Misterele din Biblioteca

[Bell Evans]

O noapte senina ca in poveºti. O noapte cu luna plina, misterioasa si fermecata, care domnea peste stelele ce se nasteau incet incet pe bolta senina. Norii indigo curgeau ca o perdea ce permite astrelor sa'si joace rolurile, pe scena vazduhului impetuos. Padurea Interzisa, cu privirea ei maiastra, statea in picioare, spectator la grandoarea de pe cer si la miracolul noptii. Si ce oglinda este mai frumoasa decat aceea in care luna se oglindeste, facand cu ochiul stelelor ce apar ca niste licurici pe bolta senina? Lacul argintiu se rasfata in umbra aurie a razelor de luna, ce se teseau lenese prin aerul inmiresmat, ca o panza de paianjen.
In patul ei din Turnul Cercetasilor, Bell privea fermecata bolta intunecata a vazduhului scanteios, Luna Plina impiedincand'o sa adoarma. Dara de praf de pe marginea ferestrei stralucea ca diamantele in lumina stravezie a astrului dominant.
Hotarata sa plece din dormitor si sa se lase purtata prin misterele castelului, fata se dadu jos din pat si isi lua roba, bagheta si pelerina invizibila. Iesi incetisor din camera, incercand sa nu faca prea mult zgomot ca sa'si trezeasca prietenele. Cobori in camera de zi, unde arunca o ultima privire in urma. Iesi prin portretul Doamnei Grase si porni spre bilbioteca. Vroia o carte, dar nu din Sectorul Interzis. Minune! se gandi ea in sine, chicotind. Se indrepta spre etajul bilbiotecii, iar pe drum...

[Rose Evans]

Fara sa-si dea seama ca mai avea pe acolo o sora care nici ea nu putea dormi cand era luna plina, Bell parasi Turnul Cercetasilor indreptandu-se spre biblioteca. Rose vazu ca fata pleca si hotari sa iasa si ea la o plimbare. Se imbraca la foc automat si isi arunca Pelerina Invizibila peste ea. Cobori in Camera de Zi, pustie, toti cercetasii fiind la culcare...cu exceptia a doua gemene. Iesi fugind prin ploaia de injuraturi ce veneau dinspre portretul Doamnei Grase apoi o lua de-a lungul coridorului. Nu stia unde plecase Bell, dar nici macar nu stia daca vroia sa mearga cu ea, sau daca vroia sa se plimbe in lumina argintie a lunii. Plictisita, se indrepta spre Camera Necesitatii. Imediat, incaperea se transforma intr-o camera calduroasa cu reflexe rosiatice provocate de flacarile focului. Pe peretel opus zari un raft cu carti si printre ele se afla si, bineinteles, cartea primita de Craciun de la Bell, despre Istoria Coreei. Aa...Era sa uit!! Am ajuns la un capitol interesant cand Yu-Sin este trimis in exil, dar cartea mea nu spune nimic despre motivul exilarii. Poate gasesc la biblioteca ceva... Spunandu-si acestea, Rose iesi entuziasmata din camera si porni spre biblioteca. Coborase deja pana la etajul 5 cand deodata se auzi un pocnet si isi facu aparitia nimeni altul decat Peeves.
" - Ooo...elevi neastamparati la ora asta pe coridoare!! Ce cadou minunat i-as face lui Filch..." zise strigoiul ranjind diabolic.
" - Si ma rog de cand vrei sa-i dai tu cadouri acelui mosneag??" se rasti fata inabusindu-si rasul.
" - Pai...a..." se balbai Peeves incercand sa gaseasca ceva.
" - Vezi! De ce ai vrea sa-i faci pe plac Ingrijitorului?? Nu e el acela care intotdeauna vrea sa te dea afara din scoala?"
" - Hm...da...Dar, ti-as face si tie probleme. Asa ca ..." se repezi Peeves sa-l strige pe Filch cand deodata...

