O noua cale, sau doar o simpla plimbare ?

[Scarlett Soul]

"Uneori simtim nevoia sa-i aparam pe ceilalti mai mult decat pe noi insine, sfasiandu-ne hainele subtiri in totiul ierni si dandu-i carpa ramasa din acea imbracaminte scumpa prietenului nostru, doar in ideea ca nu va muri de frig. Zi de zi facem aceleasi greseli, dar numai unii au curajul sa planga, numai cativa inebunesc, doar eu si tu, si intreaga lume, ar putea muri pe urma unui suflet care pana la urma nu mai e suflet, e doar un gol, implut de realitatea zilei de azi si visele celei de maine.Oricate lucruri frumoase ai pune in acel vid, ele se vor pierde, cucerite de aripi demonice, lucrurile cu care-i consolezi pe ceilalti nu sunt altceva, decat greselile tale.", am soptit eu, ghicind la ce se gandea Layla. Nu era prea greu, stiam asta si o stia si ea.

Pentru ca lucrurile pe care ii dojenesti pe alti sunt si problemele tale ...

~ Amintire ~

Era o seara magica, una in care simteam ca aveau sa se lege multe raspunsuri, iubiri si poate doar simple prietenii.Luna maiastra stralucea palid pe cer, caci era numai ora sase, dar cui ii mai pasa de ceas cand era atata voie buna ... in sfarsit o iesire din lumea mea de cristal.
Totul era magic, aproape mai magic decat fusese vreodata.
"Ce zi !", am exclamat eu dintr-o data, determinandu-mi prietenii sa rada.
'Cryss, nu uita dupa fericire nu vin decat din ce in ce mai multe lacrimi inmiresmate cu parfumul dulce si cunoscut al suferintei.',ma gandeam in timp ce parea ca radeam din tot sufletul.
- Acum ca totul se terminase, ca ceremonia luase sfarsit, ce mai era de facut ?!?
-' Sa ne mai distram un pic ', rasuna o voce interioara.

Si asa a fost ...
Pana cand ...

Ne jucam un joc copilaresc, cu totii stiind ca mai puteam sa reinviem copilul ce dainuia in fiecare dintre noi, facandu-ne sa ne fie frica, sa fugim, sau pur si simplu sa ne indragostim.Simteam cum sangele imi curge din ce in ce mai tare prin vene, fiecare celula de praf din aer, preluand ritmul inimii mele.
'Pur si simplu vreau sa dansez cu pozele vechi ...', mi-am reamintit eu momentele de glorie, de care mi se facea dor foarte des.
Nimeni nu scotea vre-un sunet de protest, fiecare isi urma calea spre a fugii de pe cel ce-l urmarea cu ochii inchisi. Atunci avusesem prima premonitie.
'Nu-i bine sa fim urcati 5 copii pe o singura bara de covoare.', m-am gandit eu, in timp ce-mi dadeam palme spunandu-mi ca trebuia sa incerc sa ma distrez.
Cineva se dezechilibra si totul incepea sa devina incet-incet un cosmar de neinchipuit. Prima persoana cazu peste a doua si tot asa, ca intr-un joc prost de Domino, in care Layla era ultima piesa ramasa in picioare, iar apoi cazu si ea la pamant, exact ca toate celelalte piese fara viata.

~ Fragmente din Jurnalul Laylei ~


26 noiembrie 2009

Nu ma durea, eram amortita, dar foarte speriata. Toti radeau si isi bateau joc.Mi-a picat foarte rau, dar presupun ca sunt obisnuita.Nu ma puteam ridica.Problema e ca dupa ce colegii au plecat era ... un singur cuvant ... SPITAL .
"Toti suntem niste piese de sah care cad rand pe rand si apoi jocul incepe de la inceput."

Amintiri Dureroase.

Oare chiar asa era ? Eu nu jucasem nici un rol, nimic ... doar trupul imi ramasese acolo, zbatandu-se pentru prietena mea, iar sufletul meu plecase ? Chiar asa considera ea ?
'Poate ca da. Si asta pentru ca in toata povestea nu era nici o mana care sa-i intinda usor ingaduinta, distragere sau prietenie.', trasesem eu concluzia, amintindu-mi versiunea mea :

