Lupta .

[Katerina A. Petrova]

Naoki se pozitionase in fata mea, crezand ca asa ma poate ajuta. Nu, idiotule ... Esti nebun? Poti murii. A innebunit ? Face toate astea doar pentru simplul fapt ... sa nu mor? De ce? Am murit deja odata. Stiu cum e.
”Nu ma lasi s-o omor?”, ofta Todor, dezmagait.
”Normal ca nu.”,aproape ca urlase Naoki.
In acel moment l-am impins cu intreaga mea forta pe Naoki la o parte, privind cum a zburat printre cativa copaci. Mi-am canalizat atat de tare forta, incat l-am aruncat la cativa metrii departare. Nu fusesem atenta la Todor in acel momnet, insa cand mi-am dat seama ca Naoki nu mai era pe jos, am privit spre sabia lui Todor. Se facuse in bucatele mici, si toate zburau amenintator spre mine.
Am alergat cativa metrii departare in spate, si eu, si toti ceilalti vampiri, insa pe mine m-au nimerit cateva cioburi.
Am simtit o durere imensa pe fata si pe piept. Doborata de putere, am picat pe jos, simtind cum acel venin imi secatuia tot mai mult corpul. Acum.. Nu ma mai puteam ridica de pe jos, era ca si cum un om normal se scalda in acid.
”S-a facut o vraja. Veninul s-a multiplicat cu cativa mililitri pe secunda in sangele ei. Mama , tata .. ajutor!”, am auzit vocea lui Kasumi.
Mi-am pierdut constiinta. Tot ceea ce mi-am amintit a fost chipul alb al lui Kasumi, deasupra capului meu, si puteam sa jur ca niciodata n-o mai vazusem asa. Rapusa de durere, insa nu vroiam sa mor din cauza unui simplu venin. Cati mililitri de venin aveam acum in sange ? Oare mai traiam ? Da. Nu puteam murii.
Cateva palmi puternice am simtit pe corpul meu, si-am deschis ochii brusc.
”Liydia”,am soptit, confuza.
Totul era in ceata, insa nu puteam sa no rescunos pe tipa roscata din fata mea.
”Esti bine?’’,soptii ea, incet. ”Mi-a luat mult sa te trezesc, si sa-ti scot veninul din corp.”,continua ea.
”Unde suntem?”,am spus, ridicanduma in genunchi.
”La cativa kilometrii de ceilalti. Te-am adus aici pana iti revii. Ceilalti sunt .. bine. A inceput lupta.”, raspunse ea, inghitind in sec.