[Bell Evans]

"-Nu pleci nicaieri, domnule!" spuse Bell, chicotind.
"-Huh?!" facu strigoiul indignat. "Crezi ca tu sau sora ta ma veti opri, sau ce?"
"-Pai, sa vedem. Il sti pe Stefan, nu? Ei bine, am invatat ceva foarte folositor de la el. Bombarda Maxima!" zise Bell, iar strigoiul fu catapultat instantaneu in lac.
"-Yee, nunim, m'ai salvat" chicoti Rose.
"-Cum sa nu imi salvez eu sora?" raspunse Bell, zambind.
"-Cum ai putut sa ma lasi acolo singura, cand sti foarte bine ca nu dorm cand e luna plina?" se planse Rose.
"-Mdaa, scuze. Dar de ce nu ai vorbit cu mine?" intreba Bell.
"-Las'o balta, spune'mi unde mergi" zise Rose.
"-Biblioteca iti spune ceva?" raspunse Bell, privind'o cu subinteles.
"-Multe" zise Rose, zambind. "Hai sa mergem".
Cele doua surori se indreptara spre usa etajul bibliotecii. Cand sa deschida usa masiva, un mieunat le dadu de veste ca o pisica e prin preajma.
"-O, nu!! Spune'mi ca e Tom!!" se ruga Bell. Dar ochii rosii, demonici ai pisicii lui Filch aparura de dupa colt.
"-Minunat" sopti Rose. "Macar avem pelerina".
Pisica se apropie de ele, si privi prin pelerina. Arata cam ciudat, avand in vedere ca se uita in gol. Curand, niste pasi de pe coridor ii avertiza ca nu sunt singure.
"-Daca e Filch!!!" injura Bell, dar o voce...

[Dragos Diggory]

O voce cunoscuta se auzi din spatele lor.
"-Buna fetelor!" spuse Dragos. "Iesiti de sub pelerina, v-am auzit vocile" adauga el.
"-Ai idee cat de tare m-ai putut speria?!" urla Rose la el.
"-Imi cer scuze, Bell tu esti bine?" o intreba el pe fata, incercand sa scape de tipetele exasperante ale surorii ei. Bell era foarte palida, mai palida decat de obicei. Parul cafeniu era reflectat de razele lunii, iar privirile erau destul de pierdute.
"-Alo, Bell!" striga Rose.
"-Sunt ok" murmura ea, dupa care se intoarse spre Dragos.
"-Tu ce faci aici?" intreba aceasta.
"-Pai, insomnie" raspunse el, cu un mic zambet.
"-Ok, noi mergeam la bilbioteca. Vi si tu?" intreba Bell, dar tonul ei paru putin fortat sa fie politicos.
Dragos observa nuanta ciudata din glasul ei si ii spuse lui Rose:
"-Poti sa o iei inainte, vreau sa vorbesc ceva cu Bell. Singuri" sulbiniind ultimul cuvant.
"-Bine, Bell, te astept in bilioteca" raspunse ea, usor plictisita.
Dupa ce usa se inchise, Dragos se intoarse spre fata, care il privea usor zapacita.
"-Ce vrei sa-mi spui fara sa auda Rose?" intreba ea.
"-Vreau sa iti spun ca te plac foarte mult si as vrea sa stiu tu ce simti pentru mine....." spuse Dragos, prinvind-o atent pe Bell, care ramase socata. Probabil nu se asteptase la asta. Mai mult ca sigur facuse o gafa, uitand de Stefan. Mda, mai e si ala prin peisaj, SUPER!! se gandi baiatul, dar fu intrerupt de Bell, care spuse:

[Bell Evans]

