<![CDATA[Darkmark RPG Forum - Muzeul de Vajthat]]> https://www.darkmark.ro/ Fri, 10 Apr 2026 07:21:25 +0000 MyBB <![CDATA[Do Or Die]]> https://www.darkmark.ro/t-do-or-die Wed, 07 Aug 2019 12:32:56 +0000 Lucas Sasha Neitzke]]> https://www.darkmark.ro/t-do-or-die [Image: 5954113627_cd9b2698ac_b.jpg]
Nu il atragea in mod deosebit nici un tip de sport existent nici in lumea incuiatilor nici in in cea a vrajitorilor. Nu stia nici o celebritate din acel domeniu, nici un campionat, nici un model de matura zburatoare, preferand sa se deplaseze prin Aparitie, si totusi se trezi intr-un muzeu de vajthat inconjurat de foarte multi indivizi, care cel mai probabil se spalasera cu parfum in dimineata aceea, dar nu cu apa. Stramba din nas evident nemultumit dar isi continua plimbarea printre acele specimene interesate mai mult sau mai putin de vajthat, fiecare urmaridu-si propriile interese, cum facea si el de altfel. Arunca o privire rapida prin multime cautand pe cineva anume reusind sa ii scaneze pe toti in cateva secunde. Nu era acolo.
Isi desfacu cu o miscare lenesa primii doi nasturi de la gat ai camasii, respirand din ce in ce mai greu aerul imputit de acolo, avea nevoie urgent de o tigara ca sa-si revina din valul divers de arome din acea incapere. Vernisajul abia incepuse, deci oamenii vor continua inevitabil sa vina. Iesi din acea incapere sufocanta cu intentia de a iesi afara insa se opri pentru cateva clipe pe hol atragandu-i atentia un tablou care in mod normal nu avea ce cauta acolo. Era infatisata o balerina care semana izbitor de mult cu fosta lui sotie, India, sau cum isi schimbase numele, Isolde. Se incrunta scransnind zgomotos din dinti uitandu-se hipnotizat la silueta miscatoare din tabloul lucrat impecabil. Trebuia sa fi fost pictat chiar in timp ce acea fata dansa, insa nu ii putea distinge chipul mai bine, gandul ca ar putea fi ea ii intuneca unica amintire cu ei doi care ii mai ramase si anume cea cum se cunoscuse intr-o zi insorita de vara. Era frumoasa. Foarte frumoasa. Nu ramase decat cu un sentiment extrem de ciudat, lipsit de fundamentul unor amintiri legate de ea si toate se datorau mariei sale, alcoolul. Rase isteric pret de cateva secunde, apoi deveni serios si insfacand tabloul de pe perete il rupse in doua si il arunca in cel mai apropiat cos de gunoi. Numai un dement i-ar fi comentat gestul si i-ar fi reprosat ceva, stiindu-se deja cu majoritatea angajatilor de acolo in urma multor incidente anterioare neplacute.]]> [Image: 5954113627_cd9b2698ac_b.jpg]
Nu il atragea in mod deosebit nici un tip de sport existent nici in lumea incuiatilor nici in in cea a vrajitorilor. Nu stia nici o celebritate din acel domeniu, nici un campionat, nici un model de matura zburatoare, preferand sa se deplaseze prin Aparitie, si totusi se trezi intr-un muzeu de vajthat inconjurat de foarte multi indivizi, care cel mai probabil se spalasera cu parfum in dimineata aceea, dar nu cu apa. Stramba din nas evident nemultumit dar isi continua plimbarea printre acele specimene interesate mai mult sau mai putin de vajthat, fiecare urmaridu-si propriile interese, cum facea si el de altfel. Arunca o privire rapida prin multime cautand pe cineva anume reusind sa ii scaneze pe toti in cateva secunde. Nu era acolo.
Isi desfacu cu o miscare lenesa primii doi nasturi de la gat ai camasii, respirand din ce in ce mai greu aerul imputit de acolo, avea nevoie urgent de o tigara ca sa-si revina din valul divers de arome din acea incapere. Vernisajul abia incepuse, deci oamenii vor continua inevitabil sa vina. Iesi din acea incapere sufocanta cu intentia de a iesi afara insa se opri pentru cateva clipe pe hol atragandu-i atentia un tablou care in mod normal nu avea ce cauta acolo. Era infatisata o balerina care semana izbitor de mult cu fosta lui sotie, India, sau cum isi schimbase numele, Isolde. Se incrunta scransnind zgomotos din dinti uitandu-se hipnotizat la silueta miscatoare din tabloul lucrat impecabil. Trebuia sa fi fost pictat chiar in timp ce acea fata dansa, insa nu ii putea distinge chipul mai bine, gandul ca ar putea fi ea ii intuneca unica amintire cu ei doi care ii mai ramase si anume cea cum se cunoscuse intr-o zi insorita de vara. Era frumoasa. Foarte frumoasa. Nu ramase decat cu un sentiment extrem de ciudat, lipsit de fundamentul unor amintiri legate de ea si toate se datorau mariei sale, alcoolul. Rase isteric pret de cateva secunde, apoi deveni serios si insfacand tabloul de pe perete il rupse in doua si il arunca in cel mai apropiat cos de gunoi. Numai un dement i-ar fi comentat gestul si i-ar fi reprosat ceva, stiindu-se deja cu majoritatea angajatilor de acolo in urma multor incidente anterioare neplacute.]]> <![CDATA[I never look back]]> https://www.darkmark.ro/t-i-never-look-back Tue, 12 Feb 2013 20:13:07 +0000 Meghan Wallace]]> https://www.darkmark.ro/t-i-never-look-back
  • Isi puse mana la ochi, soarele isi facu loc printre norii cenusii. Chiar daca era iarna soarele isi facea incet incet aparitia, la fel ca si primavara. Meghan privi inspre muzeul care il adora atat de mult, aici se intamplasera o gramada de chestii care ii schimbasera viata intr-un fel in bine, in altfel i-au deschis ochii spre ceva mai bun.
    Urca scarile mari si ajunse in fata portii care ducea in interiorul muzeului. Ezita prima data insa apoi deschise usa larg si o inchise la loc trantind-o. Ecoul se auzi in tot muzeul, insa nu parea miscare de nimic asa ca dadu absenta din umeri si intra in incapere fara ezitare.
    Simti mirosul de obiecte vechi, caci intr-un muzeu asta se adapostea insa incerca sa-l ignore. Acum, daca tinea bine minte la etajul doi se afla un biletel in spatele unui tablou. Urca rapid si celelalte scari fara sa faca zgomot si deschise usa ca sa intre in prima camera, caci acolo banuia ca se afla. Isi facu loc printre obiectele si vazele antice care se aflau acolo si merse la tabloul tinta.
    - E prea usor,isi spuse ea apucand tabloul dintr-o parte si tragandu-l in partea opusa ca sa vada biletelul. Insa nimic, gol, nada, zero barat. Isi stranse pumnul si aproape ca se abtinu sa nu urle de nervi.
    • ]]>
  • Isi puse mana la ochi, soarele isi facu loc printre norii cenusii. Chiar daca era iarna soarele isi facea incet incet aparitia, la fel ca si primavara. Meghan privi inspre muzeul care il adora atat de mult, aici se intamplasera o gramada de chestii care ii schimbasera viata intr-un fel in bine, in altfel i-au deschis ochii spre ceva mai bun.
    Urca scarile mari si ajunse in fata portii care ducea in interiorul muzeului. Ezita prima data insa apoi deschise usa larg si o inchise la loc trantind-o. Ecoul se auzi in tot muzeul, insa nu parea miscare de nimic asa ca dadu absenta din umeri si intra in incapere fara ezitare.
    Simti mirosul de obiecte vechi, caci intr-un muzeu asta se adapostea insa incerca sa-l ignore. Acum, daca tinea bine minte la etajul doi se afla un biletel in spatele unui tablou. Urca rapid si celelalte scari fara sa faca zgomot si deschise usa ca sa intre in prima camera, caci acolo banuia ca se afla. Isi facu loc printre obiectele si vazele antice care se aflau acolo si merse la tabloul tinta.
    - E prea usor,isi spuse ea apucand tabloul dintr-o parte si tragandu-l in partea opusa ca sa vada biletelul. Insa nimic, gol, nada, zero barat. Isi stranse pumnul si aproape ca se abtinu sa nu urle de nervi.
    • ]]>         <![CDATA[match in heaven]]> https://www.darkmark.ro/t-match-in-heaven Sun, 04 Nov 2012 17:46:58 +0000 Evan F. Lovel]]> https://www.darkmark.ro/t-match-in-heaven
  • OOC: Me and Julieta

