Darkmark RPG Forum - Pestera lui Godric

-- it's where my demons hide

Tue, 05 Feb 2013 17:59:30 +0000

when you feel my heat,
look into my eyes, it's where my demons hide
brigitte & alain

Brigitte inchise usa casei si se aseza la masa din bucatarie. Era a nu stiu cata oara cand intra prin efractie intr-o casa Incuiata, cand proprietarii nu erau acasa. Insa ii placea atat de mult sa le inspecteze lucrurile, incat nu se putea abtine. Aveau lucruri atat de amuzante!
Dupa ce se mai uita inca o data prin casa, isi sterse urmele si iesi, lasand usa incuiata, la fel cum o gasise.
Aerul de afara era rece, insa lui Brigitte ii placea. O indemna sa faca tot soiul de tampenii pentru a se incalzi, de fapt acesta fiind doar un pretext, intrucat ea facea prostii pe orice vreme.
Se opri pe loc, privindu-si pantofii cu tocuri joase, si se simta dintr-odata lovita de cienva, care probabil intrase in ea.
"Heei", tipa ea, aproape cazand.

Dreams thrown in the rain!

Mon, 07 Jan 2013 08:32:48 +0000

Cresseda & Joseph

“Will you remember me? 'Cause I know I won't forget you.”

Luminile aruncate de felinarele ce păzeau străzile aruncau umbra unei singure persoane , pe pământul alb . Ningea , iar fulgii mari de zăpadă se prindeau de roba neagră a șatenei ce înaintea silenţios , de parcă ar fi plutit . Îşi trecu palma îngheţată peste chip şi ridică privirea spre cer , gluga alunecându - i pe umeri . Ce făcea acolo ? Nu ştia , dar simţise nevoia să plece din castel pentru o perioadă , iar după ce aflase în sfârșit că Gaspardera acolo, se hotărâse să meargă la Peștera lui Godric . Şi iat - o acolo , la ora unsprezece noapte , plimbându - se de una singură . Gândurile îi zburau aiurea , ba la castelul ce îl considera casă de atâta vreme , ba la Lay , ba la părinţii ei . Sentimentele îi erau făcute varză şi şi - ar fi dorit să poată face ceva în legătură cu acest lucru . Se opri în faţa mormintelor celor doi Potter . Părinţii lui Harry . Ca de obicei , nostalgia o cuprinse , şi încercă să - şi imagineze cum era atunci . Avea doar 6 ani când Cap - de - Mort şi Harry muriseră dar îşi mai amintea câte ceva lucruri . Totuşi nu - şi imaginase niciodată că va deveni Devoratoare a Morţii . Când îşi aminti de asta , ridică mâneca robei şi - şi privi semnul încrustat în piele . Înghiţi în sec , apoi oftă . Nu regreta în schimb , asta era ceea ce - şi dorise . Zâmbi trist şi - şi continuă drumul în noapte .

Ready for expedition

Sat, 29 Dec 2012 09:43:16 +0000

Julieta & Jimmy

Se uita in jurul camerei, mai era doar o jumatate de ora pana avea sa se intalneasca cu Jimmy, nu voia nici sa intarzie dar nici sa stea acolo singura degeaba sa-l astepte, desi era in folosul ei. Era intr-un fel emotionata, nu il mai vazuse pe Artimei de luni bune, nici macar nu mai schimbase o vorba cu el prin mesaje, sau prin scrisori. Insa, prima data se resemnase la gandul ca nu avea sa-l vada in curand, dar ea nu era genul sa se lase batuta.
Acum, de ce ii era mai frica, era ca, cum aveau sa intre amandoi in baza militara fara sa fie prinsi?
Isi alunga gandurile astea pentru un moment si cu ajutorul baghetei ajunse exact in Pestera lui Godric, observa ca nu era nimeni deci din nou era matinala, era 12 fara cinci asa ca astepta nerabdatoare, zicand:
- Haide Jimmy, timpul e pretios. Spuse ea simtind cum frigul ii se instalase deja in tot corpul, nu avea paltonul ci o geaca neagra care sa ii tina de cald putin, nu foarte mult. Incetase sa mai ninga insa zapada tot ramase, soarele nu isi mai facea deloc loc printre norii cenusii.

