Darkmark RPG Forum - Sanctuarul Dragonilor Romani

In plain sight

Sat, 11 Jan 2025 13:41:53 +0000

For Carsten and Sasha

O sarutase. Dupa ce se frecase de ea adulmecand-o si pipaind-o pentru o jumatate de ora, o sarutase. Oare cum de se si putuse gandi la altceva. Ofta lung, privind tavanul din camera ei in aceiasi postura de mai devreme, tinand intre degete o tigare pe jumatate fumata, din care inca iesea fum chiar daca uitase ca o aprinsese. Probabil din refelx.
Mai ofta odata, si arunca tigara in prima scrumira, apucandu-se de impachetat fara chef.
De ce oare nu putea sa uite!
Ultimele zile de vacanta trecusera ca prin farmec, dupa acest mic incident si alte vreo doua trei altercatii cu persoane la fel de dubioase si se trezi dintr-o data pe peron si mai apoi in Expresul de Hogwarts catre scoala.
Fusesera anuntati inca din semestrul trecut ca aveau sa faca o excursie in Romania la Sanctuarul Dragonilor, iar fata o astepta cu nerabdare. Doar asa putea sa-i mai zburde mintea si-n alta parte, nu doar la vechiul scenariu: un duel si un sarut.
Inchise ochii dupa un timp, cu capul proptit pe o mana, langa geam, inspirand adanc, rasunandu-i in minte cuvintele lui. Deschise ochii brusc, inca auzindu-le aievea si nu putu sa nu pufneasca intr-un suras prostesc.
'Reptomita lui nu e rea.' gandi cat pentru sine, privind absenta pe geam. Totusi intonatia si felul in cale le rostise, atat de aproape de buzele ei, o incita teribil. Surase din nou.
Ajunsesera intr-un final la scoala si dupa alte cateva zile pornira spre Romania. Nu fusese cel mai lung drum pe care il facuse in viata ei, iar dupa ce ajunsese o si porni inspre padure.

One more light

Mon, 27 Apr 2020 12:21:50 +0000

Sasha and Christine

O tinea extrem de strans in brate in momentul cand Aparu cufundandu-i cu o mana chipul in pieptul lui. O mai tinu pret de cateva secunde in brate, i se parea atat de usoara si firava, putea exact in acel moment sa isi infiga coltii in venele ce ii impainjeneau gatul si sa ii savureze sangele care punea pariu ca era la fel de dulciu ca si vocea ei. Ii lasa picioarele sa cada pe pamantul umed, probabil dupa ploaie, tinand-o in continuare lipita de el. Isi descoperi coltii si se apropie insesizabil de clavicula ei adulmecand-o. Apoi urca un pic mai sus si incepu sa auda doar bataile accelerate ale inimii ei. Zambi si o saruta apasat, dar scurt la baza gatului unde in mod normal isi satisfacea pofta alimentara din victimile sale. Nu stia de ce, dar parca nu isi dorea sa o invadeze atat de brutal chiar in acel moment, desi admitea faptul ca o sa o faca intr-o zi.
Se indeparta un pic de ea si analiza mai atent imprejurimile, desi simtise imediat ce ajusese acolo ca nu era nimeni pe acoli care ar putea sa ii deranjeze. Inspira adanc aerul in plamani cu aroma de foc si parfum dulce al micutei fetite ce era langa el. O lua de brat, nici foarte brutal, dar nici gentil nu putea spune ca a fost si o trase dupa el printre copacii foarte inalti insa uscati, sau mai bine zis, pe jumatate arsi. Probabil domnita isi dadu seama unde o adusese, printre cele mai minunate creaturi ale lumii.