    BIC:

    Evan îşi făcu loc prin mulţimea elegantă de la intrare, cu un zâmbet mic şi mulţumit întipărit pe buze. Oamenii din jurul lui erau perfect aranjaţi, însă prea rigizi, cu cravatele strânse şi sacourile drepte; femeile cu tocuri înalte şi spate drept de balerine, cu rochii elegante şi trupuri sinuase şi subţiri, de parcă erau de porţelan.

    Evan nu se simţea chiar în largul lui acolo, însă o sclipire sălbatică îi apărea în ochi de fiecare dată când un bărbat se uita dezaprobator la cămaşa lui cu primul nasture descheiat şi lipsa unei cravate sau a unui papion. Plus mâinile în buzunare şi ţigara ieftină din mână arăta mai degrabă un intrus prin toată acea sofisticare misogină.

    Cu toate astea, mulţumirea de sine ieşea la suprafaţă în momentele în care domniţele îi arătau ochi dulci sau femeile respectabile îl cercetau din cap până în picioare cu priviri apreciative, care îi spuneau clar că erau fericite să vadă şi pe cineva diferit în mulţime.
    Aşa că intră deodată cu ceilalţi invitaţi în marea sală de bal a Muzeului de Vâjthaţ din Londra.

    Putea spune că fusese invitat la acea festivitate organizată de cei mai importanţi oameni ai înaltei societăţi, însă bănuia că invitaţia fusese retrasă după ce reuşise să inunde micul palat pe care cel care îl invitase îl deţinea. Oftă, dezaprobator. Nu se cuvenea ca oamenii să aibă atâţia bani. Din punctul lui de vedere, toată faima şi fâs-fâs-ul acea devenea vulgar.

    • ]]>
  • OOC: Me and Julieta

    BIC:

    Evan îşi făcu loc prin mulţimea elegantă de la intrare, cu un zâmbet mic şi mulţumit întipărit pe buze. Oamenii din jurul lui erau perfect aranjaţi, însă prea rigizi, cu cravatele strânse şi sacourile drepte; femeile cu tocuri înalte şi spate drept de balerine, cu rochii elegante şi trupuri sinuase şi subţiri, de parcă erau de porţelan.

    Evan nu se simţea chiar în largul lui acolo, însă o sclipire sălbatică îi apărea în ochi de fiecare dată când un bărbat se uita dezaprobator la cămaşa lui cu primul nasture descheiat şi lipsa unei cravate sau a unui papion. Plus mâinile în buzunare şi ţigara ieftină din mână arăta mai degrabă un intrus prin toată acea sofisticare misogină.

    Cu toate astea, mulţumirea de sine ieşea la suprafaţă în momentele în care domniţele îi arătau ochi dulci sau femeile respectabile îl cercetau din cap până în picioare cu priviri apreciative, care îi spuneau clar că erau fericite să vadă şi pe cineva diferit în mulţime.
    Aşa că intră deodată cu ceilalţi invitaţi în marea sală de bal a Muzeului de Vâjthaţ din Londra.

    Putea spune că fusese invitat la acea festivitate organizată de cei mai importanţi oameni ai înaltei societăţi, însă bănuia că invitaţia fusese retrasă după ce reuşise să inunde micul palat pe care cel care îl invitase îl deţinea. Oftă, dezaprobator. Nu se cuvenea ca oamenii să aibă atâţia bani. Din punctul lui de vedere, toată faima şi fâs-fâs-ul acea devenea vulgar.

    • ]]>         <![CDATA[California dreams]]> https://www.darkmark.ro/t-california-dreams Thu, 13 Sep 2012 10:13:46 +0000 Julieta D. Thibault]]> https://www.darkmark.ro/t-california-dreams Just me and Deborah
    • Isi rezema capul de stalpul ce sustinea scarile conacului, nimic nou si nimic vechi prin el. Voia o schimbare, atat pentru ea cat si pentru conacul Thibault, insa trebuia sa se consulte si cu sora ei pentru asta. Inca era socata de faptul ca nu i spusese ca pierduse copii, insa cu prima ocazie avea sa-l stranga de gat pe Kurt sau pur si simplu sa ceara explicatii, insa varianta prima varianta suna mai bine. In plus era fericita ca avea sa fie matusa, dar se pare ca Ivy si Kurt i-au spulberat sansele astea, isi scutura capul pentru a nu mai gandi asa de adanc si iesi din conac.

      Isi facu aparitia brusca in fata Muzeului de Vajthat. Defapt, in sinea ei nu voia sa fie acolo insa se lasa ghidata de bagheta si se pare ca aici o adusese. Avea o pereche de blugi, cizmele cu tocuri si o bluza peste. Urca scarile mari ale muzeului pana ajunse la usa, prinse de clanta acesteia si deschise usa care scoase un scartait enervant pentru urechile ei. Indeparta praful care se afla prin aer si pasi inauntru, nu era nimeni. I se parea ciudat, deoarece nu era o ora tarzie si deobicei cam pe la ceasurile astea se inghesuie lumea la muzee.

      Brusc se intoarse auzind cativa pasi in spatele ei si zise:
      - Cine e acolo?
    ]]>     Just me and Deborah
    • Isi rezema capul de stalpul ce sustinea scarile conacului, nimic nou si nimic vechi prin el. Voia o schimbare, atat pentru ea cat si pentru conacul Thibault, insa trebuia sa se consulte si cu sora ei pentru asta. Inca era socata de faptul ca nu i spusese ca pierduse copii, insa cu prima ocazie avea sa-l stranga de gat pe Kurt sau pur si simplu sa ceara explicatii, insa varianta prima varianta suna mai bine. In plus era fericita ca avea sa fie matusa, dar se pare ca Ivy si Kurt i-au spulberat sansele astea, isi scutura capul pentru a nu mai gandi asa de adanc si iesi din conac.

      Isi facu aparitia brusca in fata Muzeului de Vajthat. Defapt, in sinea ei nu voia sa fie acolo insa se lasa ghidata de bagheta si se pare ca aici o adusese. Avea o pereche de blugi, cizmele cu tocuri si o bluza peste. Urca scarile mari ale muzeului pana ajunse la usa, prinse de clanta acesteia si deschise usa care scoase un scartait enervant pentru urechile ei. Indeparta praful care se afla prin aer si pasi inauntru, nu era nimeni. I se parea ciudat, deoarece nu era o ora tarzie si deobicei cam pe la ceasurile astea se inghesuie lumea la muzee.

