Darkmark RPG Forum - Peronul 9 si 3/4

Plecarea spre Hogwarts

Sun, 07 Dec 2014 09:02:54 +0000

Am ajuns la gara.
Trebuia sa ajungem pe peronul 9 3/4,fiind in primul an nu stiam cum asa ca am intrebat un elev mai mare pe nume Avent.
-Scuza-ma,unde e peronul 9 3/4.
-Treci prin acel zid in fuga cu caruciorul si ajungi acolo
Am incercat dar m-am busit.
Baiatul a venit sa verifice locul,se inchisese portarul.
-Ce ne facem acum?am intrebat eu
-Trebuie sa ajungem la scoala,cumva.Ai la tine matura?
-Da,de ce?
-Vom merge pe matura pana vom ajunge din urma trenul si vom ateriza pe acesta,intrand pe trapa de sus.
Am urcat pe mature si am plecat.
Am ajuns trenul.
-Cand ajung la trei,cobori cat de mult poti,da?
-Da.
-1,2,3,Hai!
Am coborat cat am putut.Avent nu cobora.
Am ajuns pe tren,ma uitam in jur,dar nici urma de Avent.
-Avent
Cazuse cu matura in apa.
Am intrat in tren si am cautat un profesor.Era doar Lupin,acesta m-a ajutat sa-l salvez.
Am ajuns toti la scoala bine.

Leave the past behind...

Fri, 25 Jan 2013 16:37:25 +0000

Ploaia cadea in rafale iar cativa stropi inca ajungeau sa se infiltreze pe peronul 9 si 3/4...Exact acest tip de vreme ma caracteriza...Eram trista...Trista ca va trebui sa pornesc intr-o noua etapa,acea de a studia la Hogwarts,de a ma desparti de unchiul si matusa mea non-magicieni si de fiica lor,Danna care studia la o scoala de magie din Australia...Imi este teama de trecut...Imi amintesc certurile alor mei,vrajile cu ajutorul carora se duelau...De multe ori,serile mama statea in hamacul din gradina si eu ma duceam si cu mainile mele micute ii stergeam lacrimile...O durea totul...Ea chiar mi-a prevestit ca voi ajunge o mica vrajitoare exceptionala...M-am indreptat spre mijlocul trenului si am gasit un compartiment gol...M-am asezat langa fereasta alaturi de motanul meu negru Spot...Auzisem cum trenul se puse in miscare,iar peisajele au inceput sa mi se deruleze prin fata ochilor...Atunci o lacrima mi-a cazut pe obraz...Mi-am amintit de mama si atunci mi-am pus o dorinta : Mami,promit ca voi fi o vrajitoare exceptionala!Iti jur asta...
Depre tatal meu nu mai stiam nimic...in afara de faptul ca era adjunct direcor la Durmstrang si ca se recasatorise si avea un baiat care invata acolo...
Dintr-o data,usa se izbi puternic....

Sorry , but I'm not here .

Thu, 27 Dec 2012 05:04:40 +0000

Ora 7:45 , o dimineata destul de frumoasa .

La ora 8:00 trebuia sa fie pe peronul 9 si 3/4 cat mai repede . Baiatul avea un bagaj destul de maricel unde avea cartile pentru anul ce avea sa urmeze si bineinteles nu lipsi si bufnita care deabia o primise . Era o bufnita rara , alba care i-a facut-o cadou tatal sau de ziua sa . In cele din urma ajunse pe peron , privind parca pierdut printre elevii ce asteptau sa urce in tren . Isi puse bagajele in spate iar apoi isi cauta cu privirea un loc liber . Ofta usurat cand gasi un compartiment gol , fara nici un elev . Isi sprijini capul de marginea gemului asteptand sa porneasca trenul .
- Sper ca o sa fie bine , murmura tanarul clipind des .