I will always find you

Sun, 20 Jan 2013 11:05:08 +0000

I will always find you

Ian&Freyja

Sanctuarul dragonilor era, în viziunea lui Ian un loc crud. Nimeni nu putea pretinde că dragonii erau niște ființe blânde și pașnice, însă lucrurile de care erau în stare nu îi defineau. Cum ar arăta o lume în care toate celelaltle ființe ar judeca toți oamenii doar după lucrurile pe care sunt în stare să le facă? Ian se înfioră și acel mic gest nu se datora frigului ce se lăsate peste întreaga lui lume o dată cu venirea iernii. Câteodată i se părea că nu iarna era de vină pentru tot acel ger insuportabil, ci însăși viața lui, lucrurile rele pe care le făcuseră cu toții determinând natura să-și caute moduri în care să șe protejeze, să se descotorosească de creațiile care îi făcuseră atât de mult rău.
Lăsă gândurile apocaliptice de o parte, încercând să privească obiectiv scena din fața lui. Un bărbat scund, dar puternic trăgea de lanțurile unei cuști, strigând instrucțiuni în stânga și dreapta, încercând să liniștească un dragon mare, negru, încarcerat. Încercă în zadar să ghicească rasa, însă era prea departe și Ian nu era chiar maestru. Urmări frumoasele rafale de foc pe care dragonul înfuriat le trimitem spre cer fără să tresare.
Erau niște creaturi atâ de interesante și de inteligente, dragonii. Pini de magie, cu o istorie străveche, Ian îi considera înțelepții și sfătuitorii lumii magice. El credea într-adevăr că, cu puțină răbdare și antrenament, orice vrăjitor putea să comunice cu dragonii străvechi.
Reveria lui Ian fu întreruptă de un zgomot de crengi rupte în spatele său. Se încruntă și se întoarse cu spatele la dragoni pentru a-și întâmpina compania.

For the sake of everything

Fri, 28 Dec 2012 22:43:10 +0000

For the sake of everything
The strangest things happen in the most ordinary places. In the most mundane places you find great people.

-privat-

Touplenden era probabil cel mai frumos exemplar de Negru Vienez pe care Dawn avusese onoarea sa-l vada. Asta era un motiv in plus pentru a se bucura cu adevarat de slujba asupra careia se oprise in final. Era un mod straniu de a o asigura ca facuse alegerea corecta. Nu contau anii pierduti si nici energia 'cheltuita'. In tot timpul asta, invatase sa deseneze tehnic, sa faca profiluri psihologice, cum se ingrijea cel mai bine un dragons si cum sa injure onorabil un necunoscut cu probleme. Da, era multumita de propria persoana. Mangaie fruntea solzoasa a dragonului negru, gandindu-se la victoriile pe care le avea. Ajunsese intr-un loc minunat, avea o slujba pe placul ei, o casa unde statea singura, o familie simpatica si o sora cu care se ciondanea mereu. Ce-si putea dori mai mult? Si daca asta nu era de ajuns, il avea pe loialul ei Charlie si batrana Soul. Cainele si bufnita aia erau cele mai apropiate suflete si singurele ei legaturi solide cu acasa.
Un marait jos o trezi din ganduri, iar Dawn se uita la dragon.
" Ce-i, Toup? Ce nu-ti convine, pustoaica?" intreba ea moale, insa incepea deja sa se ridice.
Dragonul negru se ridica si el, scotand un raget de toata frumusetea. Mai multi dragoni se foira nelinistiti auzindu-l. Dawn isi scoase numai decat bagheta pe care o purta in coc si o tinu la indemana. Insa se lumina repede.
" Iar ti-ai prins coada sub tine, nu?" intreba amuzata.
Dragonul se misca, se culca la pamant pe o parte si scoase ceea ce semana cu un oftat plictisit.

Innocent and pretty

Tue, 25 Sep 2012 11:58:59 +0000

~Private~

Nu putea sa creada ca ea facea asta, de ce acceptase oare sa-si ajute prietena sa o inlocuiasca ca si ghid la Sanctuar? Nu stia mai nimic despre dragoni, excluzand faptul ca erau mari, fiorosi si scoteau flacari pe nari. Oricum, ea nu avea legatura cu niciuna dintre astea si nici nu voia sa aiba, caci ii era mai bine asa. Inghiti in sec si isi puse mainile in cap privind apoi gradina cu flori, se linisti pentru cateva momente. Urca sus si se schimba in ceva lejer pentru o zi plina de plictiseala si apoi cu o unduire de bagheta ajunse direct la Sanctuar. Isi umezi buzele in incercarea de a gandi cum sa evite asta, insa nu avea nici o scapare. Promisiunea era promisiune si nu avea sa fie incalcata fix de Allison.

