Linistea dinaintea furtunii

[Kennya Allen]

O data iesite pe hol, Kennya se uita agitata in jurul ei, incercand sa gaseasca o cale de scapare. O vazu pe Ruthie cu bagheta indreptata spre intuneric si pentru un moment se uita pe geam catre luna ce se ridica superior pe imprejurimile castelului Hogwarts. Privirea ii ajunsese pana la portile elaborate din fier forjat. Scaparea lor era strans legata de acele porti, care pana acum erau total neinsemnate pentru persoanele care traiau in Castel. In capatul indepartat al holului vazu fluturi de noapte ce zburau agitati in jurul unei lampi. Lumina opaca dezvaluia doua siluete cazute la pamant. Pareau sa-si fi pierdut constiinta, insa acum constata gestul facut de verisoara ei. Fosta viperina statu neclintita. Cu un ultimul efort, o lua de mana pe fata de langa ea si o indrepta spre usa ce ducea spre scara de marmura, direct in holul principal.

„Trebuie sa fugim cat mai repede!”

Cu aceste cuvinte, cele doua o luara la fuga fara sa se mai fereasca de pasii lor care se auzeau intensificati in linistea din jur. Fara a clipi din ochi cele doua ajunsera langa indivizii fara chip ce stateau neajutorati, fara sa poata interveni. Kennya se opri pentru o secunda de cel mai apropiat de perete si ii trase cu putere un picior in fata. Sangele incepea sa curga siroaie in lumina pala a lampii. Cele doua isi continuara cursa nebuna spre iesire. Simtea pergamentul cu ingrediente la loc sigur in buzunar. Asta parea ca ii da putere. Ruthie o trase de brat pe verisoara ei spre vrajitoarea cocosata si cu un singur ochi. Nu era tocmai o idee buna sa alerge pe peluza in vazul tuturor. Cu respiratia sacadata cele doua reusira sa fuga prin tunelul ce ducea catre Lorzii Mierii.