Intalnire cu Cap-de-Mort

[Scarlett Soul]

'Nord, nord, nord ... ', imi sopti vocea, incapabila sa ma mai lase sa ma gandesc la altceva.
Treceam, parca prin zbor toate acele dealuri mocirloase ce erau inca acoperite de un morman de frunze pleostite, care lui Jade, pareau sa-i cauzeze o mica problema.
"Haide ....", am urlat eu, iar in mintea mea se auzi iarasi vocea :
'Nord, nord, nord ... inca putin .. si ...'
Alergam de ceva vreme, dar nu simteam nici un fel de discomfort, parca cineva ma probramase sa merg si sa merg fara oprire. Am privit in urma si deodata Jade nu mai era, iar apoi aparu din negura neiertatoare a serii.
"Asteapta-ma !", imi sopti astropufa.
"Nu, haide ! Mai repede !", am silit-o eu, smulgand-o din acel loc cu o forta pe care pana atunci nu o avusesem.
"Si aici !", se auzi avertismentul din mintea mea.
M-am oprit si am dat o privire prin jur, dar nimic, doar acelasi noroi maroniu si gretos.
"E in noroi .", i-am soptit eu sfarsita.
M-am aplecat usor si am inceput a scormoni, dar nimic.
"Vei fi aici... TREBUIE !!!!!", tipat eu la luna .
Si atunci mana mea atinsese ceva tare. O forma rotunda, aproape perfecta se putea deslusi in misterul negru al intunericului.
'Acum e randul tau.Tu esti cheia pentru urmatoarea poarta ', se auzi glasul frumos al acelui cuiva pe care nimeni nu-l stia, in gandurile lui Jade. Eu nu mai puteam auzi nimic, doar liniste. In sfarsit liniste ....