Pânză de păianjen care atârnă peste ușa din lateral.

Sunetul înăbușitor al liniștii.

Prea multă liniște.

Suspect de liniștitoare toată această panoramă.

Toate acestea mă transpuneau într-un trecut încărcat de umbre, când eram nevoită să cobor în beciul casei pentru a mă descotorosi de artefactele blestemate ale tatălui meu. 

Ugh, mereu mi se prindea în păr, uram acest aspect. Ei bine, nu e ca și când nu îmi plăcea în adâncul sufletului meu să trag cu ochiul la obiectele respective.

Un sunet ciudat mi-a atras atenția către locul în care mă aflam. O cioară mă privea acuzator de pe acoperișul casei. Aparent, i-am stricat și acesteia seara.

Mi-nu-nat! Acum sunt și pe lista neagră a păsărilor nocturne. Mi-am dat ochii peste cap și am încercat să ignor această părere de rău care mă copleșea. Cioara a decis că nu merit atenția ei, așa că printr-o simplă bătaie din aripi și-a luat zborul. 

Casa Cruplud.
Ce caut mereu aici? Cum se face că de fiecare dată când îmi pierd cunoștința ajung printr-o minune - nu, utilizare greșită a cuvintelor - printr-un blestem, aici. Mirosul de sânge pare că se întețește cu fiecare vizită pe care o fac aici.

Nimic nu este schimbat, totul pare la fel. La fel ca în ultimele 10 dăți, nici măcar o mică schimbare.

Niciuna.
Nici măcar crengile frunzelor care bat în geam nu și-au schimbat locația. Stai... ce?
 

Nici măcar crengile frunzelor nu și-au schimbat locația? Singura noutate ar fi cioara. 

M-am mutat din loc și am început să dau o tură în jurul casei.  Sunt convinsă că cineva își bate joc de mine. Sau și mai rău, am fost blestemată. Sau sunt nebună. Nimic nou la orizont. De m-ar vedea cineva aici, cu siguranță aș trezi anumite suspiciuni. Odată ce am ajuns în spatele casei am observat că cioara văzută adineauri și-a mutat prezența lângă geamul crăpat.

Am tras aer în piept și m-am apropiat de acesta. 

Trebuie să pot, mi-am spus. Dacă nu eu, atunci cine?

        Oare sunt corecte numerele astea, sau s-a stricat ceva? Pentru că dacă sunt, trebuie să mă întreb ce procent din traficul ăsta s-ar putea transforma în utilizatori înregistrați și activi și de ce nu se întâmplă (pe lângă lipsa activității curente, care e foarte evidentă at a glance, după datele ultimelor posturi, și care ar putea face să pară că forumul e mort definitiv).

        Mărturisesc că primul meu instinct a fost să spun că e din cauză că nu merg fișele de personaj, pentru că asta mă afectează pe mine, dar adevărul e că dacă nu ești înregistrat, nu ai de unde să știi ce merge și ce nu.

        Știe cineva ce se întâmplă?

        Aș dori să clarific faptul că nu încerc să critic pe nimeni și nimic, atunci când asta e intenția mea, devine foarte evident foarte repede. Forumul a fost pur și simplu o mare parte din copilăria și adolescența mea, și mi-ar plăcea să îl văd iarăși așa cum mi-l aminteam.

        Dacă pot fi de folos, let me know.

Sasha and Christine

Nu era ceva neobișnuit pentru Caro să facă nopți albe, fie că își învăța pentru examen pe ultima sută de metrii sau pur și simplu o lovea vreo insomnie nesuferită. Era asemenea unei bufnițe de cele mai multe ori. În plus, iubea noaptea și plimbările nocturne. Însă nu s-ar fi aventurat singură la o astfel de plimbare. Nu își dorea ca părinții ei să citească în Profetul Zilei despre vreo nenorocire ce o implica pe fiica ei în urma unei escapade nocturne în afara castelului.

Așa că se rezumă doar la o plimbare scurtă și silențioasă pe coridoare, luând un felinar după ea și fiind cu ochii în patru să nu dea de vreun profesor. Se opri la una dintre ferestre, așezându-se pe pervaz, alături de felinar și își încrucișă brațele la piept în timp ce privea către curte, cu capul sprijint de geam.

Nu il atragea in mod deosebit nici un tip de sport existent nici in lumea incuiatilor nici in in cea a vrajitorilor. Nu stia nici o celebritate din acel domeniu, nici un campionat, nici un model de matura zburatoare, preferand sa se deplaseze prin Aparitie, si totusi se trezi intr-un muzeu de vajthat inconjurat de foarte multi indivizi, care cel mai probabil se spalasera cu parfum in dimineata aceea, dar nu cu apa. Stramba din nas evident nemultumit dar isi continua plimbarea printre acele specimene interesate mai mult sau mai putin de vajthat, fiecare urmaridu-si propriile interese, cum facea si el de altfel. Arunca o privire rapida prin multime cautand pe cineva anume reusind sa ii scaneze pe toti in cateva secunde. Nu era acolo.

For Carsten

Iritare. Oare exista ceva mai enervant decat o ploaie in timpul serii cand el ardea de dorinta unei tigari tari? Trase adanc un fum din tigara, inspirandu-l ca pe o gura de aer curat si proaspat care il revigora aproape instantaneu. Nu vroia sa se joace prea mult cu elevii de la Hogwarts pentru ca momentan nu avea nevoie de complicatii suplimentare. Totusi, oricine are felul sau de a isi demonstra loialitatea pentru o cauza mai mult sau mai putin 'nobila', deci banuia, sau cel putin spera pentru binele pustiului, ca acesta avea vreo idee oricat de vaga despre ce anume putea sa ii ofere in schimb.
In ultimele saptamani se obisnuise sa vina in The Doors pentru intalnirile cu cei cu care avea ceva de discutat. Acea cafenea era perfecta pentru gusturile lui prin faptul ca era goala absolut de fiecare data, singurii care consumau potiunile oferite pe post de bauturi fiind chelnerii, al caror miros straniu ii dadea continuu senzatia ca nu aveau in vene sange uman, si creaturile de teapa lui, care nu simteau gustul bucatelor umane. Antipatia sa pentru barmanul de la Capul de mistret il facuse, in cele din urma, sa incline inspre aceasta varianta pentru iesirile sale obisnuite.
De obicei chema acolo specimene de sex feminin, avand in vedere ca de obicei cu astfel de fiinte negocia. Acum urma sa se intalneasca in privat cu un barbat - cica barbat. baiat! - prima data dupa mult timp, in afara de intrevederile cu colegii sai de la Minister. Ii trimisese scrisoarea in dimineata aceea. Adevarat, stabilise intalnirea cu mai mult de douasprezece ore inainte ca aceasta sa se petreaca, ceea ce nu ii statea in fire, insa inca nu stia cu cine avea de-aface in acea situatie. "Aleea Nocturn, The Doors. Ora 2 si jumatate AM. Nu intarzia." Nu se semnase, astfel incat avea o vaga curiozitate cu privire la aparitia invitatului.
Cand intra in cafenea se lovi de obisnuitul miros de putreziciune, asezandu-se la o masa cat mai indepartata, cat mai la margine. Chelnerita sa favorita lipsea, in mod evident. Lua totusi o bautura, la nimereala, stiind ca oricum nu avea sa se atinga de ea.