"-Sincer, m'ai luat prin surprindere cu intrebarea ta" spuse Bell, confuza de'a dreptul.
"-Imi pare rau" murmura Dragos, inca privind'o.
Fata se simtea foarte incomfortabil. Nu vroia sa'l raneasca, dar nici nu putea sa minta. Ramase pentru cateva minute blocata, gandindu'se intens, dupa care spuse cu o voce plina de sinceritate:
"-Dragos, mi'am dat seama ca ceea ce simti tu pentru mine este mai mult decat o simpla prietenie. Dar am sperat ca nu mai vei intreba ce simt eu pentru tine, intr'un fel pot spune ca am fugit de chestia asta".
"-De aia erai asa distanta in ultima saptamana" o intrerupse baiatul, intorcandu'si privirile spre luna plina ce se ofilea deasupra Padurii Interzise.
"-Cam asa ceva" sopti Bell, usurata ca nu se mai uita la ea.
"-Nu vreau sa te pierd.." sopti Dragos, intorcandu'se spre ea.
"-Si nici nu o sa ma pierzi, nu scapi asa usor de mine. Doar ca eu nu'ti impartasesc sentimentele, imi pare rau" sfarsi Bell, incercand sa para cat mai sincera. Si chiar era. Adica, nu putea sa'l compare pe Dragos cu..
"-Eram aproape sigur ca vei raspunde asa" spuse baiatul, intrerupt de un raset.
"-Da?" intreba Bell, confuza.
"-Da, eram sigur 80% ca vei spune "nu". Si presupun ca unul din motive e Stefan Wandcore, nu?!" intreba sarcastic Dragos.
Bell nu raspunse, ci pleca privirile.
"-Imi pare rau, nu am vrut sa sune asa" se scuza Dragos.
"-Nu'i nimic, hai ca eu ma duc la Rose" murmura Bell, plecand.

[Dragos Diggory]

Dragos porni de unul singur spre iesirea din castel. Stiuse din prima secunda cand o vazuse pe Bell in seara aia ca va spune "nu", chiar nu stia de ce mai incercase. Era un prost, unul mare chiar!! Cum de nu isi daduse seama ca Bell si Stefan se placeau reciproc?! Un idiot, asta esti Dragos!!! isi spuse el, lovind o statuie de pe coridorul etajului I. Aceasta protesta suparata, iar baiatul isi continua drumul spre iesire.
Pasi pe domeniile imbibate in racoarea noptii, iar frigul ii ingheta toate simturile. Acum, ca "gandea la rece" era recunoscator ca inca il mai considera prieten. O va avea prietena pe Bellyshor, normal. Nu o va pierde. E bine si asa se gandi el, in timp ce se indrepta spre lac. Fara prea multa atentie acordata, se dezbraca de tricou si blugi, lasa tenisii pe mal si se arunca in apa congelata. Simti ca i se taie respiratia cand lichidul rece ii ajunse in dreptul plamanilor, dar dupa cateva clipe de acomodare, racoarea era chiar suportabila. Mereu ii placuse sa inoate, simtea ca asa scapa de tot.
Scufundat in adancurile apei, analiza inca o data situatia. Imaginea fetei persista in gandurile luil, asa ca hotari ca e de ajuns pentru acea seara.
Iesi la suprafata, si se imbraca. Porni din nou spre castel, dorindu-si sa doarma.

[Bell Evans]

Bell se indrepta spre usa bibliotecii si o deschise sovaitor. Rose sari pe ea din prima, incepand sa rada.
"-Eee, Bellyshor!!" chicoti ea.
"-Mda, ai ascultat, nu?" intreba Bell, incomodata.
"-Logic, adica scuze. Nu m'am putut abtine, pur si simplu e foarte..amuzant" izbunci fata.
"-Sincer, mie nu prea imi vine sa rad. Adica, am impresia ca l'am suparat" spuse Bell, intristandu'se.
"-Si ce vroiai sa faci? Sa minti si sa zici "da" cand tu nu simti acelasi lucru? Nu fi patetica, Bellyshor, tu nu te minti pe tine insuti, dap'ai sa ma mai minti si pe mine, care sunt nunima ta" zise Rose, pe un ton serios de data asta.
"-Stiu, dar totusi. Il consider un prieten foarte bun si nu vreau sa'l pierd" murmura fata.
"-Daca e destept, si cred ca are putin creier in capul ala, nu o sa se supere. Trebuie sa inteleaga ca tu.." dar lasa fraza in aer, iar Bell nu o continua nici ea.
"-Da, ai dreptate. Trebuie sa scap de sentimentul asta de vinovatie" spuse ea.
"-Atunci, pot incepe eu cu coreeana? Nunim?" intreba Rose, cu un zambet sclipitor.
"-Asta nu! Nici daca as muri de tristete nu te'as ruga sa incepi cu coreeana. Ma stresezi mai mult decat sa ma linistesti" riposta Bell, speriata ca Rose ar putea incepe iar cu obsesia ei..

