Mysterious Secrets

[Bell Evans]

Bell ramase puternic impresionata..isi privea incheieturile albe, de'a lungul carora pulsa o retea fina de vene albastrui. Pareau chiar vinetii pe pielea ca de alabastru. Fara sa realizeze, ridica privirile spre Bella si ofta.
"-Scuze" mormai ea, acoperindu'si incheietura cu maneca hanoracului.
"-E ok..in atatia ani am invatat sa ma controlez" murmura Bella.
"-Nu as vrea sa iti ingreunez si mai mult viata" sopti Bell, privind'o cu blandete.
"-Deci..nu ma urasti?!" intreba tanara, cu ochii mari.
"-Ar trebui? Nu ai nicio vina, Bells..nu ai vrut tu sa fi asa..si nu as fi putut sa te urasc, chiar daca ai fost cea mai rea persoana de pe planeta asta..ti'as fi devenit complice" chicoti Bell.
"-Sincer..inseamna mult sa am pe cineva alaturi..cineva care sa nu ma judece" replica Bella, senina.
"-Conteaza mereu pe mine" raspunse cercetasa, cu un zambet jucaus..