<![CDATA[Darkmark RPG Forum - Writers' Hangout]]> https://www.darkmark.ro/ Fri, 17 Apr 2026 12:36:37 +0000 MyBB <![CDATA[- - battle for the sun.]]> https://www.darkmark.ro/t-battle-for-the-sun Sun, 03 Feb 2013 19:43:34 +0000 Freyja Maegan Guðríðr]]> https://www.darkmark.ro/t-battle-for-the-sun
  • Aveam ideea asta de mult timp in minte, insa abia acum am inceput s-o scriu. De fapt, am mai scris pana acum, insa nu "oficial". Si cum o prietena mi-a spus ca in romana scriu plictisitor si sec, si ca ar trebui sa incerc mai mult in engleza, uite-ma! LOL
    Well, nu e prolog, e inceputul.
    Daca aveti sugestii sau daca am gresit pe undeva, i'm here Heart
BATTLE FOR THE SUN
When the madness dream triggers, it's bloody and violent
  • Wildes’ daughter goes psycho

    15th October 1982. Leigh Wilde, the only daughter of the family, was hospitalized at the Sun Asylum, after showing serious mental problems. At 9am, during the History class, she started shouting while the teacher was talking and showed a violent behavior towards the boy who entered the class to make an announcement. She was immobilized by two of her classmates and sent to the psychologist. The next destination: Sun.

    Everybody can be a killer
    “Leigh Wilde was always a fine, calm girl. She never made any trouble to anyone. I can’t believe she was insane. No, Leigh Wilde was a nice girl. But now, I don’t know what happened. Maybe she evolved into something new and dangerous. But who know what’s hiding in the human nature? Everybody can be a killer.” declares Susie Dean, one of Leigh’s acquaintance.
    Leigh Wilde is known as a peaceful girl, who never gets into troubles. She was a popular girl, but had little friends. Everybody is resentful at the news that she is now a patient of the well-known asylum. Nobody has ever noticed the least crazy act.
    The first manifestation of her insanity, at least in public, was due on the 15th October, during the History class. Until a certain moment, she was calm, taking part at the lesson as everybody did: without disturbing or talking. “Suddenly, while Mr. Jones was telling us about…ehm… something, Leigh shouted ‘The Great Depression’, which was totally parallel with our lesson. She stood up, demolishing her desk and then, she hurried at the boy who entered to announce us something. Our thought she went mad, and in fact, that’s what she did, right? She started hitting [the boy], biting and yelling ‘You murderer!’. Two guys held her, although she was struggling to get rid of them, telling them that the boy was going to kill us and that he killed us all, in fact, or something like that. She attacked them too, but finally, as if she had woken up from a dream, she looked at us in surprise. I don’t know if she knew what she was doing. I’m sorry for her, she was a nice girl”, says Amanda, a witness at the scene.
    Leigh is currently in the asylum’s custody. Unfortunately, we couldn’t receive any further information about her state, the period she’s going to spend there or the treatment she will receive.
]]>
  • Aveam ideea asta de mult timp in minte, insa abia acum am inceput s-o scriu. De fapt, am mai scris pana acum, insa nu "oficial". Si cum o prietena mi-a spus ca in romana scriu plictisitor si sec, si ca ar trebui sa incerc mai mult in engleza, uite-ma! LOL
    Well, nu e prolog, e inceputul.
    Daca aveti sugestii sau daca am gresit pe undeva, i'm here Heart
BATTLE FOR THE SUN
When the madness dream triggers, it's bloody and violent
  • Wildes’ daughter goes psycho

    15th October 1982. Leigh Wilde, the only daughter of the family, was hospitalized at the Sun Asylum, after showing serious mental problems. At 9am, during the History class, she started shouting while the teacher was talking and showed a violent behavior towards the boy who entered the class to make an announcement. She was immobilized by two of her classmates and sent to the psychologist. The next destination: Sun.

    Everybody can be a killer
    “Leigh Wilde was always a fine, calm girl. She never made any trouble to anyone. I can’t believe she was insane. No, Leigh Wilde was a nice girl. But now, I don’t know what happened. Maybe she evolved into something new and dangerous. But who know what’s hiding in the human nature? Everybody can be a killer.” declares Susie Dean, one of Leigh’s acquaintance.
    Leigh Wilde is known as a peaceful girl, who never gets into troubles. She was a popular girl, but had little friends. Everybody is resentful at the news that she is now a patient of the well-known asylum. Nobody has ever noticed the least crazy act.
    The first manifestation of her insanity, at least in public, was due on the 15th October, during the History class. Until a certain moment, she was calm, taking part at the lesson as everybody did: without disturbing or talking. “Suddenly, while Mr. Jones was telling us about…ehm… something, Leigh shouted ‘The Great Depression’, which was totally parallel with our lesson. She stood up, demolishing her desk and then, she hurried at the boy who entered to announce us something. Our thought she went mad, and in fact, that’s what she did, right? She started hitting [the boy], biting and yelling ‘You murderer!’. Two guys held her, although she was struggling to get rid of them, telling them that the boy was going to kill us and that he killed us all, in fact, or something like that. She attacked them too, but finally, as if she had woken up from a dream, she looked at us in surprise. I don’t know if she knew what she was doing. I’m sorry for her, she was a nice girl”, says Amanda, a witness at the scene.
    Leigh is currently in the asylum’s custody. Unfortunately, we couldn’t receive any further information about her state, the period she’s going to spend there or the treatment she will receive.
]]> <![CDATA[Remember the world that you lost]]> https://www.darkmark.ro/t-remember-the-world-that-you-lost Tue, 08 Jan 2013 08:49:19 +0000 Freyja Maegan Guðríðr]]> https://www.darkmark.ro/t-remember-the-world-that-you-lost
  • Excuse the mistakes Heart a very short short story

    There Was No God, No Devil, No Harmony

    “The seabirds skimmed the placid sea and left the shore” (Daphne du Maurier)

    The cold winds of December were blowing violently, as if God had sent His guardians to destroy the Great Empires of the Old World. Any insignificant inhabitant of this ignorant city was trying to find a shelter against these berserks monsters. Unfortunately, by the end of the day, they would have realized that any attempt of salvation was a completely failure. Because the monstrous winds were preceded by the damned fires of Hell, God and the Devil working together for the crash of these Empires.

    Solely Jakanis was trying to figure out what mistakes made the gods angry, but she was just an old woman, not ready for these apocalyptic times. She was quietly weeping, fearful for the weather outside, fearful that this was her last day on Earth, fearful that her beloved children were going to crash into this Hell and fearful that her grandchildren were never going to see the dawn again. She was not able to stand all these things, so she put on her winter jacket and went outside.

    The little town now being touched by the terrible things that were happening, Jakanis needed a calm place to rest. But there was nothing left for her in this disturbed world. Where could she go? For God’s sake, where could an old woman go in her last moments of life? And then, the answer came to her so quickly, as a thunder breaks the silence of the sky. The sea, of course! The shore was a calmer place now, when everybody was occupied trying to find a shelter and to survive.

    As Jakanis arrived at the sea, she looked at the horizon, admiring the dimmed water, the waves breaking violently onto the shore. She was gazing at the sea birds, the gulls, the skimmers, the prions, the albatrosses and the entire planet’s birds, gathered here, to celebrate the end of the Great Empires. Suddenly, Jakanis noticed that the birds were not skimming the sea, but were flying upwards, towards the sun, which was covered by black clouds. And then, right there, in the middle of the sky, Jakanis understood. She realized that everything was a mistake, that her world was nothing she was taught. Everything was a big ugly lie. There was no God, no Devil, and no harmony in the world. She could see the big, monstrous and terrifying alien ships, flying above the city, shooting fire and trying to destroy it.

    The birds were nothing but big space ‘vessels’ brought on Earth by who-knows-which demonic power, willing to destroy the beautiful and peaceful life. Tears appeared in the corners of Jakanis’ beautiful black eyes, such loved and admired in the past times, when every girl envied her for her beauty, and every boy wanted to steal a kiss from her.

    But now Jakanis was old, had grandchildren, was a mature woman and knew the truth. And there is nothing more harmful than the nude truth. She wanted to scream, to rip the silence that was slowly settling down in her mind and she understood that she could never be that joyful person again. And why? Because her civilization was being destroyed and nobody could stop that. Everything she knew and liked was gone with the wind. Everybody she ever loved was dead now and she was standing in the middle of the devastation, being forced to face her fears and the cruel intentions of the alien invaders and to die. She was prone to die, she knew that, but she did not understand why she had to be the last one to perish. She wanted to be together with her man, she was afraid of being alone. But her husband was dead. Everything was dead and gone.

    Jakanis looked at the placid sea and started moving, knowing what she had to do. She went towards the sea, feeling the cold water as she was approaching and the tough sand under her feet. The waves were breaking on her white, long dress, but she didn’t care that she was wet. She found the peace in the dark troubled sea and as she was slowly sinking a wonderful smile lightened her face, marked by the old age. She was proud to die by her own hand and not at the mercy of some terrifying creatures.
    • ]]>
  • Excuse the mistakes Heart a very short short story

    There Was No God, No Devil, No Harmony

    “The seabirds skimmed the placid sea and left the shore” (Daphne du Maurier)

    The cold winds of December were blowing violently, as if God had sent His guardians to destroy the Great Empires of the Old World. Any insignificant inhabitant of this ignorant city was trying to find a shelter against these berserks monsters. Unfortunately, by the end of the day, they would have realized that any attempt of salvation was a completely failure. Because the monstrous winds were preceded by the damned fires of Hell, God and the Devil working together for the crash of these Empires.

    Solely Jakanis was trying to figure out what mistakes made the gods angry, but she was just an old woman, not ready for these apocalyptic times. She was quietly weeping, fearful for the weather outside, fearful that this was her last day on Earth, fearful that her beloved children were going to crash into this Hell and fearful that her grandchildren were never going to see the dawn again. She was not able to stand all these things, so she put on her winter jacket and went outside.

