Lupta .

[Kasumi Mikoto]

-Cat mai adanc in padure, repeta Tata.
-Ar fi periculos sa... obiecta mama.
-Myra. Fiecare pas in viata e un risc. Daca n-am risca, am muri de plictiseala.
-Domo Arigato, Hagrid, am zambit angelic.
-Pentru nimic.... Prajituri?
-In niciun caz! am exclamat, stiind ca prajiturile lui Hagrid isi facusera loc in istoria Hogwartsului cu un fel de reclama negativa. Naoki. Ito de, Shimasu tai deru ne?
-Nede, onee-chan. spuse el, cald.
#Pe langa mama, ce te-a facut sa vii?
Datoria, surioara#
Insa nu am putut sa nu observ ceva: se uita la Katerina ca la cineva cunoscut si aproape l-am intrebat "Fata de cine?"
Naoki observa odata cu mine ca viperina era adancita in ganduri si, pentru prima data, usor distrasa. Doar ca el mai sesiza ceva: Kat nu putea sa depisteze pericolul reprezentat de o sabie care zbura spre ea.
Fara sa-mi ceara voie, cum ar fi facut orice om intreg la cap care imi cunostea temperamentul, fratele meu mi-a luat pumnalul din mana, apucandu-l de lama, si l-a aruncat in directia Katerinei, nimerind sabia care incremeni o clipa in aer si cazu apoi la picioarele fetei, fara sa isi atinga tinta.
Eu am avut nevoie de cateva secunde bune ca sa pricep ce se petrecuse.
-Cum ai...? am inceput, fara sa imi pot ascunde surprinderea.
-Cu un motiv serios, o sa poti si tu.
Ce vorbea?! In fine. In secunda urmatoare, o voce a soptit:
-Foarte bine, tinere.
Nu stiam cine e, dar puteam presupune. Si tresarirea Katerinei a confirmat lucrul de care ma temeam.
Todor.
Era neplacut. Cu oate astea, eram multmita de mine. Concentratia de otrava fusese suficienta ca sa forteze concubinele vampirului sa dea ortul popii destul de repede.
Dar ce vraja folosise Todor sa ajunga din Preslav aici in mai putin de 10 minute? Teoretic, era imposibil.
Doar daca...
Olga o privi pe Kat, care se uita la Lidya. Stiuse. Todor stiuse. Si nici nu apucasem sa ajungem in spatiul stramt in care ne propusesem.
Oricum, trebuia sa nu ne aratam teama. Si cel care dadu tonul acestei initiative de a parea calmi si relaxati intr-un moment cand nimeni nu ar fi putut, fu Naoki, cu o deinvoltura improbabila:
-Am inceput prost, se pare. Oricum suntem pe teren propriu. Avantaj net.