<![CDATA[Darkmark RPG Forum - Spitalul Sf. Mungo]]> https://www.darkmark.ro/ Mon, 13 Apr 2026 09:16:11 +0000 MyBB <![CDATA[Reset your mind]]> https://www.darkmark.ro/t-reset-your-mind Tue, 07 May 2019 21:43:45 +0000 Lucas Sasha Neitzke]]> https://www.darkmark.ro/t-reset-your-mind Arunca o privire la ceas si disparu in mijlocul strazii fara sa isi bata capul de parere celor care ar fi putut sa il observe. Trebuia sa se grabeasca totusi, daca ar fi ajuns prea tarziu, s-ar fi putut termina urat, foarte urat. Aparu exact in fata spitalului si intra fara sa salute. Merse in pas pasiv la usa camerei unde o lasase pe pustoaica in urma cu doua zile. Batu de doua ori cu dosul pumnului si nu astepta un raspuns, intra fara sa o intrebe, inchizand usa in urma lui, plimbandu-si o clipa privirea prin apartament, fara sa inregistreze ce vedea, uitandu-se apoi inspre ea, analizand-o de sus pana jos. "Am venit sa te iau inapoi." spuse simplu, ca o introducere, neavand nici cea mai vaga idee la ce raspunsuri dubioase sa se astepte, astfel incat astepta, aprinzandu-si alta tigara.

ooc: go on Christine]]> Arunca o privire la ceas si disparu in mijlocul strazii fara sa isi bata capul de parere celor care ar fi putut sa il observe. Trebuia sa se grabeasca totusi, daca ar fi ajuns prea tarziu, s-ar fi putut termina urat, foarte urat. Aparu exact in fata spitalului si intra fara sa salute. Merse in pas pasiv la usa camerei unde o lasase pe pustoaica in urma cu doua zile. Batu de doua ori cu dosul pumnului si nu astepta un raspuns, intra fara sa o intrebe, inchizand usa in urma lui, plimbandu-si o clipa privirea prin apartament, fara sa inregistreze ce vedea, uitandu-se apoi inspre ea, analizand-o de sus pana jos. "Am venit sa te iau inapoi." spuse simplu, ca o introducere, neavand nici cea mai vaga idee la ce raspunsuri dubioase sa se astepte, astfel incat astepta, aprinzandu-si alta tigara.

ooc: go on Christine]]> <![CDATA[O amintire ștearsă]]> https://www.darkmark.ro/t-o-amintire-%C8%99tears%C4%83 Fri, 22 Jun 2018 10:04:37 +0000 Jonathan Argus]]> https://www.darkmark.ro/t-o-amintire-%C8%99tears%C4%83
              După o săptămână dificilă, în care s-a tot întrebat ce ar trebui să facă cu viața lui, tânărul Jonathan Argus se trezi, cu mâinile amorțite și capul aproape paralizat, întins (aproape legat) pe patul unui spital. Fără să înțeleagă nici cum, nici de ce, Jonathan se uita în jur, într-o încercare disperată de a înțelege măcar dacă locul în care se află este unul vrăjitoresc. În fața lui stătea un tablou uriaș, dar care nu se mișca, fapt ce îl speriase îngrozitor. „Dacă am fost capturat de vreun încuiat?”
             Liniștea din jurul lui îl speria foarte tare. Căuta cu ardoare măcar o baghetă sau vreun spiriduș de casă, o simplă pană zburătoare, un os de dragon sau, deși niciodată nu s-ar fi gândit că va spune asta, chiar o carte de poțiuni. Nu avea nicio urmă de îndoială că aceasta nu era casa lui sau vreo altă încăpere pe care să o cunoască, iar forma dreptunghiulară a patului, atât cât putea vedea din unghiul aproape nul în care stătea, îl determina să creadă că se află, cel mai probabil, într-un spital.
             Din păcate pentru el, nimeni nu părea să treacă. Nu era niciun zgomot și, un fapt chiar mai straniu, în cameră nu mai era niciun alt pat. De asemenea, nu erau nici alte geamuri, iar lumina slabă provenea dintr-o sursă nefirească, căci, așa cum legile fizicii au demonstrat de-a lungul anilor, atât pentru oameni, cât și pentru vrăjitori, lumina nu poate să apară de nicăieri. Ea este fie trimisă de soare, fie provine din vârful unei baghete. Totuși, era clar că ambele variante nu erau valabile în această situație. Fără să aibă habar ce se întâmplă, dar încercând totuși să își găsească încrederea, Jonathan a ridicat pentru încă o dată privirea.]]>
              După o săptămână dificilă, în care s-a tot întrebat ce ar trebui să facă cu viața lui, tânărul Jonathan Argus se trezi, cu mâinile amorțite și capul aproape paralizat, întins (aproape legat) pe patul unui spital. Fără să înțeleagă nici cum, nici de ce, Jonathan se uita în jur, într-o încercare disperată de a înțelege măcar dacă locul în care se află este unul vrăjitoresc. În fața lui stătea un tablou uriaș, dar care nu se mișca, fapt ce îl speriase îngrozitor. „Dacă am fost capturat de vreun încuiat?”
             Liniștea din jurul lui îl speria foarte tare. Căuta cu ardoare măcar o baghetă sau vreun spiriduș de casă, o simplă pană zburătoare, un os de dragon sau, deși niciodată nu s-ar fi gândit că va spune asta, chiar o carte de poțiuni. Nu avea nicio urmă de îndoială că aceasta nu era casa lui sau vreo altă încăpere pe care să o cunoască, iar forma dreptunghiulară a patului, atât cât putea vedea din unghiul aproape nul în care stătea, îl determina să creadă că se află, cel mai probabil, într-un spital.
             Din păcate pentru el, nimeni nu părea să treacă. Nu era niciun zgomot și, un fapt chiar mai straniu, în cameră nu mai era niciun alt pat. De asemenea, nu erau nici alte geamuri, iar lumina slabă provenea dintr-o sursă nefirească, căci, așa cum legile fizicii au demonstrat de-a lungul anilor, atât pentru oameni, cât și pentru vrăjitori, lumina nu poate să apară de nicăieri. Ea este fie trimisă de soare, fie provine din vârful unei baghete. Totuși, era clar că ambele variante nu erau valabile în această situație. Fără să aibă habar ce se întâmplă, dar încercând totuși să își găsească încrederea, Jonathan a ridicat pentru încă o dată privirea.]]> <![CDATA[bang bang boom boom]]> https://www.darkmark.ro/t-bang-bang-boom-boom Tue, 05 Feb 2013 13:18:47 +0000 Raphael Olivier]]> https://www.darkmark.ro/t-bang-bang-boom-boom
  • Raphael se gandi o clipa inainte sa faca asta, insa pana la urma isi dadu seama ca nu avea de ales. Ce altceva ar fi putut sa faca, in afara de a afla ce anume se punea la cale?Asa ca se dadu drept fratele sau, Victor, ceea ce ii fu de mare folos, si pentru o clipa, il blagoslovi pe acesta in gand pentru faptul ca aratau la fel.
    "Victor Olivier", raspunse el cucoanei care-i ceru numele, apoi, cand aceasta ii spuse ca putea trece, ii zambi intr-o amabilitate prefacuta si intra in interiorul propriu-zis al spitalului.
    Holurile erau curate si linistite, fiind ora somnului, sau probabil ceva de genul.
    Incepu sa-si bage capul prin toate incaperile, insa nici una nu parea foarte interesanta.
    Cu exceptia uneia, care il uimi peste masura cand o deschise.