Dirty paws

Mon, 22 Oct 2012 19:46:28 +0000

Dirty paws
' The birds, they got help from below,
From dirty paws and the creatures of snow.'
Privat

Era chiar o zi placuta de toamna. Nu era frig, nu era nici incomod de cald, aerul era destul de uscat si era liniste. Se auzeau doar din cand in cand sunetele obisnuite ale vietii. Un raset colo, o voce dincolo, un leagan scartaitor.
Ema isi scutura usor capul, leganandu-si picioarele asemenea unui copil. Nici ea nu stia cum ajunsese in situatia asta. Venise in Pestera lui Godric pentru ca nu mai putea sa nu vina sa-l vada pe cel drag. Insa fusese o problema si o incurcatura cu timpul, asa ca ajunsese sa fie nevoita sa piarda putin timpul prin jur. Mai facuse asta si inainte, nicio problema. O facuse atat de des, incat ajunsese sa cunoasca chipurile oamenilor ce locuiau acolo. Insa tot nu-si explica cum de statea acum in fata unui grup de copii, fiecare asezat pe iarba verzuie, toti privind-o cu niste ochi curiosi si asteptand cu urechile ciulite. Se simtea cumva nelalocul ei. Ea nu era obisnuita cu atentia, insa ii erau dragi copii. Si felul in care se uitau acuma... Nu putea sa refuze. Se simtea inghesuita, constransa. Insa zambi si isi flutura usor mana dreapta.
" Pai, a fost candva un om care avea un fiu, iar fiul avea ca animal de companie o libelula. Intr-o zi, libelula a plecat..." Tresari cand ii vazu intristandu-se. " Dar s-a intors!" se grabi ea. " S-a intors cu o poveste de impartasit!" Se ridica in picioare, privindu-i pe fiecare in parte. " Avea labutele murdare, dar blana stralucitoare. Fugea prin padurea copacilor vorbitori, copacii care obisnuiau sa cante despre pasari si albine. Insa, intr-o zi, albinele au declarat razboi inaripatelor, spunand ca cerul nu este suficient de mare pentru ei toti. Pasarile au primit ajutor de la cei de jos, de la labute-murdare si creaturile zapezii. Pentru o vreme, totul era rece. Toti erau ascunsi in vizuinele lor. Padurea candva verde era acum inegrita de razboi. Insa labute-murdare si prietenii ei cu blana au infrant-o pe regina-albina, iar asta e povestea albinelor si a celor patru labute murdare"
Se abtinu sa nu se strambe. Nu fusese niciodata buna la povestit, insa pentru niste copilasi care nu treceau de noua ani, probabil ca se descurcase binisor.

different

Sat, 06 Oct 2012 19:55:24 +0000

OOCoate continua oricine><

Își luă geanta, se mai privi incă o dată în oglindă si apoi zâmbi mulțumită. Era una din acele seri în care se simțea iar puternică și puțin euforică. Își dădu cu puțin parfum L’Occitane și plecă.

Afară era o seară superbă, totul părând mult mai frumos la lumina lunii. Era una dintre acele seri care îi aduceau aminte de anii petrecuți la Hogwarts. Încă îi era atât de dor de Hogwarts! La Hogwarts simțise pentru prima oară după moartea mamei ei fericită. Defapt nici înainte de moartea mamei ei nu fusese cu adevărat fericită, pentru că mereu mama și bunicul ei îi aminteau că fusese un copil nedorit, că era un bastard. Dar la Hogwarts se simțise cu adevărat iubită. Se simțise ca într-o familie. Hogwarts fusese casa ei.

Intră în cafenea și se îndreptă spre o masă unde era o singură persoană. Se opri langă masă, își scoase pachetul de Vogue Arome din geantă și își aprinse o țigară.

”Salut! Pot să mă așez? Sper că nu te deranjez. Vrei o țigară?”

A smile is the prettiest thing you can wear

Wed, 05 Sep 2012 12:48:37 +0000

Waiting for Ema!

