Searching

[Kasumi Mikoto]

M-am uitat la Katerina ca si cum intrebase daca pisicile miauna. Mi-am frecat unghiile de matasea kimonoului ca sa le redau luciul, am aruncat la o parte cateva carti si am izbucnit itr-un ras zgomotos, nebun, prostesc, pueril si nemotivat.
-Ce-am facut eu se cheama idee implantata, am zambit amar.
-M?
-E spre binele tau, dar nu pot sa nu imi recunosc, in parte, egoismul. Am accelerat procesul si te-am facut sa realizezi mai repede ca acest cadavru preistoric trebuie infruntat. Pentru tine, dar si pentru ca aveam chef de un pic de aventura...
Katerina zambi.
M-am ridicat si, cu o totala dezinvoltura, am aruncat pe geam o carte care nu ne folosise la nimic. Kat m-a privit socata, de parca facusem mare branza. Ei... facusem. Atunci cand Sophie avea sa afle ca eu facusem vant pe geam unei carti unicat de 4000 de pagini avea sa ne omoare.
Sau nu. Pana atunci, noi aveam sa fim de mult disparute din istorie...(da, pana si Katerina). Vrajile mele de duplicare erau al naibii de reusite si foarte durabile...
-Adica, da, te poti baza pe mine! am dat verdictul.