    OOC: anyone ^.^
    • ]]>
  • Raphael se gandi o clipa inainte sa faca asta, insa pana la urma isi dadu seama ca nu avea de ales. Ce altceva ar fi putut sa faca, in afara de a afla ce anume se punea la cale?Asa ca se dadu drept fratele sau, Victor, ceea ce ii fu de mare folos, si pentru o clipa, il blagoslovi pe acesta in gand pentru faptul ca aratau la fel.
    "Victor Olivier", raspunse el cucoanei care-i ceru numele, apoi, cand aceasta ii spuse ca putea trece, ii zambi intr-o amabilitate prefacuta si intra in interiorul propriu-zis al spitalului.
    Holurile erau curate si linistite, fiind ora somnului, sau probabil ceva de genul.
    Incepu sa-si bage capul prin toate incaperile, insa nici una nu parea foarte interesanta.
    Cu exceptia uneia, care il uimi peste masura cand o deschise.

    OOC: anyone ^.^
    • ]]>         <![CDATA[I've lost]]> https://www.darkmark.ro/t-i-ve-lost Sat, 02 Feb 2013 13:55:24 +0000 Ema Snow]]> https://www.darkmark.ro/t-i-ve-lost I've lost
    All I know is that the end's beginning
    -Ema&Hawkeye-

    • Probabil ar fi fost in regula sa se abtina la a reactiona din impuls. Ema nu facea prea des asta. Doar in situatiile exceptionale in care pur si simplu era cu nervii la pamant. Iar aceea fusese cu siguranta o situatie in care statuse prost la capitolul intelegere. In momentul ala se gandea doar la faptul ca, daca Spencer Athinkson nu ar fi dat ca un fraier detalii altora, atunci nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat. Probabil ca ar fi fost acum la Hogwarts, citind o carte buna sau stand si jucand sah. Sau poate facand orice altceva, cat se poate de normal. Si nu ar petrece timpul gandindu-se la tot ce era mai rau posibil.
      Ema isi deschise ochii, uitandu-se la tavanul alb al coridorului. Spitalul fusese intotdeauna un loc curat si plin de contradictii. Oferea speranta, dar in acelasi timp era un loc al depresiei si al pierderii. Soimeanca inerca sa se compuna, sa castige controlul. Probabil ca avea nevoie de o gura sanatoasa de aer, dar niciodata nu avusese curajul de a merge mai departe de coridorul spitalului, lipita cu spatele de perete, chiar langa usa ce ducea spre salon. Nu indraznise, deoarece ii era teama ca, daca va pleca, se va intampla ceva cu Hawk. Acum isi ocupa mintea, incercand sa se gandeasca ce le va spune domnului si doamnei Rovson in cazul in care lucrurile se agravau. Si Freddie... Nu-si dorea ca prima intalnire pe care o avea cu fratele lui Hawkeye sa fie incadrata de astfel de imprejurari.
    ]]>     I've lost
    All I know is that the end's beginning
    -Ema&Hawkeye-

    • Probabil ar fi fost in regula sa se abtina la a reactiona din impuls. Ema nu facea prea des asta. Doar in situatiile exceptionale in care pur si simplu era cu nervii la pamant. Iar aceea fusese cu siguranta o situatie in care statuse prost la capitolul intelegere. In momentul ala se gandea doar la faptul ca, daca Spencer Athinkson nu ar fi dat ca un fraier detalii altora, atunci nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat. Probabil ca ar fi fost acum la Hogwarts, citind o carte buna sau stand si jucand sah. Sau poate facand orice altceva, cat se poate de normal. Si nu ar petrece timpul gandindu-se la tot ce era mai rau posibil.
      Ema isi deschise ochii, uitandu-se la tavanul alb al coridorului. Spitalul fusese intotdeauna un loc curat si plin de contradictii. Oferea speranta, dar in acelasi timp era un loc al depresiei si al pierderii. Soimeanca inerca sa se compuna, sa castige controlul. Probabil ca avea nevoie de o gura sanatoasa de aer, dar niciodata nu avusese curajul de a merge mai departe de coridorul spitalului, lipita cu spatele de perete, chiar langa usa ce ducea spre salon. Nu indraznise, deoarece ii era teama ca, daca va pleca, se va intampla ceva cu Hawk. Acum isi ocupa mintea, incercand sa se gandeasca ce le va spune domnului si doamnei Rovson in cazul in care lucrurile se agravau. Si Freddie... Nu-si dorea ca prima intalnire pe care o avea cu fratele lui Hawkeye sa fie incadrata de astfel de imprejurari.
    ]]>         <![CDATA[be your best self]]> https://www.darkmark.ro/t-be-your-best-self Tue, 29 Jan 2013 18:49:39 +0000 James R. Nolan]]> https://www.darkmark.ro/t-be-your-best-self me and brigitte
    [Image: tumblr_mh1mnl5Y431qf3mpyo1_500_zps65c97f98.png]