Era toiul zilei. Arunca de ceva vreme cu pietricele plate pe suprafata apei, astfel incat acestea sa o loveasca de cat mai multe ori. Era incruntat. Parea suparat. Prietenii il intrebau daca s-a intamplat ceva, daca are probleme in familie, sau poate Cid a fugit ir de acasa. Le raspundea prompt ca este totul in regula. Era tulburat psihic.

Isi sprijina coatele pe genunchi pentru a-si putea mentine capul in palme. Inspira adanc aer in piept, incercand sa indeparteze sentimentul ciudat ca urma sa vomite. Soarele batea puternic. Ii placea asta. Oamenii nu prea circulau pe acolo. Singurele zgomote apartinand pasarilor, animalelor din padurea alaturata sau copiilor care veneau la el pentru lectii de vajthat.

Isi rasuci fruntea in palme, dandu-si suturi mentale. Oare cat mai avea sa se afle intre ei? Prietenii lui..care-l influentau sa aleaga o factiune anume. Oare cat avea sa mai fie singur? Deprimat. Deschise ochii. Auzi cum pietrisul scartaia sub greutatea cuiva, in spatele lui, iar umbra persoanei ii acoperea jumatate din trup.
Se intoarse incet, aproape inchizand ochii din cauza soarelui.

Game of life

Mon, 03 Sep 2012 18:55:27 +0000

Simti cum pluteste si visa, visa ca se afla intr-o lume paralela de cea a ei. Insa se trezi brusc caci visul acela frumos se transformase intr-un cosmar. Se ridica din pat si merse sa inchida fereastra, o uitase deschisa si ploaia intrase in camera ei undand putin din ea, insa si asta conta. Merse la baie sa se spele putin pe fata si isi reveni in scurt timp si merse la dulap. Se imbraca rapid cu o pereche de blugi stramti negri, un maieu rosu si o pereche de cizme negre cu toc destul de inalt. Privi in jur si isi puse geanta pe umar iesind val-vartej din camera sa apoi de pe usa din conacul Forbes.
Avea nevoie de putina liniste si de ce nu putea merge putin la cimitir? Asa isi vizita fratele si mama, si fostul iubit. Ofta scurt si ajunse intr-un final cu ajutorul baghetei in Pestera lui Godric. Vantul rece i trecea printre buclele roscate si continua sa mearga pana ajunse la poarta cimitirului. Aceasta se deschise usor si scoase un scartait enervant ce o facu pe tanara sa tresara dar continua sa mearga, iar tocul i se auzea destul de prompt pe aleea ce ducea catre morminte.
Se uita in stanga si in dreapta auzind cateva sunete iar cand se intoarse observa o silueta neagra in departare.

OCC: Oricine.

every family is happy in its own way

Sun, 02 Sep 2012 09:31:52 +0000

- Ophelia,Ivy,Mike,Kurt-

Auzi un tipat si fu sigura ca era vorba despre ce credea ea. Ori Mike iar se lovise cu capul de dulapiorul ala suspendat din bucatarie ori navalira nemtii iar ei erau iar in Al Doilea Razboi Mondial. Alesese prima optiune,fiind cea mai plauzibila apoi se ridica din pat,cautand spirtul si bandajele,fiind data trecuta sangerase rau de tot.

Isi aranja mai bine camasuta de noapte din matase neagra si se decise ca arata binisor pentru acea dimineata,fiind decisa ca nu avea sa se mai duca nicaieri in acea zi. Boogie-Man( alias Kurt) ii daduse si ei liber de cand fiica lui fugise de acasa. Deci isi pierduse mai bine zis postul,lucrand acum o suta la suta la firma lui Mike.

Intra in bucatarie,cu sticla de spirt si bandajele si il gasi acolo,exact asa cum se asteptase,dar fara nici o rana. Il privi putin sceptica si intreba totusi: '' Au venit nemtii? Mike,raspunde-mi,ce e?''

