Lupta .

[Naoki Mikoto]

-Katerina-Sama. Nede shyo? am intrebat, apropiindu-ma. Uitasem complet a nu ma intelege cand vorbesc in japoneza. Ahm... adica de ce plangi?
-Si tu de ce... esti aici? evita ea sa raspunda.
-Sa-mi cer scuze. am declarat, fanc. Incep sa cred ca am exagerat.
-Si ce? rasuci Katerina cutitul in rana pe un ton mat.
-Si... aproape am decapitat-o pe... asta... Viktoria.
-Nu are legatura.
-Ba da, Kat. are. am insistat, atat de suparat pe mine insumi inat ar fi fost gata sa smulg din radacini copacul din care oborase mai devreme Lidya, ca sa ma descarc. Nu ma pot concentra daca stiu ca esti suparata pe mine. Cred ca am vorbit aiurea doar pentru ca eram tensionat. Nu esti ca altii. De asta nu ma astept sa reactionezi ca altii.
Spusesem asta pe un ton cald, facand-o sa isi dea seama ca diferentele astea erau unul din lucrurile care imi placeau la ea si nu o spuneam in sensul rau.
Am continuat:
-Kasu imi sugereaza sa "iti respect secolele". Da, poate ca timpul a pus in spatele constiintei tale povara a 334 de ani, dar asta nu inseamna ca ti se cere sa actionezi ca cineva care le stie pe toate din experienta, nici sa te indepartezi de toti ca sa nu suferi cand ii vezi murind pe langa tine. Pentru mine, si cu doua mileni lasate in urma, ai fi aceeasi.. Mai spun o data. Imi retrag spusele de mai devreme. Si mai spun odata - ai mai auzit asta de la mine - nu ma evita. Te-as lasa sa ma transformi daca asta ar insemna ca te pot urma...