Scoase un oftat lung si observa cum prietena ei vine si o intampina, ii dadu toate instructiunile de la cap la coada. Chiar daca nu pricepu mare lucru, tanara vrajitoare dadu afirmativ din cap ca intelesese. Intelesese mare parte insa nu tot, dar spera sa se descurce. O lasa pe Davinia sa plece si deschise usa de la imensul Sanctuar, intra inauntru si observa ca pe una din placutele de pe un birou mic scria "Davinia", bun deci acolo era biroul celeilalte tipe. Lua o gura de aer si apoi lua teancul de foi care era lasat, deschise o carte imensa si citi cateva lucruri despre dragoni, desi stia ca nu avea sa retina mai nimic insa incercarea moarte nu avea. Isi puse ecusonul cu numele lui Davinia, caci oricum numele nu conta si se aseza pe un scaun asteptand..clientii?!

luck ain't even luck

Wed, 04 Jul 2012 16:43:41 +0000

luck ain't even luck

Nimic nu era mai frumos decât petrecutul timpului alături de dragoni neliniştiţi, fiind în pericol să iei foc în fiecare moment. Habar nu avea cum unii oameni voiau să facă asta tot timpul. Pur şi simplu nu avea sens pentru Ivy. Încerca să îşi citească în linişte romanul de acţiune, problema era că dragonul care stătea la zece metri de ea zdrăngănea în cuşca lui. Era mascul, şi era pui, aşa că Ivy se simţea exact ca un babysitter.

Şi întrebarea era: Cum ajunsese ea acolo?. Ideea era că venise acolo să se plimbe. Şi o văzuse un cretin care lucra acolo şi o rugase să îi ţină locul. Povestea lui interesantă era că prietena lui îl părărsise pentru că, zicea ea, era mai îndrăgostit de dragoni decât de ea, iar acum, el voia să-i demonstreze că nu era adevărat, prin apărând la ea în timpul serviciului cu flori şi ciocolată. Şi firea romantică din ea crezuse.

Aşa că acum stătea într-o stare foarte proastă, cu nervii întinşi la maxim, aşezată pe un scaun şi cu picioarele cocoţate pe măsuţă. Când realiză că citise de cinci ori acelaşi paragraf şi încă nu ştia nimci din el, lăsă romanul şi se ridică în picioare.

OCC: Just Klaus

Dirty business

Tue, 22 May 2012 17:42:19 +0000

KLAUS, IVY AND MICHAEL

Doar un moment de linistea voia si nici aia nu o avea. Se ridica furios din pat, punandu-si fruntea in palmi incercand sa se calmeze. In loc sa fie relaxat si cu gandurile departe, el trebuia sa primeasca scrisori aiurea. Insa, una i atrasese atentia..se pare ca pe ea scria Michael Stark, serios? De cand i trimitea Mike scrisori? In fine, deschise plicul incet dand absent din umeri si observa un scris frumos si inclinat.."Sanctuarul Dragonilor Romani, ora 23:00"..bine, deci trebuia sa mearga acolo fiind curios ce avea sa-i spuna faimosul Mike Stark.

Se uita in jur si merse spre baie, facu un dus rece pentru a-si limpezi gandurile si dupa 20 de minute iesi, mergand tinta spre dulap. Isi lua o pereche de blugi negri, destul de eleganti pe el si o camasa maro cu albastru in carouri, puteai spune ca, carourile i placeau la nebunie, iar in picioare o pereche de tenesi eleganti albi. Perfect, acum era gata de minunata plecare..insa nu uita sa-si ia bagheta, pentru orice precautie. Isi anunta spiridusii ca pleaca si tranti usa in urma lui. Se opri in fata usii si roti bagheta de 3 ori, iar brusc se trezi la Sanctuarul Dragonilor Romani.

Nu-i daduse un loc de intalnire anume asa ca se aseza pe o banca de acolo, punandu-si tigara in gura si luand cateva fumuri la inceput instant una dupa alta, inspira adanc aerul rece si se uita la ceas. Era 23 fara 10 minute, deci ajunsese mai repede. Nu conta, oricum el era primul mereu caci punctualitatea era unul dintre punctele lui forte, ceea ce nu prea vedeai la un barbat mereu. Observa doua siluete apropiindu-se de el si se ridica de pe banca, asteptand sa le recunoasca imediat.