Dimineata

Wed, 10 Oct 2012 07:09:55 +0000

Era o dimineata friguroasa soarele dabia rasarind.. La geam privind spre strada era Airoh care se sculase cu noaptea in cap.Da, daca nu v-ati prins inca, azi este inceputul scolii la Hogwarts si posibil, aceasta lipsa de somn a lui Airoh era influntata de aceasta veste. El se intoarce de la geam privind in gol spre usa. Momentan el statea intr-un adapost pentru vrajitorii fara locuinta, nu-l deranja acest lucru, ba chiar era foarte fericit ca Dumbledore reusise sa-i gaseasca un adapost. Airoh se indreapta spre noptiera, intindandu-si mana si apucand un ceas. Era ora 5:30, si trenul pleca de-abia la 8:20.
Timpul trecu destul de greu pentru el, dar trecu. Airoh era aproapre gata, mancase, se imbracase si isi verificase bagajele, cu o inspiratie parca tragand tot aerul din camera in piept, iesi pe usa coborand grabit scarile si salutand cateva persoane iesid pe strada. Actiunea de afara era una obisnuita pentru prima zi de scoala, oamenii peste tot,parintii cu copiii grabindu-se tragand dupa ei geamantane.Yuri Airoh nu se grabea de loc stia ca o sa ajunga la timp, plus ca ii se parea o prostie sa se grabeasca si sa se loveasca cu alti oamenii.
Timpul petrecut in autobuz trecu foarte repede, acum el se afla in fata garii privind in jur “marea de persoane”. Mergea linistit spre peron cu o privire rece tragand dupa el geamantanul. Trecu cu un gol in stomac prin portal urmat de alte persoane, acum se afla pe Peronul 9 si ¾ cu grija isi aseaza geamantanul intr-un colt ducandu-si mana in buzunar. Cu o miscare rapida isi scoase bagheta din lemn de brad, buzele incepusera sa se miste incet.
-Alohomora, toate incuietorile de pe cufar se deschid.
In cateva clipe Airoh scoate o pelerina de culoare neagra, tragando usor peste umerii prizand-o pe spate. Hainele de pe el incepura sa lumineze, hainele incuiate fiind inlocuite de uniforma cea neagra a scolii.

Calatoria

Sat, 11 Aug 2012 15:15:41 +0000

......The Travel .....

"Eram atat de bucuroasa in sfarsit ma duc si eu la o scoala normala .Imi faceam prieteni noi ,eram atat de bucuroasa ..."
Cineva batu cu forta in usa camerei , era tatal ei care deschise usa intra in camera si se duse la geam si trase jaluzelele .Fata incepu sa suspine din cauza firicelelor de lumina care ii intrau in ochii, aceasta lua perna si si-o puse pe fata .
"-Trezeste-te micuto astazi este o zi mare si ai primit o scrisoare de la o anumita scoala nu lam deschis ca sa nu iti invadez intimitatea .Cred ca vei fi bucuroasa sa vezi ce scrie acolo."
"- Tata te rog mai lasa-ma 5 minute si cobor si eu jos ."
Aceasta se ridica din pat si se duse direct la fereastra si trase jaluzelele .Tare mult ii mai placea intunericul ,isi trecu o mana prin par si tresari cand se uita in oglinda.Nu dura mult si auzi un sunet ascutit venind din bucatarie .Fata incepuse sa alerge pe scari .Ajunsa in bucatarie se uitase suspecta la tatal sau sperand ca nu ii ascunsese nimic.."Tata ce a fost sunetul acela ciudat." Tatal nu ii raspunse ,ci doar ii inmanase scrisoare.Fetita curioasa o desfacuse rapid si citi despre ce era vorba .
Ea fuse acceptata la o scoala numita Hogwarts.Din cate citise ea aflase ca era o scoala de vrajitori ,fuse foarte entuziasmata sa afle ca si parinti ei invatase acolo.Aflase ca scoala incepe pe 1 septembrie si pana atunci mai erau doar 2 zile, fata vru sa o zbugheasca in camera ei dar tatal sau o prinse de incheietura maini si ii darui o colivie mare acoperita.Trase imediat fasia ce acoperea colivia si observase ca acolo se afla o bufnita alba care tinea in cioc o hartiuta.Fetita fu atat de bucuroasa incat il lua pe tatal sau in brate .Deschise usita coliviei si lua bucatia de hartie .Pe aceea hartie scria de ce avea ea nevoie sa isi ia la scoala si de unde sa si le ia.Tatal o anuntase ca la ora 14:00 va trebui sa mearga impreuna cu el pe Aleea Diagon sa ii iei cele necesare .Se duse in camera se imbraca si se uita la noul ei animal aceasta o atinse pe capusor si se gandi ce nume sa ii puna , se gandi la tot felul de nume si deodata ii veni in minte acest nume "Flafy, asa te va chema de acum ."Pasarea incepu sa dea din aripi ca semn ca era deacord cu acel nume ,dar nu mai statu mult fata in camera ca deja se auzi vocea tatalui care o chema sa vina la masina pentru a putea pleca.Dupa ceva timp ajunse pe Aleea Diagon , isi lua tot ce isi dori de acolo se intalni cu multi alti copii de varsta ei bucurandu-se de ceea ce vedea.Ajunsi acasa fata isi lua jurnalul si isi scrie lucurile deosebite ce se intampla in aceea zi pana ce atipi cu jurnalul pe piept si pana in mana .Dimineata fu trezita de catre Flafy care dorea sa primeasca atenti si ceva de mancare aceasta isi hrani pasarea primi coletul cu uniforma de la Hogwarts si incepu sa isi impacheteze totul pentru a doua zi.Ziua aceea trecut foarte repede,ea isi luase ramas bun de la prieteni ei .Ajunsa acasa insfaca ceva dulce de pe masa si ii duse si lu Flafy .Mai spre seara fata incerca sa citeasca cartile pe care le luase si cand desfacu o carte ii cazu biletul de la trenul care ducea la scoala.Uimita de ce se intampla citise tot in seara aia.A doua zi totul merse perfect ,ajunsi la gara fata cauta cu disperare Peronul 9 si 3/4 .Intru sfarsit tatal ei o anuntase pe fata ca trebuie sa treaca prin bariera ca sa poata sa ajunga la peronul 9 3/4 .Intai trecu fetita si dupa tatal sau.