      Brusc se intoarse auzind cativa pasi in spatele ei si zise:
      - Cine e acolo?
    ]]>         <![CDATA[let it go]]> https://www.darkmark.ro/t-let-it-go Wed, 22 Aug 2012 19:42:57 +0000 Ivy Thibault]]> https://www.darkmark.ro/t-let-it-go let it go
    just me&&Effy
    • Fusese de atât de multe ori în Muzeul de Vâjthaţ, încât nu crezuse niciodată că ar mai putea suporta încă o vizită. Ivy ura repetiţiile. De aceea îi sărea ţandăra imediat ce cineva o întreba Poftim? sau Ce-ai spus? şi ea trebuia să repete. Sau când e în mijlocul unei conversaţii şi ajunge un deştept şi întreabă Despre ce vorbiţi?, iar interlocutorul ei începe să povestească acelaşi lucru din nou. Ura chestiile astea. Aşa că era nervoasă din prima clipă în care portarul îi urase iar bun venit şi începu să îi înşire toate locurile, unde sunt şi ce ar trebui să vadă.
      Îşi dădu ochii peste cap teatral atunci când portarul îi deschise uşa într-un sfârşit şi păşi în holul grandios. Îşi puse mâinile pe şolduri şi privi în jur, numărând persoanele.
      Fiecare gentleman şi domnişoară erau îmbrăcaţi care mai de care, deşi nu era un eveniment public, doar o simplă vizită. Ivy ura atitudinile lor înfumurate, era ca şi cum ar sări pe fiecare om şi ar spune Uite ce rochie am eu, şi tu nu ai. Simţi privirile judecătoare cum o ardeau pe ceafă în timp ce străbătu holul, fiind conştientă că ea era îmbrăcată într-o rochie de un vernil spălăcit, o pereche de colanţi galbeni şi nişte ghete,, o pereche dintr-un şir lung. Avea un dulap dedicat ghetelor în conac, deşi avea şi multe tocuri.
      Încetă să se mai gândească la garderoba ei, numeroasele lanţuri şi brăţări zornăind discret când îşi scutură capul. Se obişnuise să fie ciudată şi era foarte fericită aşa cum era.
      Se aşeză pe un fotoliu din hol şi se uită în jur. Habar nu avea ce aştepta, însă era foarte plictisită şi Muzeul de Vâjthaţ era cel mai apropiat loc în care spera să găsească ceva acţiune. Era sigură că va adormi dacă va mai face un tur plictisitor privind cozi de mătură şi mingi antice, aşa că se hotărî să rămână acolo.
    ]]>     let it go
    just me&&Effy
    • Fusese de atât de multe ori în Muzeul de Vâjthaţ, încât nu crezuse niciodată că ar mai putea suporta încă o vizită. Ivy ura repetiţiile. De aceea îi sărea ţandăra imediat ce cineva o întreba Poftim? sau Ce-ai spus? şi ea trebuia să repete. Sau când e în mijlocul unei conversaţii şi ajunge un deştept şi întreabă Despre ce vorbiţi?, iar interlocutorul ei începe să povestească acelaşi lucru din nou. Ura chestiile astea. Aşa că era nervoasă din prima clipă în care portarul îi urase iar bun venit şi începu să îi înşire toate locurile, unde sunt şi ce ar trebui să vadă.
      Îşi dădu ochii peste cap teatral atunci când portarul îi deschise uşa într-un sfârşit şi păşi în holul grandios. Îşi puse mâinile pe şolduri şi privi în jur, numărând persoanele.
      Fiecare gentleman şi domnişoară erau îmbrăcaţi care mai de care, deşi nu era un eveniment public, doar o simplă vizită. Ivy ura atitudinile lor înfumurate, era ca şi cum ar sări pe fiecare om şi ar spune Uite ce rochie am eu, şi tu nu ai. Simţi privirile judecătoare cum o ardeau pe ceafă în timp ce străbătu holul, fiind conştientă că ea era îmbrăcată într-o rochie de un vernil spălăcit, o pereche de colanţi galbeni şi nişte ghete,, o pereche dintr-un şir lung. Avea un dulap dedicat ghetelor în conac, deşi avea şi multe tocuri.
      Încetă să se mai gândească la garderoba ei, numeroasele lanţuri şi brăţări zornăind discret când îşi scutură capul. Se obişnuise să fie ciudată şi era foarte fericită aşa cum era.
      Se aşeză pe un fotoliu din hol şi se uită în jur. Habar nu avea ce aştepta, însă era foarte plictisită şi Muzeul de Vâjthaţ era cel mai apropiat loc în care spera să găsească ceva acţiune. Era sigură că va adormi dacă va mai face un tur plictisitor privind cozi de mătură şi mingi antice, aşa că se hotărî să rămână acolo.
    ]]>         <![CDATA[You know my past, not my scars]]> https://www.darkmark.ro/t-you-know-my-past-not-my-scars Thu, 26 Jul 2012 08:16:53 +0000 Aylee L. Lovel]]> https://www.darkmark.ro/t-you-know-my-past-not-my-scars
    You know my past, not my scars
    Smeared with frustration, lost in fads, I sing as I pretend to be happy
    Persuading myself to run some more, I go recklessly and quietly windward
    Enemies on all sides, one game after going into war
    Cigarette smoke rolls into the air and disappears into the empty space
    "Am I the only one that thinks being alive is sad?"
    Private
    • Puse un picior in fata celuilalt, din nou si din nou. Mersul era ceva dureros, iar respiratul ceva necesar. Nu isi dorea sa faca nici una dintre acestea doua. Vroia doar sa dispara, vroia sa fie invizibila si sa fie stearsa din memoria tuturor, de parca nu ar fi existat niciodata. Doar atunci ar fi putut fericita, poate ca ar fi putut sa ia totul de la inceput. Nu mai vroia sa fie Aylee de la viperini, nu mai vroia sa fie o mincinoasa. Ar fi putut fi cineva simplu, un incuiat care isi petrece viata crezand ca stie totul, cand de fapt aceasta il controleaza ca pe o marioneta ce nu isi poate lepada sforile. Ar fi putut sa fie o Sarah sau o Alice, cu prieteni apropriati, parinti iubitori si un frate mai mare enervant.
      Insa se parea ca viata ei ii pregatise ceva diferit. O viata in negru si gri traita sub un soare care arde pielea si prajeste iluzii. Ani petrecuti pe asfaltul fierbinte, unde singura sursa de apa este ploaia acida ce te loveste peste fata. Flori vestejite primite in dar de la doi ochi ce privesc prin tine, in timp ce pasii din nisip sunt stersi de brize venite din departari necunoscute. Isi cuprinse talia cu bratele, intr-o incercare disperata de a acoperi golul din interiorul ei si de a-si incalzi sufletul pietrificat. Ce cauta ea acolo? Cauta oare pe cineva? Oare o cauta cineva pe ea?
      Ridica privirea doar pentru a-si da seama ca nu stia unde se afla. Ultima oara era pe Aleea Diagon. Vazuse pe cineva gata sa Dispara si se prinse de haina lui, pregatita sa ajunga oriunde, de preferat la capatul pamantului, unde sa nu o gaseasca nimeni. Insa barbatul nu paruse a veni la capatul pamantului, ajungand intr-un simplu oras, in fata unei cladiri mari. Aylee ascultase cu ochii goi predica barbatului despre cat e de periculos sa te prinzi de oameni Disparand, dupa care plecase. El nu intelegea. Nu putea sa fie mai distrusa de atat. Nu poti strica o papusa sparta de portelan astfel incat sa o slutesti mai tare deca e deja.
      Acum dadea ture cladirii mari, de parca ar fi avut sens. Inconjura constructia de piatra de parca aceasta ar fi putut sa ii dea un raspuns despre cum sa dispara in neant, lasand in urma o bagheta neagra si un suflet intunecat. Atata vreme fusese chinuita de sentimentele celorlalti, incat ale ei se stersera incetul cu incetul, ramanand carcasa goala a unei casete pierdute de mult. Nu dadea raspunsuri si nu asculta intrebari.
      In jurul sau oamenii incepeau sa isi grabeasca ritmul sacadat, iar Aylee se opri in loc, incercand sa isi dea seama ce transformase campul de maci linistit intr-un furnicar grabit. Un tunet ce se auzi din departare ii raspunse la intrebarea ce nu ii parasise buzele. Daca incepea ploaia atunci ea nu mai avea ce sa caute in aer liber. Asta era o regula nescrisa, dar care ar fi trebuit sa o stie toata lumea, chiar si fortele naturii. Nestiind unde se afla, singurul lucru la care se putu gandi era sa intre n cladirea care inca nu stia ce reprezenta.
    ]]>
    You know my past, not my scars
    Smeared with frustration, lost in fads, I sing as I pretend to be happy
    Persuading myself to run some more, I go recklessly and quietly windward
    Enemies on all sides, one game after going into war
    Cigarette smoke rolls into the air and disappears into the empty space
    "Am I the only one that thinks being alive is sad?"
    Private
    • Puse un picior in fata celuilalt, din nou si din nou. Mersul era ceva dureros, iar respiratul ceva necesar. Nu isi dorea sa faca nici una dintre acestea doua. Vroia doar sa dispara, vroia sa fie invizibila si sa fie stearsa din memoria tuturor, de parca nu ar fi existat niciodata. Doar atunci ar fi putut fericita, poate ca ar fi putut sa ia totul de la inceput. Nu mai vroia sa fie Aylee de la viperini, nu mai vroia sa fie o mincinoasa. Ar fi putut fi cineva simplu, un incuiat care isi petrece viata crezand ca stie totul, cand de fapt aceasta il controleaza ca pe o marioneta ce nu isi poate lepada sforile. Ar fi putut sa fie o Sarah sau o Alice, cu prieteni apropriati, parinti iubitori si un frate mai mare enervant.
      Insa se parea ca viata ei ii pregatise ceva diferit. O viata in negru si gri traita sub un soare care arde pielea si prajeste iluzii. Ani petrecuti pe asfaltul fierbinte, unde singura sursa de apa este ploaia acida ce te loveste peste fata. Flori vestejite primite in dar de la doi ochi ce privesc prin tine, in timp ce pasii din nisip sunt stersi de brize venite din departari necunoscute. Isi cuprinse talia cu bratele, intr-o incercare disperata de a acoperi golul din interiorul ei si de a-si incalzi sufletul pietrificat. Ce cauta ea acolo? Cauta oare pe cineva? Oare o cauta cineva pe ea?
      Ridica privirea doar pentru a-si da seama ca nu stia unde se afla. Ultima oara era pe Aleea Diagon. Vazuse pe cineva gata sa Dispara si se prinse de haina lui, pregatita sa ajunga oriunde, de preferat la capatul pamantului, unde sa nu o gaseasca nimeni. Insa barbatul nu paruse a veni la capatul pamantului, ajungand intr-un simplu oras, in fata unei cladiri mari. Aylee ascultase cu ochii goi predica barbatului despre cat e de periculos sa te prinzi de oameni Disparand, dupa care plecase. El nu intelegea. Nu putea sa fie mai distrusa de atat. Nu poti strica o papusa sparta de portelan astfel incat sa o slutesti mai tare deca e deja.
      Acum dadea ture cladirii mari, de parca ar fi avut sens. Inconjura constructia de piatra de parca aceasta ar fi putut sa ii dea un raspuns despre cum sa dispara in neant, lasand in urma o bagheta neagra si un suflet intunecat. Atata vreme fusese chinuita de sentimentele celorlalti, incat ale ei se stersera incetul cu incetul, ramanand carcasa goala a unei casete pierdute de mult. Nu dadea raspunsuri si nu asculta intrebari.
      In jurul sau oamenii incepeau sa isi grabeasca ritmul sacadat, iar Aylee se opri in loc, incercand sa isi dea seama ce transformase campul de maci linistit intr-un furnicar grabit. Un tunet ce se auzi din departare ii raspunse la intrebarea ce nu ii parasise buzele. Daca incepea ploaia atunci ea nu mai avea ce sa caute in aer liber. Asta era o regula nescrisa, dar care ar fi trebuit sa o stie toata lumea, chiar si fortele naturii. Nestiind unde se afla, singurul lucru la care se putu gandi era sa intre n cladirea care inca nu stia ce reprezenta.
    ]]>         <![CDATA[queens of underworld, rise!]]> https://www.darkmark.ro/t-queens-of-underworld-rise Fri, 29 Jun 2012 19:34:02 +0000 Ivy Thibault]]> https://www.darkmark.ro/t-queens-of-underworld-rise
    queens of underworld, rise!
    And hail their queen, fair regent of the night.
    A beautiful woman can be painted as a totem only;
    not as a woman, but as a Madonna, a sphinx,
    a queen.



