Intalnire cu Cap-de-Mort

[Scarlett Soul]

'Care poate fi urmatoarea piatra ?', m-am intrebat eu, in timp ce ma lasam trasa de Jade prin padurea cu desisuri de aur si copaci rubinii.
"Aici !", sopti astropufa.
"Nu e nimic acolo.", i-am replicat eu convinsa, gandindu-ma ca nu aveau cum toate pietrele sa fie ascunse in acelasi loc.
"Nu e acolo ! Concentreaza-te !", am repetat eu vorbele care-mi roiau prin minte .
"Concentreaza-te !"
Daca nu avea sa gaseasca piatra aveam sa fim cu totii pierduti, sa ne intoarcem de unde nici nu am visat, din vidul tivit cu demoni si suferinta cereasca, fara ca vreun inger sa ne mai salveze. Doar vom imparti aceleasi clipe " efemere " de moarte ...

De moarte si savoarea dulce a sangelui uman ...

'Ciudat ...', imi zbura un gand taindu-mi gatlejul.
"E aici !", am spus eu cu aceasi convingere cu care incepusem discutia cu Jade.
M-am apropiat prevazatoare coroana fascinanta ca copacului cu suflet de argint si i-am privit durerea, golul. O scorbura mica, cat sa incapa ceva neinsemnat, dar care avea sa salveze o lume intreaga.
"Lasa-ma pe mine ...", imi explica astropufa situatia.
"Bun, dar ai grija !"
"Si eu stiu ce am de facut !!!", ma avertiza aceasta, putin iritata de simtul meu protector.
'Am gasit ... ', ma anunta ea, dezvaluind doua pietre.
"Ochi de tigru ...", imi sopti Kira, prin intermediul mintii. Dar nu era ea in totalitate, mai era ceva, ceva ce tocmai iesise din Jade si-si gasise locasul in Kira. Era vocea.
"Ochi de tigru si Trandafir de desert ...", i-am repetat eu vorbele Kirei cu voce tare, dandu-i de inteles astropufei ca de data aceasta lupul meu era baza.