Gata de aventura

Tue, 10 Apr 2012 20:58:18 +0000

Claire se trezi cu mult inaintea parintilor. Era dezorientata si nedumerita, mai avea putin si urca in trenul care o ducea la marea scoala de vrajitori Hogwarts. Ea isi lua de pe birou medalionul norocos care il primise de la bunica sa inainte sa moara. Era o fire norocoasa si rautacioasa de fel, spera din tot sufletul sa ajunga in casa viperinilor.Dupa ce luase micul dejun, isi luase geaca de pe cuier si astepta ca parintii sa coboare de la etaj.
Ajunsese in fata garii, incerca sa se strecoare cu bagajele printre tinerii nerabdatori sa mearga la scoala de vrajitori. Putin confuza, Claire se uita lung la parinti care abia se abtineau sa nu izbucneasca in plans.
Trenul se pregatea sa porneasca, atunci ea isi lua ramas bun de la scumpii ei parinti. Trage aer in piept uitandu-se cum din spatele ei au inceput sa se ingramadeasca tinerii cu animalele lor de companie. Ea cauta cu privirea un compartiment cu un loc gol atunci o fata batuse in geam aratandu-i ca era un loc liber.

New Travel

Wed, 04 Jan 2012 18:27:27 +0000

Era 7 dimineata.Arti era nerabdatoare sa ajunga pe peron si poate sa isi faca prieteni noi.Se aseza la masa,unde erau pregatite clatite cu ciocolata,preferatele ei.Acestea la manca repede ,iar dupa aceea se dusa si se pregatii de plecare.Se urca in masina impreuna cu parintii ei si plecara spre gara.Au si ajuns...dar unde era peronul 9 si 3/4?Acestia vazura langa ei o familie care paru sa fie una de vrajitori.Acestia ii urmarira pana vazu ca incep sa treaca prin stalpul care sustinea gara.Arti isi lua avant si in cateva momenta deja era pe peron cu o multime de vrajitori in jurul ei care mergeau haotic!

Si asa a inceput totul.