    • Zgomotul tocurilor cui răsunau pe holul cu pereţii din marmură al Muzeului de Vâjthaţ, în timp ce Ivy mergea cu paşi hotărâţi spre sala cea mare a Muzeului, piesa de rezistenţă. Venise aici cu un scop şi nu avea de gând să plece fără să îl îndeplinească. Mergea demnă cu capul sus, cu părul lăsat să curgă în cascade aurii pe umeri, cu rochia lungă, neagră, măturând podeaua în urma ei. Ştia că atrăgea priviri, nu numai din cauza rochiei extravagante, fără bretele, cu broderii de un mov străluctor peste satenul negru, ci şi din cauza picioarelor lungi, accentuate de tocurile înalte. Nu putea spune că îi făcea plăcere să se îmbrace aşa- de cele mai multe ori prefera pantalonii scurţi, lejeri şi un tricou- însă era de datoria ei să facă asta. Trebuia să reuşească, ceea ce însemna că trebuia să fie prezentabilă şi drăguţă. Cel puţin pentru început.

      Pentru câteva clipe se gândi cât de mândru va fi Kurt când va afla ce vroia să facă. Sau poate că nu îi va plăcea. Poate că prefera să nu acţioneze de una singura. Dar se săturase să stea degeaba şi adevărul era că ea era liberă. Nimeni nu îi putea lua această libertate, şi avea grijă să se asigure că nimeni nu o va face vreodată, ţinându-şi inima în singuranţă în propiul piept, nu într-unul al vreunui bărbat.

      Avea să-şi strângă o armată proprie. Armată pe care nu ea o va comanda. Armată căreia oricine ar fi vrut să se alăture. Însă toţi soldaţii vor fi aleşi cu multă grijă. Deschise lent uşile masive ce despărţeau holul de sala impunătoare şi se strecură înăuntrul mulţimii de oameni eleganţi. Era o nouă expoziţie la Muzeul de Vâjthaţ şi nu erau mulţi cei care aveau voie să o vadă acum. Aici erau doar cei respectaţi în societate. Bărbaţi şi femei. Dar pe Ivy o interesa doar ultima parte.

      Voia să creeze o armată formată doar din femei. Femei independente, care voiau să se ridice deasupra bărbaţilor. Femei ca şi ea. Cărora nu le plăcea să trăiască sub influenţa unor pământeni cu creierul în pantaloni. Desigur, nu toţi erau la fel. Ivy cunoştea excepţii. Însă femeile erau nişte zeiţe. Erau regine. Şi trebuiau respectate.

      Ivy cercetă mulţimea cu nişte ochi critici, cu gene lungi. Da, toate aveau potenţial, până şi numai după prima vedere. Planul ei avea să aibă succes. Era bărbaţilor era pe sfârşite. Urma o nouă eră: cea a reginelor.


