<![CDATA[Darkmark RPG Forum - Marea Sala]]> https://www.darkmark.ro/ Sun, 19 Apr 2026 04:00:36 +0000 MyBB <![CDATA[Lumea de la Hogwarts]]> https://www.darkmark.ro/t-lumea-de-la-hogwarts Fri, 12 Dec 2014 12:56:58 +0000 Atsu Ari Ooku Tokugawa]]> https://www.darkmark.ro/t-lumea-de-la-hogwarts ooc: Doresc sa fiu cunscuta de acum incolo sub numele Atsu Ari Ooku Tao Tokugawa. Regret ca nu am ales de la bun inceput acest nume pentru personajul meu. Postarile vechi, respectiv cu personajul Julietta Elle Seymour sau Hyun Seol Hwan le consider invechite ori nule. Nu voi reveni la ele.

Actiunea se petrece anul curent, decembrie, orele 8-9 dimineata, in Sala Mare. Oricine e bine-venit![undefined=undefined]

bic:

Deşi sosise de multă vreme la Hogwarts şi nu se implicase în activităţile renumitei Şcoli de Farmece, pe care ea personal prefera s-o numească Universitate, Ooku nu-si făcea griji că nu ar avea cu ce să se întreţină. Nu numai tatăl său facea afaceri ce aduceau prosperitate şi venituri uriaşe „clanului” Tokugawa, ci avea şi ea afacerile ei, personale, unele mai ştiute, altele mai „neştiute”, afaceri care îi aduceau mai mult decât i-ar fi trebuit unei femei singure ca ea.

În acea Universitate venise mai mult pentru a fugi. Fugise de o căsătorie pe care tatăl ei o programase pentru a tripla averea deja existentă a familiei. Prefera să-şi petreacă timpul ori prin biblioteca Universităţii, ori prin Sala Mare, ori să se ducă pe la vreo oră şi să asiste la ea. Dacă cineva i-ar fi cerut ajutorul în privinţa Farmecelor sau Poţiunilor, era mai mult decât amabilă şi fericită să dea meditaţii.

Cum orologiul bătuse de ceva vreme de ora 8 dimineaţa, Atsu îşi alesese un costum pluşat de culoare albastră, brodat cu un model geometric complicat şi pelerina neagră, ce avea emblema şcolii brodată pe spate. La ele adaugase o mică poşetă asortată cu costumul ei, in care de-abia ar fi încăput un ruj şi o batistă.

Nu locuia în Universitate, ci undeva în apropierea ei. Alesese acea locaţie tocmai din motivul că nu făcea parte efectiv din personalul Universităţii. Ajunse în Sala Mare în jurul orei 9, alese pe o tavă nişte prăjituri, luă un ceai de fructe de pădure şi alese o masă mai retrasă de unde să poată privi mulţimea „pestriţă” adunată acolo.]]> ooc: Doresc sa fiu cunscuta de acum incolo sub numele Atsu Ari Ooku Tao Tokugawa. Regret ca nu am ales de la bun inceput acest nume pentru personajul meu. Postarile vechi, respectiv cu personajul Julietta Elle Seymour sau Hyun Seol Hwan le consider invechite ori nule. Nu voi reveni la ele.

Actiunea se petrece anul curent, decembrie, orele 8-9 dimineata, in Sala Mare. Oricine e bine-venit![undefined=undefined]

bic:

Deşi sosise de multă vreme la Hogwarts şi nu se implicase în activităţile renumitei Şcoli de Farmece, pe care ea personal prefera s-o numească Universitate, Ooku nu-si făcea griji că nu ar avea cu ce să se întreţină. Nu numai tatăl său facea afaceri ce aduceau prosperitate şi venituri uriaşe „clanului” Tokugawa, ci avea şi ea afacerile ei, personale, unele mai ştiute, altele mai „neştiute”, afaceri care îi aduceau mai mult decât i-ar fi trebuit unei femei singure ca ea.

În acea Universitate venise mai mult pentru a fugi. Fugise de o căsătorie pe care tatăl ei o programase pentru a tripla averea deja existentă a familiei. Prefera să-şi petreacă timpul ori prin biblioteca Universităţii, ori prin Sala Mare, ori să se ducă pe la vreo oră şi să asiste la ea. Dacă cineva i-ar fi cerut ajutorul în privinţa Farmecelor sau Poţiunilor, era mai mult decât amabilă şi fericită să dea meditaţii.

Cum orologiul bătuse de ceva vreme de ora 8 dimineaţa, Atsu îşi alesese un costum pluşat de culoare albastră, brodat cu un model geometric complicat şi pelerina neagră, ce avea emblema şcolii brodată pe spate. La ele adaugase o mică poşetă asortată cu costumul ei, in care de-abia ar fi încăput un ruj şi o batistă.

Nu locuia în Universitate, ci undeva în apropierea ei. Alesese acea locaţie tocmai din motivul că nu făcea parte efectiv din personalul Universităţii. Ajunse în Sala Mare în jurul orei 9, alese pe o tavă nişte prăjituri, luă un ceai de fructe de pădure şi alese o masă mai retrasă de unde să poată privi mulţimea „pestriţă” adunată acolo.]]> <![CDATA[Festivalul Scolilor]]> https://www.darkmark.ro/t-festivalul-scolilor Sat, 13 Sep 2014 11:09:47 +0000 Andrei Alexav]]> https://www.darkmark.ro/t-festivalul-scolilor Era un nou inceput de an la Hogwoarts,elevii din anul 1 intrau pe rand in Marea Sala foarte entuziasmati si asteptand sa fie sortati in casa ,multi nestind cum ori sa fie sortati stateau speriati in rand si priveau atent orice miscare de la masa profesorilor.Insa spiritele se calmara cand pe o masuta puse un joben si se aduse un scaun in fata randului de elev.Era o sortare foarte normala pentru lumea magica.
Dupa aceasta sortare care dura putin timp,chiar daca elevii erau numerosi,Alexav intra in marea sala si se deplasa rapid spre Directorul Scolii urmat de inca doi tipi foarte inalti.Alexav se apleaca si ii sopti ceva la Director dupa care se aseza cu cei doi tipi la o masa special amenajata,iar Directorul se ridica in picioare.
"Va rog sa faceti putina liniste!Vreau sa va anunt,anul acesta va avea loc la Scoala Noastra Festivalul Scolilor numarul 150 ,in care oricare participant isi va putea arata Talentul ,vom gazdui diferite scolii aici la Hogwoarts,vreau sa va purtati frumos,acest festival este foarte important pentru noi,orice nelamurire se va adresa in biroul meu sau a unui profesor,sau chiar lui Alexav printr-o scrisoare adresata lui.O sa aflati mai multe informatii zilele urmatoare,sa inceapa bufetul".
Zicand astea Directorul se puse inapoi pe scaun.Majoritatea elevilor pareau foarte entuziatimati de acest festival ce va avea loc chiar la Hogwoarts,care se spunea ca a fost la hogwoarts numarul 45.