    • James se trezi, încet şi confuz, fără să realizeze din prima ce se petrecuse. Se simţea curat şi întins, între nişte aşternuturi moi, dar străine şi aproape reci. Lumina slabă îi trecea prin ploape, făcându-l să vadă în loc de întunericul pleoapelor, un portocaliu aprins.
      Îşi deschise ochii, privind un tavan scund şi alb, cu mici crăpături de la vreme. Îşi ridică uşor gâtul, întrebându-se unde se afla şi privi camera suspicios de curată. Era clar că se afla în spital şi, din posterele cu reclame de pe uşă ale căror figuri se mişcau şi se învârteau dintr-o poză în alta, îşi dădea seama că era la Sf. Mungo.
      Se ridică în coate, simţind o mică durere la nivelul coastelor şi un fel de ameţeală. Zâmbi scurt. Aşa ceva nu îl ţinea pe el în pat. Se ridică în fund, privind în jur camera goală. Era îmbrăcat cu ceva stupizenie de-a spitalului şi primul instinc era să îşi caute hainele şi să iasă de acolo cu orice preţ. Se ridică din pat, simţindu-şi capul ciudat, apoi îşi zări hainele puse frumos pe spătarul unui scaun. Le luă repede şi îşi dădu jos tricoul alb de pijama, luându-şi obişnuita cămaşa de bumbac şi haină neagră de piele pe deasupra. Avea încă pantalonii lui pe el, lucru care îl mulţumi, însă nu îşi găsea cârligul. Privi în jur, mai întâi relaxat, apoi din ce în ce mai îngrijorat. Nu era posibil să îl fi luat cineva.
      Tresări când uşa se deschise, însă privi arogant şi liniştit femeia care stătea acum în prag.
    ]]>     me and brigitte
    [Image: tumblr_mh1mnl5Y431qf3mpyo1_500_zps65c97f98.png]

    • James se trezi, încet şi confuz, fără să realizeze din prima ce se petrecuse. Se simţea curat şi întins, între nişte aşternuturi moi, dar străine şi aproape reci. Lumina slabă îi trecea prin ploape, făcându-l să vadă în loc de întunericul pleoapelor, un portocaliu aprins.
      Îşi deschise ochii, privind un tavan scund şi alb, cu mici crăpături de la vreme. Îşi ridică uşor gâtul, întrebându-se unde se afla şi privi camera suspicios de curată. Era clar că se afla în spital şi, din posterele cu reclame de pe uşă ale căror figuri se mişcau şi se învârteau dintr-o poză în alta, îşi dădea seama că era la Sf. Mungo.
      Se ridică în coate, simţind o mică durere la nivelul coastelor şi un fel de ameţeală. Zâmbi scurt. Aşa ceva nu îl ţinea pe el în pat. Se ridică în fund, privind în jur camera goală. Era îmbrăcat cu ceva stupizenie de-a spitalului şi primul instinc era să îşi caute hainele şi să iasă de acolo cu orice preţ. Se ridică din pat, simţindu-şi capul ciudat, apoi îşi zări hainele puse frumos pe spătarul unui scaun. Le luă repede şi îşi dădu jos tricoul alb de pijama, luându-şi obişnuita cămaşa de bumbac şi haină neagră de piele pe deasupra. Avea încă pantalonii lui pe el, lucru care îl mulţumi, însă nu îşi găsea cârligul. Privi în jur, mai întâi relaxat, apoi din ce în ce mai îngrijorat. Nu era posibil să îl fi luat cineva.
      Tresări când uşa se deschise, însă privi arogant şi liniştit femeia care stătea acum în prag.
    ]]>         <![CDATA[my heart will ever be cured?]]> https://www.darkmark.ro/t-my-heart-will-ever-be-cured Sat, 19 Jan 2013 23:13:20 +0000 Arlin van Iver]]> https://www.darkmark.ro/t-my-heart-will-ever-be-cured
  • ooc: privat
    BIC:

    Alerga, iar aerul rece patrundea oricum in ea. Patrunse in cladire, oprindu-se putin, pentru a-si trage sufletul. Observa fara sa vrea un barbat imbracat intr-o roba galben-verzuie, citind niste foi.
    Se repezi spre o asistenta, spunandu-i aproape pe nerasuflate:
    " Ma puteti ajuta?" Asistenta o lua de dupa umeri, conducand-o spre un salon. Mana ei era plina de sange, desi, nu era decat o mica taietura. Asistenta era mult mai in varsta decat ea, si parea sa se priceapa. Adrenalina era ceva ciudat.O sfatui sa ramana putin acolo, pana aii aduce ceva care sa o calmeze.
    Isi legana picioarele, fiindca patul pe care statea era inalt, si ea nu atingea podeaua cu picioarele. Ii trebuise ei Padurea lui Dean. Mana era pe jumatate bandajata, iar durerea fusese diminuata.
    Privi spre usa deschisa; in fata ei se intindea un coridor, si probabil la fel si in lateral. Isi omorase timpul invatand un hamster sa se rostogoleasca, in loc sa reciteasca regulile, si sa se pregateasca.
    De ce nu se mai intorcea asistenta? Fusese inghitita de un demon cu chip omenesc? Se ridica de acolo, iesind din camera doar cat sa poata vedea intregul hol. Batrana femeie nu era de gasit. Doar nu avea sa plece asa, fara sa lase plata, si fara sa primeasca nota de plata. Nu era o sarlatana.
    • ]]>
  • ooc: privat
    BIC:

    Alerga, iar aerul rece patrundea oricum in ea. Patrunse in cladire, oprindu-se putin, pentru a-si trage sufletul. Observa fara sa vrea un barbat imbracat intr-o roba galben-verzuie, citind niste foi.
    Se repezi spre o asistenta, spunandu-i aproape pe nerasuflate:
    " Ma puteti ajuta?" Asistenta o lua de dupa umeri, conducand-o spre un salon. Mana ei era plina de sange, desi, nu era decat o mica taietura. Asistenta era mult mai in varsta decat ea, si parea sa se priceapa. Adrenalina era ceva ciudat.O sfatui sa ramana putin acolo, pana aii aduce ceva care sa o calmeze.
    Isi legana picioarele, fiindca patul pe care statea era inalt, si ea nu atingea podeaua cu picioarele. Ii trebuise ei Padurea lui Dean. Mana era pe jumatate bandajata, iar durerea fusese diminuata.
    Privi spre usa deschisa; in fata ei se intindea un coridor, si probabil la fel si in lateral. Isi omorase timpul invatand un hamster sa se rostogoleasca, in loc sa reciteasca regulile, si sa se pregateasca.
    De ce nu se mai intorcea asistenta? Fusese inghitita de un demon cu chip omenesc? Se ridica de acolo, iesind din camera doar cat sa poata vedea intregul hol. Batrana femeie nu era de gasit. Doar nu avea sa plece asa, fara sa lase plata, si fara sa primeasca nota de plata. Nu era o sarlatana.
    • ]]>         <![CDATA[Shine bright like a diamond]]> https://www.darkmark.ro/t-shine-bright-like-a-diamond Sun, 02 Dec 2012 11:30:01 +0000 Klaus Lovel]]> https://www.darkmark.ro/t-shine-bright-like-a-diamond
  • Nina & Klaus
    [Image: bk0so.gif]
    • Isi privi rana aceea la mana care nu se mai vindeca odata, nu stia daca trebuia sa mearga la spital sau sa stea cu ea asa, bandajata. Nu se pricepea foarte tare la chestiile astea cu medicina, niciodata nu-i placuse si probabil niciodata nu aveau sa-i placa. Agnes era mai mult cu astea, ea era cea care se descurca cu teoriile astea cu medicina si care era atenta mereu la ore, el nu era genul.
      Chiar daca terminase scoala si acum se ocupa de afacerea parintilor, si de alte afaceri...care nu trebuiau sa fie aratate lumii prea curand, sau poate niciodata, nu incetase sa se documenteze de diferite licori, ierburi, sau prin diferite carti de istorie. Pasiunea lui cea mai mare era cititul, putea sa stea ore intregi sa citeasca fara sa ia nici macar o pauza de cinci minute, chestia asta o avea in comun cu sora lui, Agnes.
      Isi scutura capul pentru a reveni la realitate, se vedea ca ii lipsea soimeanca, nu o mai vazuse de cateva saptamani bune. Brusc se opri. In fata lui se arata spitalul Sf. Mungo. Era o ora tarzie, probabil doar asistentele mai erau treze pe acolo, insa avea nevoie de un bandaj nou si de o dezinfectare ca la carte. Pufni scurt, o lua la pas pe scarile inalte cautand..o camera, sau pe cineva care putea sa-l ajute, rana sangera destul de mult.
    ]]>
  • Nina & Klaus
    [Image: bk0so.gif]
    • Isi privi rana aceea la mana care nu se mai vindeca odata, nu stia daca trebuia sa mearga la spital sau sa stea cu ea asa, bandajata. Nu se pricepea foarte tare la chestiile astea cu medicina, niciodata nu-i placuse si probabil niciodata nu aveau sa-i placa. Agnes era mai mult cu astea, ea era cea care se descurca cu teoriile astea cu medicina si care era atenta mereu la ore, el nu era genul.
      Chiar daca terminase scoala si acum se ocupa de afacerea parintilor, si de alte afaceri...care nu trebuiau sa fie aratate lumii prea curand, sau poate niciodata, nu incetase sa se documenteze de diferite licori, ierburi, sau prin diferite carti de istorie. Pasiunea lui cea mai mare era cititul, putea sa stea ore intregi sa citeasca fara sa ia nici macar o pauza de cinci minute, chestia asta o avea in comun cu sora lui, Agnes.
      Isi scutura capul pentru a reveni la realitate, se vedea ca ii lipsea soimeanca, nu o mai vazuse de cateva saptamani bune. Brusc se opri. In fata lui se arata spitalul Sf. Mungo. Era o ora tarzie, probabil doar asistentele mai erau treze pe acolo, insa avea nevoie de un bandaj nou si de o dezinfectare ca la carte. Pufni scurt, o lua la pas pe scarile inalte cautand..o camera, sau pe cineva care putea sa-l ajute, rana sangera destul de mult.
    ]]>         <![CDATA[Oh, God! Am I pregnant?]]> https://www.darkmark.ro/t-oh-god-am-i-pregnant Sun, 02 Sep 2012 18:59:04 +0000 Eric Grimm]]> https://www.darkmark.ro/t-oh-god-am-i-pregnant
    bic: Daca visa, Eric gandea ca asta era un vis de tot rahatul. Ametit si cu dureri peste tot, deschise ochii intr-o lumina prea puternica si incerca sa isi adune toti neuronii ca sa poata sa isi aminteasca ce facuse in ultimele 24 de ore. Prea mult. Cateva ore macar? Isi aducea aminte doar vag ca in camera de hotel inchiriata deschisese o sticla de vin si isi turnase un pahar. Adormise cu geamul deschis iar ceva timp mai tarziu, se trezise si vomitase scurt langa pat. Probabil ca lesinase dupa aia, sau adormise la loc sau ceva se intamplase, pentru ca era o pauza lunga. Plecase de acasa cu pantalonii descheiati si fara tricou, cu sireturile dezlegate si habar n-avea unde era acum.

    Ce tipa un om cand nu stie unde e, intins pe spate, cu mainile legate de patul (probabil) pe care statea? Alo? This is Sparta? This is Patrick? Indiferent unde era, probabil avea sa moara, scarbos si murdar cum era. Concluzionase deja de ceva timp ca fusese otravit, dar pe de alta parte...

    "Daca sunt gravid, cineva mi-a gresit rau de tot anatomia!"]]>
    bic: Daca visa, Eric gandea ca asta era un vis de tot rahatul. Ametit si cu dureri peste tot, deschise ochii intr-o lumina prea puternica si incerca sa isi adune toti neuronii ca sa poata sa isi aminteasca ce facuse in ultimele 24 de ore. Prea mult. Cateva ore macar? Isi aducea aminte doar vag ca in camera de hotel inchiriata deschisese o sticla de vin si isi turnase un pahar. Adormise cu geamul deschis iar ceva timp mai tarziu, se trezise si vomitase scurt langa pat. Probabil ca lesinase dupa aia, sau adormise la loc sau ceva se intamplase, pentru ca era o pauza lunga. Plecase de acasa cu pantalonii descheiati si fara tricou, cu sireturile dezlegate si habar n-avea unde era acum.

    Ce tipa un om cand nu stie unde e, intins pe spate, cu mainile legate de patul (probabil) pe care statea? Alo? This is Sparta? This is Patrick? Indiferent unde era, probabil avea sa moara, scarbos si murdar cum era. Concluzionase deja de ceva timp ca fusese otravit, dar pe de alta parte...

