Linistea dinaintea furtunii

[Ruthie Allen]

Cuvintele Kennyei pareau a se contura in forma unor entitati palpabile,de sine statatoare si parca indrumate de catre o constiinta proprie.
Inlantuinte intr-o maniera dintre cele mai haotice,se abandonara unor miscari circulare,de-o velocitate inarmoniasa,parca supuse ritmului unui soi de mars funebru,intr-atat de intens,incat propriile-i ganduri incepura a capata forma spiralata,izbucnind in directii opuse.
Privata de catre orice frantura de control,cazu prada unui vortex de senzatii si emotii,de chipuri schingiuite si voci dezacordate,dizolvate intr-un amestec aproape intru totul omogen.
Lipsit de vreun avertisment prealabil,acel haos fragmentat se stabiliza,concentrandu-se asupra unui unic punct de reper:un soi de intindere marginita de catre gramajoare de ceata,intr-atat de dense,incat ii creau impresia ca este prinsa intr-un segment de existenta autonom acelei curgeri ce,in mod obisnuit,o percepea ca fiind autentica.
Gramajoare de carne putreda si oase frante brazdau ceea ce parea a fi desisul unei paduri,formand un soi de lant mortuar,al carui sfarsit si inceput nu izbuti,in nici un chip,a le zari.
Privirea ii zabovi asupra unui cadavru ce inca nu cazuse prada dezintegrarii,un trup atat de marunt in intertia sa,acoperit de catre straturi subtiri de piele vanata,ce-i dezvaluiau carnea inca sangeranda.
Trasaturile-i erau,insa,intr-atat de degenerate,incat nu reusi a deslusi urma vreunei identitati afara de-o multitudine de voci indurerate,zbuciumate si necontrolate,ce izbucneau in note ascutite,discordante,de pretutindeni.
Incercand sa indeparteze vocile,isi apasa intr-atat de puternic tamplele,incat se trezi,brusc,inapoi in biroul profesoarei de potiuni.
Izbutind,cu mare greutate,a isi mentine echilibrul,fixa cu privirea usa,simtind un puternic impuls de a parasi incaperea.
Simtindu-si,insa,intregul corp ca fiind imobil,nu savarsi nici o miscare,oferindu-si tacut si nesigur un soi de ingaduinta.