Black Parade

Sat, 12 May 2012 20:22:09 +0000

Black Parade

-Effy & Klaus-

O ceaţă densă se lăsase peste împrejurimile înverzite ale sanctuarului, făcând întunericul , ca un văl ce te lega la ochi, să fie şi mai greu de suportat. Un 'poc' scurt şi încet îi anunţă sosirea. Effy bombăni ceva nemulţumită, încercând să-şi păstreze echilibrul. Ura Apariţiile, şi nu putea înţelege ce vedeau anumiţi vrăjitori aşa de frumos la acestea. Ar fi putut foarte bine să zboare pe o mătură. Bine, asta era şi fiindcă abia luase examenul de apariţie, din moment ce abandonase Hogwarts-ul. Era subiectivă. Îşi ridică privirea, cu ochii mijiţi, în timp ce înaintă încet înspre Sanctuarul, a cărui lumini abia se vedeau. Ezită o clipă, după ce ajunse în faţa intrării, apoi pătrunse , cu paşi mici şi nesiguri.

Până la urmă ce căuta ea aici? Nu avusese niciodată vreo pasiune specială pentru dragoni, nici măcar când învăţase despre ei la orele de curs; şi acum , dintr-o dată, se dusese într-o ţară pe care nu o mai vizitase în viaţa sa doar pentru a vedea nişte astfel de animale. Era ciudat. Prea ciudat, chiar şi pentru ea. Ea care nu dormea nopţi la rând, deşi trupul îi zvâcnea de durere şi oboseală, iar mintea îi era goală; ea care tăcea şi zâmbea când sufletul i se fărâmiţa încet şi dureros; ea care , într-o oglindă ce arăta cea mai arzătoare dorinţă, nu vedea decât cel mai groaznic coşmar.

Clătină din cap, îşi închise ochii, şi duse mâna la tâmplă ignorând acele gânduri. Dacă tot bătuse acest drum , avea să se izoleze de viaţa sa de zi cu zi şi să se bucure de o seară doar pentru ea.
"Îmi cer scuze." Murmură şatena , când aproape dărâmă o persoană. Se clătină încet în spate, dar nu-şi deschise ochii.

A hundred memories all for one person

Mon, 30 Apr 2012 19:46:03 +0000

Waitin' for Alice/Harper ><

Nu suportase niciodata dragonii , insa de data aceea chiar nimerise locul acela. Neintentionat. Isi trecu mana prin claia de par care arata destul de neingrijita. Probabil uitase , insa trebuia sa aiva grija si de aspectul fizic. Pana la urma , numai de par nu se ocupase el in ziua aceea. Era tarziu , iar afara ploua . Spera sa se opreasca. Prefera vremea calda. Prefera sa stea afara nu sa se inchida in casa.

Observa diferite tablouri care contineau informatii referitor la dragoni. Isi apropie usor capul de acesta si-si ingusta ochii , ca si cum incerca sa citeasca subtitrarea prost scrisa a unui film de proasta calitate. Parca erau mult prea multe , si pana la urma cine le retinea pe toate? Probabil doar cei care se dadeau drept foarte pasionati de acele creaturi , nu ?Il privi pe Cid care incepu sa latre la tablouri. Era amuzant. Rareori vedeai un Labrador latrand la niste tablouri antice. Isi incrucisa bratele la piept pentru a parea ca chiar este interesat si nu ca venise acolo doar pentru a-si gasi ceva de facut , fiindca afara ploua. Pana la urma , oamenii aceia oricum il priveau ca pe unul ce se trezeste tarziu si locuieste singur.Se intoarse brusc vrand sa iasa afara , insa dupa cum spunea , oamenii il priveau , insa nu stia ca si de la spate.

Too many emotions , not enough words.

Fri, 20 Apr 2012 18:23:45 +0000

OOC:I think.. anybody.
BIC:

Nu era o usa diferita de celelalte cinci sute pe care le mai vazuse. Mare , misterioasa si plina de praf . Prafff! . Ura praful . Mai ales dupa o alergare , vara , dupa ce transpira. Era oribil . O deschise usor si lasa aerul cald de afara sa impanzeasca incaperea . Aerul era inchis acolo , insa nu vroia sa deschida o fereastra . Prefera sa isi tina mainile acasa. De prea multe ori intra in belele.