    The little town now being touched by the terrible things that were happening, Jakanis needed a calm place to rest. But there was nothing left for her in this disturbed world. Where could she go? For God’s sake, where could an old woman go in her last moments of life? And then, the answer came to her so quickly, as a thunder breaks the silence of the sky. The sea, of course! The shore was a calmer place now, when everybody was occupied trying to find a shelter and to survive.

    As Jakanis arrived at the sea, she looked at the horizon, admiring the dimmed water, the waves breaking violently onto the shore. She was gazing at the sea birds, the gulls, the skimmers, the prions, the albatrosses and the entire planet’s birds, gathered here, to celebrate the end of the Great Empires. Suddenly, Jakanis noticed that the birds were not skimming the sea, but were flying upwards, towards the sun, which was covered by black clouds. And then, right there, in the middle of the sky, Jakanis understood. She realized that everything was a mistake, that her world was nothing she was taught. Everything was a big ugly lie. There was no God, no Devil, and no harmony in the world. She could see the big, monstrous and terrifying alien ships, flying above the city, shooting fire and trying to destroy it.

    The birds were nothing but big space ‘vessels’ brought on Earth by who-knows-which demonic power, willing to destroy the beautiful and peaceful life. Tears appeared in the corners of Jakanis’ beautiful black eyes, such loved and admired in the past times, when every girl envied her for her beauty, and every boy wanted to steal a kiss from her.

    But now Jakanis was old, had grandchildren, was a mature woman and knew the truth. And there is nothing more harmful than the nude truth. She wanted to scream, to rip the silence that was slowly settling down in her mind and she understood that she could never be that joyful person again. And why? Because her civilization was being destroyed and nobody could stop that. Everything she knew and liked was gone with the wind. Everybody she ever loved was dead now and she was standing in the middle of the devastation, being forced to face her fears and the cruel intentions of the alien invaders and to die. She was prone to die, she knew that, but she did not understand why she had to be the last one to perish. She wanted to be together with her man, she was afraid of being alone. But her husband was dead. Everything was dead and gone.

    Jakanis looked at the placid sea and started moving, knowing what she had to do. She went towards the sea, feeling the cold water as she was approaching and the tough sand under her feet. The waves were breaking on her white, long dress, but she didn’t care that she was wet. She found the peace in the dark troubled sea and as she was slowly sinking a wonderful smile lightened her face, marked by the old age. She was proud to die by her own hand and not at the mercy of some terrifying creatures.
    • ]]>         <![CDATA[Harry Potter și Metodele de Raționalizare]]> https://www.darkmark.ro/t-harry-potter-%C8%99i-metodele-de-ra%C8%9Bionalizare Mon, 07 Jan 2013 20:51:55 +0000 Munro Kirkner]]> https://www.darkmark.ro/t-harry-potter-%C8%99i-metodele-de-ra%C8%9Bionalizare [Image: methods_of_rationality_by_zerinity-d4a9rv5.png]
    Harry Potter și Metodele de Raționalizare
    Disclaimer

    Harry Potter este proprietatea lui J.K. Rowling iar metodele de raționalizare nu sunt proprietatea nimănui. Orice încălcare a drepturilor de autor a fost neintenționată.

    Conținut

    Petunia s-a măritat cu un biochimist, iar Harry a crescut citind cărți de știința și Science Fiction. Apoi el primește scrisoarea de admitere la Hogwarts, intrând intr-o nouă lume care nu a auzit niciodata de știință. Noi prieteni, ca Hermione, Profesoara McGonagall și Profesorul Quirrell.

    Despre acest fanfic

    Acest fanfic a fost și încă este scris de Less Wrong / Eliezer Yudkowsky. Ce citiți aici este doar o traducere scrisă de către Voodoo / Flavius Căciulă cu acordul autorului. Originalul se numeste “Harry Potter and the Methods of Rationality” și până acum au fost scrise 85 de capitole http://hpmor.com . Acest fanfic este catalogat ca un „univers alternativ”, dat fiind faptul că, spre deosebire de alte fanfic-uri, nu are un punct de plecare concret, povestea incepând – ca și cea a lui J.K Rowling – cu viața lui Harry Potter înainte de Hogwarts. Nu este necesar să citiți operele originale ca să înțelegeți conținutul acestui fanfic, deși este recomandat pentru înțelegerea mai în detaliu. Va invit să citiți acest fanfic chiar daca in general nu vă plac fanfic-urile. Conform multor review-uri, povestea devine mult mai captivantă după capitolul 5, iar dacă după capitolul 10 nu v-a captivat incă, puteți să o lasați baltă. Abonați-vă la acest blog pentru a fi la curent cu traducerea. Toată știința menționată e știința reală. Dar nu uitați ca, dincolo de tărâmul științei, viziunea caracterelor poate fi diferită față de cea a autorului. Nu tot ceea ce face protagonistul e o lecție de înțelepciune, iar sfaturile oferite de caractere mai întunecate pot fi de neîncredere sau cu dublu inteles.

    Despre traducător

    Acest fic este tradus de către Voodoo / Flavius Căciulă cu acordul lui Eliezer Yudkowsky. Flavius este student la limba engleză în Austria și prin aceste traduceri el își îmbunătățește aptitudinile făcând ceva care îi place. Alte (porțiuni de) fic-uri traduse de el le găsiți aici: http://sarpelemistic.wordpress.com . Dacă vă place acest fic/traducere, nu ezitați să îl dați mai departe la prieteni, familie sau cunoștințe. Orice comentariu cu bun simț e bine venit. Chiar dacă nu este răspuns la fiecare in parte, nu înseamna ca nu sunt citite. Această traducere updatată cât de des se poate.

    Traduse până acum:

    Capitolul I – O zi foarte improbabilă

    Astept cu drag comentarii Smile]]>     [Image: methods_of_rationality_by_zerinity-d4a9rv5.png]
    Harry Potter și Metodele de Raționalizare
    Disclaimer

    Harry Potter este proprietatea lui J.K. Rowling iar metodele de raționalizare nu sunt proprietatea nimănui. Orice încălcare a drepturilor de autor a fost neintenționată.

    Conținut

    Petunia s-a măritat cu un biochimist, iar Harry a crescut citind cărți de știința și Science Fiction. Apoi el primește scrisoarea de admitere la Hogwarts, intrând intr-o nouă lume care nu a auzit niciodata de știință. Noi prieteni, ca Hermione, Profesoara McGonagall și Profesorul Quirrell.

    Despre acest fanfic

    Acest fanfic a fost și încă este scris de Less Wrong / Eliezer Yudkowsky. Ce citiți aici este doar o traducere scrisă de către Voodoo / Flavius Căciulă cu acordul autorului. Originalul se numeste “Harry Potter and the Methods of Rationality” și până acum au fost scrise 85 de capitole http://hpmor.com . Acest fanfic este catalogat ca un „univers alternativ”, dat fiind faptul că, spre deosebire de alte fanfic-uri, nu are un punct de plecare concret, povestea incepând – ca și cea a lui J.K Rowling – cu viața lui Harry Potter înainte de Hogwarts. Nu este necesar să citiți operele originale ca să înțelegeți conținutul acestui fanfic, deși este recomandat pentru înțelegerea mai în detaliu. Va invit să citiți acest fanfic chiar daca in general nu vă plac fanfic-urile. Conform multor review-uri, povestea devine mult mai captivantă după capitolul 5, iar dacă după capitolul 10 nu v-a captivat incă, puteți să o lasați baltă. Abonați-vă la acest blog pentru a fi la curent cu traducerea. Toată știința menționată e știința reală. Dar nu uitați ca, dincolo de tărâmul științei, viziunea caracterelor poate fi diferită față de cea a autorului. Nu tot ceea ce face protagonistul e o lecție de înțelepciune, iar sfaturile oferite de caractere mai întunecate pot fi de neîncredere sau cu dublu inteles.

    Despre traducător

    Acest fic este tradus de către Voodoo / Flavius Căciulă cu acordul lui Eliezer Yudkowsky. Flavius este student la limba engleză în Austria și prin aceste traduceri el își îmbunătățește aptitudinile făcând ceva care îi place. Alte (porțiuni de) fic-uri traduse de el le găsiți aici: http://sarpelemistic.wordpress.com . Dacă vă place acest fic/traducere, nu ezitați să îl dați mai departe la prieteni, familie sau cunoștințe. Orice comentariu cu bun simț e bine venit. Chiar dacă nu este răspuns la fiecare in parte, nu înseamna ca nu sunt citite. Această traducere updatată cât de des se poate.

    Traduse până acum:

    Capitolul I – O zi foarte improbabilă

    Astept cu drag comentarii Smile]]>         <![CDATA[Noting is accidental]]> https://www.darkmark.ro/t-noting-is-accidental Sat, 05 Jan 2013 22:29:26 +0000 Georgia Harris]]> https://www.darkmark.ro/t-noting-is-accidental [Image: VA6Gt.png]
    Nothing is accidental


    Prolog

    As fi vrut sa ii spun cat inseamna pentru mine faptul ca in acel moment a fost atat de aproape, sa ii spun ca totul va fi bine de acum incolo, ca uneori facem ceea ce simtim ca trebuie sa facem, dar nu am avut puterea. Mi-am invartit privirea in jur, cautand ultimul strop de forta, pentru ai spune macar un: Bun ramas. , dar in momentul acela ceream imposibilul.
    El ma privea cu ochii mari, uimiti si pentru prima oara am vazut in privirea aceea de catelus prost, rautate, adevarata rautate. Era ceva salbatic el. Respiratia ii cadea greu peste fata mea, iar in ochii inrositi se citea disperarea. Pentru o secunda, o crispare a fetei a scos la lumina ceea ce il facea atat de unic pentru mine , acel ceva pe care aveam sa il vad pentru ultima oara.
    Ciudat cum uneori exsta atat de multa durere incat, nu o mai simti... Totusi eram impacata cu acest sfarsit de poveste. Dupa toate cele intamplate, in cele din urma imi regasisem calmul. Cazul de C.I.A era rezolvat. Era unul dupa care puteai scrie o catre si ma simteam mandra de asta. Pentru o secunda mi-am imaginat vitrinile marilor librari cu panouri care anuntau o mare lansare de carte. Romanul, intr-o coperta colorata in albastrul noptii si rosul sangelui varsat pentru o cauza buna, s-ar fi numit “Lebada alba” si ar fi avut scris sub titlu, cu litere mici si inclinate: “Un roman politist, o poveste de dragoste, o viata de balerina.”. Gandul mi-a adus o mare multumire de sine.
    El inca ma privea si fara sa imi dau seama nici eu nu imi mutasem privirea. In tot acest timp ma uitasem, distrasa, in ochii sai. Cred ca intelegea situatia... sau macar incerca sa o inteleaga. I-am analizat fata pentru ultima data, inainte de-al parasi. Dupa un scurt moment apasator, i-am zambit. Mi-a zambit inapoi, iar atunci, atunci a fost pentru prima data cand chiar mi-a parut rau ca plec.