Thu, 29 Dec 2011 19:10:48 +0000

Michael se plimba de 10 minute imprejurul peronului 9 , nu putea gasi peronul 9 si 3/4.Privea scrisoarea apoi imprejur si nimic,era din ce in ce mai confuz si nimeni nu il putea ajuta. In momentul acesta isi dorea ca mama lui sa fie langa el si sa il indrume,dar stia ca asta nu se va intampla.Oamenii treceau pe langa el apoi dipsareau, parca nimeni nu vroia sa ii vorbeasca.Se opreste in loc ,isi pune mainile in cap si mormaie : God, o exista macar peronul asta?

Pentru prima data pe peronul 9 si 3/4

Wed, 14 Dec 2011 19:24:11 +0000

Micuta fetita era impreuna cu parintii ei pe un peron obisnuit , sau cel putin asa credea pana , mama ei o lua de mana si o trase repede intre peronul 10 si 9 . Micuta credea ca se trezi in curand cu un cucui imens in frunte desi cand deschise ochii pe chip i se instala o expresie de uimire si fericire, pur si simplu nu-i venea sa creada . Stia ca va fi frumos din cate intelese de la tatal ei , dar ceea ce avea in fata ochilor era mai mult decat frumos , era fantastic .
Alerga entuziasmata spre intrarea in expresul de Hoqwarts intorcandu-se pe calcaie si zambind larg spre parintii ei , le facu cu mana numaidecat .
-Sa ai un an bun ! ii srigara parintii ei .

OOC : Imi pare rau , nu am observat ca era deja un topic intitulat asa . xD
Va invit sa postati ><

Reintoarcerea

Fri, 11 Nov 2011 12:24:03 +0000

Salathiel se afla pentru a mia oara aici si totusi locul i se parea strain. Figuri cunoscute si altele noi il inconjurau, asteptand anuntul de plecare sau discutand despre ultimele zvonuri. Legaturi noi se infiripau, rivalitati apareau, prietenii sau dyusmanii care aveau sa reziste de-a lungul celor sapte ani la Hogwarts. El stia bine toate acestea, mai fusese aici, dar fugise fusese alungat de cei care il considerau doar un copil de Devoratori.
Nu era insa omul care sa renunte cu una cu doua. Isi dadu gluga jos si avansa prin multime, pregatit pentru un prim an intreg la Hogwarts, pentru noi cunostiinte si noi prieteni.

Ajungand la peronul 9 si 3/4

Tue, 08 Nov 2011 16:15:10 +0000

La data cand incepe povestea ei,adica 1 septembrie,ora 11 dupa-amiaza,Fiona mergea linistita si increzatoare catre peronul 9 si 3/4,nerabdatoare fiind sa ajunga in sfarsit la bine cunoscutul castel Hogwarts.Parul brunet inchis, lasat liber pe spate se incolacea ca o coroana in jurul capului descoperit.Chipul de o paloare mata era luminat de ochii mari cu pupilele batand spre caprui inchis.Gura era mica,iar buzele bine conturate,de culoarea ciresei coapte,lasau sa se intrevada siragul stralucitor al dintilor.Toate acestea descriau o persoana determinata sa duca la bun sfarsit tot ce isi propune.Drumul pana la peron a fost parca pentru ea doar un simplu si insignifiant impas deoarece venea de departe.Peronul era ticsit de Incuiati asa ca a trebuit sa astepte ca acestia sa se indeparteze pentru a trece nevazuta prin zid.Cu toate acestea sarea mult in evidenta datorita bufnitei ei albe,Luna,care zburda extaziata in propria colivie.Odata ce grupurile cele mai apropiate de Incuiati s-au rasfirat,impinse caruciorul cu hotarare chiar daca se gandea la ce era mai rau.Inchise ochii incet,pregatindu-se de impact,astempandu-se la o izbitura.....dar nu se intampla.Deschise ochii si inaintea ei se dechise un cadru desprins parca din filme vechi.O locomotiva visinie astepta,iar langa peronul plin de oameni zari cufere alaturi de care priveau maiestoase bufnite.Unele vagoane era deja intesate de elevi,fiecare dintre ei incercand sa-l prinda pe cel mai bun ori sa-si ia ramas bun de la cei dragi direct din interiorul compartimentelor,prin intermediul ferestrelor.Fiona trecu timida pe langa oameni incercand sa-si croiasca drum spre unul dintre compartimente,cand dadu brusc peste cineva cunoscut,pe care parca il stia de undeva....