Se apropie de primul model.Parea destul de gratios , insa si estul de fioros. Nu-l recunoscuse din prima , insa dupa aceea isi amintise ca Agnes ii vorbise despre el, ea afland la randul ei de la tatal ei. Ridica neinsufletita blocul de desen gros , destul de greu pentru ea in acea zi . Lenea pusese stapanire pe ea . In adevaratul sens al cuvantului. Ridicat mana spre ureche si apuca usor creionul care se afla acolo de cateva minute incoace. Privi in stanga si-n dreapta , asigurandu-se ca nu erau copii care sa alerge pe acolo. Se aseza pe podea , luand pozitia lotus , isi intinse degetele si ofta plictisita. Creatura aceea era mult prea mare , iar degetele ei aveau sa amorteasca rau daca incerca sa o realizeze in intregime pe hartie. Sufleca manecile camasii albastre , dupa care privi din nou suprafata alba . Parul ei roscat prins in coada se electriza si i se lipea usor de obraji. Nuuu! spuse aceasta aproape in soapta. Cu o singura trecere a radierei pe foaie , aceasta se innegri , iar roscata fu nevoita sa smulga foaia , sa o mototoleasca si sa o arunce la nimereala in spate. Nu era sigura daca nimerise pe cineva , insa era mult prea concentarta pe ceea ce trebuia sa faca decat pe oamenii din jurul ei.

born for blood,born from fire

Thu, 12 Apr 2012 08:26:27 +0000

OOC: Me and Josephine
BIC:

Drumul pana in acea tara interesanta dar subevaluata de multi fusese o adevarata placere luand in considerare ca dormise tot timpul. Nu ii placea Europa,cel putin nu cea estica pentru ca era prea frig uneori,alteori prea cald. Mereu la poli opusi,mereu la limite. Daca gaseai un caine pe o strada,cand ajungeai in munti dadeai de un dragon. Romania era tara tuturor posibilitatilor dar pana acum nu se trezise cu un quintaped sexy langa el care mai si vorbea. Ceea ce insemna ca poate cei care il trimisera acolo il mintisera cu nerusinare.

In clipa in care trenul lui se oprise aproape ca injura,prea-iubitul lui somn fusese distrus iar acum existau cincizeci si opt la suta sanse sa devina irascibil mai ales ca nu mancase nimic de cateva ore. Ratiunea trecea prin stomac si se raporta la orele dormite,asa ca nu garanta ca era prea lucid. Privi in jur,stiind ca cineva trebuia sa vina si sa il conduca la locul respectiv. Din cate intelesese era o femeie,o tanara. Se aseza pe unul din scaune si astepta,incercand sa ramana calm si sa inteleaga ceva din ceea ce vorbeau calatorii.

~dragons' night

Mon, 09 Apr 2012 18:07:40 +0000

MARK & LEXIE

Mark se uita ca de obicei la dragonii ce se zbateau in custile lor. Mai usor de spus decat de facut. Un dragon tocmai daduse foc la un cort din apropiere. Si cand era un incendiu mereu era si Mark prin preajma, nu?
Ii ajutase pe ceilalti barbati sa stinga incendiul. Cativa dintre ei il privira ciudat ca si cum "Ce naiba cauta si asta aici?" insa majoritate ii multumira. Mark doar daduse din cap si se retrase pe dealul pe care statea de obicei.

Era luna plina, insa nu putea sa o admire din cauza fumului. Din pacate, cortul fusese acoperit cu un strat de nailon, ceea ce provocase mult fum. De aceea admiratul dragonilor era mai usor de spus decat de facut. Il usturau ochii. Ii inchise si incerca sa-si imagine exact locul in care statea, doar ca fara tot fumul acela. Era o treaba care ii tinea mintea ocupata, insa, dupa cateva minutea, ii deschise. Nu era un om prea rabdator.