Edit By Raizen

Galeoni
Andrei Alexav - 10


Topic Closed !]]> Era un nou inceput de an la Hogwoarts,elevii din anul 1 intrau pe rand in Marea Sala foarte entuziasmati si asteptand sa fie sortati in casa ,multi nestind cum ori sa fie sortati stateau speriati in rand si priveau atent orice miscare de la masa profesorilor.Insa spiritele se calmara cand pe o masuta puse un joben si se aduse un scaun in fata randului de elev.Era o sortare foarte normala pentru lumea magica.
Dupa aceasta sortare care dura putin timp,chiar daca elevii erau numerosi,Alexav intra in marea sala si se deplasa rapid spre Directorul Scolii urmat de inca doi tipi foarte inalti.Alexav se apleaca si ii sopti ceva la Director dupa care se aseza cu cei doi tipi la o masa special amenajata,iar Directorul se ridica in picioare.
"Va rog sa faceti putina liniste!Vreau sa va anunt,anul acesta va avea loc la Scoala Noastra Festivalul Scolilor numarul 150 ,in care oricare participant isi va putea arata Talentul ,vom gazdui diferite scolii aici la Hogwoarts,vreau sa va purtati frumos,acest festival este foarte important pentru noi,orice nelamurire se va adresa in biroul meu sau a unui profesor,sau chiar lui Alexav printr-o scrisoare adresata lui.O sa aflati mai multe informatii zilele urmatoare,sa inceapa bufetul".
Zicand astea Directorul se puse inapoi pe scaun.Majoritatea elevilor pareau foarte entuziatimati de acest festival ce va avea loc chiar la Hogwoarts,care se spunea ca a fost la hogwoarts numarul 45.


Edit By Raizen

Galeoni
Andrei Alexav - 10


Topic Closed !]]> <![CDATA[For every ending - a new beginning]]> https://www.darkmark.ro/t-for-every-ending-a-new-beginning Sat, 20 Oct 2012 21:33:01 +0000 Isabella River]]> https://www.darkmark.ro/t-for-every-ending-a-new-beginning [Image: PHvDg.png]
  • Sunetul sec al tocurilor ei răsuna cu ecou pe coridorul pustiu. *tac-tac-tac* Se opri brusc și se uită în urma ei cu o privire ușor încruntată. Niciodată nu îi pedepsise pe cei ce hoinăreau prin Castel pe timpul nopții - pe cei pe care îi prinsese. Cel mai probabil pentru că și ea fusese la fel atunci când era elevă. Zâmbi și-și dădu ochii peste cap la acel gând - încă făcea asta, chiar în acel moment era în timpul nopții pe unul din coridoarele pustii ale Castelului Hogwarts, unde ajunsese furișându-se din Turnul Adulților.

    Liniștea începea să o pese tot mai tare, așa că făcu un pas în față doar ca să mai audă acel sunet gol al tocurilor. Atinse cu vârfurile a două degete peretele din dreapta ei și continuă să meargă, desenând valuri imaginare pe peretele rece.
    Își dădea seama că probabil acest obicei, nu numai al ei, ci a tuturor celor de la Hogwarts nu se va schimba vreodată - Castelul părea să aibă mereu secrete și o viață întreagă nu-ți putea ajunge ca să le descoperi pe toate, așa că ei continuau să exploreze noaptea. Cei norocoși nu erau prinși, iar cei prinși, nu se dădeau bătuți oricum.

    Ajunsă în fața ușilor masive de lemn, își înghiți nodul din gât înainte să intre în Marea Sală. Nu vedea rostul gestului ei - nu vedea rostul emoțiilor. Nu era nimeni acolo în afară de ea. Nimeni de care să se teamă sau de care să vrea să treacă neobservată. Era doar ea. Și totuși emoțiile erau aceleași ca în prima zi în care pășise în acea Sală.

    Singurele surse de lumină erau stelele și luna ce sclipeau pe "tavanul" Sălii. Isabella studie îndelung locul, înainte să-și scoată bagheta și să o rotească de câteva ori, iar câteva lumânări să se aprindă, plutind la nu mai mult de un metru jumătate de podea.

    Putea să retrăiască prima zi. Erau mulți elevi - cei mari se uitau zâmbind sau pur și simplu cu indiferență la cei mici, pe chipul cărora puteai să citești curiozitatea, dar găseai și un strop de teamă.
]]> [Image: PHvDg.png]
  • Sunetul sec al tocurilor ei răsuna cu ecou pe coridorul pustiu. *tac-tac-tac* Se opri brusc și se uită în urma ei cu o privire ușor încruntată. Niciodată nu îi pedepsise pe cei ce hoinăreau prin Castel pe timpul nopții - pe cei pe care îi prinsese. Cel mai probabil pentru că și ea fusese la fel atunci când era elevă. Zâmbi și-și dădu ochii peste cap la acel gând - încă făcea asta, chiar în acel moment era în timpul nopții pe unul din coridoarele pustii ale Castelului Hogwarts, unde ajunsese furișându-se din Turnul Adulților.

    Liniștea începea să o pese tot mai tare, așa că făcu un pas în față doar ca să mai audă acel sunet gol al tocurilor. Atinse cu vârfurile a două degete peretele din dreapta ei și continuă să meargă, desenând valuri imaginare pe peretele rece.
    Își dădea seama că probabil acest obicei, nu numai al ei, ci a tuturor celor de la Hogwarts nu se va schimba vreodată - Castelul părea să aibă mereu secrete și o viață întreagă nu-ți putea ajunge ca să le descoperi pe toate, așa că ei continuau să exploreze noaptea. Cei norocoși nu erau prinși, iar cei prinși, nu se dădeau bătuți oricum.

    Ajunsă în fața ușilor masive de lemn, își înghiți nodul din gât înainte să intre în Marea Sală. Nu vedea rostul gestului ei - nu vedea rostul emoțiilor. Nu era nimeni acolo în afară de ea. Nimeni de care să se teamă sau de care să vrea să treacă neobservată. Era doar ea. Și totuși emoțiile erau aceleași ca în prima zi în care pășise în acea Sală.

    Singurele surse de lumină erau stelele și luna ce sclipeau pe "tavanul" Sălii. Isabella studie îndelung locul, înainte să-și scoată bagheta și să o rotească de câteva ori, iar câteva lumânări să se aprindă, plutind la nu mai mult de un metru jumătate de podea.