Prima zi de scoala

Mon, 10 Oct 2011 05:50:58 +0000

Era dimineata,era prima zi de scoala a lui Cody la Hogwarts!Acesta s-a sculat cu doua ore inainte de a pleca , iar parintii lui cu trei ore.Acesta a mancat micdejunul lui preferat,clatite ciocolata.Acesta si-a pus pelerina si-a luat bagheta,daruita de strabunicul lui Williams.Cody s-a uract in masina.A ajuns la gara.El impreuna cu parintii lui cauta peronul 9 si 3/4.L-au gasit si au trecut prin zid.Cody spusese parintilor lui ca asa ceva nu mai vazuse niciodata si tineti cont ca erau o familie de vrajitori.Acolo se intalneste cu prietenul lui cel mai buni.Acestia se salutara si se urcara fericiti in tran.Ei iesira pe geam si le facura cu mana parintilor!

The beginning of a new chapter..

Mon, 05 Sep 2011 10:31:07 +0000

Si cum totul are un inceput asa a inceput si calatoria ei catre Hogwarts .
A ales sa nu fie condusa nu ar fi suportat sa revada ochii plini de indoiala ai mamei ei nu ar fi suportat sa simta privirile care ar fi constrans-o sa renute..a ales ce a ales si acum nu mai e cale de intoarcere.
Privind in urma, in istoria ei recenta o urma de tristete i se aseaza pe fata, amintirile revin, ca un val ce o doboara cu putere si fara mila, si iata se trezeste cu 5 ani in urma in camera de un lila orbitor decorata doar pentru aparente, "familia perfecta", "copilul model" doar minciuni asezate frumos pentru ochii lumii.
Se trezeste in aceeasi camera care i-a marcat scurta copilarie si parca urechiile ii sunt din nou infundate de strigatele de care se teme atata. Senzatia de greata nu intarzie sa reapara, desi, stomacul i se revolta frenetic parca lipindu-se de spate, nu incerca sa se miste fiind prea ingrozita prea inmarmurita pentru a mai face ceva..ramane doar groaza si urletele pe care le aude de pe hol si care ii tiuie in cap gata sa explodeze.
Inspira adanc incercand sa se adune si sa se calmeze insa inima ii bate atat de tare incat ii infunda urechiile..incearca sa asculte incearca sa inteleaga de unde provin tipetele..iar raspunsul nu intarzie sa apara.
O scrisoare de la Hogwarts ii anunta parintii ca sora ei, cu 4 ani mai mare a fost gasita intr-un final moarta cu zgarieturi pe tot corpul.Trupul i se prabuseste iar, la pamant nevrand sa o mai asculte, cu disperare incearca sa isi tina ochii deschisi insa durerea este prea mare, prea coplesitoare, isi ineaca urletul de durere muscandu-si buza, durerea o invaluie si se pierde iar in acelasi amar...sentimente, amintiri, chipul Kaylei ii apare in minte cu acelasi impact ochii ei plini de durere parca o cheama parca o striga insa sentimentul de neputinta o indeparteaza de chipul ei..
Dupa ore in care a zacut acolo pe micul ei covor mov,este gasita si de indata ce deschide ochii il vade pe Yan cu aceeasi fata plina de tristete, dragoste si ingrijorare cu care s-a obisnuit.Bratele lui ii poarta trupul slabit catre camera lui, incearca sa isi tina ochii deschisi insa durerea provocata de moarte o copleseste cu o intensitate ce ii taie rasuflarea,isi pierde cunostiinta din nou..
Incet se trezeste pe patul lui, cautandu-i disperata chipul, el e tot acolo langa ea si cu voce lui calda ii sopteste "O sa fie bine.." Melanie ii incuvinteza din cap desi stie ca aceasta tragedie va lasa rani adanci in sufletul ei.
Dupa zile petrecute in agonie si durere Melanie reuseste sa se ridice din pat, gatul ii arde iar mana se repeda lacoma catre paharul de apa intins de Yan, bea grabita desi simte cum gatul slabit si uscat se revolta si se bucura in acelasi timp de prezenta apei.
Imediat ce isi potoleste setea si lasa paharul gol, langa pat, se afunda inapoi in salteau cu iarba de mare care i-a inecat simturile . Privirea plina de remuscare a lui Yan ii alina suferinta si o face pentru o secunda sa uite totul.
"Shh totul va fi bine, viata mea" ii sopteste in ureche, desi stie ca nu va fi asa, un sentiment de bine, de liniste o cuprinde si adoarme in bratele lui.
Desi au trecut atatia ani de la moartea surori ei, suferinta este inca vie si o arde in fiecare secunda, la fel cum dorinta de gasi vinovatul o impinge catre Hogwarts.Stie ca ii va fi greu sau chiar imposibil insa nu poate renunta, nu poate uita, si mai ales nu poate lasa ca moarte Kaylei sa ramana nepedepsita ..
Cu rasuflarea intretaiata intra in tren si isi cauta cu atentie un loc retras unde sa poata medita, cu greu isi face loc printre toti vrajitori, in cele din urma gaseste un loc pe o bancheta din lemn acoperita de un burete vechi si rupt.
Se aseaza sfioasa langa geam privind afara fete emotionate, lacrimi care stau sa curga, maini inclestate, care incearca sa isi ia la revedere de la odrasele lor .
Priveste in continuare prin geamul aburit de respiratia ei calda si rosteste in soapta cateva cuvinte de la revedere..
"Astept, ma e putin si am ajuns".

