Searching

[Kasumi Mikoto]

Am asculttat povestea si mi-am inghitit incurajarile. Totusi, in ciuda starii dezolante in care ma aducea situatia aparent fara iesire simulata de Katerina, eu nu imi inghitisem si increderea. Si nici orgoliul. El era un vampir iar eu o Shijin. Una din ultimele luptatoare japoneze, stapanind arta sabiei, auzind fara sa ascult, vazand fara sa privesc, luptand pe intuneric ca in miezuul zilei. Si toate acestea castigate prin 11 ani de antrenament continuu... De ce sa ma tem de un necioplit milenar?
Poate ca viperina ma credea atacata de febra tifoida in timpul razboiului cu chinejii, dar eram lucida, intreaga si mai sigura pe mine ca niciodata.
-Katerina, ma dezamagesti, am aruncat furioasa. Inteleg frica, si eu o simt. Dar sa nu vrei sa ITI MAI DAI O SANSA e pura incapatanare si prostie. Am ascultat povestea si pentru prima oara in 9 ani mi s-a oprit inima in gat pentru altcineva decat pentru mine, dar felul in care respingi tu momentul unei revanse nu prea seamana cu entuziasmul la care ma asteptam cand am zis ca vreau sa te ajut... am incercat sa fac haz de necaz. A p r o f i t a t de tine. Si nu esti o shimigo*(femeie cu rangul cel mai neimportant intr-o casa, asupra careia au drepturi de orice fel toti barbatii din gospodaria cu pricina, mai putin sclavii...). Te-a dezonorat si tu refuzi o sansa care iti sare in brate de a-i arata ca o femeie nu e ceva de aruncat atunci cand te-ai plictisit sa te joci cu ea.