[Steve Wandcore]

Intre timp, in dormitorul cercetasilor, Stefan se trezi. Se uita pe fereastra. Luna plina stralucea sidefiu, ca o perla gigantica, iar in jurul ei dansau gratios norii ca niste flacari violet si stelele ca niste diamante sclipitoare imprastiate pe ringul de dans din marmura neagra.
Luna plina il facu pe baiat sa se gandeasca, in mod inevitabil, la doua persoane: gemenele Evans. Nici ele nu puteau dormi in noptile cu luna plina. Oare sunt deja treze si bantuie prin castel? Stefan isi propuse sa verifice. Insa, cand sa plece de la fereastra, il vazu pe Peeves acoperit de alge, indreptindu-se spre turnul cercetasilor. Baiatul zambi- era sigur opera gemenelor. Isi lua bagheta si, indreptand-o spre strigoi, murmura "Bombarda". Peeves fu catapultat din nou in lac.
Stefan chicoti, apoi isi lua roba si pelerina invizibila si porni in cautarea gemenelor.
Gandindu-se la locurile preferate ale gemenelor, Stefan isi propuse sa verifice daca nu cumva acestea s-au dus la biblioteca. Presupunerea lui Stefan se dovedi corecta, deoarece, cand ajunse la intrarea in biblioteca, auzi vocile gemenelor, nedeslusind insa prea clar cuvintele. In aceasta seara nu avea de gand sa le sperie, asa ca isi dadu jos pelerina invizibila si ciocani la usa inainte de a intra.
"Buna!" le ura el celor doua fete.
"Ah, Stefan! tocmai m-ai salvat de atacul maleficei nunim si al limbii coreene!" exclama Bell, si toti incepura sa rada.
"Cred ca nunim cea malefoca se poate duce sa vorbeasca in coreeana cu portretul lui Mi-Shil, in timp ce noi ne gasim o preogupare mai normala de facut in biblioteca!" propuse Stefan.
"Buna idee! In lipsa unui alt interlocutor, ma voi duce sa ii spun lui Mi-Shil ultimele barfe, in coreeana, desigur!" spuse Rose, indreptandu-se spre portretul lui Mi-Shil, descoperit in biblioteca in urma cu cateva saptamani.
Bell si Stefan ramasera chicotind.
"Si... care sunt, mai exact, ultimele barfe?" intreba Stefan curios. Stia ca Rose nu are obiceiul de a barfi, asa ca se gandi ca era ceva foarte interesant

[Bell Evans]

Bell ramase cam blocata. Nu stia daca sa'i spuna sau nu de Dragos. Pana la urma, o mare parte din motivul pentru care il refuzase era el. In cele din urma, lua o gura mare de aer sa se calmeze si spuse:
"-Pai, Rose are niste barfe de povestit. Proaspete, as putea mentiona".
"-Hai, spune. Mi'ai starnit curiozitatea!!" zise Stefan, chicotind.
"-Dragos. A venit dupa noi la biblioteca, si a vrut sa vorbeasca doar cu mine..".
"-Continua" spuse baiatul, observand ezitarea din voce.
"-Si mi'a spus ca lui ii place de mine, si m'a intrebat daca si eu simt la fel" termina Bell, cu un mic oftat.
"-Si tu ce ai zis?" intreba Stefan.
"-Am zis ca il consider un simplu prieten, dar nimic mai mult. Sper sa nu se fi suparat" sopti Bell.
"-Nu cred ca s'a suparat" raspunse Stefan, zambind.
"-Dar a plecat dupa ce i'am zis" zise fata.
"-Pai, cred si eu ca a plecat. Doar nu vroiai sa vina cu tine la biblioteca, nu?" intreba usor sarcastic.
"-Ba da? Adica, el iesise din Turn pentru ca nu putea dormi" murmura ea.
"-Sigur s'a dus in alta parte a castelului, nu'ti fa griji. Maine vei vedea cum se comporta, si totul va fi bine" o incuraja Stefan.
Bell zambi incetisor si se aseza pe un scaun din spatele ei..