I stand alone

Thu, 23 Aug 2012 12:51:50 +0000

Faptul ca reusise sa mai dea si pe acasa ii umplea inima de bucurie. Odette statea pe veranda cu Nymeria care sarea nerabdatoare pe usa si se gandea daca sa intre sau nu. Pe cat era de bucuroasa pe atat era de inspaimantata ca nu avea sa isi gaseasca parintii acasa. Intinse o mana tremuranda spre usa insa cand vru sa atinga clanta, usa se deschise brusc.
-Tati! striga Odette sarindu-i in brate facandu-l sa isi scape bagheta.
Victor o stranse puternic in brate si o saruta rapid pe obraz.
-Drace! Ce cauti acasa fara sa trimiti o bufnita si sa ne anunti?
Viperina ridica din umeri spunand ca vroia sa le faca o surpriza. In timp ce intra in casa il auzi pe tatal sau alintand-o pe Nymeria.
Intepenii in fata canapelei din sufragerie, cand il gasi pe Kurt acolo, dormind ca un porc. Se apropie incet, lua o perna, i-o puse pe fata apasand cu putere, si se urca pe el, pentru a-l putea imobiliza.
-De ce ma urasti!?

OOC: Kurt and Odd

you don't ask why about love

Fri, 20 Jul 2012 15:51:47 +0000

- privat -

Deschise ochii si privi in jur pentru o clipa. Nu stia exact unde se afla insa dupa ce observa peretii de un verde pal si dupa ce simti asternuturile din matase mangaindu-i pielea,realiza ca se afla intr-una din multele lui casute.Era obosit si totusi o stare generale de fericire pusese stapanire pe el. Si cand se gandea ca era la doar cateva strazi de conacul Malfoy,la cateva strazi de familia lui si de cei care il asteptau. Nu avea sa se intoarca.

Privi in dreapta lui si observa un corp de femeie. Ii dadu cateva suvite de pe umeri si zambi,amintindu-si ca acei pistrui draguti se intindeau si pe restul corpului,lucru care ii placea foarte mult. Nu stia exact cum si ce facusera noaptea trecuta,cert era ca amandoi erau lipsiti de haine sub cearsafurile de un alb pur.

Incepu sa isi miste varfurile degetelor pe umerii ei,de-a lungul bratelor si apoi isi trecu degetele printre ale tinerei care probabil ca inca dormea. Continua sa o priveasca in tacere,simtindu-se multumit si sperand ca acel moment sa dureze mult timp.

thoughtless

Sun, 08 Jul 2012 09:45:04 +0000

thoughtless

ME AND GASPARD

Lexie isi trecu buricele degetelor peste suprafata de lemn negru a mesei. Stia ca nu ar fi trebuit sa inceapa sa se gandeasca din nou la trecut, ca ar trebui sa isi pretuiasca prezentul, indiferent pe cine pierduse pentru a ajunge acolo. Insa mai ales in ultimele zile simtise o dorinta mistuitoare de a-si aminti de momentele frumoase pe care viata i le oferise. Viperina nu fusese niciodata deprimata. Avusese impasurile ei, insa niciodata nu fusese atat de trista incat sa simta ca nimeni nu ar putea-o consola, ca este adancita intr-o groapa imensa care se umple cu rapiditate de noroi. Asa ca era relativ multumita de ceea ce realizase pana in acel moment.

Nu regreta niciun moment in care se arunca prosteste cu capul inainte intr-o relatie de dragoste sau prietenie. Pentru ca durerea de dupa ce fusese ranita sau ranise pe cineva era de mii de ori mai mica decat fericirea autentica pe care i-o adusese momentele placute.
Se afla intr-o casa mare, insa rece, neprimitoare si goala in Pestera lui Godric. Aceea fusese casa in care Hector locuise inainte sa moara. Hector fusese tatal ei adoptiv. Insa acum aici locuiau niste Incuiati nu foarte fericiti. O familie banala, care nu stiau sa pretuiasca povestea acelui loc.