Whatever...

Sun, 04 Sep 2011 14:09:57 +0000

Iar avea o senzatie de nestiinta. Iar se intreba unde e, cine e, ce reprezinta. Lachrymose ura momentele astea, in care melancolia o cuprindea, o ineca. Momente in care isi dorea sa fie alta persoana, sa stie ce cauta, si care e scopul ei in viata. Atunci incepea sa hoinareasca, in cautarea raspunsurilor. Viata ei, care pana atunci fusese doar parintii si rudele, acum se deschidea in intreaga lume. Erau multe lucruri pe care nu le cunoastea, pe care nu le stia. Si totusi, trebuia.
In asemenea moment se gasea ea acum, cand realiza ca este pe Peronul 9 si 3/4. Ce cauta aici? Cum ajunsese aici? Cauta pe cineva? Lumea trecea, nu avea grijile ei. I se parea ca lumea e egoista, nu se gandeste si la ea, un suflet ratacit. Oare pe cine cauta si ce dorea de la viata? Era o persoana asa de mica, intr-o lume atat de mare, uriasa, grotesc de gigantica si rea.
"Ce suntem noi? " se intreba ea.
"Suntem doar uneltele destinului, cuvinte reci si goale dintr-o carte fara sfarsit. Suntem doar niste marionete" venea si raspunsul.
Lachrymose avusese 18 ani in care sa se intrebe, sa cugeteze, sa filozofeze. Era o fire calda si ganditoare. Doar ca avea momente in care isi pierdea constiinta si incepea sa rataceasca, gandind la marile probleme ale vietii.

The First Year...The Bad and The Good

Sun, 28 Aug 2011 21:42:50 +0000

"Primul an la Hogwarts",spunea el,desi sangele mai rece ca gheata ii trecea prin vene,in acel moment nimic nu mai putea ingheta frica pe care o purta pentru ziua acea.Era ziua in care magia intra in sufletul lui,o zi speciala...nu!cea mai speciala zi!
Statea cu privirea crunta spre peretele dintre peronul 9 si peronul 10.Putea sa treca chiar atunci,dar cineva nu il lasa.Nu cineva...ci ceva.Era teama care o purta ca nu va fi ales de viperini,desi toata generatia lui fusese Viperin,nu se stia niciodata.Facu un pas spre zid,dar il retrase inapoi,pana cand cineva cu o voce blanda ii spuse din spate:
-Dute,fiule...,era tatal baiatului,Mircea Aragon Steel.
Facu un pas si intra pe peron,acolo magia se dezlantuise.Merse cu privirea spre tren,fara sa se mai gandeasca la nimic,cand lovi pe cineva.