    Putea să retrăiască prima zi. Erau mulți elevi - cei mari se uitau zâmbind sau pur și simplu cu indiferență la cei mici, pe chipul cărora puteai să citești curiozitatea, dar găseai și un strop de teamă.
]]> <![CDATA[Colin needs to shut up now.]]> https://www.darkmark.ro/t-colin-needs-to-shut-up-now Sun, 07 Oct 2012 13:56:16 +0000 Colin Hawkeye Rovson]]> https://www.darkmark.ro/t-colin-needs-to-shut-up-now Colin needs to shut up now.
No, seriously, he really does.
Anyone
  • Isi tot plimba furculita de colo colo, agitand-o printre cele cateva bucatele de castravete din farfuria lui. Nu mai avea chef sa manance si tot continua cu invarteala, de parca mancarea avea sa dispara intr-un mod misterios. Vroia sa faca orice altceva decat sa stea la masa, oarecum inghesuit intre elevii mult prea cuminti. Bine, nu vroia sa faca ceva care sa-i aduca cateva ore bune de detentie, insa isi dorea macar sa nu mai fie atat de multa liniste in jurul lui. Sa auda vocea unei persoane mai mult de o intrebare sau un raspuns. Exceptand ocazionalele - si mult prea rarele - schimbari de replici, in marea sala nu se auzea decat clinchetul tacamurilor pe farfurii si paharele lovite uneori - probabil mici accidente, caci nu se auzise glasul nimanui propunand un toast.
    Ofta exasperat, gandindu-se ca poate si daca ar sparge cineva o farfurie ar fi incitant. Vroia orice, oricat de mic, numai sa scape din linistea asta paguboasa. Asa ca zambi strengareste, dandu-i un cot colegului ce statea in dreapta lui.
    " Ai auzit de meciul de Vajthat dintre Germania si Irlanda?" intreba el, asteptand cu nerabdare o dezbatere. Primi doar un ' Da, a fost interesant'.
    Oricat de mult incerca Hawkeye sa reia subiectul, nu reusi. Isi dadu ochii peste cap si se ridica de la masa, indreptandu-se spre una din bancutele de pe marginea salii, sub ferestrele largi. Se aseza cu o expresie bosumflata pe chip, cu bratele incrucisate la piept, asteptand ca un miracol sa se intample.
]]> Colin needs to shut up now.
No, seriously, he really does.
Anyone
  • Isi tot plimba furculita de colo colo, agitand-o printre cele cateva bucatele de castravete din farfuria lui. Nu mai avea chef sa manance si tot continua cu invarteala, de parca mancarea avea sa dispara intr-un mod misterios. Vroia sa faca orice altceva decat sa stea la masa, oarecum inghesuit intre elevii mult prea cuminti. Bine, nu vroia sa faca ceva care sa-i aduca cateva ore bune de detentie, insa isi dorea macar sa nu mai fie atat de multa liniste in jurul lui. Sa auda vocea unei persoane mai mult de o intrebare sau un raspuns. Exceptand ocazionalele - si mult prea rarele - schimbari de replici, in marea sala nu se auzea decat clinchetul tacamurilor pe farfurii si paharele lovite uneori - probabil mici accidente, caci nu se auzise glasul nimanui propunand un toast.
    Ofta exasperat, gandindu-se ca poate si daca ar sparge cineva o farfurie ar fi incitant. Vroia orice, oricat de mic, numai sa scape din linistea asta paguboasa. Asa ca zambi strengareste, dandu-i un cot colegului ce statea in dreapta lui.
    " Ai auzit de meciul de Vajthat dintre Germania si Irlanda?" intreba el, asteptand cu nerabdare o dezbatere. Primi doar un ' Da, a fost interesant'.
    Oricat de mult incerca Hawkeye sa reia subiectul, nu reusi. Isi dadu ochii peste cap si se ridica de la masa, indreptandu-se spre una din bancutele de pe marginea salii, sub ferestrele largi. Se aseza cu o expresie bosumflata pe chip, cu bratele incrucisate la piept, asteptand ca un miracol sa se intample.
]]> <![CDATA[Some day]]> https://www.darkmark.ro/t-some-day Thu, 13 Sep 2012 17:13:15 +0000 Aylee L. Lovel]]> https://www.darkmark.ro/t-some-day Some day
Now the monster is awake.
It won't rest until there's nothing left.
Maybe ever and anonymusly
I forget about the pain.
Private
  • Isi aranja pentru ultima oara bluza, dupa care isi baga bagheta in buzunar, in timp ce isi lua roba cu insemnele viperinilor pe ea. Dupa aceea, fara a arunca vreo privire inapoi, iesi din camera, mergand inspre marea sala. Era ora micului de jun si nu vroia sa rateze asta, chiar daca sala aceea imensa, plina de oameni ii dadea fiori.
    Ajunse la usile mari, care acum erau larg deschise, asteptand toti elevii, mici sau nu, la masa. Aylee intra, trecand printre doua mese lungi fara sa se uite in stanga sau in dreapta. Nu vroia sa fie observata, pentru ca asta ar fi condus la o conversatie careia nu ii simtea nevoia. Simtea ochii de la masa viperinilor atintiti asupra ei, insa nu se opri la aceasta. De cand era profesoara i se permitea sa stea la masa din capatul salii, unde erau mult mai putine persoane. In scurt timp ajunse la locul dorit, fara vreun incident neplacut. Se aseza langa Artemis, cercetasa blonda, avand un loc liber in stanga sa. Nu ii parea rau, caci asta insemna doar ca va avea de facut mai putina conversatie. Ii zambi profesoarei de transfigurare in semn de salut, dupa care incepu sa se uite atent la furculita. Mancarea era, ca de obicei, magnifica. Viperina isi alese doua felii de paine prajita cu gem, alaturi de o cana de ceai si incepu sa manance in liniste.
Aylee]]> Some day
Now the monster is awake.
It won't rest until there's nothing left.
Maybe ever and anonymusly
I forget about the pain.
Private
  • Isi aranja pentru ultima oara bluza, dupa care isi baga bagheta in buzunar, in timp ce isi lua roba cu insemnele viperinilor pe ea. Dupa aceea, fara a arunca vreo privire inapoi, iesi din camera, mergand inspre marea sala. Era ora micului de jun si nu vroia sa rateze asta, chiar daca sala aceea imensa, plina de oameni ii dadea fiori.
    Ajunse la usile mari, care acum erau larg deschise, asteptand toti elevii, mici sau nu, la masa. Aylee intra, trecand printre doua mese lungi fara sa se uite in stanga sau in dreapta. Nu vroia sa fie observata, pentru ca asta ar fi condus la o conversatie careia nu ii simtea nevoia. Simtea ochii de la masa viperinilor atintiti asupra ei, insa nu se opri la aceasta. De cand era profesoara i se permitea sa stea la masa din capatul salii, unde erau mult mai putine persoane. In scurt timp ajunse la locul dorit, fara vreun incident neplacut. Se aseza langa Artemis, cercetasa blonda, avand un loc liber in stanga sa. Nu ii parea rau, caci asta insemna doar ca va avea de facut mai putina conversatie. Ii zambi profesoarei de transfigurare in semn de salut, dupa care incepu sa se uite atent la furculita. Mancarea era, ca de obicei, magnifica. Viperina isi alese doua felii de paine prajita cu gem, alaturi de o cana de ceai si incepu sa manance in liniste.
Aylee]]> <![CDATA[Sortarea]]> https://www.darkmark.ro/t-sortarea--7558 Fri, 17 Aug 2012 11:47:16 +0000 Alexandra Victoria Cooper]]> https://www.darkmark.ro/t-sortarea--7558 ABSOLUT ORICINE ESTE INVITAT! Ba chiar vă rog Happywide

"Inspiră. Expiră. Inspiră. Expiră"
Cam aşa îşi ordona Alex creierului să ordone plămânilor să facă. Stătea înghesuită printre atâţia bobocei - ca ea, ce-i drept, dar parcă ei erau mai boboci decât ea - încât parcă celulele nervoase, în căldură, nervi şi oboseală, uitară să mai comande fiecăruia ce să facă. La un moment dat se trezi că şopteşte: " - Mergi. Ridică mâna. Clipeşte." , astfel încât atrase atenţia a vreo doi copii. Se uită urât la ei.
"Ce vă doare pe voi, picilor?"gândi ea, dar preferă să lase totul la acest stadiu din care nu s-ar fi creat o ceartă, apoi bătaie, apoi....

