Lupta .

[Katerina A. Petrova]

Liydia isi arata coltii fiorosi si ranjii ofticata spre Naoki.Aceasta pufni amuzat, apoi indrepta o sageata cu venin spre ea, insa Liydia se feri. Nici nu o vazusem cum s-a miscat atat de repede , incat nu a atins-o sageata.
L-am privit uimita pe Naoki, apoi m-am ridicat de pe jos si m-am pozitiont in fata Liydiei. Stiam ca nu-i de gluma cu ea cand o ataci, fie prieten, fie dusman.
Aceasta sarii peste mine, si il dobora pe Kasumi imediat.Am privit-o socata cum statea deasupra lui, si ii zambea malefic.
”Lidya”,am soptit, nervoasa.
La auzul vocii mele aceasta se retrase repede de pe Naoki, lasandu-l liber, si se aseza in dreptul meu... Avand o privire plina de regret,
”Va las putin singuri”,spuse, ofticata, aratnad spre Naoki.
Apoi disparu. Naoki imi zambii intristat, apoi ma atinse pe obraz.
”Esti bine?”,a soptit,apropiindu-se de mine.
”Da..”,am spus, dandu-mi ochii peste cap.”Te-ai pus in pericol”,am spus, aruncandu-i o privire dura.
”Nu conteaza. Tipa aia.. Ti-a scos tot sangele din corp?”,a intrebat el, incurcat.
”Da. Imi pare rau pentru ea.. A trebui sa suga sangele din vene”,am oftat.
Naoki se retrase cu un pas in spate, apoi zambii amuzat, ca si cum asta era rezbunarea lui.
”Ai semnele?”,a soptit.
I-am aratat incheieturiile, unde aveam niste semne rosii, insa incepeau sa-si revina.
Kasumi privii scarbita, apoi se apropie de mine, si isi puse mana pe umarul meu.
„”Naoki. Trebuie sa plecam. Au nevoie de noi. Katerina tu mai ramai sa iti revii”,spuse Kasumi blanda.
”Nu !”, m-am revoltat.
”Ba da”, spuse Naoki dur.