Linistea dinaintea furtunii

[Kennya Allen]

Kennya statea cu capul plecat. Avea cele mai sinistre presentimente. Aceste ganduri o chinuiau atat de mult incat simtea ca nu exista nici o cale de scapare. Stateau amandoua in biroul din Castel, fiecare cufundate in propriile griji. Nu stiau cum sa se abordeze una pe alta. Pana la urma Kennya ii dadu un imbold celeilalte sa revina la realitate. Pierdeau timp pretios. Gandul ca mintea ei ar fi patata cu acte de lasitate o transformau intr-o persoana mult prea agitata. Ridica din umeri pentru a scapa de acest moment tensionat. Pana la urma se intoarse spre Ruthie si i se adresa.

“ Ruthie, suntem verisoare si totusi... Atat de diferite.”

Nu se auzea nici un sunet de pe coridor. Kennya rostise aceasta propozitie cu o extraordinara vehementa. Cel putin nu erau nevoite sa schimbe tactica. Deodata auzisera voci alarmate pe hol. Fosta viperina auzi franturi din discutie si la sfarsit cuvantul intrusi. Isi dadu seama ca au fost descoperite. Pierdusera prea mult timp si acum erau pe cale sa ruineze totul. Singura lor sansa era sa contraatace pana nu se dadea alarma in tot Castelul. Kennya o dadu la o parte pe verisoara ei cu furie si se napusti la usa ce dadea spre coridor. O ura implacabila licarea in ochii ei in timp ce isi tinea bagheta gata pregatita de lupta. Simtea ca sufletul avea sa-i arda in iad, dar era gata de orice sacrificiu. Chiar si pentru Abracadabra.