Mergeau spre Marea Sală, majoritatea cu emoţia în inimi că vor fi sortaţi cine ştie unde. Alex credea că faţa ei era singura care afişa o nepăsare cumplit de molipsitoare.
De fapt, îi cam păsa. Adică, la cum îl ştia pe tatăl ei, probabil că nu ar mai fi vorbit în viaţa ei cu ea dacă nu ar fi picat la Viperini. Dar cu toate astea, inima îi spunea că NU vrea la Viperini. Dar de cele mai multe ori încerca să îşi alunge sentimentul.
"Dar dacă nu la Viperini, gândea ea, atunci unde? Nu mă văd deşteaptă, curajoasă, sau foarte inimoasă."

Intrară în Marea Sală şi Alex fu într-adevăr surprinsă de imensitatea acesteia. Şi acum se simţea ca un copil din Încuiaţi. Fratele ei era răutăcios şi evita să îi povestească despre Hogwarts, ca să îi facă în ciudă iar cu tatăl ei nu prea vorbea. De la mama ei dacă mai auzise poveşti...şi atât.
Aprecia totul la Hogwarts, chiar dacă de pe faţa ei, probabil doar sclipirile ochilor o dovedeau. Tavanul înstelat...- Iubea stelele! - candelabrele, impunătoarele, mesele, care erau mai lungi decât de două ori lungimea camerei ei, - sau undeva pe acolo - totul era splendid!

Un băiat de lângă ea zâmbi şi avu tupeul s-o ia la mişto:
"- Interesante jucării, nu-i aşa? Văd că ţi-au furat ochişorii..."
Şi "ochişorii" se întoarseră spre interlocutor cu o privire gen : "-Du-te, învârtindu-te în cap, nemernicule!", la care acesta îndrăzni:
"- Ia te uită! Domnişoara afurisită şi îngâmfată! Fac pariu pe zece galeoni că pică la Viperini! Cine se bagă?"
O fată de lângă ea îi luă apărarea cu un "- De fapt tu eşti cel îngâmfat.", dar roşcata nu putea spune dacă din milă, respect sau din posibilitatea de a câştiga încă zece galeoni. Deşi auzea toată discuţia care se punea asupra ei, preferă să se facă încă odată că e surdo-mută.

Între timp, fără ca ea să realizeze, marele grup format din mici ajunse în faţă, pregătit pentru marea sortare. Auzea grupuleţe agitându-se, povestindu-şi viaţa, casele în care au fost sau n-au fost părinţii, împărtăţindu-şi emoţiile care peste treizeci de minute poate vor dispărea.
Alex ar fi vrut să vorbească şi ea cu cineva, se simţea cam singură. Dar învăţase să nu aibă încredere în nimeni..Nici măcar în propria familie nu avea, aşa că de ce să aibă încredere în nişte puşti care nu îşi puteau ţine ascunse nici lucruri personale?
Deodată, Jobenul începu să îşi cânte cântecelul, iar roşcata se delecta, bătând ritmul cu degetele în picioare şi încercând să fie atentă. Apoi acesta se opri din "lălăit" şi o voce sonoră, importantă, începu să strige numele copiilor. Iar mai apoi, Jobenul Magic dădea verdictul final: Casa.

Deodată, Alexandra tresări uşor şi inima i se strânse ca un purice:
"- Cooper Alexandra Victoria!"
Merse cu paşi rapizi şi siguri spre pălăria magică, în timp ce în capul ei se producea o adevărată luptă.
În momentul în care aşeză pălăria pe cap, auzi o voce vorbindu-i în interiorul său: "- Ei bine, eşti tu şireată, vicleană, uneori egoistă...dar simt că eşti mai mult de atât loială şi miloasă. Simt că vrei prieteni şi simt că atunci când îi vei găsi, nu-i vei lăsa la ananghie de dragul propriu. Deci nu eşti Viperină, frumoaso..Eşti la ASTROPUFI!"
Ultimul cuvânt fusese strigat deosebit de tare, iar roşcatei i se părea că Jobenul o spusese cu mai multă mândrie în glas.
" Ei..mi se nazăre mie.."

În timp ce se apropia spre masa Astropufilor, care aclama cu mândrie, observă rânjetul ironic de pe faţa fratelui său, de la masa Viperinilor, semn că avea să primească şi mai multă răceală, bătaie de cap şi necazuri faţă de câte a primit până acum.
Primi aplauzele cu un zâmbet pe faţă. Apoi oftă. Ce viaţă grea va avea!]]> ABSOLUT ORICINE ESTE INVITAT! Ba chiar vă rog Happywide

"Inspiră. Expiră. Inspiră. Expiră"
Cam aşa îşi ordona Alex creierului să ordone plămânilor să facă. Stătea înghesuită printre atâţia bobocei - ca ea, ce-i drept, dar parcă ei erau mai boboci decât ea - încât parcă celulele nervoase, în căldură, nervi şi oboseală, uitară să mai comande fiecăruia ce să facă. La un moment dat se trezi că şopteşte: " - Mergi. Ridică mâna. Clipeşte." , astfel încât atrase atenţia a vreo doi copii. Se uită urât la ei.
"Ce vă doare pe voi, picilor?"gândi ea, dar preferă să lase totul la acest stadiu din care nu s-ar fi creat o ceartă, apoi bătaie, apoi....

Mergeau spre Marea Sală, majoritatea cu emoţia în inimi că vor fi sortaţi cine ştie unde. Alex credea că faţa ei era singura care afişa o nepăsare cumplit de molipsitoare.
De fapt, îi cam păsa. Adică, la cum îl ştia pe tatăl ei, probabil că nu ar mai fi vorbit în viaţa ei cu ea dacă nu ar fi picat la Viperini. Dar cu toate astea, inima îi spunea că NU vrea la Viperini. Dar de cele mai multe ori încerca să îşi alunge sentimentul.
"Dar dacă nu la Viperini, gândea ea, atunci unde? Nu mă văd deşteaptă, curajoasă, sau foarte inimoasă."

Intrară în Marea Sală şi Alex fu într-adevăr surprinsă de imensitatea acesteia. Şi acum se simţea ca un copil din Încuiaţi. Fratele ei era răutăcios şi evita să îi povestească despre Hogwarts, ca să îi facă în ciudă iar cu tatăl ei nu prea vorbea. De la mama ei dacă mai auzise poveşti...şi atât.
Aprecia totul la Hogwarts, chiar dacă de pe faţa ei, probabil doar sclipirile ochilor o dovedeau. Tavanul înstelat...- Iubea stelele! - candelabrele, impunătoarele, mesele, care erau mai lungi decât de două ori lungimea camerei ei, - sau undeva pe acolo - totul era splendid!

Un băiat de lângă ea zâmbi şi avu tupeul s-o ia la mişto:
"- Interesante jucării, nu-i aşa? Văd că ţi-au furat ochişorii..."
Şi "ochişorii" se întoarseră spre interlocutor cu o privire gen : "-Du-te, învârtindu-te în cap, nemernicule!", la care acesta îndrăzni:
"- Ia te uită! Domnişoara afurisită şi îngâmfată! Fac pariu pe zece galeoni că pică la Viperini! Cine se bagă?"
O fată de lângă ea îi luă apărarea cu un "- De fapt tu eşti cel îngâmfat.", dar roşcata nu putea spune dacă din milă, respect sau din posibilitatea de a câştiga încă zece galeoni. Deşi auzea toată discuţia care se punea asupra ei, preferă să se facă încă odată că e surdo-mută.