    Am avut ceva inspiratie si am inceput o povestioara. Sper sa va placa!
    P.S.- Multumiri lui Lexie pentru imagine!    ]]>     [Image: VA6Gt.png]
    Nothing is accidental


    Prolog

    As fi vrut sa ii spun cat inseamna pentru mine faptul ca in acel moment a fost atat de aproape, sa ii spun ca totul va fi bine de acum incolo, ca uneori facem ceea ce simtim ca trebuie sa facem, dar nu am avut puterea. Mi-am invartit privirea in jur, cautand ultimul strop de forta, pentru ai spune macar un: Bun ramas. , dar in momentul acela ceream imposibilul.
    El ma privea cu ochii mari, uimiti si pentru prima oara am vazut in privirea aceea de catelus prost, rautate, adevarata rautate. Era ceva salbatic el. Respiratia ii cadea greu peste fata mea, iar in ochii inrositi se citea disperarea. Pentru o secunda, o crispare a fetei a scos la lumina ceea ce il facea atat de unic pentru mine , acel ceva pe care aveam sa il vad pentru ultima oara.
    Ciudat cum uneori exsta atat de multa durere incat, nu o mai simti... Totusi eram impacata cu acest sfarsit de poveste. Dupa toate cele intamplate, in cele din urma imi regasisem calmul. Cazul de C.I.A era rezolvat. Era unul dupa care puteai scrie o catre si ma simteam mandra de asta. Pentru o secunda mi-am imaginat vitrinile marilor librari cu panouri care anuntau o mare lansare de carte. Romanul, intr-o coperta colorata in albastrul noptii si rosul sangelui varsat pentru o cauza buna, s-ar fi numit “Lebada alba” si ar fi avut scris sub titlu, cu litere mici si inclinate: “Un roman politist, o poveste de dragoste, o viata de balerina.”. Gandul mi-a adus o mare multumire de sine.
    El inca ma privea si fara sa imi dau seama nici eu nu imi mutasem privirea. In tot acest timp ma uitasem, distrasa, in ochii sai. Cred ca intelegea situatia... sau macar incerca sa o inteleaga. I-am analizat fata pentru ultima data, inainte de-al parasi. Dupa un scurt moment apasator, i-am zambit. Mi-a zambit inapoi, iar atunci, atunci a fost pentru prima data cand chiar mi-a parut rau ca plec.



    Am avut ceva inspiratie si am inceput o povestioara. Sper sa va placa!
    P.S.- Multumiri lui Lexie pentru imagine!    ]]>         <![CDATA[Albus Severus Potter and the Heir of a Foul]]> https://www.darkmark.ro/t-albus-severus-potter-and-the-heir-of-a-foul Sun, 23 Dec 2012 23:35:23 +0000 Lewin Lovwell]]> https://www.darkmark.ro/t-albus-severus-potter-and-the-heir-of-a-foul Albus Severus Potter and the Heir of a Foul
    -PLOT-


    -Magia a rasarit cu mine si va continua sa infloreasca cu sangele meu , tuna Merlin , in imprejurimile pusti inca auzindu-i-se vocea lui calma , dar totodata impunatoare . Vrajitorul facu cativa pasi in fata , ridicandu-si barba alba ca omatul , pentru ca , nu-i asa , risca sa se impiedice in ea , apoi rosti aceleasi cuvinte . Magia a rasarit cu mine si va continua sa infloreasca cu sangele meu . Din nou vrajitorul se deplasa cativa pasi , tinandu-si barba de-un metru in maini , si pentru a treia oara rosti . Magia a rasarit cu mine si va continua sa infloreasca cu sangele meu . Ochii albastrii ii scanteiau de nerabdare , cand pentru a patra oara se deplasa alti cativa pasi , tunand apoi catre imprejurimi . Magia a rasarit cu mine si va continua sa infloreasca cu sangele meu . Merlin se deplasa din nou cativa pasi , deschise gura si vorbi , incet , calm , doar pentru el .
    -Maine , la apus de ziua , cand soarele se va zari foarte greu , voi sti ca ati terminat calatoria . De la mine haruri veti primi . Voi aparea in fata voastra fara sa stiu cine am fost sau cine sunteti voi . Nu voi mai sti nimic , nu voi mai cunoaste nimic , voi fi renascut , fara a putea interactiona cu ale voastre corpuri , ci doar cu ale voastre suflete . Dar asta nu va conta , pentru ca fac asta pentru binele Vrajitorimii . Abilitatile mele le veti avea , le veti putea perfection , le veti putea face ale voastre . Voi renaste prin voi , pentru ca sangele imi va curge prin venele voastre , ale mele calitati si defecte le veti insusi . Veti lucra in slujba vrajitorilor , in slujba a tuturor celor ce merita . Veti fi tot ce eu am fost , dar si tot ce eu niciodata nu voi fi . Toata magia din mine va fi secata ! isi incheie Merlin discursul.Se uita catre imprejurimile ce il inconjurau , la lacul albastru , la padurea inalta si verde si la muntii stancosi , un sentiment de neliniste si totodata fericire sufocandu-l .
    'Voi fi renascut déjà , maine la apus ' , isi zise . Apoi fara sa mai stea pe ganduri , cobora panta abrupt , care se afla intre o vale adanca si un munte falnic , oprindu-se doar la poalele acesteia , langa o piatra enorm de mare . Scoase bagheta si murmura cateva cuvinte , piatra se dadu inlaturi cu zgomot , in locul acesteia aparand niste scari sculptate rafinat in lemn . Merlin cobora scarile numaidecat , in fata avand un culoar cu ceea ce pareau a fi niste usi inalte , de o parte si de cealalta a acestora infatisandu-se tablouri pictate in culori vi ale unor vrajitori . Inainta pe culoar pana la prima usa , apasa clanta sculptata in ceea ce parea a fi lemn abanos si intra intr-o camera mica , intunecata si foarte sumbra , unde un iz neplacut isi facea prezenta de la primul pas in incapere . 'Lumos maxima ' gandi el , camera luminandu-se intr-o clipita . La picioarele sale se puteau distinge o piatra de mormant , si ea sculptata rafinat , langa mormant , de partea dreapta a acestuia , pe un scaunel micut era un obiect neobisnuit , ceva ce semana cu un cerc ciudat , iar de cealalta partea a mormantului , era o bagheta rupta in doua bucati inegale . Merlin ignora obiectele , privirea fiindu-i fixata pe piatra de mormant .
    Isi desfacu roba purpurie , dezvelindu-si pieptul gol , in lumina creata de bagheta sa conturandu-se o rana sangeranda , care i se intindea pe tot corpul , de la inima la buric . Isi atinse rana scrajnind din dinti , fiind vizibil afectat de ea , apoi ramase nemiscat cercetandu-si gandurile .
    -Prietene , ai murit de mana mea , iar eu voi muri de a ta . Sper ca o sa ne putem da mainile pe partea cealalta , se auzi Merlin zicand dupa cateva minute de gandire profunda .Vru sa iasa din camera , insa mai arunca o ultima privire la mormant , apoi fara sa mai spuna nimic se incheie la roba purpurie si se intoarse pe calcaie , urmand cursul invers pana in varful pentii in care nu cu mult timp se afla . Ajuns acolo , Merlin isi scoase bagheta si isi descoperii tampla acoperita de parul sau alb , o atinse cu nuiaua sa fermecata si cazu pe ganduri cu ochii inchisi . La scurt timp , vrajitorul lasa unul din acele ganduri sa scape pe varful baghetei sub forma unui fir lichid , vascos si negricios . Scoase mai apoi o eprubeta de moda veche din buzunarul robei si puse firul lichid in ea , dupa care o astupa . Privea in zare in timp ce isi dadea frumoasa lui palarie violet jos si punea eprubeta in ea . Apoi fara sa stea pe ganduri dadu drumul la bagheta inauntru , arunca o vraja asupra palariei si o scapa intentionat pe jos .
    Dupa cateva secunde se indrepta din umeri si Disparu , lasand in urma doar un *POC* .]]>     Albus Severus Potter and the Heir of a Foul
    -PLOT-