      OCC: Oricince interesat de acţiune.
    ]]>
    queens of underworld, rise!
    And hail their queen, fair regent of the night.
    A beautiful woman can be painted as a totem only;
    not as a woman, but as a Madonna, a sphinx,
    a queen.



    • Zgomotul tocurilor cui răsunau pe holul cu pereţii din marmură al Muzeului de Vâjthaţ, în timp ce Ivy mergea cu paşi hotărâţi spre sala cea mare a Muzeului, piesa de rezistenţă. Venise aici cu un scop şi nu avea de gând să plece fără să îl îndeplinească. Mergea demnă cu capul sus, cu părul lăsat să curgă în cascade aurii pe umeri, cu rochia lungă, neagră, măturând podeaua în urma ei. Ştia că atrăgea priviri, nu numai din cauza rochiei extravagante, fără bretele, cu broderii de un mov străluctor peste satenul negru, ci şi din cauza picioarelor lungi, accentuate de tocurile înalte. Nu putea spune că îi făcea plăcere să se îmbrace aşa- de cele mai multe ori prefera pantalonii scurţi, lejeri şi un tricou- însă era de datoria ei să facă asta. Trebuia să reuşească, ceea ce însemna că trebuia să fie prezentabilă şi drăguţă. Cel puţin pentru început.

      Pentru câteva clipe se gândi cât de mândru va fi Kurt când va afla ce vroia să facă. Sau poate că nu îi va plăcea. Poate că prefera să nu acţioneze de una singura. Dar se săturase să stea degeaba şi adevărul era că ea era liberă. Nimeni nu îi putea lua această libertate, şi avea grijă să se asigure că nimeni nu o va face vreodată, ţinându-şi inima în singuranţă în propiul piept, nu într-unul al vreunui bărbat.

      Avea să-şi strângă o armată proprie. Armată pe care nu ea o va comanda. Armată căreia oricine ar fi vrut să se alăture. Însă toţi soldaţii vor fi aleşi cu multă grijă. Deschise lent uşile masive ce despărţeau holul de sala impunătoare şi se strecură înăuntrul mulţimii de oameni eleganţi. Era o nouă expoziţie la Muzeul de Vâjthaţ şi nu erau mulţi cei care aveau voie să o vadă acum. Aici erau doar cei respectaţi în societate. Bărbaţi şi femei. Dar pe Ivy o interesa doar ultima parte.

      Voia să creeze o armată formată doar din femei. Femei independente, care voiau să se ridice deasupra bărbaţilor. Femei ca şi ea. Cărora nu le plăcea să trăiască sub influenţa unor pământeni cu creierul în pantaloni. Desigur, nu toţi erau la fel. Ivy cunoştea excepţii. Însă femeile erau nişte zeiţe. Erau regine. Şi trebuiau respectate.

      Ivy cercetă mulţimea cu nişte ochi critici, cu gene lungi. Da, toate aveau potenţial, până şi numai după prima vedere. Planul ei avea să aibă succes. Era bărbaţilor era pe sfârşite. Urma o nouă eră: cea a reginelor.


      OCC: Oricince interesat de acţiune.
    ]]>         <![CDATA[your daily dose of 'read and relate']]> https://www.darkmark.ro/t-your-daily-dose-of-read-and-relate Mon, 28 May 2012 18:15:58 +0000 Natalie Francis]]> https://www.darkmark.ro/t-your-daily-dose-of-read-and-relate
  • Waiting for Caroline


    Isi ridica privirea spre tavan. Era unuldin locurile ei favorite. Nu doar fiindca ii placea vajthatul, ci si fiindca era o atmosfera magica acolo. Mult mai magica decat oriunde. Sufleca manecile camasii albastre in carouri pe care o purta mai mereu. Nu ca ar fi ramas fara haine, insa intervenise ceva si nu mai apucase sa se schimbe de cateva zile, fiindca fusese plecata de acasa trei zile, iar atunci Aparuse direct acolo, gandindu-se ca se scuteste de vasele lasate nespalate, de patul nefacut si de ferestrele murdare. Devenise cam neglijenta cu ea insasi, de aceea parintii ei instistau sa paraseasca Pestera si sa se intoarca in Franta.

    Se apropie de un model vechi privindu-l mirata. Cu siguranta era fragil.
    "Frumos model! Am zburat pe unul din asta acum cincizeci de ani..hm-hm!"spuse un domn mai in varsta.
    Ea aproba din cap, asigurandu-l ca intelesese. Ranji mirata dupa care se intoarse spre alt model.
    • ]]>
  • Waiting for Caroline


    Isi ridica privirea spre tavan. Era unuldin locurile ei favorite. Nu doar fiindca ii placea vajthatul, ci si fiindca era o atmosfera magica acolo. Mult mai magica decat oriunde. Sufleca manecile camasii albastre in carouri pe care o purta mai mereu. Nu ca ar fi ramas fara haine, insa intervenise ceva si nu mai apucase sa se schimbe de cateva zile, fiindca fusese plecata de acasa trei zile, iar atunci Aparuse direct acolo, gandindu-se ca se scuteste de vasele lasate nespalate, de patul nefacut si de ferestrele murdare. Devenise cam neglijenta cu ea insasi, de aceea parintii ei instistau sa paraseasca Pestera si sa se intoarca in Franta.

    Se apropie de un model vechi privindu-l mirata. Cu siguranta era fragil.
    "Frumos model! Am zburat pe unul din asta acum cincizeci de ani..hm-hm!"spuse un domn mai in varsta.
    Ea aproba din cap, asigurandu-l ca intelesese. Ranji mirata dupa care se intoarse spre alt model.
    • ]]>         <![CDATA[vacation's over]]> https://www.darkmark.ro/t-vacation-s-over Sun, 20 May 2012 18:27:45 +0000 Ivy Thibault]]> https://www.darkmark.ro/t-vacation-s-over
    Me and Michael


    • Ivy bătu din picior nervoasă când secundarul ceasului ei ajunse în dreptul orei 12, încheind ceea ce trebuia să fie ultimul minut de aşteptare. Michael promisese că va ajunge la ora unu fix. Menţionase special fix. Deja era unu şi patru secunde şi el nu era nicăieri. De ce nu se mira?
      Se plimbă din dreapta în stânga prin faţa intrării în Muzeu. Purta o rochie roşie, care îi lăsa jumătate din spate gol. Era roşu spre vişiniu, culoarea perfectă pentru o vreme ca aceea. Era cald şi soarele strălucea deasupra tuturor. Ivy ura lumina prea mare. De asta stătea în camera ei cu jaluzele trase mai tot timpul, cu căştile de la... dispozitivul ăla care uitase cum se numeşte în urechi, cel pe care il dăruise Mike imediat ce îl proiectase. Putea să înregistreze orice, şi pe lângă că era un MP3 excelent, era şi un dispozitiv de spionaj. Era mic cât o unghie şi foarte discret.
      Se uită pe ceas. Ora unu şi 30 de secunde. Inacceptabil.
      Se uită în jur pentru a se asigura că nu se apropia, apoi începu să tocăie iar cu pantofii ei roşii înalţi prin faţa intrării.
      De fapt, trebuiau să se întâlnească aici pentru că era un eveniment public, la care Michael Stark fusese invitat. Ceva deschidere de expoziţie sau ceva asemănător.
      Îşi îngustă ochii atunci când îl zări mergând relaxat, cu mâinile în buzunarele pantalonilor de la costum. Îşi muşcă obrazul pe interior, punându-şi mâna în şold. Atunci când Michael ajunse destul de aproape de ea începu:
      "M-ai făcut să aştept aici aproape un minut întreg pentru ce? Freza? Trebuie să recunosc că arată minunat, însă un minut? Îţi baţi joc de mine? Inacceptabil."
    ]]>
    Me and Michael


