Petrecerea

[Scarlett Soul]

Pasii rapizi ai unei siluete suple, se auzeau in departare, batand cararile denivelate din imprejurimi. Pamantul tare ii conferea oarecare liniste sufleteasca, caci asa era sigura ca nu avea sa cada, sau sa impiedice de multimea de ganduri pe care le purta in piept. Greutatea lor isi faceau balanta in ochii mari ai fetei, determinand-o sa se indeparteze din ce in ce mai mult de ea insasi, incercand sa uite acel trecut cutremurator ce o sfasia in bucati subtiri, abandonate undeva, pe malul unui rau ... de sange.
'Trebuie sa uit macar pentru o clipa de tot ...
Voi parea increzatoare si fericita. Promit.', ii vorbi o voce stranie in sinea sa.
"Trebuie.", sopti si Cryss, vorbele-i fiind luate de palele usoare de vant ce-si faceau loc bland printre copaci.
In sfarsit se afla in fata usii care avea sa o duca in cu totul alta lume, una paralela, situata undeva sus, foarte sus, intoarsa spre Inaltul Cer, pe cand ea, era doar o bucata rupta intr-un desen frumos, pierdut de mult.
"Hey ... Cryss ! ", spuse o voce din spatele lui Ronnie, iar apoi viperina insusi, de data aceasta lasandu-si toata ironia deoparte.
"Hey. Cum te simti de ziua ta ?", ii raspunse Cryss, vrand sa para cat de bine dispusa cu putinta, desi stia ca orice ar fi fost, Ronnie nu avea sa-i raspunda niciodata gen : Nu ma simt bine, sau Partea intunecata din mine a preluat controlul.
"Bine. Chiar bine .", ii raspunse aceasta, comtinund :
"Imi astept invitatii. Haide intra."
Si cercetasa inainta, lasand o plasa mare de cadou si un pliculet pe masa.
Spera doar sa ii placa, caci se gandise mult timp la cadoul potrivit si in cele din urma reusise sa gaseasca ceva.
Era deasemenea o carte - Magie Neagra.
Si poate lumea se intreba cum de o cercetasa putea sa-i dea asemenea lucruri unei viperine. Nu parea logic, nu ?
Desigur ca nu, insa Cryss o cunostea destul de bine pe Ronnie ca sa stie ca oricat de viperina ar fi fost nu putea sa le faca nici un rau. Nu o lasa inima.