Lupta .

[Katerina A. Petrova]

L-am privit tremurand pe Naoki. Stiam ca era un subiect delicat pentru el, insa .. chiar nu aveam acum timp de asta.
“Te-as lasa sa ma transformi daca asta ar insemna ca te pot urma...”, raspunse el, sincer.
Am simtit in acel momentu cum furia distrusa altadata fiebrea acum in mine.. fierbea ingrozitor si ma durea. NU, ii spusesem inca odata ca nu-l voi transforma pentru ca nu are rost ca el sa ma urmeze. Nu aveam nevoie de povara unui alt suflet transformat de mine.
”Termina, Naoki”,am spus, confuza.
Eram confuza? Da. Nu stiam ce sa cred, cum sa actionez. Probabil ca Naoki credea ca isi doreste acest lcuru acum, insa peste cateva sute de ani ? Oare nu am va urii pentru ca l-am transformat ? Cu un om acre ma ajutase de atatea ori nu puteam fii atat de egoista.
”Nu pot termina, Katerina ...”, ofta el, apropiindu-se de mine.
”Naoki, te iert pentru tot. Clarificam aceste lucruri dupa terminarea acestei batalii”
Naoki zambii. Facu cativa pasi spre, mine, deschizand mainile larg, insa am facut un pas in spate.
Privirea lui se pleostii, apoi zambii ciudat.
”Dupa.. Nu te distrag acum”,am soptit.
”Sunt iertat ?”,intreba el.
”Da, esti. Esti un om minunat ”,am soptit.
Apoi disparu, si el, si Liydia pe care am observat-o ca ascultase totul de la cativa metrii departare.
Stiau toti ca acum aveam nevoie de liniste, si .. chiar vroiam sa scap de aici si sa merg sa-l confrunt pe Todor fata in fata, chit ca mor, chit ca nu, nu aveam nimic de pierdut.
”Sa ma confrunti, draga Katerina?”, am auzit o voce groasa, la cativa metrii in spatele meu.
Am tresarit speriata, incercand sa imi dau seama daca era doar in gandul meu, sau era real . Insa, am vazut o silueta dura, si bine conturata.
”Todor”,am soptit, facand cativa pasi in spate.
”Vrei sa ma confrunti, iata-ma”,soptii el cu o voce blajina.”E o diversiune. Ceilalti cred ca sunt tot acolo”,chicotii el.”Nu te vor putea vedea cand mori, crede-ma.”
Am ranjiit,amuzata. Pentru prima data in viata mea il sfidasem pe Todor.
Acum nu-mi pasa. Nu-mi era teama. Vroiam sa-l infrunt cu proprii mei colti, si cu nimic altceva.
”Intotdeauna ti-ai dorit sa stii cati ani am.”,spuse el, mandru.”Afla ca am 1000 de ani, draga Katerina.Mislis ci moj da me izkolish ?”,intreba el, apropiindu-se cu pasi mari de mine.
# Crezi ca poti sa ma tai?# [ in sensul – sa ma faci in bucatele ]
”Aha Todor. Moja. Niznash ci as moija sat ?”,am spus, zabind pervers.
# Da Todor. Pot. Nu stii tu ca eu pot tot ce imi propun ?#
”Asta e Katerina pe care o cunosc”,spuse bucuros.
In urmatoarea secunda Todor se transporta direct in fata mea, zambind usor.Imi atinse fata uscata, pastrandu-si acel zambet care devenea din ce in ce mai pervers.Apoi isi cobori mana mai jos, spre pieptul meu.
L-am impins cu toata forta mea, si spre mirarea mea, il mutasem la cativa metrii departare.
”Ai mai mult forta”,concluziona el, dezvelindu-si coltii.