Cu coada ochiului, vazu o silueta care urca dealul de asemenea. Presupuse ca era unul dintre oamenii de jos, venind pentru a-i multumi pentru ajutor, sau a-i spune ca nu are voie sa stea acolo. Insa distinse silueta usoara a unei femei inaintand si atunci incepusera sa-i sune clopoteii de alarma. "Ce ar cauta o femeie intr-un loc ca asta, nu?"

The atack !

Wed, 19 Oct 2011 18:48:34 +0000

Just me , Lifaem de Bluwin si Alessandra R. Light

Cerul incepea sa se intunece tot mai mult cu trecerea secundelor si a minutelor , simultan cu miscarea inceata a soarelui de la Est la Vest . Era .. trist , atat ca se termina ziua , inca o zi pierduta din viata viperinei , inca o zi ce o facea sa devina mai constienta de sine , cat si bine , caci , urma sa vina seara , momentul preferat al fetei . Zambise vag si se asezase la marginea unui copacel pierdut si singur din mijlocul campiei . Era singura , la cativa kilometrii departare de sanctuarul Dragonilor . Nu avea habar de ce ii venise dorinta de a venea ciudatele creaturi uriase , ce isi bateau joc de omenire . Dar .. decat sa ii suporte pe parinti , prefera asta .

Oftase trista , amintindu.si de prima ei intalnire cu sora ei . Isi suflecare maneca neagra de la antebratul stang , pana la cot , dand la iveala un desen bine conturat al unei .. pantere . "Kiara . O sa am nevoie de tine in curand . Pff , pe unde o umbla tigroaica aia de sormea ? " Nu voia sa o aduca si pe dansa in acel loc . Stia ca avea ciuda pe acele creaturi , desi , pe Green , o faceau curioasa si ii sporea seninatatea . Se ghemuise , punandu.si capul pe genunchi , iar parul verde ii curgea ca o cascada pana la iarba de aceeasi culoare . O pala de vant cald o facea sa adoarma si .. incet incet , ploapele ii alunecau , pana se inchisesera complet ...

I don't wanna stop

Thu, 28 Jul 2011 14:40:30 +0000

Only Johan and Rosalie

Kaili, inceteaza stii ca-i periculos tata o sa se supere rau de tot pe noi.
Ei si, stii ca nu ma poti prinde si de asta spui sa ma opresc, eu nu pot sa ma opresc.
Esti o rautate mare, o sa te spun lui tata.
Doar sa incerci, nu o sa te mai ajut atunci cu nimic.

Si cu aceste cuvinte dolescenta fugise inspre dragonii care se aflau nu departe de tabara lor. Fireste ce dupa asta ea se intoarse, doar ca spre marea lui mirare nu avea nici o zirietura cit de mica. Acum imaginea ei ii aparea in fata si peste citeva secunde se risipea ca si o sculptura din nisip uscat purtat de vint. Venise acolo doar din cauza amintirilor. Cele mai frumoase amintiri pe care le avusese vreo data. Se simtea foarte singur in lipsa lui Kaili. Ce putea face, nimic el a impinso spre moarte fara ca macar sa se gindeasca.

Statea rezemat de un gard si privea la dragoni, una dintre cele mai mari atractii a femiliei Evens. Doar el mai purta acea dragoste fata de uimitoarele creaturi. Era singurul din familie care mai ramasese in viata.

The last Horcrux of Tomas Porrin

Mon, 27 Jun 2011 12:54:29 +0000

Rose & Ema only

Ema ii spusese mai demult fostei Soimence ca ultimul horcrux este de fapt un dragon. Rosalie nu era tocmai incantata de faptul ca vor trebui sa distruga un dragon,dar era pentru binele tuturor. Alta optiune cu siguranta nu aveau fiindca zile in sir s-au gandit la diferite posibilitati,dar fara vreun raspuns,fara vreo speranta .

Disparuse usor din Hogwarts si aparuse in fata Sanctuarului Dragonilor Romani,iar acum mai astepta doar ca domnisoara Snow sa apara si ea rapid acolo pentru a-si incepe cautarile sau pentru a-si face probabil cateva planuri inainte. Trebuiau sa faca totul meticulos , nu sa ia decizii pripite si sa actioneze total gresit. Era un subiect de viata si de moarte!