Resedinta Andrews

[Alec J. Meester]

In intreg tinutul se auzea numai sunetul produs de bocancii mei, care scartaiau la atingerea cu gheata. Fulguia usor, si incet, ca si cum fulgii micuti de nea erau cadoul potrivit care sa i-l daruiesc lui Rose, pacat .. ca nu puteam.
Rose era cea mai de treaba verisoara dintre toate, si bineinteles, merita mai multe decat merita Ashlyn din partea mea. Cu Rose, tot timpul era mai usor sa te intelegi si sa conversezi, de aceea cand avusesem 16 ani o luasem pe Rose in excursie in Franta, in loc sa o iau pe Ashlyn.
Ce amintiri in bantuiau acum gandurile... Amintiri de cand eram si eu tanar.
Am privit ceasul de mana, care arata 12:01, apoi am oftat trist.
'' - Se pare c-am intarziat. Nu ii voi spune la fix 'La multi ani' '',am murmurat, plictisit.
Ajuns in fata usii, am bautut usor, sprijinindu-ma de cleanta. Niciun raspuns.Am bautut si mai tare de data asta, si spre fericirea mea, raspunse Ashlyn, care abia statea pe picioare, si avea o privire foarte fericita, de parca tocmai trase un pic de Ecstazy.
Am ridicat sparnceana dreapta in sus, in semn de mandrie fata de sora mea, apoi am pasit in casa, si-am inchis usa, tinand-o pe Ash de mana.
'' - Ce te uiti la mine de parca as avea inca un ochi ?'',spuse Ash, zambitoare.
'' - Ai doi ochi, Ashlyn.'', i-am amintit surorii mele.
Aceasta pufnise amuzata, ca si cum spusesem o minune, apoi incerca sa urce scariile, nervoasa, insa se impiedica si ramasese intre scari.
Mi-am dat paltonul negru jos, apoi mi-am aranjat freza in oglinda, si cand sa ma intorc ..
'' Rose !'',am exclamat, fericit.'' La multi ani, soro !''