Viperina Disparu din casa cu un pocnet surd si Aparu pe strada principala. Era o noapte tarzie si tanara vrajitoare se plimba cu un zambet trist intiparit pe buze. Pestera lui Godric fusese unul dintre locurile pe care le frecventase de mica si stia ca meru isi va aminti cu drag de case, de strazi si de atmosfera vrajitoreasca care se ascundea sub fatada Incuiata.
Isi ridica privirea cand auzi un zgomot si ridica din sprancene. Avea mana bagata in buzunarul din spate al blugilor, strangandu-si bagheta cu putere.

where the wild roses grow

Thu, 05 Jul 2012 14:50:32 +0000

Ronnie&Moreen

Vrajitoarea rasufla greu. Diparitia si Aparitia o oboseau intotdeauna, mai ales cand era vorba de kilometri intregi. Privi uimita in jurul ei, incercand sa-si dea seama unde se afla, insa era in zadar. Nu cunostea nici un centimetru din Pestera lui Godric, iar locul in care se afla acum i se parea ca de basm, si din cauza asta, avu impresia ca visa. Ii trebuira cateva minute pentru a-si da seama ca nu era nici un vis. Si totusi, portile inalte, de bronz, care ascundeau impresionanta gradina plina cu trandafiri rosii o uimeau. Privi modelul complicat care "trona" pe metal, si inchise ochii. Ii placea acest loc, acest conac scaldat in florile sangerii.

Avea ciudatul instinct de a se apropia si a ciocani, insa se abtinu. Nu avea nimic de cerut sau anuntat, si aparitia ei ar fi fost ciudata. Isi aranja pletele brun-roscate, care-i cadeau in inele mari pe umerii, si clipi somnoros, genele lungi si negre scotandu-i culoarea verde a ochilor in evidenta. Era constienta ca statea si se holba aiurea, si spera doar sa ii vina vreo idee inainte sa fie descoperita.

the night is dark and full of terrors

Sun, 01 Jul 2012 16:30:25 +0000

Ronnie & Jules & Kurt

“Vengeance. Vengeance for my sons and yours, for your husbands and your fathers and your brothers. Vengeance for your murdered lord, your murdered king, your butchered princes. Vengeance!”

Era trecut demult de mizeul noptii, dar vrajitoarea nu se culcase inca. Ii intrase deja in obicei sa nu doarma noptile, dar acum avea un motiv intemeiat pentru a nu o face. Ii astepta pe ei.
Statea asezata pe un fotoliu din lemn masiv ce fusese pozitionat in mijlocul sufrageriei. Se afla acolo pentru ca majoritate corpurilor de mobila de aflau lipite de perete in asa fel incat sa permita muncitorilor sa restaureze vechia pardoseala din lemn de trandafir. Veronique era destul de multumita de modul in care evoluau lucrarile si se astepta ca in mai putin de cateva zile casa ei sa arate ca noua. Desigur, se folosea magie pentru restaurare casei, dar chiar si asa totul se intampla extrem de lent deoarece conacul parintilor ei era foarte vechi si avea nevoie de deosebit de multa grija.
Ar trebui sa incepi sa traiesti prezentul, nu trecutul o sfatui una dintre vocile sale interioare, iar vrajitoarea stranse cu mai multa forta manerele scaunului. Nu intelegea de ce invitatii sai nu mai apareau. Nu stia cu exactitate ce ora era, dar avea o vaga senzatie ca era trecut de ora la care le ceruse sa i se alature. Toti o sa te abandoneze pana la urma, o asigura o alta voce si atunci vrajitoarea simti ca o ia razna.
Se ridica de pe scaun si incepu sa mearga de la un capat la altul al camerei, lovind tot ceea ce ii aparea in cale. De obicei era calma si nu avea astfel de rabufniri, dar acum simtea ca nu se mai putea controla.

white demons

Sat, 30 Jun 2012 13:18:21 +0000

ME AND FREYJA

Isi ascunse mainile in poala,asezandu-se langa focul rosu,care dansa cu sclipiri hipnotizante. Isi simtea capul greu,tamplele dureroase de parca altcineva ii controla mintea. Ii era mereu somn si uneori devenea totusi mai agitata ca nicicand. Se ridica brusc,desi mainile ii erau reci si tremurau mai puternic decat flacarile din semineu. Privi in jur si auzi pasi deasupra ei,la primul etaj.