    -Magia a rasarit cu mine si va continua sa infloreasca cu sangele meu , tuna Merlin , in imprejurimile pusti inca auzindu-i-se vocea lui calma , dar totodata impunatoare . Vrajitorul facu cativa pasi in fata , ridicandu-si barba alba ca omatul , pentru ca , nu-i asa , risca sa se impiedice in ea , apoi rosti aceleasi cuvinte . Magia a rasarit cu mine si va continua sa infloreasca cu sangele meu . Din nou vrajitorul se deplasa cativa pasi , tinandu-si barba de-un metru in maini , si pentru a treia oara rosti . Magia a rasarit cu mine si va continua sa infloreasca cu sangele meu . Ochii albastrii ii scanteiau de nerabdare , cand pentru a patra oara se deplasa alti cativa pasi , tunand apoi catre imprejurimi . Magia a rasarit cu mine si va continua sa infloreasca cu sangele meu . Merlin se deplasa din nou cativa pasi , deschise gura si vorbi , incet , calm , doar pentru el .
    -Maine , la apus de ziua , cand soarele se va zari foarte greu , voi sti ca ati terminat calatoria . De la mine haruri veti primi . Voi aparea in fata voastra fara sa stiu cine am fost sau cine sunteti voi . Nu voi mai sti nimic , nu voi mai cunoaste nimic , voi fi renascut , fara a putea interactiona cu ale voastre corpuri , ci doar cu ale voastre suflete . Dar asta nu va conta , pentru ca fac asta pentru binele Vrajitorimii . Abilitatile mele le veti avea , le veti putea perfection , le veti putea face ale voastre . Voi renaste prin voi , pentru ca sangele imi va curge prin venele voastre , ale mele calitati si defecte le veti insusi . Veti lucra in slujba vrajitorilor , in slujba a tuturor celor ce merita . Veti fi tot ce eu am fost , dar si tot ce eu niciodata nu voi fi . Toata magia din mine va fi secata ! isi incheie Merlin discursul.Se uita catre imprejurimile ce il inconjurau , la lacul albastru , la padurea inalta si verde si la muntii stancosi , un sentiment de neliniste si totodata fericire sufocandu-l .
    'Voi fi renascut déjà , maine la apus ' , isi zise . Apoi fara sa mai stea pe ganduri , cobora panta abrupt , care se afla intre o vale adanca si un munte falnic , oprindu-se doar la poalele acesteia , langa o piatra enorm de mare . Scoase bagheta si murmura cateva cuvinte , piatra se dadu inlaturi cu zgomot , in locul acesteia aparand niste scari sculptate rafinat in lemn . Merlin cobora scarile numaidecat , in fata avand un culoar cu ceea ce pareau a fi niste usi inalte , de o parte si de cealalta a acestora infatisandu-se tablouri pictate in culori vi ale unor vrajitori . Inainta pe culoar pana la prima usa , apasa clanta sculptata in ceea ce parea a fi lemn abanos si intra intr-o camera mica , intunecata si foarte sumbra , unde un iz neplacut isi facea prezenta de la primul pas in incapere . 'Lumos maxima ' gandi el , camera luminandu-se intr-o clipita . La picioarele sale se puteau distinge o piatra de mormant , si ea sculptata rafinat , langa mormant , de partea dreapta a acestuia , pe un scaunel micut era un obiect neobisnuit , ceva ce semana cu un cerc ciudat , iar de cealalta partea a mormantului , era o bagheta rupta in doua bucati inegale . Merlin ignora obiectele , privirea fiindu-i fixata pe piatra de mormant .
    Isi desfacu roba purpurie , dezvelindu-si pieptul gol , in lumina creata de bagheta sa conturandu-se o rana sangeranda , care i se intindea pe tot corpul , de la inima la buric . Isi atinse rana scrajnind din dinti , fiind vizibil afectat de ea , apoi ramase nemiscat cercetandu-si gandurile .
    -Prietene , ai murit de mana mea , iar eu voi muri de a ta . Sper ca o sa ne putem da mainile pe partea cealalta , se auzi Merlin zicand dupa cateva minute de gandire profunda .Vru sa iasa din camera , insa mai arunca o ultima privire la mormant , apoi fara sa mai spuna nimic se incheie la roba purpurie si se intoarse pe calcaie , urmand cursul invers pana in varful pentii in care nu cu mult timp se afla . Ajuns acolo , Merlin isi scoase bagheta si isi descoperii tampla acoperita de parul sau alb , o atinse cu nuiaua sa fermecata si cazu pe ganduri cu ochii inchisi . La scurt timp , vrajitorul lasa unul din acele ganduri sa scape pe varful baghetei sub forma unui fir lichid , vascos si negricios . Scoase mai apoi o eprubeta de moda veche din buzunarul robei si puse firul lichid in ea , dupa care o astupa . Privea in zare in timp ce isi dadea frumoasa lui palarie violet jos si punea eprubeta in ea . Apoi fara sa stea pe ganduri dadu drumul la bagheta inauntru , arunca o vraja asupra palariei si o scapa intentionat pe jos .
    Dupa cateva secunde se indrepta din umeri si Disparu , lasand in urma doar un *POC* .]]>         <![CDATA[A woman's worth]]> https://www.darkmark.ro/t-a-woman-s-worth Sun, 22 Jul 2012 12:58:18 +0000 Kurt F. Malfoy]]> https://www.darkmark.ro/t-a-woman-s-worth Da,m-am intors,destul de repede,intr-adevar,insa nu ma puteam abtine ^^" Anyway,postez deocamdata introducerea

    [Image: tumblr_m74w3lF2Ph1rtkvgdo1_500.jpg]

    'Cause a real man knows a real woman when he sees her

    Introducere
    • - Doar nu cumva...?
      - E sclipitor si a costat o avere. Ar trebui sa fiti fericiti.
      Melody continua sa isi miste mainile,sa gesticuleze,chiar sa bata din palme doar pentru ca domnul si doamna Kroetz,dragii ei parinti,sa observe superba bijuterie. In entuziasmul ei,incurajata fiind de spiritul euforic oferit de catre idee,de catre momentul respectiv in sine,tanara avea dreptate. Inelul cu perle care costase 3000 de lire chiar era frumos. Pacat ca barbatul care i-l oferise spre a-i deveni sot nu era chiar pe placul celor doua creaturi care ii dadusera viata acelei frumoase zeite. Dupa ce nici comandantul si nici sotia lui nu schitara vreun zambet,vreun gest de multumire sau incantare,Melody realiza ca ceva nu era la locul lui. Luni de zile incercase sa ii faca sa il placa pe Benjamin Weltberg,un tanar comerciant evreu,insa din cauza rasismului si a convingerilor religioase,parintii erau de neinduplecat. Acum faptul era consumat caci tanara deja intocmise lista cu invitati si isi comandase o rochie de mireasa,croita dupa ultima moda.
      - Tocmai am iesit din razboi si tu vrei nunta? intreba domnul Kroetz extrem de iritat
      - Din moment ce nu mai exista sanse ca unul din voi sa moara - din pacate - m-am gandit ca ar fi bine ca eu si Ben sa ne unim destinele.
      - Si consideri ca o fata de conditia ta ar trebui sa devina femeia unui evreu fara viitor?
      - Imi pare rau sa te dezamagesc,tata,insa nici numele nostru nu este foarte britanic.
      Domnul Kroetz se inrosi la fata si,printr-un singur salt se repezi langa fiica lui,luand-o de brat. Melody compara gestul cu cel al unui leu care isi ataca prada. Tatal ei era la fel de indraznet si curajos precum regele animalelor dar la fel de lenes si nechibzuit,lasand femeia sa rezolve toate problema,repede si radical,el folosindu-se mai degraba de furie,de agresivitate. Se inrolase in armata si devenise comandant numai din cauza spiritului sadic cu care natura il inzestrase si pe care i-l oferise si unicului fiu,Walter,care din fericire nu era acolo in acea clipa,in caz contrar,cealalta mana a lui Melody ar fi fost stransa de tovarasul ei de joaca cu care impartise acelasi pantec si alaturi de care venise pe lume in acelasi timp.
      Fata incerca sa se smulga din stransoare,doamna Kroetz rugandu-se de sotul ei sa isi ierte copilul pacatos si repezit si de data aceasta. Femeia era la polul opus. Era o fire pasnica,bisericoasa si extrem de usor de influentat. In timpul razboiului cateva vecine si prietene bune din inalta societate ii spusesera ca armatele lui Hitler aveau sa ocupe absolut totul,inclusiv Marea Britanie si nordul Statelor Unite pana in luna septembrie a anului respectiv iar femeia le crezuse atat de sincer incat noaptea incepea sa vorbeasca in somn numai despre asta. Urmasera cateva saptamani in care nu-si luase ochii de pe gemeni si in care ii scrisese zilnic sotului ei. Desigur,dupa cum istoria ne spune,cuvintele au ramas doar cuvinte si temerile doamnei Kroetz,doar temeri.
      - Si cum ti-a oferit acest inelus,fetito? L-a furat cumva? Sau a ucis pentru el? Haide,stim amandoi cat de corect este el.
      - El macar nu a ucis un om nevinovat doar pentru ca a refuzat sa i se supuna.
      Barbatul ii dadu drumul brusc,privind-o si mai furios,mai animalic. Daca nu ar fi fost tatal ei si daca nu ar fi avut o reputatie de aparat,atunci probabil ca ar fi calcat-o in picioare. Un singur lucru ura acel om si anume nesupunerea. Si din cauza nesupunerii ar fi fost in stare sa distruga toata populatia Terrei,caci in viziunea lui,in conceptia lui bolnava,pana si regina ar fi trebuit sa zica 'Da' hotarat in fata lui si sa ii accepte ideile si planurile fara macar a sovai o clipa. Din fericire nici unul din cei doi copii ai lui nu aveau o astfel de gandire,atat de egocentrista si auto-distructiva ci dimpotriva,preferau sa ii lase pe altii sa straluceasca. Dar daca nu se afisau,daca nu se laudau cu meritele lor - reale sau inchipuite - nu insemna ca nu aveau o importanta. Ei lucrau din intuneric si atunci cand isi duceau munca la capat,intindeau o capcana mortala. Subtilitatea era calitatea de baza a tinerei Melody,astfel si reusise sa se logodeasca cu Ben fara a atrage atentia.
      - Spuneti mereu ca le sunteti superior germanilor fiindca armata noastra i-a infrant. Da,le-ati fost superior din punct de vedere militar,domnule,insa daca ati preluat aceasta doctrina,daca antisemitismul este lucrul dupa care va ghidati si dupa care hotarati fericirea fiicei dumneavoastra,atunci va pot spune ca nu sunteti cu nimic mai prejos decat un soldat simplu care apasa pe tragaci si ia viata unui biet detinut de la Auschwitz.
      Aceasta fusese picatura care umpluse paharul. Comandantul Kroetz se intoarse cu spatele la ea,indreptandu-se catre masuta pe care se afla sticla cu irish whiskey si cele doua pahare. Isi turna din continutul alcoolic,golind paharul in mai putin de cateva clipe apoi isi atinti privirea asupra fiicei si sotiei lui. Prima,atat de mandra si hotarata,cu parul blond-satent cazandu-i frumos pe umerii rotunzi,in rochia de un roz pal,simpla,dar atat de potrivita pentru trupul ei alb,feciorelnic. Cealalta,trecuta de varsta tineretii si a frumusetii,dar fiind idealul sotiei perfecte - credincioasa,supusa si iubitoare. Prima,frumusetea divina. A doua,sufletul cel mai cald. Barbatul realiza brusc un lucru,un lucru important ce ii fura un zambet sardonic si totusi admirativ de pe buze.
      - Ma intreb ce zei m-au blestemat?! Fratele tau e moale si incearca sa para puternic iar tu esti atat de dura,atat de calita desi ai numai douazeci de ani. De ce nu te-ai nascut baiat,Melody? Si numele tau,pana la urma,e atat de femeiesc. Ironic,nici nu ai ureche muzicala.
      - Ba da,tata. Am ascultat cantecul gloantelor si a mortii de la mile departare. Nu tu sau mama m-ati crescut,ci acesti sase ani in care m-am format cu frica de a pieri dar si onoarea ca as face-o pe pamantul meu,cu sufletul si gandul la Regina si la Tara.
      - Si totusi,te oferi cu atata ardoare unui strain.
      - Un strain care a devenit protestant si care mi-a zis ca si-ar schimba pana si numele de dragul meu.
      Ambii parinti o privira extrem de uimiti. Se simteau flatati si totodata socati. Se asteptau ca fiica lor sa fie nevoita sa faca o asemenea schimbare cand in fapt era invers. Sotia generalului ridica privirea inspre Cer si Il intreba daca aceea era voia Lui,daca ii era dat unicei sale fiice sa se intoarca catre El,catre poporul israelit,poporul Tatalui Suprem. Oh,cum de nu se gandise la asta? S-ar fi unit cu un om din Tara Sfanta,ar fi fost unul din cei mai buni si mai iubiti copii ai lui Dumnezeu. Dintr-o data,parca nu i se mai parea atat de ingrozitoare situatia. Sotul ei,insa,era de neclintit in hotararea lui. El nu isi dadea fiica unui om care nu stia ce era razboiul,care de abia isi incepuse o afacere si care nu reprezenta o persoana pe care sa te poti baza.
      - Nu.
      - Poftim,John,ai innebunit? sari mama fetei
      - Nu,doamna mea,nu. Alege,copila,o data pentru totdeauna : noi sau el?
      Melody ii privi si,oferindu-le un zambet larg,mandru,ca si cum ar fi invins o lupta in arena sub privirile cezarului,le raspunse,fara a sovai:
      - Deja imi e dor de voi.
    ]]>     Da,m-am intors,destul de repede,intr-adevar,insa nu ma puteam abtine ^^" Anyway,postez deocamdata introducerea