    "Daca sunt gravid, cineva mi-a gresit rau de tot anatomia!"]]>         <![CDATA[Sare pe rana.]]> https://www.darkmark.ro/t-sare-pe-rana Sun, 08 Jul 2012 20:26:52 +0000 Devon d'Madreville]]> https://www.darkmark.ro/t-sare-pe-rana Devon mormai ceva si ajunse la un Tunel secret ce ducea in Hogwarts, doar ca il evita si lua calea Spitalului Sfantul Mungo, unde probabil ea zacea ranita. Parul blond ii cazu pe chip si maraii, intrebandu-se cat mai era pana la acel nenorocit de spital.
    " Mult. " ii raspunse inconstienta si parca alter-egoul sau ii tipa in ureche sa termine cu toate sentimentele. Pentru el nu existau asa ceva. Cel putin, nu sentimente bune. Doar ura, rautatea, vanitatea si egoismul i-au cladit calea inca din varsta copilariei.
    In fata i se ridica o cladire impunatoare, da rlui nici ca ii pasa. Trecu de toate coridoarele reci , pe care misunau fel de fel de vrajitori. Devon ii privi pe cativa si stiu ca sunt sange-mal. Rase batjocoritor in sinea sa, doar ca aceasta forma de rautate nu se manifesta si la exterior. Deocamdata. Isi musca buza, aruncand intr-un loc special tigarea si patrunse in salonul tinerei.]]>     Devon mormai ceva si ajunse la un Tunel secret ce ducea in Hogwarts, doar ca il evita si lua calea Spitalului Sfantul Mungo, unde probabil ea zacea ranita. Parul blond ii cazu pe chip si maraii, intrebandu-se cat mai era pana la acel nenorocit de spital.
    " Mult. " ii raspunse inconstienta si parca alter-egoul sau ii tipa in ureche sa termine cu toate sentimentele. Pentru el nu existau asa ceva. Cel putin, nu sentimente bune. Doar ura, rautatea, vanitatea si egoismul i-au cladit calea inca din varsta copilariei.
    In fata i se ridica o cladire impunatoare, da rlui nici ca ii pasa. Trecu de toate coridoarele reci , pe care misunau fel de fel de vrajitori. Devon ii privi pe cativa si stiu ca sunt sange-mal. Rase batjocoritor in sinea sa, doar ca aceasta forma de rautate nu se manifesta si la exterior. Deocamdata. Isi musca buza, aruncand intr-un loc special tigarea si patrunse in salonul tinerei.]]>         <![CDATA[ain't no legend, ain't no cause]]> https://www.darkmark.ro/t-ain-t-no-legend-ain-t-no-cause Sat, 23 Jun 2012 12:48:48 +0000 Ivy Thibault]]> https://www.darkmark.ro/t-ain-t-no-legend-ain-t-no-cause ain't no legend, ain't no cause

    Ivy&Kurt
    We're just a battery for hire with a guitar fire
    Ready and aimed at you
    Pick up your balls and load up your cannon
    For a twenty-one gun salute
    • Inspiră adânc aerul de spital în piept, după care zâmbi cu acel zâmbet nebunesc ce începuse să o caracterizeze, cel puţin în nopţile cu lună plină. Erau cele mai insuportabile. Habar nu avea ce căuta la Sfântul Mungo, ştia doar că terminase sticla de Whiskey-Foc pe care i-o dăruise Madame Rosmerta acum ceva vreme, într-o singură seară. Nu era ea băutoare, dar nu mai avusese de mult timp parte de ceva acţiune. Îl salută cu un semn din cap pe asistentul ce stătea în spatele tejghelei de la intrare, şi probabil arăta destul de rău, pentru că el întrebă:

      "Domnişoară, vă simţiţi bine?"
      Ivy ridică din sprâncene şi se întoarse spre el, sprijinindu-se de masă.
      "Niciodată nu m-am simţit mai bine. Oh, ba da, atunci când l-am torturat pe celălalt bărbat care m-a întrebat asta."
      Râse tare, iar băiatul se uită calm la ea. Probabil avea de-a face cu mulţi oameni de acest gen aici.
      "Doar glumeam," oftă ea. Şi era adevărat, nu mai torturase un om de mult timp. Ceea ce era un lucru bun. Credea.

      De fapt, în acest moment, mintea ei era un amalgam de sunete şi culori, printre care zburau unicorni şi cuţite care îi înjungheau pentru că erau prea fericiţi. Mda, mai avea nevoie de o sticlă de whiskey.
      "Nu este vreun bar pe aici?" întrebă ea, atrăgând priviri ciudate din parte băiatului. Problema era că nu vocea lui se auzise în continuare.
    ]]>     ain't no legend, ain't no cause

    Ivy&Kurt
    We're just a battery for hire with a guitar fire
    Ready and aimed at you
    Pick up your balls and load up your cannon
    For a twenty-one gun salute
    • Inspiră adânc aerul de spital în piept, după care zâmbi cu acel zâmbet nebunesc ce începuse să o caracterizeze, cel puţin în nopţile cu lună plină. Erau cele mai insuportabile. Habar nu avea ce căuta la Sfântul Mungo, ştia doar că terminase sticla de Whiskey-Foc pe care i-o dăruise Madame Rosmerta acum ceva vreme, într-o singură seară. Nu era ea băutoare, dar nu mai avusese de mult timp parte de ceva acţiune. Îl salută cu un semn din cap pe asistentul ce stătea în spatele tejghelei de la intrare, şi probabil arăta destul de rău, pentru că el întrebă:

      "Domnişoară, vă simţiţi bine?"
      Ivy ridică din sprâncene şi se întoarse spre el, sprijinindu-se de masă.
      "Niciodată nu m-am simţit mai bine. Oh, ba da, atunci când l-am torturat pe celălalt bărbat care m-a întrebat asta."
      Râse tare, iar băiatul se uită calm la ea. Probabil avea de-a face cu mulţi oameni de acest gen aici.
      "Doar glumeam," oftă ea. Şi era adevărat, nu mai torturase un om de mult timp. Ceea ce era un lucru bun. Credea.

      De fapt, în acest moment, mintea ei era un amalgam de sunete şi culori, printre care zburau unicorni şi cuţite care îi înjungheau pentru că erau prea fericiţi. Mda, mai avea nevoie de o sticlă de whiskey.
      "Nu este vreun bar pe aici?" întrebă ea, atrăgând priviri ciudate din parte băiatului. Problema era că nu vocea lui se auzise în continuare.
    ]]>         <![CDATA[Das Parfume]]> https://www.darkmark.ro/t-das-parfume Thu, 21 Jun 2012 10:51:10 +0000 Artimei N. Denver]]> https://www.darkmark.ro/t-das-parfume
    Julieta & Arty


    Mirosul de clor, spirt si alti dezinfectanti aveau darul s-ai faca niste rani usturatoare prin caile respiratorii. Peste tot erau oameni suferinzi si doar din cind in cind se mai intilnea o fat(z)a mai vesela, dar totusi crispata de durere. Panica si agitatia in care nimerise erau de nedescris. Coridoarele de obicei pustii erau pline de raniti, unii mureau fara ca sa astepte ajutorul vindecatorilor. Se uita imprastiat in toate partile, habar nu avea ca sa faca nu stia ca va nimeri intr-un asemenea moment. Avea nevoie de seful spitatului, dar nu credea ca-l va intilni in acea zi plina de stres. La sigur fusese vreun accident sau ceva de genul, altfel nu aveau sa fie atit de multi oameni.

