Poti sa fii atat de surprins?

[Naoki Mikoto]

Padurea fusese locul meu preferat inca de cand, in anul II, la ora de Grija Fata de Creaturile Magice, ma strecuram printre picioarele lui Hagrid si, in ciuda protestelor lui, dispaream in adapostul plin de viata al prietenei mele vegetative, pentru a cauta soparle, salamandre, centauri, Apara-Arcuri sau licorni.
Acum insa eram prea mare pentru toate prostiile astea. Si cum sora mea (care nu avea habar ca exist, ceea ce era un avantaj pentru mine) era la cuursuri si nu punea la cale nicio decapitarre artistica, puteam spune ca eram in timpul liber, strabatand padurea de la un capat la altul impreuna cu Tama.
Maimutica de buzunar se incrunta la mine, incercand sa comunice ceva.
Dupa cum se vedea, mai era o alta persoana in padure, ceea ce Tama nu gasea de bun augur.
-Dihanie posesiva... O sa-ti vina greu sa-ti faci prieteni, am zambit, indreptandu-ma spre directia in are maimuta imi arata sa merg.