Între timp, fără ca ea să realizeze, marele grup format din mici ajunse în faţă, pregătit pentru marea sortare. Auzea grupuleţe agitându-se, povestindu-şi viaţa, casele în care au fost sau n-au fost părinţii, împărtăţindu-şi emoţiile care peste treizeci de minute poate vor dispărea.
Alex ar fi vrut să vorbească şi ea cu cineva, se simţea cam singură. Dar învăţase să nu aibă încredere în nimeni..Nici măcar în propria familie nu avea, aşa că de ce să aibă încredere în nişte puşti care nu îşi puteau ţine ascunse nici lucruri personale?
Deodată, Jobenul începu să îşi cânte cântecelul, iar roşcata se delecta, bătând ritmul cu degetele în picioare şi încercând să fie atentă. Apoi acesta se opri din "lălăit" şi o voce sonoră, importantă, începu să strige numele copiilor. Iar mai apoi, Jobenul Magic dădea verdictul final: Casa.

Deodată, Alexandra tresări uşor şi inima i se strânse ca un purice:
"- Cooper Alexandra Victoria!"
Merse cu paşi rapizi şi siguri spre pălăria magică, în timp ce în capul ei se producea o adevărată luptă.
În momentul în care aşeză pălăria pe cap, auzi o voce vorbindu-i în interiorul său: "- Ei bine, eşti tu şireată, vicleană, uneori egoistă...dar simt că eşti mai mult de atât loială şi miloasă. Simt că vrei prieteni şi simt că atunci când îi vei găsi, nu-i vei lăsa la ananghie de dragul propriu. Deci nu eşti Viperină, frumoaso..Eşti la ASTROPUFI!"
Ultimul cuvânt fusese strigat deosebit de tare, iar roşcatei i se părea că Jobenul o spusese cu mai multă mândrie în glas.
" Ei..mi se nazăre mie.."

În timp ce se apropia spre masa Astropufilor, care aclama cu mândrie, observă rânjetul ironic de pe faţa fratelui său, de la masa Viperinilor, semn că avea să primească şi mai multă răceală, bătaie de cap şi necazuri faţă de câte a primit până acum.
Primi aplauzele cu un zâmbet pe faţă. Apoi oftă. Ce viaţă grea va avea!]]> <![CDATA[New]]> https://www.darkmark.ro/t-new Sat, 11 Aug 2012 20:06:01 +0000 Andromeda L. Evans]]> https://www.darkmark.ro/t-new A new girl[/align]

[Image: 21jzz1f.png]
Lydia nu crezu ca va fi atat de usurata vazando pe una dintre sefele de casa care ii conduceau pe boboci spre marea sala unde se tinea festivitatea .La un momendat se auzi tropaitul copilor care veneau in mare graba spre Marea Sala ,insa eu am fusem cam speriata cand ii vazusem pe toti indreptanduse spre ea .Am crezut ca sa intamplat ceva grav dar nu avea sa fie asa .Sefa de casa intra prima si le facu loc sa intre boboci.Ei erau asteptati de catre ceilalti care ii aplauda cand ii vazu.Ea ne conduse la o masa unde se afla pe un scaunel o palarie abea mai tarziu aflasem ca se numea jobenul magic care iti zicea la ce casa vei fi .Din cate intelesem eu de la tata el fu in casa cercetasilor iar mama mea la casa astropufi.Eram foarte entuziasmata si emotionata pana peste cap .Sefa isi scoase un pergament ,unde scria numele fiecarui boboc care avea sa poarte jobenul.Spre un sfarsit auzisem numele meu .De la atatea emoti mainele incepu sa imi tremure fusesm pusa pe un scaunel,apoi cineva imi puse jobenul acesta imi cazuse peste ochii si imi sopti."Casa astropufi ar fi bucurosi sa te aibe .Acolo vei fi trimisa". Emotile mele fuse atat de mare incat dupa ce am dat jobenul jos am inceput sa sar in sus ca am fost acceptata in casa astropufi unde fu mama mea.Toti incepu sa aplaude si sa se bucure.Mai apoi dupa ce termina sefa de citit numele de pe pergament ne-am asezat toti la masa.Mancasem putin fata de ceilalti boboci .Spre sfarsit aparu sefa casei astropufi care ii duse pe fiecare in camera lor .Eu cazusem cu 3 fete nu le cunosteam si nici nu prea aveam de gand sa ma imprietenesc cu ele.Imi despachetasem bagajele si imi luasem o carte sa o citesc pana la un moment dat cand ma trezesc din somn observand ca atipisem.Ma ridic si ma duc la fereastra unde vad ca cerul era moharat si simpteam ca ziua asta nu se va termina cu bine.Deja imi facusem planuri unde aveam sa merg in ziua aceea .Imi doream tare mult sa merg in biblioteca si mai tarziu sa il cunosc si eu pe Peeves si plangacioasa Myrtle.Ma mai uitasem odata pe fereastra si simtisem un sentiment de moleseala care imi cuprinse corpul .Ma imbracasem imi pusem cateva carti in geanta ,dupa care o zbughisem din camera.Incepusem sa ma plimb pe coridoare cand imi amintisem ca uitasem jurnalul pe pat.Incepusem sa alerg pe scari, pana ce ajusesem la portret ."Ce te grabesti asa stai mai usurel .Parola." "Aaaaa....aaa...Unicorn" "Poti intra.".Luasem repede jurnalul si ma grabeam sa ajung din nou la marea sala .Ma cam pierdusem pe coridoare dar intr-un sfarsit ajunsesem .Acolo vazusem toate casele , atat de derutata ce fusem incat ma asezasem la casa cercetasilor inspre un tarziu imi dadusem seama ca eram la casa gresita .De acum eram pierduta in gandurile mele care incepu sa imi strapunga sentimentele de bucurie pe care le aveam in acel moment.Ma gandeam la cursurile noi pe care aveam sa le fac la cei cu care aveam sa ma imprietenesc mai tarziu chiar daca stiam ca nu se va intampla cu una cu doua .Dupa putin timp ma ridicasem de la masa si am inceput sa ma indrept catre Baia lu Myrtle.]]> A new girl[/align]

