Intalnire cu Cap-de-Mort

[Scarlett Soul]

'Ori mor acum ... doar eu, ori in curand o sa murim totii .', gandeam eu, in timp ce-mi strangeam bratul probabil dislocat.
"Nu o sa mori !", imi citi Jade gandurile, care erau in parte adevarate.
'Fizic, in nici un caz, dar psihic ? Mintea mea nu ar putea sa cedeze de la atatea presiuni neasteptate, la atetea caderi in zadar ? Ar putea, dar oare o voi lasa sa cedeze ?!?',m-am intrebat eu, dansu-mi dintr-o data seama ca peirdeam prea mult timp in zadar.
"Trebuie sa-l invingem, trebuie sa activam cele sapte pietre, singurele capabile sa ne ajute, chiar si asa, elevi la scoala magica Hogwarts.", i-am spus eu hotarata, fara a ascunde nici un pic din agonia adevarului.
"Kira ... mai poti suporta o astfel de calatorie dupa atatea nopti nedormite , de urmarire si spaime adanci ? ", am intrebat-o eu, la fel de ferma, inauntrul meu, simtind cum izvoraste sensibilitatea pentu bietul animal.
Atunci, lupul meu, maret si alb imi trimise mintal o imagine, una in care era infatisat fiind foarte puternic, in plina vara si efectiv irezistibil.
"Esti mai mult decat magnific, dragul meu Kira !", m-am aplecat eu, mangaindu-mi lupul pe botul lung si umed. Atat de dragut, atat de real !