã pãrerea mea, foarte important.

Mi-am mai studiat o datã pergamentul. Eram foarte mulþumitã de rãspuns ºi mi-am ridicat ochii din foaie. Spre surprinderea mea, nu mai sforãia nimeni în spatele clasei. Probabil cã îl treziserã colegii, dar eu speram cã realizase de unul singur (sau de una singurã) cã, totuºi, se afla la o orã de curs, nu în tren, la vagonul de dormit.

De-abia aºteptam sã aud ce au scris ºi alþi elevi însã, spre dezamãgirea mea, unii nu terminaserã încã de scris, aºa cã mi-am recitit rândurile scrise în cãutarea unor puncte pe care nu le-am atins.