Poti sa fii atat de surprins?

[Naoki Mikoto]

-Tama, aite shiru ushoo, desu ne?
"Englezã, te rog..." gemu maimuþa.
-Ai priceput oricum. Nu, Rose, nu prea mi-a fost dor de Kasumi. La început nu simþeam mai nimic. Avea doi ani cand am plecat, iar eu ºase. Pot doar spune cã m-am ataºat de curând de ea. E ceva de neînchipuit. ªi m-a învãþat sã gândesc de douã ori ºi sã acþionez odatã, asta în limita de timp. Pentru cã dacã nu am timp, a gândi de mai multe ori nu ajutã. Am îvãþat asta în cele 3 dãþi când era sã fiu descoperit de ea ºi, implicit, decapitat. am zis, amuzat.
-Da, asta chiar seamãnã cu zuza noastrã, comentã Rose.
-Curat zuzã. Mã gândeam sã plec în iunie în Karaibe, iar, dar dacã nu i-aºi ascunde eu armamentul v-ar ucide pe toþi pânã-n august.
-I le ascunzi?
-Cea mai mare parte din pumnale. 40. ªi celelalte 3 sãbii. O cutie întreagã de ace otrãvite ºi 9 lame de oþel.
Rose mã privi ca pe felul 13.
-În rest eu nu prea intru în ºcoalã, am spus.