    [Image: tumblr_m74w3lF2Ph1rtkvgdo1_500.jpg]

    'Cause a real man knows a real woman when he sees her

    Introducere
    • - Doar nu cumva...?
      - E sclipitor si a costat o avere. Ar trebui sa fiti fericiti.
      Melody continua sa isi miste mainile,sa gesticuleze,chiar sa bata din palme doar pentru ca domnul si doamna Kroetz,dragii ei parinti,sa observe superba bijuterie. In entuziasmul ei,incurajata fiind de spiritul euforic oferit de catre idee,de catre momentul respectiv in sine,tanara avea dreptate. Inelul cu perle care costase 3000 de lire chiar era frumos. Pacat ca barbatul care i-l oferise spre a-i deveni sot nu era chiar pe placul celor doua creaturi care ii dadusera viata acelei frumoase zeite. Dupa ce nici comandantul si nici sotia lui nu schitara vreun zambet,vreun gest de multumire sau incantare,Melody realiza ca ceva nu era la locul lui. Luni de zile incercase sa ii faca sa il placa pe Benjamin Weltberg,un tanar comerciant evreu,insa din cauza rasismului si a convingerilor religioase,parintii erau de neinduplecat. Acum faptul era consumat caci tanara deja intocmise lista cu invitati si isi comandase o rochie de mireasa,croita dupa ultima moda.
      - Tocmai am iesit din razboi si tu vrei nunta? intreba domnul Kroetz extrem de iritat
      - Din moment ce nu mai exista sanse ca unul din voi sa moara - din pacate - m-am gandit ca ar fi bine ca eu si Ben sa ne unim destinele.
      - Si consideri ca o fata de conditia ta ar trebui sa devina femeia unui evreu fara viitor?
      - Imi pare rau sa te dezamagesc,tata,insa nici numele nostru nu este foarte britanic.
      Domnul Kroetz se inrosi la fata si,printr-un singur salt se repezi langa fiica lui,luand-o de brat. Melody compara gestul cu cel al unui leu care isi ataca prada. Tatal ei era la fel de indraznet si curajos precum regele animalelor dar la fel de lenes si nechibzuit,lasand femeia sa rezolve toate problema,repede si radical,el folosindu-se mai degraba de furie,de agresivitate. Se inrolase in armata si devenise comandant numai din cauza spiritului sadic cu care natura il inzestrase si pe care i-l oferise si unicului fiu,Walter,care din fericire nu era acolo in acea clipa,in caz contrar,cealalta mana a lui Melody ar fi fost stransa de tovarasul ei de joaca cu care impartise acelasi pantec si alaturi de care venise pe lume in acelasi timp.
      Fata incerca sa se smulga din stransoare,doamna Kroetz rugandu-se de sotul ei sa isi ierte copilul pacatos si repezit si de data aceasta. Femeia era la polul opus. Era o fire pasnica,bisericoasa si extrem de usor de influentat. In timpul razboiului cateva vecine si prietene bune din inalta societate ii spusesera ca armatele lui Hitler aveau sa ocupe absolut totul,inclusiv Marea Britanie si nordul Statelor Unite pana in luna septembrie a anului respectiv iar femeia le crezuse atat de sincer incat noaptea incepea sa vorbeasca in somn numai despre asta. Urmasera cateva saptamani in care nu-si luase ochii de pe gemeni si in care ii scrisese zilnic sotului ei. Desigur,dupa cum istoria ne spune,cuvintele au ramas doar cuvinte si temerile doamnei Kroetz,doar temeri.
      - Si cum ti-a oferit acest inelus,fetito? L-a furat cumva? Sau a ucis pentru el? Haide,stim amandoi cat de corect este el.
      - El macar nu a ucis un om nevinovat doar pentru ca a refuzat sa i se supuna.
      Barbatul ii dadu drumul brusc,privind-o si mai furios,mai animalic. Daca nu ar fi fost tatal ei si daca nu ar fi avut o reputatie de aparat,atunci probabil ca ar fi calcat-o in picioare. Un singur lucru ura acel om si anume nesupunerea. Si din cauza nesupunerii ar fi fost in stare sa distruga toata populatia Terrei,caci in viziunea lui,in conceptia lui bolnava,pana si regina ar fi trebuit sa zica 'Da' hotarat in fata lui si sa ii accepte ideile si planurile fara macar a sovai o clipa. Din fericire nici unul din cei doi copii ai lui nu aveau o astfel de gandire,atat de egocentrista si auto-distructiva ci dimpotriva,preferau sa ii lase pe altii sa straluceasca. Dar daca nu se afisau,daca nu se laudau cu meritele lor - reale sau inchipuite - nu insemna ca nu aveau o importanta. Ei lucrau din intuneric si atunci cand isi duceau munca la capat,intindeau o capcana mortala. Subtilitatea era calitatea de baza a tinerei Melody,astfel si reusise sa se logodeasca cu Ben fara a atrage atentia.
      - Spuneti mereu ca le sunteti superior germanilor fiindca armata noastra i-a infrant. Da,le-ati fost superior din punct de vedere militar,domnule,insa daca ati preluat aceasta doctrina,daca antisemitismul este lucrul dupa care va ghidati si dupa care hotarati fericirea fiicei dumneavoastra,atunci va pot spune ca nu sunteti cu nimic mai prejos decat un soldat simplu care apasa pe tragaci si ia viata unui biet detinut de la Auschwitz.
      Aceasta fusese picatura care umpluse paharul. Comandantul Kroetz se intoarse cu spatele la ea,indreptandu-se catre masuta pe care se afla sticla cu irish whiskey si cele doua pahare. Isi turna din continutul alcoolic,golind paharul in mai putin de cateva clipe apoi isi atinti privirea asupra fiicei si sotiei lui. Prima,atat de mandra si hotarata,cu parul blond-satent cazandu-i frumos pe umerii rotunzi,in rochia de un roz pal,simpla,dar atat de potrivita pentru trupul ei alb,feciorelnic. Cealalta,trecuta de varsta tineretii si a frumusetii,dar fiind idealul sotiei perfecte - credincioasa,supusa si iubitoare. Prima,frumusetea divina. A doua,sufletul cel mai cald. Barbatul realiza brusc un lucru,un lucru important ce ii fura un zambet sardonic si totusi admirativ de pe buze.
      - Ma intreb ce zei m-au blestemat?! Fratele tau e moale si incearca sa para puternic iar tu esti atat de dura,atat de calita desi ai numai douazeci de ani. De ce nu te-ai nascut baiat,Melody? Si numele tau,pana la urma,e atat de femeiesc. Ironic,nici nu ai ureche muzicala.
      - Ba da,tata. Am ascultat cantecul gloantelor si a mortii de la mile departare. Nu tu sau mama m-ati crescut,ci acesti sase ani in care m-am format cu frica de a pieri dar si onoarea ca as face-o pe pamantul meu,cu sufletul si gandul la Regina si la Tara.
      - Si totusi,te oferi cu atata ardoare unui strain.
      - Un strain care a devenit protestant si care mi-a zis ca si-ar schimba pana si numele de dragul meu.
      Ambii parinti o privira extrem de uimiti. Se simteau flatati si totodata socati. Se asteptau ca fiica lor sa fie nevoita sa faca o asemenea schimbare cand in fapt era invers. Sotia generalului ridica privirea inspre Cer si Il intreba daca aceea era voia Lui,daca ii era dat unicei sale fiice sa se intoarca catre El,catre poporul israelit,poporul Tatalui Suprem. Oh,cum de nu se gandise la asta? S-ar fi unit cu un om din Tara Sfanta,ar fi fost unul din cei mai buni si mai iubiti copii ai lui Dumnezeu. Dintr-o data,parca nu i se mai parea atat de ingrozitoare situatia. Sotul ei,insa,era de neclintit in hotararea lui. El nu isi dadea fiica unui om care nu stia ce era razboiul,care de abia isi incepuse o afacere si care nu reprezenta o persoana pe care sa te poti baza.
      - Nu.
      - Poftim,John,ai innebunit? sari mama fetei
      - Nu,doamna mea,nu. Alege,copila,o data pentru totdeauna : noi sau el?
      Melody ii privi si,oferindu-le un zambet larg,mandru,ca si cum ar fi invins o lupta in arena sub privirile cezarului,le raspunse,fara a sovai:
      - Deja imi e dor de voi.
    ]]>         <![CDATA[Songs about Hollywood]]> https://www.darkmark.ro/t-songs-about-hollywood Fri, 29 Jun 2012 07:15:34 +0000 Kurt F. Malfoy]]> https://www.darkmark.ro/t-songs-about-hollywood Cum spune si titlul,sunt un fel de cantece pe care le-am scris,cantece despre Hollywood si oamenii de acolo.
    Sau cel putin cum mi-am imaginat eu viata de acolo. ( ps: sunt in engleza) Hai sa incepem cu ceva optimist:



    HOLLYWOOD FUNERALS

    I put you in my wallet
    And keep you for a day.
    You are my only dollar
    So you should better stay.
    I have a bill,a car
    And all I wanna do
    Is playing my guitar
    While making love to you.

    It's difficult,huh?

    So gimme,gimme money
    And you will be the muse
    I let you call me 'honey'
    No,I wouldn't refuse
    I can be here when you need
    A friend to wash your tears
    But baby,plese don't tell me
    To give up on my dreams.

    You say 'forget about it
    cause Hollywood is dead',
    I climb on my own mountain
    The one you call it bed
    And hearing your cruel words
    It makes me wanna burn.
    I'm holding my guitar
    Dreaming 'bout getting far.

    Part of my consolation
    Is the organisation
    Of notes and words and paintings
    I want a motivation
    To stay here with you,
    To be your lovely girl
    But no,darling,no
    My voice wants to be heard.

    I felt. It doesn't hurt.
    ]]>     Cum spune si titlul,sunt un fel de cantece pe care le-am scris,cantece despre Hollywood si oamenii de acolo.
    Sau cel putin cum mi-am imaginat eu viata de acolo. ( ps: sunt in engleza) Hai sa incepem cu ceva optimist:



    HOLLYWOOD FUNERALS

    I put you in my wallet
    And keep you for a day.
    You are my only dollar
    So you should better stay.
    I have a bill,a car
    And all I wanna do
    Is playing my guitar
    While making love to you.

    It's difficult,huh?

    So gimme,gimme money
    And you will be the muse
    I let you call me 'honey'
    No,I wouldn't refuse
    I can be here when you need
    A friend to wash your tears
    But baby,plese don't tell me
    To give up on my dreams.

    You say 'forget about it
    cause Hollywood is dead',
    I climb on my own mountain
    The one you call it bed
    And hearing your cruel words
    It makes me wanna burn.
    I'm holding my guitar
    Dreaming 'bout getting far.

    Part of my consolation
    Is the organisation
    Of notes and words and paintings
    I want a motivation
    To stay here with you,
    To be your lovely girl
    But no,darling,no
    My voice wants to be heard.

    I felt. It doesn't hurt.
    ]]>         <![CDATA[.shut the hell up.and listen.]]> https://www.darkmark.ro/t-shut-the-hell-up-and-listen Sat, 16 Jun 2012 09:44:38 +0000 Victor A. Olivier]]> https://www.darkmark.ro/t-shut-the-hell-up-and-listen Hear the silence


    When I looked at you,
    You turned your back
    And walked away.

    When I talked to you,
    You covered up your ears
    And made yourself gone.

    How can’t you hear me?
    I’m standing in front of you,
    Screaming and yelling your name.

    I tried to turn my nothingness into
    Love, but it was harder
    Than it seemed.

    I tried to make myself feel
    But I knew I didn’t deserve it.
    Why?

    You were too close to me,
    You couldn’t hear my voice
    Languishing for yours.]]>     Hear the silence


    When I looked at you,
    You turned your back
    And walked away.

    When I talked to you,
    You covered up your ears
    And made yourself gone.

    How can’t you hear me?
    I’m standing in front of you,
    Screaming and yelling your name.

    I tried to turn my nothingness into
    Love, but it was harder
    Than it seemed.

    I tried to make myself feel
    But I knew I didn’t deserve it.
    Why?

    You were too close to me,
    You couldn’t hear my voice
    Languishing for yours.]]>         <![CDATA[Tandem]]> https://www.darkmark.ro/t-tandem Sat, 21 Apr 2012 13:46:02 +0000 Kurt F. Malfoy]]> https://www.darkmark.ro/t-tandem
  • In primul rand vreau sa va spun ca imi cer scuze de pe acum. Nu am mai scris de ceva timp si mi-am cam iesit din mana dar m-am apucat din nou,la cererile unor prieteni.
    Nu pun poze,nu dezvalui nimic. Va las sa descoperiti si sa va dati cu parerea. Va ofer deocamdata introducerea.
    ----------------------------------------------------------------------

    [Image: afraid-black-and-white-dark-fire-hand-Fa...369333.gif]


    Jumatate din lumea mea este egala cu alb,cealalta este egala cu negru. Sunt prins intre doua non-culori iar viata mea nu va avea nimic cromatic. Vei putea vorbi despre nuante de gri mai inchise sau mai deschise,despre depresiile mele usoare sau crizele care te fac sa te sperii. Sau poate asta a fost doar o parte din trecut iar acum sunt bine? Nici nu stiu daca exist. Nici nu stiu daca nu cumva tot ce citesti acum e scris de tine iar eu nu sunt doar o plasmuire a imaginatiei tale,un alter-ego diform care si-ar fi gasit mai usor locul in benzile desenate,un punctulet intr-un colt,langa eroul care salveaza lumea. Eu nu sunt eroul,nu voi fi niciodata. Eu nu povestesc si nu fac parte din poveste. Nu direct,nu intr-atat incat sa fiu luat in seama.
    Asta am incercat sa ii explic si lui Liz in clipa in care mi-a spus ca romanul nu va putea aparea din cauza lucrurilor care erau scrise acolo. Ma zbatusem timp de 4 luni ca sa pun totul pe hartie,fiecare idee,fiecare replica iar acum,din cauza considerentelor morale,munca mea era distrusa. Deci,pentru a patra oara de cand o lasasem - cu greu - sa treaca de sistemul de alarme si incuietori de la usa,i-am zis:
    '' Ii zici lui Jensen ca va aparea ori noi doi nu avem ce sa mai vorbim.''
    '' Asculta,James,ideea este simpla. Schimbi ceea ce e la mijloc si totul va fi ca inainte.''
    '' Ce ii supara,pana la urma?'',am intrebat,lasand fumul sa imi iasa pe nari iar acum semanam cu un taur furios
    '' Ca ai descris prea bine. Nu au incredere intr-un om care pare sa fi facut toate acele lucruri.''
    Lumea era facuta din doua categorii sociale : oportunistii si cei carora li se dadea cu nemiluita din nastere. Elizabeth Barrie era una din prima categorie. Era agentul,avocatul si cam tot ce se ocupa de vanzarea romanelor mele. Niciodata nu s-a plans de nimic dar acum mi se parea ca situatia era chiar grava. Nu imi placea de ea in mod special insa pur si simplu aveam nevoie de cineva care sa faca toata treaba murdara - si prin asta inteleg strategia de marketing avand in vedere ca sunt genul care doarme pana la 12 si scrie de la 16:30 pana la 17:00. Ma vand pe piata,sunt un produs. Eu,James Walters. Eu,Maestrul Detectiv.
    Problema cu romanele politiste a aparut prin copilarie. Citeam tot ce prindeam de acest gen fara sa fac mofturi. Dar cum sa te bucuri de descrierile crimelor in voie cand tatal tau era politist? Acum,stand fata in fata cu Lizzie aveam din nou acel sentiment al persecutiei subtile,ca si cum o mie de maini m-ar fi atins,impungandu-mi pielea cu mine de creion. Ca si cum m-ar fi intrebat daca imi placea durerea despre care citeam,pe care mi-o imaginam pana si noaptea in somn.
    Acum insa trebuia sa ma desprind din lumea mea si sa vad totul ca atare: riscam sa raman somer. Traiesc din scris iar imaginatia mi-o hranesc cu Tom si Jerry,asta cand imi merge televizorul. In viata mea totul e cu toane. O parte din mine,partea alba,reprezinta omul copilaros. Cealalta,ei bine...
    '' Clar nu. E cea mai buna parte!''
    '' E o mizerie,James!''
    '' Incearca sa scrii tu ceva mai bun,femeie!''
    M-am ridicat in picioare,aratandu-i usa. Intotdeauna am avut nevoia de liniste,de un spatiu al meu. Nu degeaba o las cu greu in viata mea,pe ea si pe oricine altcineva.Sunt un solitar si asa voi ramane vesnic pentru ca nu inteleg de ce as avea nevoie de cineva. Eu sunt eu,raman alaturi de ei,copilasii mei,personajele mele. Nasc cate unul zilnic,sunt mama tuturor iar mintea mea a devenit pantec cald in care ei se dezvolta. E greu sa te ocupi de toti,uneori sa iei viata unora,dar merita. Imaginatia imi hraneste realitatea. Copiii mei ma hranesc pe mine. Profit de pe urma propriilor realizari. Sunt egoist,sunt fals?Sunt? Poate.
    '' Bine,fie. Dar da-ti seama o data pentru totdeauna ca nici Jack,nici Carlos si nici Ralph nu sunt reali.''
    Cuvintele ei imi taiara jumatate din creier,imi trecura prin sinapse la fel cum un cutit trece prin carnea moale,proaspata a unui nou-nascut nevinovat. Am lasat tigara sa-mi cada din mana apoi m-am apropiat de ea,cu ochii injectati. Lizzie facu cativa pasi in spate,pana ce se lovi de usa,repetand ca era timpul sa plece. Cauta disperata clanta si se sperie cand apasa pe ea si cazu,fiindca isi lasase toata greutatea asupra usii de lemn.
    '' Iti las timp de gandire pana joi.''
    Am privit-o,zambindu-i larg apoi,fara a mai spune ceva,am trantit usa. Mi-am lipit urechea de lemnul rece,auzindu-i pasii,ritmul mersului si mi-am simtit fiecare celula din corp umpluta de cea mai autentica scarba. Pentru ea,pentru cei din jur. Mainile mele albe,scheletice,potrivira cu grija incuietorile si reprogramasera sistemele de alarma,despartindu-mi lumea perfecta de razboiul pe care ei il duceau cu ei insisi. De abia in clipa in care m-am privit in oglinda am realizat ce vroia sa spuna.
    '' Eu sunt macar real?''
    Iar o voce imi raspunse ca nu.
    • ]]>
  • In primul rand vreau sa va spun ca imi cer scuze de pe acum. Nu am mai scris de ceva timp si mi-am cam iesit din mana dar m-am apucat din nou,la cererile unor prieteni.
    Nu pun poze,nu dezvalui nimic. Va las sa descoperiti si sa va dati cu parerea. Va ofer deocamdata introducerea.
    ----------------------------------------------------------------------

