The Nightfall

[Alec J. Meester]

Pasi, pasi marunti se auzeau in spatele meu, si totusi nimic , niciun simt nu-mi spunea ca in spatele meu se afla un pericol.
Parca .. Totul era perfect, si asa si trebuia sa fie. Ma simteam bine, si stiam ca nimeni si nimic nu putea sa imi distraga atenia de la sentimentul aceasta pe care-l aveam acum.
Am deschis insa ochii simtind cum o persoana se apropie tot mai incet de mine, ca si cum era ezitanta.
O lumina puternica ma izbii violet in ochi in secunda in care ii deschisem.
Nu observasem cine e acolo,si pentru o secunda credeam ca este vreun criminal, sau altcineva care avea de gand sa ma omoare.


'' Nox.'', tipa acea tipa disperata.
Am zambit amuzat, apoi m-am ridicat de pe jos, tresarind.
'' Scuze,scuze. Nu stiam cine ... e pe aici.'', spuse ea, cu o urma de regret in voce.
Femeiile, tot timpu se scuza aiurea cand nu trebuia, iar cand trebuie sa se scuze, de-a dracu nu o fac.
Am zambit, apoi am intins mana, incercand sa par tot mai politicos, ceva ce nu-mi statea in fire.
Nu i-am observat prea bine chipul din cauza lumii orbitoare care imi pali fata.
'' Nu e nicio prob-problema.'',am spus, incurcat.'' Sunt Alec .. Alec Meester''.