    • Ivy bătu din picior nervoasă când secundarul ceasului ei ajunse în dreptul orei 12, încheind ceea ce trebuia să fie ultimul minut de aşteptare. Michael promisese că va ajunge la ora unu fix. Menţionase special fix. Deja era unu şi patru secunde şi el nu era nicăieri. De ce nu se mira?
      Se plimbă din dreapta în stânga prin faţa intrării în Muzeu. Purta o rochie roşie, care îi lăsa jumătate din spate gol. Era roşu spre vişiniu, culoarea perfectă pentru o vreme ca aceea. Era cald şi soarele strălucea deasupra tuturor. Ivy ura lumina prea mare. De asta stătea în camera ei cu jaluzele trase mai tot timpul, cu căştile de la... dispozitivul ăla care uitase cum se numeşte în urechi, cel pe care il dăruise Mike imediat ce îl proiectase. Putea să înregistreze orice, şi pe lângă că era un MP3 excelent, era şi un dispozitiv de spionaj. Era mic cât o unghie şi foarte discret.
      Se uită pe ceas. Ora unu şi 30 de secunde. Inacceptabil.
      Se uită în jur pentru a se asigura că nu se apropia, apoi începu să tocăie iar cu pantofii ei roşii înalţi prin faţa intrării.
      De fapt, trebuiau să se întâlnească aici pentru că era un eveniment public, la care Michael Stark fusese invitat. Ceva deschidere de expoziţie sau ceva asemănător.
      Îşi îngustă ochii atunci când îl zări mergând relaxat, cu mâinile în buzunarele pantalonilor de la costum. Îşi muşcă obrazul pe interior, punându-şi mâna în şold. Atunci când Michael ajunse destul de aproape de ea începu:
      "M-ai făcut să aştept aici aproape un minut întreg pentru ce? Freza? Trebuie să recunosc că arată minunat, însă un minut? Îţi baţi joc de mine? Inacceptabil."
    ]]>         <![CDATA[Black & white]]> https://www.darkmark.ro/t-black-white Sun, 06 May 2012 09:44:40 +0000 Wanda J. Bennet]]> https://www.darkmark.ro/t-black-white
    ME & DARREN
    [Image: 34sf80p.jpg]


    • Aerul rece trecea usor prin parul ei blond, usor buclat si peste gatul albicios. Se plimba deja de doua ore. I placea sa se plimbe, asa simtea ca se relaxeaza. Pasi usor pe carare si privi in stanga si in dreapta negasind nimic interesant. Defapt in momentele de plictiseala pana si peretii erau interesanti..dar acum nu mai era nimic interesant pentru ea. Se imbracase lejer cu o rochie neagra si o pereche de pantofi cu toc asortati. Inghiti in sec si dadu o mana prin parul roscat usor buclat.

      Inspira aerul adanc desi era sufocant afara, se vedea ca se apropie vara..desi era inca primavara. Nu prea suporta vara si nici primavara, prin simplul fapt ca era cald..prefera iarna, zapada si tot ce tinea de frig. Ofta scurt si brusc ajunse in fata Muzeului de Vajthat. De ce sa nu intre putin pentru a se relaxa? In fond afara era cald, aerul era sufocant si probabil ca in muzeu..sau el putin se ruga sa fie rece.

      Deobicei in muzee era rece si racoare, dar erau si exceptii. Ajunse chiar in fata usii masive si o deschise subtil, intrand in muzeu. Aerul rece se simtea deja pe pielea ei calda si un ranjet i aparu pe buze. Da, era bine ca scapase de aceea caldura sufocanta de afara.
    ]]>
    ME & DARREN
    [Image: 34sf80p.jpg]


    • Aerul rece trecea usor prin parul ei blond, usor buclat si peste gatul albicios. Se plimba deja de doua ore. I placea sa se plimbe, asa simtea ca se relaxeaza. Pasi usor pe carare si privi in stanga si in dreapta negasind nimic interesant. Defapt in momentele de plictiseala pana si peretii erau interesanti..dar acum nu mai era nimic interesant pentru ea. Se imbracase lejer cu o rochie neagra si o pereche de pantofi cu toc asortati. Inghiti in sec si dadu o mana prin parul roscat usor buclat.

      Inspira aerul adanc desi era sufocant afara, se vedea ca se apropie vara..desi era inca primavara. Nu prea suporta vara si nici primavara, prin simplul fapt ca era cald..prefera iarna, zapada si tot ce tinea de frig. Ofta scurt si brusc ajunse in fata Muzeului de Vajthat. De ce sa nu intre putin pentru a se relaxa? In fond afara era cald, aerul era sufocant si probabil ca in muzeu..sau el putin se ruga sa fie rece.

      Deobicei in muzee era rece si racoare, dar erau si exceptii. Ajunse chiar in fata usii masive si o deschise subtil, intrand in muzeu. Aerul rece se simtea deja pe pielea ei calda si un ranjet i aparu pe buze. Da, era bine ca scapase de aceea caldura sufocanta de afara.
    ]]>         <![CDATA[Shut up and take care]]> https://www.darkmark.ro/t-shut-up-and-take-care Sun, 06 May 2012 07:18:42 +0000 Wanda J. Bennet]]> https://www.darkmark.ro/t-shut-up-and-take-care
    CAROLINE & NICK
    [Image: 303k7z4.jpg]

    • Oh da, voia cat mai mult sa iasa din casa o data simtind ca aerul acela o sufoca. Nu era un aer inchis, caci nu suporta astfel de atmosfera..ci doar statul acela in casa i provoca greata. Se ridica de pe canapea mergand in camera ei tinta spre dulap. Isi puse pe ea o rochita mai lejera si tocurile negre. Iesi din camera dand de veste la spiridusi ca avea sa plece si inchise usa in urma ei, de data aceasta subtil. Era ciudat, se simtea bine cand iesea la aer curat afara..orice urma de nervozitate disparuse.

      Inspira aerul adanc, tinand capul sus si porni intr-o mica plimbare. De ce sa nu merga la muzeul de Vajthat? In fond putea sa admire lucrurile pe acolo si fara sa se enerveze, doar sa se relaxeze. Zis si facut, in cateva secunde ajunse in fata masivului muzeu. Nu puteai spune ca e un mic muzeu caci era imens si probabil si lucrurile din el erau pe masura.

      Pasi usor pe scarile ce duceau acolo si ajunse in fata muzeului inspirand pentru cateva secunde aerul acela mai racoros de primavara care i placuse mereu. Deschise usa subtil si intra inauntru.
    ]]>
    CAROLINE & NICK
    [Image: 303k7z4.jpg]

    • Oh da, voia cat mai mult sa iasa din casa o data simtind ca aerul acela o sufoca. Nu era un aer inchis, caci nu suporta astfel de atmosfera..ci doar statul acela in casa i provoca greata. Se ridica de pe canapea mergand in camera ei tinta spre dulap. Isi puse pe ea o rochita mai lejera si tocurile negre. Iesi din camera dand de veste la spiridusi ca avea sa plece si inchise usa in urma ei, de data aceasta subtil. Era ciudat, se simtea bine cand iesea la aer curat afara..orice urma de nervozitate disparuse.

      Inspira aerul adanc, tinand capul sus si porni intr-o mica plimbare. De ce sa nu merga la muzeul de Vajthat? In fond putea sa admire lucrurile pe acolo si fara sa se enerveze, doar sa se relaxeze. Zis si facut, in cateva secunde ajunse in fata masivului muzeu. Nu puteai spune ca e un mic muzeu caci era imens si probabil si lucrurile din el erau pe masura.