    [Image: afraid-black-and-white-dark-fire-hand-Fa...369333.gif]


    Jumatate din lumea mea este egala cu alb,cealalta este egala cu negru. Sunt prins intre doua non-culori iar viata mea nu va avea nimic cromatic. Vei putea vorbi despre nuante de gri mai inchise sau mai deschise,despre depresiile mele usoare sau crizele care te fac sa te sperii. Sau poate asta a fost doar o parte din trecut iar acum sunt bine? Nici nu stiu daca exist. Nici nu stiu daca nu cumva tot ce citesti acum e scris de tine iar eu nu sunt doar o plasmuire a imaginatiei tale,un alter-ego diform care si-ar fi gasit mai usor locul in benzile desenate,un punctulet intr-un colt,langa eroul care salveaza lumea. Eu nu sunt eroul,nu voi fi niciodata. Eu nu povestesc si nu fac parte din poveste. Nu direct,nu intr-atat incat sa fiu luat in seama.
    Asta am incercat sa ii explic si lui Liz in clipa in care mi-a spus ca romanul nu va putea aparea din cauza lucrurilor care erau scrise acolo. Ma zbatusem timp de 4 luni ca sa pun totul pe hartie,fiecare idee,fiecare replica iar acum,din cauza considerentelor morale,munca mea era distrusa. Deci,pentru a patra oara de cand o lasasem - cu greu - sa treaca de sistemul de alarme si incuietori de la usa,i-am zis:
    '' Ii zici lui Jensen ca va aparea ori noi doi nu avem ce sa mai vorbim.''
    '' Asculta,James,ideea este simpla. Schimbi ceea ce e la mijloc si totul va fi ca inainte.''
    '' Ce ii supara,pana la urma?'',am intrebat,lasand fumul sa imi iasa pe nari iar acum semanam cu un taur furios
    '' Ca ai descris prea bine. Nu au incredere intr-un om care pare sa fi facut toate acele lucruri.''
    Lumea era facuta din doua categorii sociale : oportunistii si cei carora li se dadea cu nemiluita din nastere. Elizabeth Barrie era una din prima categorie. Era agentul,avocatul si cam tot ce se ocupa de vanzarea romanelor mele. Niciodata nu s-a plans de nimic dar acum mi se parea ca situatia era chiar grava. Nu imi placea de ea in mod special insa pur si simplu aveam nevoie de cineva care sa faca toata treaba murdara - si prin asta inteleg strategia de marketing avand in vedere ca sunt genul care doarme pana la 12 si scrie de la 16:30 pana la 17:00. Ma vand pe piata,sunt un produs. Eu,James Walters. Eu,Maestrul Detectiv.
    Problema cu romanele politiste a aparut prin copilarie. Citeam tot ce prindeam de acest gen fara sa fac mofturi. Dar cum sa te bucuri de descrierile crimelor in voie cand tatal tau era politist? Acum,stand fata in fata cu Lizzie aveam din nou acel sentiment al persecutiei subtile,ca si cum o mie de maini m-ar fi atins,impungandu-mi pielea cu mine de creion. Ca si cum m-ar fi intrebat daca imi placea durerea despre care citeam,pe care mi-o imaginam pana si noaptea in somn.
    Acum insa trebuia sa ma desprind din lumea mea si sa vad totul ca atare: riscam sa raman somer. Traiesc din scris iar imaginatia mi-o hranesc cu Tom si Jerry,asta cand imi merge televizorul. In viata mea totul e cu toane. O parte din mine,partea alba,reprezinta omul copilaros. Cealalta,ei bine...
    '' Clar nu. E cea mai buna parte!''
    '' E o mizerie,James!''
    '' Incearca sa scrii tu ceva mai bun,femeie!''
    M-am ridicat in picioare,aratandu-i usa. Intotdeauna am avut nevoia de liniste,de un spatiu al meu. Nu degeaba o las cu greu in viata mea,pe ea si pe oricine altcineva.Sunt un solitar si asa voi ramane vesnic pentru ca nu inteleg de ce as avea nevoie de cineva. Eu sunt eu,raman alaturi de ei,copilasii mei,personajele mele. Nasc cate unul zilnic,sunt mama tuturor iar mintea mea a devenit pantec cald in care ei se dezvolta. E greu sa te ocupi de toti,uneori sa iei viata unora,dar merita. Imaginatia imi hraneste realitatea. Copiii mei ma hranesc pe mine. Profit de pe urma propriilor realizari. Sunt egoist,sunt fals?Sunt? Poate.
    '' Bine,fie. Dar da-ti seama o data pentru totdeauna ca nici Jack,nici Carlos si nici Ralph nu sunt reali.''
    Cuvintele ei imi taiara jumatate din creier,imi trecura prin sinapse la fel cum un cutit trece prin carnea moale,proaspata a unui nou-nascut nevinovat. Am lasat tigara sa-mi cada din mana apoi m-am apropiat de ea,cu ochii injectati. Lizzie facu cativa pasi in spate,pana ce se lovi de usa,repetand ca era timpul sa plece. Cauta disperata clanta si se sperie cand apasa pe ea si cazu,fiindca isi lasase toata greutatea asupra usii de lemn.
    '' Iti las timp de gandire pana joi.''
    Am privit-o,zambindu-i larg apoi,fara a mai spune ceva,am trantit usa. Mi-am lipit urechea de lemnul rece,auzindu-i pasii,ritmul mersului si mi-am simtit fiecare celula din corp umpluta de cea mai autentica scarba. Pentru ea,pentru cei din jur. Mainile mele albe,scheletice,potrivira cu grija incuietorile si reprogramasera sistemele de alarma,despartindu-mi lumea perfecta de razboiul pe care ei il duceau cu ei insisi. De abia in clipa in care m-am privit in oglinda am realizat ce vroia sa spuna.
    '' Eu sunt macar real?''
    Iar o voce imi raspunse ca nu.
    • ]]>         <![CDATA[Regrete fără antidot [One-shot]]]> https://www.darkmark.ro/t-regrete-f%C4%83r%C4%83-antidot-one-shot Sun, 18 Mar 2012 17:21:10 +0000 Cresseda E d'Guillaume]]> https://www.darkmark.ro/t-regrete-f%C4%83r%C4%83-antidot-one-shot . Enjoy Blush.


    O singura lacrima mai curge pe obraz in timp ce totul este scrum. Cum de l-a lasat sa plece? Nu stia ca daca pleca va lua cu el o parte din ea? Cat de proasta a putut fi! Aprinde o tigare. Fumul se imprastie in jurul ei, inghitind totul in jurul lui. Vise, sperante, amintiri… tot! SE ineaca si incepe sa respire greu. Inima ii bate mai repede, iar amintiri cu ei, cu el, cu tot ce a fost i se perinda prin fata ochilor asemeni unui film.
    Se ridica dintr-o data si tipa. Un tipat sfasietor ce poate trezii si mortii. Un tipat plin de disperare. Un tipat ce dezvaluie tot adevarul, ca totul s-a dus. Nu a mai ramas nimic, decat ea. Face un pas si atinge in mersul ei mecanic, patul. Tresare si il priveste cu ochii goi, spalaciti. Il vede pe el cum ii zambeste si inima i se strange in piept. Cade in genunchi si isi duce mainile la cap, apasandu-si cu violenta craniul. Nu putea suporta asta. Inchide ochii si suspina inecat. Isi simte trupul greu, si apoi cade pe podeaua rece, ce inca mai patreaza amintirea pasilor lui. Trage aer in piept si parca ii simte parfumul. Ochii i se inchid, iar ea este trasa intr-un somn profund, fara vise.
    Se zvarcoleste, parul lipindu-i-se de chipul si pieptul ei umed. Picaturi de transpiratie ii aluneca pe chipul alb ca varul, pierzandu-se mai apoi in tesaturile hainelor ce le poarta. Un zgomot puternic se aude si totut se destrama. Ea deschide ochii speriata si priveste in jur cersind alinare, protectie. Degeaba… Nu mai era nimeni in jur care sa o ajute, sa o linisteasca si sa-i spuna ca totul va fi bine.