    Mergea pe coridoare destul de zapacit. Habar nu avea unde sa se duca, ii trebuia certificatul acela prapadit si nu avea de unde sa-l ia. Ziceau ceva de arhiva, chestii trestii, chiar nu se putea pur si simplu sa il dea? Nu...birocratie pura chiar si in spital, acolo unde nu ar trebui sa mai fie timp pentru ceremonii si formalitati. Un grup de vindecatori agitati treceau n graba pe coridor si a trebuit sa se faca una cu peretele, sau in cazul lui cu o usa ca sa nu fie luat pe sus. Ridica capul, pe usa era scris foarte clar „ARHIVA”. Ce noroc pe el, anume acolo trebuia sa se si duca, daca vroia sa ia chestia ceea cit mai repede si sa nu stea prea mult in acel loc unde mirosea a dezinfectanti si singe.]]>
    Julieta & Arty


    Mirosul de clor, spirt si alti dezinfectanti aveau darul s-ai faca niste rani usturatoare prin caile respiratorii. Peste tot erau oameni suferinzi si doar din cind in cind se mai intilnea o fat(z)a mai vesela, dar totusi crispata de durere. Panica si agitatia in care nimerise erau de nedescris. Coridoarele de obicei pustii erau pline de raniti, unii mureau fara ca sa astepte ajutorul vindecatorilor. Se uita imprastiat in toate partile, habar nu avea ca sa faca nu stia ca va nimeri intr-un asemenea moment. Avea nevoie de seful spitatului, dar nu credea ca-l va intilni in acea zi plina de stres. La sigur fusese vreun accident sau ceva de genul, altfel nu aveau sa fie atit de multi oameni.

    Mergea pe coridoare destul de zapacit. Habar nu avea unde sa se duca, ii trebuia certificatul acela prapadit si nu avea de unde sa-l ia. Ziceau ceva de arhiva, chestii trestii, chiar nu se putea pur si simplu sa il dea? Nu...birocratie pura chiar si in spital, acolo unde nu ar trebui sa mai fie timp pentru ceremonii si formalitati. Un grup de vindecatori agitati treceau n graba pe coridor si a trebuit sa se faca una cu peretele, sau in cazul lui cu o usa ca sa nu fie luat pe sus. Ridica capul, pe usa era scris foarte clar „ARHIVA”. Ce noroc pe el, anume acolo trebuia sa se si duca, daca vroia sa ia chestia ceea cit mai repede si sa nu stea prea mult in acel loc unde mirosea a dezinfectanti si singe.]]>         <![CDATA[Wonderland]]> https://www.darkmark.ro/t-wonderland Sun, 03 Jun 2012 20:49:50 +0000 Lucas Sasha Neitzke]]> https://www.darkmark.ro/t-wonderland Me and Callysto
    Nu simpatizase niciodata acea zona in mod special avand in vedere ca era inconjurata in totalitate de incuiati cu sange murdar, iar cu vesnicul sau rau de potiuni si medicamente cu miros puternic nu trecuse prea des pe la spital. Cateodata se trezea in cele incuiate, asistente medicale frumoase si naive, medici psihopati si impocriti..incepea sa-i fie sila de tot ce e legat de medicina. Pasea usor prin multime fara sa atraga prea multe priviri inspre el, ratacindu-se pentru cateva minute printre oamenii grabiti care calcau tot in fata lor doar ca sa dobandeasca ceea de ce au nevoie. Inghitea in sec si suporta, altceva nu putea sa faca nimic in acel moment, iar spitalul era aproape.
    Deschise usa, aceasta fiind insotita de un scartait lung si iritant, o tranti puternic cand intra si porni spre receptie. Narile i se dilata usor atunci cand nasul sau interaciona cu un parfum vag cunoscut, unul placut, care il linistea..se relaxa si intoarse capul in urma ca sa afle cine e domnita. Era o copila, necunoscuta insa al naibii de buna, pacat ca era prea mica, daca ar fi inceput sa vorbeasca cu el , parintii sau indivizii din jur avea sa-l creada pedofil, sau un nebun fanatic, poate un criminal, pentru ca infatisarea lui fizica lasa de dorit. Desigur, nu-l durea in cot parerea altora si in plus de ce venise la spital? sa se faca sanatos..si nu avea nimeni dreptul sa-i judece infatisarea..ar fi josnic din partea lor sa o faca in locul acesta pentru ca era normal ca un om..un barbat cu un chip obosit, mainele zgariate pana la carne, si cearcane uriase sub ochi sa apara intr-un spitalpentru vrajitori avand in vedere ca nu toate ranile in lumea lor se tratau atat de usor. Deci, trebuia sa astepte ceva timp pentru ca sala de asteptare era plina si pana sa-l ajunga randul, mai avea si el timp sa bea o cafea sau ceva. Se aseza intr-un loc mai retras, vroia liniste..nu stia daca o sa o mai aiba vreodata.]]>     Me and Callysto
    Nu simpatizase niciodata acea zona in mod special avand in vedere ca era inconjurata in totalitate de incuiati cu sange murdar, iar cu vesnicul sau rau de potiuni si medicamente cu miros puternic nu trecuse prea des pe la spital. Cateodata se trezea in cele incuiate, asistente medicale frumoase si naive, medici psihopati si impocriti..incepea sa-i fie sila de tot ce e legat de medicina. Pasea usor prin multime fara sa atraga prea multe priviri inspre el, ratacindu-se pentru cateva minute printre oamenii grabiti care calcau tot in fata lor doar ca sa dobandeasca ceea de ce au nevoie. Inghitea in sec si suporta, altceva nu putea sa faca nimic in acel moment, iar spitalul era aproape.
    Deschise usa, aceasta fiind insotita de un scartait lung si iritant, o tranti puternic cand intra si porni spre receptie. Narile i se dilata usor atunci cand nasul sau interaciona cu un parfum vag cunoscut, unul placut, care il linistea..se relaxa si intoarse capul in urma ca sa afle cine e domnita. Era o copila, necunoscuta insa al naibii de buna, pacat ca era prea mica, daca ar fi inceput sa vorbeasca cu el , parintii sau indivizii din jur avea sa-l creada pedofil, sau un nebun fanatic, poate un criminal, pentru ca infatisarea lui fizica lasa de dorit. Desigur, nu-l durea in cot parerea altora si in plus de ce venise la spital? sa se faca sanatos..si nu avea nimeni dreptul sa-i judece infatisarea..ar fi josnic din partea lor sa o faca in locul acesta pentru ca era normal ca un om..un barbat cu un chip obosit, mainele zgariate pana la carne, si cearcane uriase sub ochi sa apara intr-un spitalpentru vrajitori avand in vedere ca nu toate ranile in lumea lor se tratau atat de usor. Deci, trebuia sa astepte ceva timp pentru ca sala de asteptare era plina si pana sa-l ajunga randul, mai avea si el timp sa bea o cafea sau ceva. Se aseza intr-un loc mai retras, vroia liniste..nu stia daca o sa o mai aiba vreodata.]]>         <![CDATA[in my insanity, i have long times of cruel sanity]]> https://www.darkmark.ro/t-in-my-insanity-i-have-long-times-of-cruel-sanity Sun, 27 May 2012 12:02:11 +0000 Freyja Maegan Guðríðr]]> https://www.darkmark.ro/t-in-my-insanity-i-have-long-times-of-cruel-sanity In my insanity, I have long times of cruel sanity
    • Se trezi in sfarsit din visare, privindu-se in oglinda pe care o tinuse in mana in tot acest timp, dar careia nu-i acordase prea multa atentie. Cel putin, arata mai bine decat de obicei. Tenul palid nu-i mai era asa alb, si prinsese putina viata, iar cearcanele de sub ochi nu mai erau evidente. Probabil ca odihna chiar ajuta. Isi aranja putin parul blond deschis, aproape alb, si incepu sa se legene plictisita de pe un picior pe altul. Matusa Meggie fusese lovita de un blestem, in timp ce erau la ei in vizita, si acum trebuia sa o astepte pe mama ei pana vorbea cu doctorul.