[Image: 21jzz1f.png]
Lydia nu crezu ca va fi atat de usurata vazando pe una dintre sefele de casa care ii conduceau pe boboci spre marea sala unde se tinea festivitatea .La un momendat se auzi tropaitul copilor care veneau in mare graba spre Marea Sala ,insa eu am fusem cam speriata cand ii vazusem pe toti indreptanduse spre ea .Am crezut ca sa intamplat ceva grav dar nu avea sa fie asa .Sefa de casa intra prima si le facu loc sa intre boboci.Ei erau asteptati de catre ceilalti care ii aplauda cand ii vazu.Ea ne conduse la o masa unde se afla pe un scaunel o palarie abea mai tarziu aflasem ca se numea jobenul magic care iti zicea la ce casa vei fi .Din cate intelesem eu de la tata el fu in casa cercetasilor iar mama mea la casa astropufi.Eram foarte entuziasmata si emotionata pana peste cap .Sefa isi scoase un pergament ,unde scria numele fiecarui boboc care avea sa poarte jobenul.Spre un sfarsit auzisem numele meu .De la atatea emoti mainele incepu sa imi tremure fusesm pusa pe un scaunel,apoi cineva imi puse jobenul acesta imi cazuse peste ochii si imi sopti."Casa astropufi ar fi bucurosi sa te aibe .Acolo vei fi trimisa". Emotile mele fuse atat de mare incat dupa ce am dat jobenul jos am inceput sa sar in sus ca am fost acceptata in casa astropufi unde fu mama mea.Toti incepu sa aplaude si sa se bucure.Mai apoi dupa ce termina sefa de citit numele de pe pergament ne-am asezat toti la masa.Mancasem putin fata de ceilalti boboci .Spre sfarsit aparu sefa casei astropufi care ii duse pe fiecare in camera lor .Eu cazusem cu 3 fete nu le cunosteam si nici nu prea aveam de gand sa ma imprietenesc cu ele.Imi despachetasem bagajele si imi luasem o carte sa o citesc pana la un moment dat cand ma trezesc din somn observand ca atipisem.Ma ridic si ma duc la fereastra unde vad ca cerul era moharat si simpteam ca ziua asta nu se va termina cu bine.Deja imi facusem planuri unde aveam sa merg in ziua aceea .Imi doream tare mult sa merg in biblioteca si mai tarziu sa il cunosc si eu pe Peeves si plangacioasa Myrtle.Ma mai uitasem odata pe fereastra si simtisem un sentiment de moleseala care imi cuprinse corpul .Ma imbracasem imi pusem cateva carti in geanta ,dupa care o zbughisem din camera.Incepusem sa ma plimb pe coridoare cand imi amintisem ca uitasem jurnalul pe pat.Incepusem sa alerg pe scari, pana ce ajusesem la portret ."Ce te grabesti asa stai mai usurel .Parola." "Aaaaa....aaa...Unicorn" "Poti intra.".Luasem repede jurnalul si ma grabeam sa ajung din nou la marea sala .Ma cam pierdusem pe coridoare dar intr-un sfarsit ajunsesem .Acolo vazusem toate casele , atat de derutata ce fusem incat ma asezasem la casa cercetasilor inspre un tarziu imi dadusem seama ca eram la casa gresita .De acum eram pierduta in gandurile mele care incepu sa imi strapunga sentimentele de bucurie pe care le aveam in acel moment.Ma gandeam la cursurile noi pe care aveam sa le fac la cei cu care aveam sa ma imprietenesc mai tarziu chiar daca stiam ca nu se va intampla cu una cu doua .Dupa putin timp ma ridicasem de la masa si am inceput sa ma indrept catre Baia lu Myrtle.]]> <![CDATA[I will give you the thing that you asked me for]]> https://www.darkmark.ro/t-i-will-give-you-the-thing-that-you-asked-me-for Fri, 08 Jun 2012 20:28:27 +0000 Splendora Cromwell]]> https://www.darkmark.ro/t-i-will-give-you-the-thing-that-you-asked-me-for
Era putin trecut peste ora pranzului, iar Splendora privea satisfacuta la multimea ce se imbulzea spre Marea Sala. Trase inca un fum din tigarile ieftine pe care reusise cu greu sa le strecoare in pivnita, dupa care ii dadu drumul linistita chistocului, stingandu-l cu piciorul. Se avanta spre multimea de elevi incercand sa intre printre ei. Prefera Aparitia si totusi se gandise ca nu ar fi prea indicat. Reusi in cele din urma sa intre cautand dupa un loc la masa. Il zari pe Valentino undeva si se gandi sa mearga langa el dar cand vazu ca locul se ocupa, optase pentru cel din fata lui. Se aseza galant, aranjandu-si faldurile pelerinei, dupa acre il pocni pe sub masa.]]>
Era putin trecut peste ora pranzului, iar Splendora privea satisfacuta la multimea ce se imbulzea spre Marea Sala. Trase inca un fum din tigarile ieftine pe care reusise cu greu sa le strecoare in pivnita, dupa care ii dadu drumul linistita chistocului, stingandu-l cu piciorul. Se avanta spre multimea de elevi incercand sa intre printre ei. Prefera Aparitia si totusi se gandise ca nu ar fi prea indicat. Reusi in cele din urma sa intre cautand dupa un loc la masa. Il zari pe Valentino undeva si se gandi sa mearga langa el dar cand vazu ca locul se ocupa, optase pentru cel din fata lui. Se aseza galant, aranjandu-si faldurile pelerinei, dupa acre il pocni pe sub masa.]]> <![CDATA[Returning]]> https://www.darkmark.ro/t-returning Sat, 05 May 2012 14:16:51 +0000 Ema Snow]]> https://www.darkmark.ro/t-returning Returning
Linistea. Maretia. Sobrietatea din timpul noptii. Castelul era la fel de impunator ca intotdeauna.
Acoperita cu o pelerina de un albastru inchis, silueta mica a unei fete se strecura in Sala. Lumanarile plutitoare palpaiau deasupra ei, de parca ar fi stiut ca urma sa vina. Straina isi misca mana si ceva argintiu straluci la incheietura sa. Era un ceas, un simplu ceas care arata ora 4 dimineata.
Tanara se uita imprejur si zambi spre detaliile familiare ale obiectelor din Sala. Da, familiare, caci ea nu era deloc o straina. Era... era ca o fiica ratacitoare, daca se poate spune.
Ema lasa gluga pelerinei sa-i cada pe spate si isi trecu mana prin parul mult prea lung acum. Poate ca nu arata cum trebuie ca sa se afle aici. Tocmai se intorsese la Hogwarts, in orele tarzii ale noptii, si arata teribil, ca o salbatica. Rase usor la posibilitatea ca prima persoana ce o va vedea sa nu o recunoasca si sa o considere cine stie ce talhar al comorilor prestigioasei scoli. Arata cu doi ani mai batrana decat era defapt si avea o privire rece, necaracteristica, ce-i intrase in obicei s-o afiseze in timpul in care fusese plecata.
Se aseza obosita la masa Ochilor-de-Soim, mai mult din obiceiul adus la viata decat din rezultatul unei gandiri limpezi.
" - Ce avem la micul dejun?" intreba ea incet, in gluma.
Marea usa din lemn se deschise, iar ea isi intoarse privirea speriata spre aceasta.]]> Returning
