-- Love never dies --

[Isabella River]

Mi-am impletit degetele cu ale lui si i-am zambit. Eram sigura ca tot chipul meu radia de fericire. Pentru ca el era motivul fericirii mele.
Dar si chipul lui emana o fericire pura.. Defapt, emana dragoste pura.
"- Nu prea mai pot sa te pacalesc, nu?" am intrebat in timp ce il priveam fix in ochii verzi.
Isi lipi fruntea de a mea si ma privi la fel de atent. Simteam cum ma pierd incet, incet in acei ochi.
"- Nu chiar." raspunse rostind rar fiecare cuvant.

Mi-am asezat mainile pe pieptul lui, in timp ce bratele lui ma tineau ferm langa el, curpinzandu-ma de talie. Dar desi simteam ca vrea mai mult, se ferea oarecum sa ma stranga mai tare. De parca m-as fi rupt in mii de bucatele la orice miscare brusca.
"- Deci.. ce vrei sa facem astazi, dragule?" am intrebat departandu-ma putin de el ca sa-l pot privi iar.
"- Ma gandeam la o plimbare prin Hogsmeade." zise privind cerul acoperit de norii care cerneau zapada.

Am chicotit si in timp ce i-am pus mainile pe obraji, l-am sarutat in semn de "Multumesc.". Am mers unul langa altul pana la iesirea de pe domeniul Castelului. Simteam cum imi ingheata mainile, asa ca una din ele mi-am ingropat-o in buzunarul pelerinei, iar cealalta i-am incredintat-o mainii lui Matt, care, spre deosebire de a mea, era calda.

Dupa un timp in care niciunul dintre noi nu a spus nimic, se opri in fata mea si rosti zambind, ca si cum i-ar fi vorbit unui copil mic:
"- Pune-ti gluga pelerinei in cap. Nu vreau ca iubita mea sa raceasca."
L-am privit indignata si am raspuns prefacandu-ma suparata:
"- Nu sunt un copil. Si nu mi-e frig."
Amandoi eram foarte incapatanati si probabil ca niciunul nu ar fi recunoscut asta, dar in afara de acest lucru, ne placea sa ne tachinam unul pe altul.
Nu ma asculta si imi trase el gluga peste parul brunet.

"- Asa e mai bine, pisicuto." surase luandu-ma de mana si incepand sa alerge, iar eu.. odata cu el.