      Dar asta cu siguranta ca avea sa mai dureze, deoarece doctorul inca se ocupa de Meggie. Oare aveau sa foloseasca farmecul 'Obliviate' pe ea? Femeia nu stia ca ei erau vrajitori, iar talharul magician care se nimerise la ei in curte nu stia nici el asta.

      Se indrepta spre capatul culoarului, hotarand ca era mai bine sa faca o mica plimbare prin holurile spitalului, decat sa se plictiseasca intr-un loc, fiind pe cale sa sparga oglinda.

      OOC: Me and Kurt
    ]]>     In my insanity, I have long times of cruel sanity
    • Se trezi in sfarsit din visare, privindu-se in oglinda pe care o tinuse in mana in tot acest timp, dar careia nu-i acordase prea multa atentie. Cel putin, arata mai bine decat de obicei. Tenul palid nu-i mai era asa alb, si prinsese putina viata, iar cearcanele de sub ochi nu mai erau evidente. Probabil ca odihna chiar ajuta. Isi aranja putin parul blond deschis, aproape alb, si incepu sa se legene plictisita de pe un picior pe altul. Matusa Meggie fusese lovita de un blestem, in timp ce erau la ei in vizita, si acum trebuia sa o astepte pe mama ei pana vorbea cu doctorul.

      Dar asta cu siguranta ca avea sa mai dureze, deoarece doctorul inca se ocupa de Meggie. Oare aveau sa foloseasca farmecul 'Obliviate' pe ea? Femeia nu stia ca ei erau vrajitori, iar talharul magician care se nimerise la ei in curte nu stia nici el asta.

      Se indrepta spre capatul culoarului, hotarand ca era mai bine sa faca o mica plimbare prin holurile spitalului, decat sa se plictiseasca intr-un loc, fiind pe cale sa sparga oglinda.

      OOC: Me and Kurt
    ]]>         <![CDATA[i'm lost.]]> https://www.darkmark.ro/t-i-m-lost Mon, 26 Mar 2012 18:58:59 +0000 William Knight]]> https://www.darkmark.ro/t-i-m-lost
  • |i'm | lost |
    *just Jade*



    Isi simtea capul de trei ori mai greu ca de obicei . Isi duse o mana la frunte pentru a verifica daca nu cumva avea febra . Asta i-ar mai fi lipsit acum , dar pana la urma se indrepta spre Spital , deci ar fi putut cere unei asistente o pastila ceva , sau o licoare . Duse mana la gura , dupa care tusi scurt .

    Ar fi preferat sa nu lase gulerul paltonului mai jos , el ar fi putut emite raceala lui sau ar fi sfarsit imbolnavindu-se si de altceva . Avea ochii usor rosii din cauza vantului de afar . In ciua faptului ca era inceputul primaverii , afara era destul de innorat incat te-ai fi putut crede in octombrie .

    Pasi apasat pe coridoarele spitalului , privind dintr-un salon in altul . Mama lui il informase ca baiatul din vecini se jucase cu bagheta si-si inendiase jucariile de plus , iar el fiind un prieten foarte bun cu pustiul fusese obligat sa ii faca o vizita . Pana la urma , fusese clovn la petrecerea aniversara afurisitului de copil . Isi scarpina absent nasul , cotind la dreapta . Desi corpul sau o lua intr-o parte , privirea ii era in alta . Se ciocnise de cineva . Se dadu inapoi cativa pasi , privind persoana din fata sa . Era o blondina simpatica , dar mai bine astepta cateva momente . Nu vroia sa judece o carte dupa coperta , asa ca ..

    -Iarta-ma domnita , sunt cam tulburat in ultima vreme ..spuse acesta la un moment dat , cand isi dadu seama ca ar fi trebuit sa spuna asta mai devreme . Ii lua mana intr-a lui , sarutand-o usor . Nu vroia sa para un porc , si mai bine o impaca pe fata , mergand mai departe dupa aceea. Nu ?
    • ]]>
  • |i'm | lost |
    *just Jade*



    Isi simtea capul de trei ori mai greu ca de obicei . Isi duse o mana la frunte pentru a verifica daca nu cumva avea febra . Asta i-ar mai fi lipsit acum , dar pana la urma se indrepta spre Spital , deci ar fi putut cere unei asistente o pastila ceva , sau o licoare . Duse mana la gura , dupa care tusi scurt .