Linistea. Maretia. Sobrietatea din timpul noptii. Castelul era la fel de impunator ca intotdeauna.
Acoperita cu o pelerina de un albastru inchis, silueta mica a unei fete se strecura in Sala. Lumanarile plutitoare palpaiau deasupra ei, de parca ar fi stiut ca urma sa vina. Straina isi misca mana si ceva argintiu straluci la incheietura sa. Era un ceas, un simplu ceas care arata ora 4 dimineata.
Tanara se uita imprejur si zambi spre detaliile familiare ale obiectelor din Sala. Da, familiare, caci ea nu era deloc o straina. Era... era ca o fiica ratacitoare, daca se poate spune.
Ema lasa gluga pelerinei sa-i cada pe spate si isi trecu mana prin parul mult prea lung acum. Poate ca nu arata cum trebuie ca sa se afle aici. Tocmai se intorsese la Hogwarts, in orele tarzii ale noptii, si arata teribil, ca o salbatica. Rase usor la posibilitatea ca prima persoana ce o va vedea sa nu o recunoasca si sa o considere cine stie ce talhar al comorilor prestigioasei scoli. Arata cu doi ani mai batrana decat era defapt si avea o privire rece, necaracteristica, ce-i intrase in obicei s-o afiseze in timpul in care fusese plecata.
Se aseza obosita la masa Ochilor-de-Soim, mai mult din obiceiul adus la viata decat din rezultatul unei gandiri limpezi.
" - Ce avem la micul dejun?" intreba ea incet, in gluma.
Marea usa din lemn se deschise, iar ea isi intoarse privirea speriata spre aceasta.]]> <![CDATA[I hear your heart beat]]> https://www.darkmark.ro/t-i-hear-your-heart-beat Wed, 02 May 2012 15:09:07 +0000 Artimei N. Denver]]> https://www.darkmark.ro/t-i-hear-your-heart-beat
' Am nevoie de ajutorul tau. Te astept in Marea Sala la 1:00 ' Nu stia cum va ajunge acolo, dar vroia sa fie la locul acelei intilniri, nu putea sa rateze ocazia asta, daca nu o ajuta acum, nu va mai avea ocazia, o va indeparta asa cum facuse si cu celelalte, celelalte care nu i-au trezit nici o emotie pentru care nu a ridicat un pai, dar pentru ea ridicase bariera, avea sa utilizele puterile lui atit timp cit ii va trebui ei. Avea nevoie doar de un suris pentru al face fericit, iar ea putea sa-i dea mult mai mult.]]>
' Am nevoie de ajutorul tau. Te astept in Marea Sala la 1:00 ' Nu stia cum va ajunge acolo, dar vroia sa fie la locul acelei intilniri, nu putea sa rateze ocazia asta, daca nu o ajuta acum, nu va mai avea ocazia, o va indeparta asa cum facuse si cu celelalte, celelalte care nu i-au trezit nici o emotie pentru care nu a ridicat un pai, dar pentru ea ridicase bariera, avea sa utilizele puterile lui atit timp cit ii va trebui ei. Avea nevoie doar de un suris pentru al face fericit, iar ea putea sa-i dea mult mai mult.]]> <![CDATA[Let the good times roll...]]> https://www.darkmark.ro/t-let-the-good-times-roll Mon, 27 Feb 2012 19:41:15 +0000 Katya Blackwood]]> https://www.darkmark.ro/t-let-the-good-times-roll Nu era o persoana ce se pierdea cu firea, insa in astfel de zile, cand pasea intr-o noua etapa a vietii sale, simtea acea emotie ce ii facea din cand in cand inima sa tresara. Trecuse treptat peste fiecare "procedura", ultima fiind Sortarea. Astfel, imediat ce isi auzi numele, pasi in fata, lasand ca totul sa decurga normal, pana ce fusese repartizata in casa corespunzatoare. Nu fusese nelinistita cu privire la acest moment, caci stia ca oriunde ar merge, locul avea sa fie potrivit pentru ea, iar Katya, pregatita sa arate de ce este in stare.
Sala era imensa, nereusind totusi sa o intimedeze. Considera ca nu era momentul potrivit pentru a privi in toate partile si a se lasa furata de peisaj. Nu dorea, in fond, sa calce cu stangul inca din prima sa zi. Oricat de increzatoare ar fi fost in propria persoana, oricand putea sa dea gres si, chiar daca nu era atat de neindemanatica, nu se stia niciodata. Merita sa fie precauta.
Era deci concentrata la fiecare pas pe care il facea, discret insa, fara a privi spre podea din 5 in 5 minute. Se uita insa cu atentie spre masa casei in care fusese pozitionata, in incercarea de a gasi un loc liber. Nu parea sa fie atat de aglomerata, astfel ca isi sfarsi cautarile in scurt timp, zambindu-le din cand in cand si celor ce ii urau bun venit, aflati undeva in vecinatatea locului sau.
Nu incerca insa sa profite din plin de astfel de urari si astfel sa intre in discutie cu persoane care, desi amabile, poate nedoritoare de a-si face o noua prietena. Se putea astfel multumi cu singuratatea in acea seara, cu toate ca nu era un lucru placut, mai ales in prima sa zi.
]]> Nu era o persoana ce se pierdea cu firea, insa in astfel de zile, cand pasea intr-o noua etapa a vietii sale, simtea acea emotie ce ii facea din cand in cand inima sa tresara. Trecuse treptat peste fiecare "procedura", ultima fiind Sortarea. Astfel, imediat ce isi auzi numele, pasi in fata, lasand ca totul sa decurga normal, pana ce fusese repartizata in casa corespunzatoare. Nu fusese nelinistita cu privire la acest moment, caci stia ca oriunde ar merge, locul avea sa fie potrivit pentru ea, iar Katya, pregatita sa arate de ce este in stare.
Sala era imensa, nereusind totusi sa o intimedeze. Considera ca nu era momentul potrivit pentru a privi in toate partile si a se lasa furata de peisaj. Nu dorea, in fond, sa calce cu stangul inca din prima sa zi. Oricat de increzatoare ar fi fost in propria persoana, oricand putea sa dea gres si, chiar daca nu era atat de neindemanatica, nu se stia niciodata. Merita sa fie precauta.
Era deci concentrata la fiecare pas pe care il facea, discret insa, fara a privi spre podea din 5 in 5 minute. Se uita insa cu atentie spre masa casei in care fusese pozitionata, in incercarea de a gasi un loc liber. Nu parea sa fie atat de aglomerata, astfel ca isi sfarsi cautarile in scurt timp, zambindu-le din cand in cand si celor ce ii urau bun venit, aflati undeva in vecinatatea locului sau.
Nu incerca insa sa profite din plin de astfel de urari si astfel sa intre in discutie cu persoane care, desi amabile, poate nedoritoare de a-si face o noua prietena. Se putea astfel multumi cu singuratatea in acea seara, cu toate ca nu era un lucru placut, mai ales in prima sa zi.
]]> <![CDATA[Some friends here...]]> https://www.darkmark.ro/t-some-friends-here Fri, 03 Feb 2012 20:49:58 +0000 Agnes Marie Lovel]]> https://www.darkmark.ro/t-some-friends-here BIC:

O noua zi , o alta idee trasnita . Sau poate ca ziua aceea avea sa decurga bine . Poate ca va lasa in pace fantomele Hogwarts-ului si nu se va mai lua de copii din anii mai mici . Se echipa pentru a-si incepe ziua , si pentru a lua micul dejun in Marea Sala .

Soarele stralucea mai tare ca niciodata , iar asta o incanta cat de cat , iar aerul rece ii asalta chipul cald . Cobori ultimele scari fugind catre usa , impingandu-se in ea cu forta aproape trantind-o de perete . Cineva chiar o amentintase ca daca va mai face asta va avea probleme . Cu reparatul usii probabil . Desi parintii ei o invatasera de cei sapte ani de acasa , ea uitase cu totul de acel subiect cand era in preajma unor persoane mai putin 'potrivite' . Nu se comporta asa de obicei . Sau poate da . Dar nu-i pasa de fel.

Se aseza pe banca mesei la care luau micul dejun toti ceilalti Ochi-De-Soim . Uneori se arunca pur si simplu pe banca , nemaipasandu-i langa cine ateriza . Isi roti capul ca al unei bufnite , observand ca nimerise sa stea langa un baiat de aceasta data . Chipuri noi . Isi spuse aceasta , salvand ultima briosa de pe tava din fata ei , dupa care arunca o a doua privire catre baiatul de langa ea . Salut !]]> BIC:

O noua zi , o alta idee trasnita . Sau poate ca ziua aceea avea sa decurga bine . Poate ca va lasa in pace fantomele Hogwarts-ului si nu se va mai lua de copii din anii mai mici . Se echipa pentru a-si incepe ziua , si pentru a lua micul dejun in Marea Sala .

Soarele stralucea mai tare ca niciodata , iar asta o incanta cat de cat , iar aerul rece ii asalta chipul cald . Cobori ultimele scari fugind catre usa , impingandu-se in ea cu forta aproape trantind-o de perete . Cineva chiar o amentintase ca daca va mai face asta va avea probleme . Cu reparatul usii probabil . Desi parintii ei o invatasera de cei sapte ani de acasa , ea uitase cu totul de acel subiect cand era in preajma unor persoane mai putin 'potrivite' . Nu se comporta asa de obicei . Sau poate da . Dar nu-i pasa de fel.

Se aseza pe banca mesei la care luau micul dejun toti ceilalti Ochi-De-Soim . Uneori se arunca pur si simplu pe banca , nemaipasandu-i langa cine ateriza . Isi roti capul ca al unei bufnite , observand ca nimerise sa stea langa un baiat de aceasta data . Chipuri noi . Isi spuse aceasta , salvand ultima briosa de pe tava din fata ei , dupa care arunca o a doua privire catre baiatul de langa ea . Salut !]]> <![CDATA[Noua Scoala,Noua Casa,Noua Viata.]]> https://www.darkmark.ro/t-noua-scoala-noua-casa-noua-viata Fri, 03 Feb 2012 16:30:21 +0000 Xelar]]> https://www.darkmark.ro/t-noua-scoala-noua-casa-noua-viata Nu-i veni sa creada....se ridica de pe scaun,cu zambetul pe buze,si se aseja la masa Ochilor-De-Soim.Dar zambetul ii pieri de pe fata in momentul in care toti care erau in zurul lui la masa incercau sa se indeparteze...Pentru a mia oara in viata isi dori macar ca o persoana sa vrea sa fie prieten cu el..]]> Nu-i veni sa creada....se ridica de pe scaun,cu zambetul pe buze,si se aseja la masa Ochilor-De-Soim.Dar zambetul ii pieri de pe fata in momentul in care toti care erau in zurul lui la masa incercau sa se indeparteze...Pentru a mia oara in viata isi dori macar ca o persoana sa vrea sa fie prieten cu el..]]> <![CDATA[we're like sleepwalkers]]> https://www.darkmark.ro/t-we-re-like-sleepwalkers Thu, 26 Jan 2012 08:41:37 +0000 Kurt F. Malfoy]]> https://www.darkmark.ro/t-we-re-like-sleepwalkers
  • OOC: Me && Isabella
    BIC:

    Incerca sa se calmeze pe cat posibil,ca si cum zgomotul pe care il auzi la parter nu ar fi insemnat nimic. Insa ar fi fost imposibil. Cobori scarile in graba,nestiind ce avea sa urmeze odata ajuns in Marea Sala. Din cate isi dadea seama,zgomotul venea din acel loc iar el parea sa fie singurul care il auzise. Probabil era doar Peeves sau Filch mai facuse vreo tampenie,eventual daramase ceva in incercarea de a prinde un elev nechizbuit. In orice caz,lui ii atrase atentia. Nu l-ar fi deranjat sa tipe la un strigoi sau sa o impaieze pe doamna Norris. Dimpotriva,chiar.

    Calca din ce in ce mai apasat,simtind presiunea exercitata la nivelul talpilor,la fel de bine pe cat simtea frigul care ii cuprinse intreg corpul,instantaneu,din cauza socului. Privi in jur,incercand sa gaseasca vinovatul. La cateva clipe dupa aceea,o silueta se contura inaintea lui iar el ramase mic,speriat si umil.
    '' Nu stiam ca sunteti dumneavoastra. Ma scuzati.''
    Ridica privirea catre femeie,asteptand ca aceasta sa spuna ceva. Nu avea ce comenta in fata unei profesoare.
    • ]]>
  • OOC: Me && Isabella
    BIC:

    Incerca sa se calmeze pe cat posibil,ca si cum zgomotul pe care il auzi la parter nu ar fi insemnat nimic. Insa ar fi fost imposibil. Cobori scarile in graba,nestiind ce avea sa urmeze odata ajuns in Marea Sala. Din cate isi dadea seama,zgomotul venea din acel loc iar el parea sa fie singurul care il auzise. Probabil era doar Peeves sau Filch mai facuse vreo tampenie,eventual daramase ceva in incercarea de a prinde un elev nechizbuit. In orice caz,lui ii atrase atentia. Nu l-ar fi deranjat sa tipe la un strigoi sau sa o impaieze pe doamna Norris. Dimpotriva,chiar.

    Calca din ce in ce mai apasat,simtind presiunea exercitata la nivelul talpilor,la fel de bine pe cat simtea frigul care ii cuprinse intreg corpul,instantaneu,din cauza socului. Privi in jur,incercand sa gaseasca vinovatul. La cateva clipe dupa aceea,o silueta se contura inaintea lui iar el ramase mic,speriat si umil.
    '' Nu stiam ca sunteti dumneavoastra. Ma scuzati.''
    Ridica privirea catre femeie,asteptand ca aceasta sa spuna ceva. Nu avea ce comenta in fata unei profesoare.
    • ]]>         <![CDATA[Primul an la Hogwarts]]> https://www.darkmark.ro/t-primul-an-la-hogwarts--6500 Thu, 05 Jan 2012 10:03:32 +0000 Artemis B. Ricardi]]> https://www.darkmark.ro/t-primul-an-la-hogwarts--6500
    Primul an la Hogwarts


    Era tarziu si Arti de abia ce se trezi.Se gandii cate trebuie sa faca si isi dadu seama ca nu are timp.Se pregati repede pentru micul dejun care il va lua impreuna cu prietenii ei cercetasi din Marea Sala si pentru cursurile la care urma sa se duca mai tarziu.Usile cele mari si impunatoare ale incaperii erau larg deschise si primitoare.Pasi marunt si isi gasi un loc langa o cercetasa.

    ]]>
    Primul an la Hogwarts


    Era tarziu si Arti de abia ce se trezi.Se gandii cate trebuie sa faca si isi dadu seama ca nu are timp.Se pregati repede pentru micul dejun care il va lua impreuna cu prietenii ei cercetasi din Marea Sala si pentru cursurile la care urma sa se duca mai tarziu.Usile cele mari si impunatoare ale incaperii erau larg deschise si primitoare.Pasi marunt si isi gasi un loc langa o cercetasa.

    ]]>