      Pasi usor pe scarile ce duceau acolo si ajunse in fata muzeului inspirand pentru cateva secunde aerul acela mai racoros de primavara care i placuse mereu. Deschise usa subtil si intra inauntru.
    ]]>         <![CDATA[always second guessing]]> https://www.darkmark.ro/t-always-second-guessing Fri, 04 May 2012 10:44:36 +0000 Ivy Thibault]]> https://www.darkmark.ro/t-always-second-guessing
  • Me and Kurt

    Viperina intră în muzeu mirată. Nu mai fusese niciodată aici, deşi îi povestiseră mulţi despre acest loc. Tavanul se termina într-o boltă undeva deasupra capului lui Ivy, însă viperina nu îşi putu da seama unde, şi asta pentru că avea aceeaşi culoare ca şi cerul. Prin jurul ei vedea doar obiecte de vâjthaţ vechi, unele semnate, altele care habar nu avea ce sunt din cauza faptului că erau mai mult de jumătate dezintegrate. Prin sală se auzea un zumzet din cauza vrăjitorilor care umblau de colo-colo, vorbind ăntre ei şi făcând poze cu nişte aparate ce scoteau un fum ciudat.
    Nu fusese ideea ei de a veni aici. Îi plăcea vâjthaţul, însă îi plăcea să îl joace, nu să înveţe despre el, sau să privească. Venise aici doar pentru că fusese convinsă de mai multe persoane că această vizită o va ajuta pentru a "înţelege mai bine jocul"- pff. Ce era aşa de complicat?
    Într-un cuvânt voise să scape de gura celorlalţi. Oricum, se gândea că dacă se plictiseşte, poate să se plimbe împrejur, mai ales că nu mai fusese niciodată aici. Sau poate să mai exerseze ceva vrăji...
    Oricum, nu credea că va întâlni pe cineva cunoscut. De fapt, era sigură că nu va întâlni pe cineva cunoscut. Prietenii ei erau, ca şi ea, oameni de acţiune. Şi oamenii de acţiune nu se plimbă prin muzee.
    Aşa că fu foarte surprinsă să îl vadă pe cel mai 'de acţiune' prieten al ei: Kurt. Se uitase la trei artefacte şi era plictisită deja. Zâmbi fericită că va putea zice tuturor că fusese la muzeu, şi totuşi să nu adoarmă din greşeală cu capul pe un artefact preţios. Poate salivează pe ceva şi strică semnătura.
    "Hei, Kurt!" îl salută ea când ajunse în dreptul lui.
    • ]]>
  • Me and Kurt

    Viperina intră în muzeu mirată. Nu mai fusese niciodată aici, deşi îi povestiseră mulţi despre acest loc. Tavanul se termina într-o boltă undeva deasupra capului lui Ivy, însă viperina nu îşi putu da seama unde, şi asta pentru că avea aceeaşi culoare ca şi cerul. Prin jurul ei vedea doar obiecte de vâjthaţ vechi, unele semnate, altele care habar nu avea ce sunt din cauza faptului că erau mai mult de jumătate dezintegrate. Prin sală se auzea un zumzet din cauza vrăjitorilor care umblau de colo-colo, vorbind ăntre ei şi făcând poze cu nişte aparate ce scoteau un fum ciudat.
    Nu fusese ideea ei de a veni aici. Îi plăcea vâjthaţul, însă îi plăcea să îl joace, nu să înveţe despre el, sau să privească. Venise aici doar pentru că fusese convinsă de mai multe persoane că această vizită o va ajuta pentru a "înţelege mai bine jocul"- pff. Ce era aşa de complicat?
    Într-un cuvânt voise să scape de gura celorlalţi. Oricum, se gândea că dacă se plictiseşte, poate să se plimbe împrejur, mai ales că nu mai fusese niciodată aici. Sau poate să mai exerseze ceva vrăji...
    Oricum, nu credea că va întâlni pe cineva cunoscut. De fapt, era sigură că nu va întâlni pe cineva cunoscut. Prietenii ei erau, ca şi ea, oameni de acţiune. Şi oamenii de acţiune nu se plimbă prin muzee.
    Aşa că fu foarte surprinsă să îl vadă pe cel mai 'de acţiune' prieten al ei: Kurt. Se uitase la trei artefacte şi era plictisită deja. Zâmbi fericită că va putea zice tuturor că fusese la muzeu, şi totuşi să nu adoarmă din greşeală cu capul pe un artefact preţios. Poate salivează pe ceva şi strică semnătura.
    "Hei, Kurt!" îl salută ea când ajunse în dreptul lui.
    • ]]>         <![CDATA[Everybody lies]]> https://www.darkmark.ro/t-everybody-lies--6957 Sun, 25 Mar 2012 10:53:18 +0000 Lucas Sasha Neitzke]]> https://www.darkmark.ro/t-everybody-lies--6957 Mergea incet, un pic leganat si il durea capul ingrozitor..era un obicei sa tot spuna ca incepe o noua viata de luni..insa se mintea singur pe el. Totusi facuse un progres..nu bause de cateva zile bune si nu stia daca va mai rezista mult asa. Pe dracu..sa-l vad Indi si-ar pune mainele in cap. Insa cui ii pasa ce va crede ea? Ofta adanc ridicand si coborand pieptul incercand sa se calmeze..trebuia sa o uite..trecuse mult timp si trebuia sa uite..asa..fara regrete si alte chestii. Se opri brusc cand vazu un copil cu o inghetata in mana..ii facuse pofta. Isi linse buzele cautand cu ochii un magazin. Inghiti in sec renuntand la inghetata vroia altceva pentru ca nu mancase nimic de dimineata.
    Deschise usa primei incaperi pe care o zari si ridica usor din sprancene cand vazu o matura veche si alte chestii legate de Vajthat. O plimbre prin muzeu, era perfecta si poate gasea si ceva de mancat, trebuia sa gaseasca. Isi analiza exteriorul, era curat..o minune ca era curat..Izbucni in ras atragand asupra lui cateva priviri curioase insa deveni din nou serios si incepu sa studieze fiecare obiect vechi.]]>     Mergea incet, un pic leganat si il durea capul ingrozitor..era un obicei sa tot spuna ca incepe o noua viata de luni..insa se mintea singur pe el. Totusi facuse un progres..nu bause de cateva zile bune si nu stia daca va mai rezista mult asa. Pe dracu..sa-l vad Indi si-ar pune mainele in cap. Insa cui ii pasa ce va crede ea? Ofta adanc ridicand si coborand pieptul incercand sa se calmeze..trebuia sa o uite..trecuse mult timp si trebuia sa uite..asa..fara regrete si alte chestii. Se opri brusc cand vazu un copil cu o inghetata in mana..ii facuse pofta. Isi linse buzele cautand cu ochii un magazin. Inghiti in sec renuntand la inghetata vroia altceva pentru ca nu mancase nimic de dimineata.
    Deschise usa primei incaperi pe care o zari si ridica usor din sprancene cand vazu o matura veche si alte chestii legate de Vajthat. O plimbre prin muzeu, era perfecta si poate gasea si ceva de mancat, trebuia sa gaseasca. Isi analiza exteriorul, era curat..o minune ca era curat..Izbucni in ras atragand asupra lui cateva priviri curioase insa deveni din nou serios si incepu sa studieze fiecare obiect vechi.]]>         <![CDATA[it's too cold outside ... for angels to fly.]]> https://www.darkmark.ro/t-it-s-too-cold-outside-for-angels-to-fly Sun, 26 Feb 2012 14:42:11 +0000 Calliope Walcott]]> https://www.darkmark.ro/t-it-s-too-cold-outside-for-angels-to-fly Victor A. Olivier
    • In sfarsit era week-end, acele zile mult prea asteptate de ea inca de luni. Nu ca nu ii placea la ore, insa se plictisea teribil si avea impresia ca incepe sa intre intr-o ritina din care cu greu avea sa iasa, fiind sigura de acest lucru. Pur si simplu, vroia sa iasa din acel loc in care se simtea mult prea inchisa, vrand sa se plimbe si sa mai uite de multele lucruri care i se invarteau in cap si care o chinuiau mult prea tare la fiecare inceput de noapte, cand incerca sa adoarma. Incerca sa isi limpezeasca adesea mintea, insa niciodata nu reusea deoarece gandul ei zbura de fiecare data in alta parte. Si nu la un singur lucru, ci la poate prea multe, care navaleau unul dupa altul, fara sa se opreasca, derulandu-se adesea in mintea ei ca un film vechi pe marele ecran. Uneori, o cam enerva acel lucru. Nu suporta sa piarda noptiile aiurea, gandurile nedandu-i pace in cea mai mare parte a noptii, ca apoi, dimineata, sa fie adormita si sa nu se poata concentra mai deloc. Era deja o problema care o framanta destul de tare si poate ca o schimbare in programul ei zilnic o va ajuta sa revina la normal, desi nu prea credea ca era de vina acel lucru. Ii trebuia totusi un singur subiect care sa ii preocupe mintea atat de tare, incat sa o faca sa se gandeasca in fiecare noapte la acel subiect, care la un moment dat anume din noapte sa o plictiseasca, sa abandoneze si sa reuseasca sa adoarma in sfarsit.
      Asa ca se gandi ca poate era potrivita o plimbare la muzeu. Nu era fana a sportului care se gasea ilustrat prin toate acele sali mari din cladirea care adapostea atatea pagini de istorie, insa era totusi un subiect buna, care poate chiar avea sa-i ocupe mintea cumva. Iar dupa ce se schimba, pleca in sfarsit spre el, incercand sa nu se piarda prin ganduri, cum facea de obicei cand era singura. Ajunse totusi rapid, lucru care intr-un fel o bucura deoarece nu se plictisise atat de repede pe drum. Si ajunsa in fata usii deschise intra, mergand sa-si ia un bilet, la scurt timp alaturandu-se grupului care se aduna pentru urmatorul tur. Insa, pe parcursul acelui tur, Callie se desparti de grup, pentru cateva minute lungi, atentia ei fiind captata de ceva care i se parea interesant. Era un tablou care ilustra pe cineva, insa pe ea nu o fascina persoana din el ci felul in care arata acea pictura. Ramase acolo, continuand sa analizeze acel tablou, nepasandu-i de faptul ca deja grupul era departe.