    Ar fi preferat sa nu lase gulerul paltonului mai jos , el ar fi putut emite raceala lui sau ar fi sfarsit imbolnavindu-se si de altceva . Avea ochii usor rosii din cauza vantului de afar . In ciua faptului ca era inceputul primaverii , afara era destul de innorat incat te-ai fi putut crede in octombrie .

    Pasi apasat pe coridoarele spitalului , privind dintr-un salon in altul . Mama lui il informase ca baiatul din vecini se jucase cu bagheta si-si inendiase jucariile de plus , iar el fiind un prieten foarte bun cu pustiul fusese obligat sa ii faca o vizita . Pana la urma , fusese clovn la petrecerea aniversara afurisitului de copil . Isi scarpina absent nasul , cotind la dreapta . Desi corpul sau o lua intr-o parte , privirea ii era in alta . Se ciocnise de cineva . Se dadu inapoi cativa pasi , privind persoana din fata sa . Era o blondina simpatica , dar mai bine astepta cateva momente . Nu vroia sa judece o carte dupa coperta , asa ca ..

    -Iarta-ma domnita , sunt cam tulburat in ultima vreme ..spuse acesta la un moment dat , cand isi dadu seama ca ar fi trebuit sa spuna asta mai devreme . Ii lua mana intr-a lui , sarutand-o usor . Nu vroia sa para un porc , si mai bine o impaca pe fata , mergand mai departe dupa aceea. Nu ?
    • ]]>         <![CDATA[never the same.]]> https://www.darkmark.ro/t-never-the-same Mon, 26 Mar 2012 18:00:07 +0000 Lexie Stryder]]> https://www.darkmark.ro/t-never-the-same N E V E R | T H E | S A M E
    ~just Darren~
    • Lexie isi dadu usor la o parte pletele roscate, lasandu-le sa cada ordonat pe spate. Ajunse in centrul Londrei. Stia ca nu ar fi trebuit sa isi ia liber de la Hogwarts, ci sa astepte pana la vacanta, insa nu mai putea sa astepte. Isi infasura mai bine paltonul subtire pe ea. Afara era o zi relativ insorita, insa un vant taios o facea sa para rece. Inainta cu pasi hotarati, urcand repede scarile de la intrare.

      Ajunsa inauntrul spitalului, incerca sa ignore mirosul specific care o lovi la intrare. Trecu pe langa biroul de informatii, fara sa ii arunce vreo privire doamnei care statea sprijinita de spatarul unui scaun, cititnd o revista pe coperta careia pozele se miscau. Intra pe o usa mare. Stia vag drumul.

      Voia sa ajunga la sectia de traume si boli grave. Cel putin asa credea. Trebuia sa se asigure ca persoana pe care o cauta era bine, cel putin deocamdata. Acea persoana era ingrijitoarea din orfelinatul in care statuse cu atatia ani in urma. Stia ca Ivy, de exemplu fusese mai apopiata de ea deat Lexie, insa asta nu insemna ca nu apreciase mereu faptul ca o ajutase indiferent de circumstante.

      Dupa cum spusese, trebuia sa o vada. Cand auzise de accidentul acela groaznic, ceva in pieptul ei se intoarse, parca incercand sa isi faca loc sa treaca prin inima ei si apoi afara. Ingrijitoarea era o Non. Nu era sigura daca nu ar fi trebuit sa mearga la un spital pentru Incuiati, insa dat fiind ca in accident erau implicati vrajitori, i se parea corect ca si ea sa aiba parte de beneficiile Vindecatorilor de la Sf. Mungo.

      Era putin frustrata, mai ales ca isi daduse seama ca nu stia numarul salonului ei, Ar putea fi oriunde. Adancita in ganduri, Lexie simti cum se tranteste de ceva mare si solid, si se da in spate doi pasi, usor dezechilibrata. Era o persoana.
      "Scuza-ma, nu te-am vazut," spuse viperina, pe o voce distrasa.
    ]]>     N E V E R | T H E | S A M E
    ~just Darren~
    • Lexie isi dadu usor la o parte pletele roscate, lasandu-le sa cada ordonat pe spate. Ajunse in centrul Londrei. Stia ca nu ar fi trebuit sa isi ia liber de la Hogwarts, ci sa astepte pana la vacanta, insa nu mai putea sa astepte. Isi infasura mai bine paltonul subtire pe ea. Afara era o zi relativ insorita, insa un vant taios o facea sa para rece. Inainta cu pasi hotarati, urcand repede scarile de la intrare.

      Ajunsa inauntrul spitalului, incerca sa ignore mirosul specific care o lovi la intrare. Trecu pe langa biroul de informatii, fara sa ii arunce vreo privire doamnei care statea sprijinita de spatarul unui scaun, cititnd o revista pe coperta careia pozele se miscau. Intra pe o usa mare. Stia vag drumul.

      Voia sa ajunga la sectia de traume si boli grave. Cel putin asa credea. Trebuia sa se asigure ca persoana pe care o cauta era bine, cel putin deocamdata. Acea persoana era ingrijitoarea din orfelinatul in care statuse cu atatia ani in urma. Stia ca Ivy, de exemplu fusese mai apopiata de ea deat Lexie, insa asta nu insemna ca nu apreciase mereu faptul ca o ajutase indiferent de circumstante.

      Dupa cum spusese, trebuia sa o vada. Cand auzise de accidentul acela groaznic, ceva in pieptul ei se intoarse, parca incercand sa isi faca loc sa treaca prin inima ei si apoi afara. Ingrijitoarea era o Non. Nu era sigura daca nu ar fi trebuit sa mearga la un spital pentru Incuiati, insa dat fiind ca in accident erau implicati vrajitori, i se parea corect ca si ea sa aiba parte de beneficiile Vindecatorilor de la Sf. Mungo.

      Era putin frustrata, mai ales ca isi daduse seama ca nu stia numarul salonului ei, Ar putea fi oriunde. Adancita in ganduri, Lexie simti cum se tranteste de ceva mare si solid, si se da in spate doi pasi, usor dezechilibrata. Era o persoana.
      "Scuza-ma, nu te-am vazut," spuse viperina, pe o voce distrasa.
    ]]>