Purta o rochie neagra,simpla,ce o subtia si mai mult,facand-o ingrijorator de slaba. Apoi considera mai cuminte sa se duca in dreptul usii pentru a-si intampina noua stapana. Ea,spirit liber,sa fie supusa cuiva? Da,mai ales cand acel cineva e fiica omului pe care l-ai admirat o viata intreaga si pe care l-ai urat cand ti-a dat motive pentru ca admiratia sa se transforme in pura repulsie.

'' Buna seara,domnisoara Freyja.'' rosti ea,incercand sa priveasca in sus o clipa,dar se abtinu pentru ca gestul ei sa nu fie interpretat ca o dovada de nesupunere,ca privirea ei ar infrunta-o pe a tinerei. Trebuia sa fie atenta,el nu se juca cand venea vorba de puiul de dragon.

hundreds of souls

Sat, 23 Jun 2012 08:03:46 +0000

JUST JULIETA

Lexie casca larg, incercand sa nu injure cand ceasul de pe noptiera de langa pat suna. Era singurul lucru pe care il luase de la Incuiati. Niciodata nu reusise sa se trezeasca la timp, si, desi ceasul ala era cea mai enervanta modalitate, era totodata si cea mai eficienta. Se ridica din pat, aruncandu-si cearceafurile de pe ea si se freca la oci cand ajunse in fata oglinzii din baie. Nu auzea niciun sgomot prin casa, asa ca cel mai probabil Victor dormea sau era pe undeva prin atlierul lui.

Se spala absenta pe fata si pe dinti, apoi se imbraca in blugi scurti si un tricou, dat fiind ca afara chiar si dimineata devreme era cald. Nu ii placea acea caldura. Prea dogoritoare, prea sufocanta. O facea sa se simta incoltita. In plus, era foarte neplacut sa transpiri cand stai.
Isi prinse tot parul intr-o coada, usor neglijent si se apropie de biroul ei. Inca mai avea valiza sprijinita de pat, aproape golita si biroul perfect curat si liber. Nu se mutase decat de cateva zile la Vic si, desi incepuse sa se acomodeze, inca nu reusise sa isi faca dormitorul à la Lexie.

Isi scoase pana dintr-o geanta si ii scrise un bilet scurt lui Victor ca plecase si ca nu va intarzia mult. Il lasa agatat cu un farmec de lipire pe usa dupa ce iesi din camera ei. Inainta pe coridorul scurt si cobori scarile pana ajunse in holul mic de jos. Arunca o privire spre usa alba a atelierului lui Victor, gandindu-se daca ar trebui sa intre si sa ii spuna ca pleaca. Se razgandi. Era ciudat cum, daca ar intra peste el in momentul in care picta, s-ar fi simtit ca si cum i-ar fi invadat intimitatea. Nu se stia niciodata ce iese dintr-un artist, insa nimic bun daca e intrerupt.

Iesi din casa si Disparul in urmatorul moment, Aparand in Pestera lui Godric cu un gol in piept. Inainta pe strada pavata, simtind cum soarele isi imprastie razele arzatoare din ce in ce mai tare, urmand ca dimineata sa se transforme in amiaza. Deja perdelele erau trase la majoritatea caselor, iar geamurile larg deschise, incercand sa prinda o adiere de vand inexistenta. Strada era totusi goala in afara de cativa copii care faceau ceva lucruri dubioase. Lexie ii ignora.

Trecu pe langa ei, inaintand spre partea centrala a satucului. Voia sa se duca la cimitir. Stia ca multe personalitati din familia Stryder erau ingropate acolo. Ceea ce era ciudat dat fiind ca satul era numica dupa cel care infiintase casa Cercetasilor. Oricum o fi, Lexie se simtise mereu bine in acel loc. Nu stia de ce se punea atat de mare accent pe case, insa ea era mai mult decat fericita la viperini si se simtea mandra de fiecare data cand numele casei ei era mentionat. In plus, casa castiga un vrajitor, nu vrajitorul se 'modeleaza' dupa casa.
Intra in cimitir, analizand imprejurimile. Putin in fata ei, o fata statea si privea in jos mormintele unor persoane. Dupa pozitia ei, viperina putea spune ca avea lacrimi in ochi. Se apropie de ea.

"Hei," spuse bland. "Esti bine?"