      outfit :: thisHeart
    ]]>     Victor A. Olivier
    • In sfarsit era week-end, acele zile mult prea asteptate de ea inca de luni. Nu ca nu ii placea la ore, insa se plictisea teribil si avea impresia ca incepe sa intre intr-o ritina din care cu greu avea sa iasa, fiind sigura de acest lucru. Pur si simplu, vroia sa iasa din acel loc in care se simtea mult prea inchisa, vrand sa se plimbe si sa mai uite de multele lucruri care i se invarteau in cap si care o chinuiau mult prea tare la fiecare inceput de noapte, cand incerca sa adoarma. Incerca sa isi limpezeasca adesea mintea, insa niciodata nu reusea deoarece gandul ei zbura de fiecare data in alta parte. Si nu la un singur lucru, ci la poate prea multe, care navaleau unul dupa altul, fara sa se opreasca, derulandu-se adesea in mintea ei ca un film vechi pe marele ecran. Uneori, o cam enerva acel lucru. Nu suporta sa piarda noptiile aiurea, gandurile nedandu-i pace in cea mai mare parte a noptii, ca apoi, dimineata, sa fie adormita si sa nu se poata concentra mai deloc. Era deja o problema care o framanta destul de tare si poate ca o schimbare in programul ei zilnic o va ajuta sa revina la normal, desi nu prea credea ca era de vina acel lucru. Ii trebuia totusi un singur subiect care sa ii preocupe mintea atat de tare, incat sa o faca sa se gandeasca in fiecare noapte la acel subiect, care la un moment dat anume din noapte sa o plictiseasca, sa abandoneze si sa reuseasca sa adoarma in sfarsit.
      Asa ca se gandi ca poate era potrivita o plimbare la muzeu. Nu era fana a sportului care se gasea ilustrat prin toate acele sali mari din cladirea care adapostea atatea pagini de istorie, insa era totusi un subiect buna, care poate chiar avea sa-i ocupe mintea cumva. Iar dupa ce se schimba, pleca in sfarsit spre el, incercand sa nu se piarda prin ganduri, cum facea de obicei cand era singura. Ajunse totusi rapid, lucru care intr-un fel o bucura deoarece nu se plictisise atat de repede pe drum. Si ajunsa in fata usii deschise intra, mergand sa-si ia un bilet, la scurt timp alaturandu-se grupului care se aduna pentru urmatorul tur. Insa, pe parcursul acelui tur, Callie se desparti de grup, pentru cateva minute lungi, atentia ei fiind captata de ceva care i se parea interesant. Era un tablou care ilustra pe cineva, insa pe ea nu o fascina persoana din el ci felul in care arata acea pictura. Ramase acolo, continuand sa analizeze acel tablou, nepasandu-i de faptul ca deja grupul era departe.

      outfit :: thisHeart
    ]]>         <![CDATA[by your side ]]> https://www.darkmark.ro/t-by-your-side Sat, 17 Dec 2011 11:42:48 +0000 Ophelia Wilde]]> https://www.darkmark.ro/t-by-your-side
  • OOC: Privat
    BIC:

    Isi consulta din nou ceasul apoi reveni la studiul acelei Nimbus 2000. Un fals destul de bun. Nu avusese banii necesari pentru a-i achizitiona lui o asemenea comoara iar acum trebuia sa fie cu ochii in patru pentru ca nu cumva sa se afle ca acea matura era doar un fals veritabil,creat de ea.

    Isi daduse intalnire cu o eleva din ultimul an. Nu stia exact ce avea sa ii spuna,considerand ca nu se cunosteau in mod direct. Ea era doar cea care fusese in spatele unei mici evadari,care avusese loc saptamana trecuta. Dar tanara nu trebuia sa afle asta,deocamdata. In cele din urma se uita din nou la ceas. Inca cinci minute. Sfanta punctualitate trebuia respectata,in caz contrar ar fi plecat fara sa o intalneasca pe Viperina. Nu era in avantajul ei,oricum,ci a respectivei.
    • ]]>
  • OOC: Privat
    BIC:

    Isi consulta din nou ceasul apoi reveni la studiul acelei Nimbus 2000. Un fals destul de bun. Nu avusese banii necesari pentru a-i achizitiona lui o asemenea comoara iar acum trebuia sa fie cu ochii in patru pentru ca nu cumva sa se afle ca acea matura era doar un fals veritabil,creat de ea.

    Isi daduse intalnire cu o eleva din ultimul an. Nu stia exact ce avea sa ii spuna,considerand ca nu se cunosteau in mod direct. Ea era doar cea care fusese in spatele unei mici evadari,care avusese loc saptamana trecuta. Dar tanara nu trebuia sa afle asta,deocamdata. In cele din urma se uita din nou la ceas. Inca cinci minute. Sfanta punctualitate trebuia respectata,in caz contrar ar fi plecat fara sa o intalneasca pe Viperina. Nu era in avantajul ei,oricum,ci a respectivei.
    • ]]>