"O sa fie bine, probabil este doar o mica lovitura si nu va trebui sa-ti faca nimic, doar sa te vada si sa-ti spuna ca poti sa pleci oricand acasa pentru ca totul este in ordine", incercam eu s-o linistesc, vrand sa ma incred si eu in vorbele mele, dar pur si simplu nu puteam.
Incepeam sa intru in extreme, povestindu-i de ce imi placeau lupii, de ce adoram trandafirii de ce si de ce,nefiind atenta, doar la fata ei pe o parte distrasa pe o parte indurerata.
'Cat as vrea sa sufar eu in locul tau, doar sa nu traiesc cu gandul ca am fost langa tine cand te-ai lovit. Si poate ai fost si vina mea, poate puteam sa ma tin mai bine, atatea poate ... Doamne de ce ai dat apa si pamant, DE CE ? De ce ai lasat sa se creeze noroiul ?', urlau ganmdurile in mine, in timp ce reusisem sa ajungem ca Layla pana la spital.
O atmosfera degajata ne intampina, toata lumea zambea, de parca ajunsesem in rai, nu in spital. La un moment chiar as fi vrut sa intreb ce era locul acesta, dar eram sigura ca exista eventualitatea sa-mi faca si mie un loc la spitalul oamenilor zambareti.
"Zambeste cand doare cel mai tare !", imi sopteam eu, fiind sigura ca Layla nu ma auzise.
"Nu plange, nu fi slaba, nu acum ! Nu fi proasta !", ma strabatu o alta ruga, cumva spusa cu voce tare, dar nu indeajuns de tare.
Cativa doctori o luara in graba pe fata si ma lasara cu tatal meu, singura, in bezna.Incepusem deja sa alunec in acel sentiment de jar, de slabiciune, lacrimile gasindu-si in sfarsit curs pe fata mea de marmura.Acum nu era nimeni fata de care sa-mi arat partea dura in astfel de situatii limita, acum doar putrezeam in prostimea mea de plangacioasa.
Atunci reaparu Layla. Mi-am sters instinctiv umezeala de la ochi, asigurandu-ma ca nu avea sa-si dea seama si incepusem sa ma prefac ca ma simteam cat de cat bine, ca grijile nu erau mari si ca nimic pe lumea asta mare nu avea de ce sa-i faca rau.

'Ultima lacrima o s-o vars pe versurile astea ! Pentru Layla, pentru ca merita ...Trebuie sa fiu puternica, mai puternica decat este ea acum.'

"I-a iesit rotula .... .... ...." nota doctorul, impreuna cu o alta duzina de explicatii medicale din care nu intelegeam nimic, in mintea mea derulandu-se aceleasi cuvinte.

'Rotula .... Rotula .... I-a iesit rotula, iar asta in conditiile in care eu i-am spus ca totul va fi bine.', ma gandeam eu din nou si din nou, schitand un alt zambet cat puteam de natural, stiind ca-mi iesise, caci ea imi raspunse inapoi.

"Va rugam sa o lasati putin singura !", ne ruga doctorul ferm.
"Bun.", am raspuns sec, prea socata ca sa mai zic altceva si cu asta iesisem din camera.
Cu primul pas dupa prag, am spus prima propozitie intreaga si terminata dupa doua ore de tacere si lacrimi, lucru care-i atrase atentia tatalui meu.
"Trage-mi te rog o palma ca sa ma trezesc din visul asta urat.", rasuna vocea mea ca o soapta inspaimantatoare in urechea lui.
"Aaaaaaaaaa", se auzi un zbieret din camera din care tocmai iesisem.
Era Layla.
Lacrimile isi croiau din nou si din nou drum peste fata mea de pe acum patata in totalitate de apa ce o dadusem dupa fiecare chiul al Laylei.
"Nu ma plange ... Ce va spune ?", ma atentiona tatal meu.
"Nu stiu, dar nu ma pot opri si TREBUIE.", am inceput eu sa vorbesc din ce in ce mai tare.
"Vine !", ma anunta el.
'Bun ... Asta a fost asa numai ca sa puna lumea un pietroi in calea prieteniei noastre, numai ca sa ma simt in plus si degeaba, numai ca sa vad ca nu am insemnat nimic si ca nu o puteam ajuta cu nimic, doar cu vorbe, lucru care probabil nici nu o salvase cu nimic, CU ABSOLUT NIMIC. Mai bine as muri decat sa sufere oricare dintre prietenii mei ...', mi se stinse gandul incet.

~ Revenire ~

"Iubirea ta s-a ascuns dupa o bara subtire de fier, nu ai vazut-o, iar cand a vrut sa te atinga nu ai vrut s-o accepti, asa ca te-a lovit, asa ca ne-a lovit pe toti, dar tie ti-a ucis ceva, ceva ce acum nu te mai doare.In ultimele clipe de amorteala a incercat sa ti se strecoare in trup si suflet, dar nu a mai fost loc de ea, atunci a plecat departe, a plecat pentru ca a ras de tine, pentru ca Iubirea ta era invaluita de alcoolul ce-o infasura : Nepasare, Batjocora si Masti groase. ", i-am soptit eu Laylai aducandu-mi aminte cu fiecare cuvant :
'Cu ceea ce incerci sa-i dojenesti pe altii, sa arati ca pot avea incredere in tine, ca esti puternica, de fapt atunci esti cea mai slaba si totusi ai trecut prin asta si treci. Tot ceea ce spui altora sa nufaca, faci tu insuti ! Ce .... ce dureri fara leac suntem unul cate unul ...', imi transpuneam eu miscarile in cuvinte ce se intipareau adanc in suflet.
Pana la urma eu ce rol am jucat ? Am sters macar scena suferintei tale ... sau in amintirea ta am fost intr-adevar doar o trecatoare ?

~ Fragment din Jurnaulul Laylei ~

"Toti radeau si isi bateau joc ! "