    Lacrimile incep sa-i curga pe obraji, iar ea se ridica cu greutate mergand spre birou. Aprinde calculatorul si cade pe scaun. Pe ecran apare o poza. Ea, agatandu-se de el. Atinge sticla rece, magaind cu varful degetelor, chipul lui. Incearca sa-i retina trasaturile, sa si le intipareasca in memorie. Ce rost avea sa il uite? Nu vroia sa faca asta si deja stia prea bine ca nu va renunta la el. Chiar daca el a uitat-o, va continua sa il iubeasca.
    Deschide un program si incepe sa loveasca cu violenta tastele. Litere sangerii apareau pe foaia digitale, odata alba. Scuze, pareri de rau, explicatii, declaratii de dragoste la adresa unor persoane importante pentru ea, sentimente neimpartasite si cel mai important, regrete. Regreta? Cu siguranta! Ii parea rau pentru tot ce facuse, dar cel mai important lucru, ii parea rau pentru ce avea sa faca. La sfarsit termina cu un simplu “Te iubesc, C.” si se ridica in picioare, cu ochii impaienjeniti de lacrimi. Iese pe balcon, simtind cum stropi de ploaie ii lovesc trupul.
    Se urca pe balustrada. privind inainte, apoi isi da drumul, cazand in gol. Parul ii biciuieste chipul, iar vantul ii cresteaza trupul. Se loveste de pamant. O spasma puternica ii strabate corpul, iar sangele incepe sa se imprastie in jurul ei. Priveste cerul negru care plange, si un zambet amar ii apare pe chip. Inchide ochii, iar un oftat ii scapa printre buze si totul se sfarseste. Ploaia ii spala trupul si sangele din jurul ei dispare.
    Cand totul se termina ramane doar un fum, si tot ce este acum, sunt doar regretele facute scrum. Ce mai ramane cand totul se termina? Nimic, doar niste regrete fara antidot…
    ]]>     . Enjoy Blush.


    O singura lacrima mai curge pe obraz in timp ce totul este scrum. Cum de l-a lasat sa plece? Nu stia ca daca pleca va lua cu el o parte din ea? Cat de proasta a putut fi! Aprinde o tigare. Fumul se imprastie in jurul ei, inghitind totul in jurul lui. Vise, sperante, amintiri… tot! SE ineaca si incepe sa respire greu. Inima ii bate mai repede, iar amintiri cu ei, cu el, cu tot ce a fost i se perinda prin fata ochilor asemeni unui film.
    Se ridica dintr-o data si tipa. Un tipat sfasietor ce poate trezii si mortii. Un tipat plin de disperare. Un tipat ce dezvaluie tot adevarul, ca totul s-a dus. Nu a mai ramas nimic, decat ea. Face un pas si atinge in mersul ei mecanic, patul. Tresare si il priveste cu ochii goi, spalaciti. Il vede pe el cum ii zambeste si inima i se strange in piept. Cade in genunchi si isi duce mainile la cap, apasandu-si cu violenta craniul. Nu putea suporta asta. Inchide ochii si suspina inecat. Isi simte trupul greu, si apoi cade pe podeaua rece, ce inca mai patreaza amintirea pasilor lui. Trage aer in piept si parca ii simte parfumul. Ochii i se inchid, iar ea este trasa intr-un somn profund, fara vise.
    Se zvarcoleste, parul lipindu-i-se de chipul si pieptul ei umed. Picaturi de transpiratie ii aluneca pe chipul alb ca varul, pierzandu-se mai apoi in tesaturile hainelor ce le poarta. Un zgomot puternic se aude si totut se destrama. Ea deschide ochii speriata si priveste in jur cersind alinare, protectie. Degeaba… Nu mai era nimeni in jur care sa o ajute, sa o linisteasca si sa-i spuna ca totul va fi bine.

    Lacrimile incep sa-i curga pe obraji, iar ea se ridica cu greutate mergand spre birou. Aprinde calculatorul si cade pe scaun. Pe ecran apare o poza. Ea, agatandu-se de el. Atinge sticla rece, magaind cu varful degetelor, chipul lui. Incearca sa-i retina trasaturile, sa si le intipareasca in memorie. Ce rost avea sa il uite? Nu vroia sa faca asta si deja stia prea bine ca nu va renunta la el. Chiar daca el a uitat-o, va continua sa il iubeasca.
    Deschide un program si incepe sa loveasca cu violenta tastele. Litere sangerii apareau pe foaia digitale, odata alba. Scuze, pareri de rau, explicatii, declaratii de dragoste la adresa unor persoane importante pentru ea, sentimente neimpartasite si cel mai important, regrete. Regreta? Cu siguranta! Ii parea rau pentru tot ce facuse, dar cel mai important lucru, ii parea rau pentru ce avea sa faca. La sfarsit termina cu un simplu “Te iubesc, C.” si se ridica in picioare, cu ochii impaienjeniti de lacrimi. Iese pe balcon, simtind cum stropi de ploaie ii lovesc trupul.
    Se urca pe balustrada. privind inainte, apoi isi da drumul, cazand in gol. Parul ii biciuieste chipul, iar vantul ii cresteaza trupul. Se loveste de pamant. O spasma puternica ii strabate corpul, iar sangele incepe sa se imprastie in jurul ei. Priveste cerul negru care plange, si un zambet amar ii apare pe chip. Inchide ochii, iar un oftat ii scapa printre buze si totul se sfarseste. Ploaia ii spala trupul si sangele din jurul ei dispare.
    Cand totul se termina ramane doar un fum, si tot ce este acum, sunt doar regretele facute scrum. Ce mai ramane cand totul se termina? Nimic, doar niste regrete fara antidot…
    ]]>         <![CDATA[Victims of love]]> https://www.darkmark.ro/t-victims-of-love Wed, 29 Feb 2012 22:31:15 +0000 Kennya Allen]]> https://www.darkmark.ro/t-victims-of-love
    Victims of love


    Nota autorului: Pentru prima data dupa mult timp m-am gandit sa ma reapuc de scris. Am zis sa nu ma arunc in nici un fandom, asa ca m-am gandit la un story-line putin clichee(desi probabil va atrage multi cititori), insa sper ca stilul meu de a scrie si intrigile pe care o sa le arunc de acum incolo sa faca aceasta poveste cat mai originala. Sunt un romance sucker, asa ca drumul pe care l-am ales sa merg de acum incolo a fost deja pavat. Sper ca persoanele care vor citi sau se vor bucura de aceste randuri vor continua sa imi lase replay’uri pline de critici constructive, daca v-a placut, daca v-a plictisit, parti preferate etc etc. Pentru mine e un mod de a ma bucura de scris si a-mi antrena simtul literar/artistic, asa ca imi voi lua multe libertati pe care voi simti ca sunt necesare in modul de a scrie, energia sau linia plotului. Iar parerea voastra desigur ma va motiva pentru a scrie in continuare. Daca era pentru mine, nu mai postam pe forum. De asemenea vreau sa anunt ca uneori voi schimba punctul de vedere intre cele doua personaje principale. Si nu, nu va voi arata poze cu personajele. Prefer ca imaginatia sa lucreze si fiecare cititor e unic.

    In ceea ce priveste prologul, stiu ca incepe putin incet, dar nu poti sa te astepti ca legumele sa se faca cand apa nici nu a fiert, if you know what I mean.

    Stiu ca probabil multi membri ma vor ucide cand vor vedea cat am scris, insa sper sa nu fie un turn-off pentru voi, avand in vedere ca imi place sa scriu capitole lungi. Prologul ajunge peste 4000 de cuvinte, m-am gandit serios daca il voi transforma intr-un capitol, dar m-am gandit ca e mai bine sa va redau povestea incepand usor, plus acele cateva informatii despre backgroundul personajei pricipale si intalnirea iminenta dintre cei doi.

    Astept parerile voastre si have fun reading!

    Gen: Romance, suspans, school life
    Personaje principale: Ai Sato, Hideaki Kohara
    Ai semnifica dragoste
    Hideaki semnifica excelenta, luminozitate
    Alte clarificari: GPA sunt initialele de la grade point average


    Prolog:

    “Esti foarte norocoasa, domnisoara Sato.”
    Ai nu deschise gura sa-i zica nici macar un cuvant. Nici nu era nevoie. Ei nu cautau nici un fel de raspuns, ci doar ascultare.
    “Am gasit un fost absolvent cu o inima moale pentru tinerii cu probleme. El a facut o donatie considerabila in numele tau. Nici nu o sa ai nevoie de o slujba cu jumatate de norma ca sa iti termini studiile.”
    Asistenta sociala se uita in sus de pe dosarul din fata ei si o examina pe fata cu grija. Ea isi tinea fata atat de perfect neutra incat parea ca doarme cu ochii deschisi. Femeia mai in varsta parea cumva incantata de aceasta reactie.
    “Unul din soferii nostri te vor duce acolo cand vei fi gata, daca doresti un tur.”
    “Nu, nu multumesc.”
    Femeia, nu isi putea aduce aminte care ii era numele, isi ridica spranceana mult prea pensata la ea.
    “Te-ai uitat la brosurile pe care ti le-am dat, nu-i asa?”
    “Da.”
    “A fost destul pentru tine? Nu vrei sa vezi academia in carne si oase?”
    “Nu.”
    Femeia isi presa buzele strans, intr-o linie dreapta. “De ce nu?”
    “Nu imi pasa unde ma duc. Vreau doar sa ma duc.    ”
    Din nou, raspunsul paru sa o multumeasca, desi Ai nu putea sa-si imagineze de ce.
    “Foarte bine atunci. Esti o fata foarte norocoasa sa stii. Sa tii minte asta.”
    “Da…. Norocoasa…”

    *************

    Pasii ei se auzeau atat de puternici incat ecoul era aproape scandalos. Coridorul lung era complet parasit, cu exceptia unei fete blonde, parand vizibil plictisita, si care isi tarsaia corpul de-a lungul lui. Expresia de pe fata ei parea sa stie clar ca mergea catre o plictiseala totala. Ai Sato, 19 ani, ofta incet catre sine si incerca sa ingnore faptul ca vroia sa faca linie dreapta catre cea mai apropiata iesire si sa inceapa sa fuga. Isi roti unul din umeri incet, incercand sa-si faca muschii sa se relaxeze. Era atat de rece in acest loc, corpul ei parea inflamat si rigid de la atata tensiune in care statuse adancita ore la randul. Frigul era acolo ca sa-i serveasca si sa-i aminteasca constant de un fapt trist: trebuia sa se ghemuiasca cat de mult putea pentru a gasi o farama de caldura.

    Ea de abia reusi sa-si aduca aminte de ultima data cand se simti calda.
    Linistea insa era mai infioratoare decat orice altceva. Biroul directorului era locul in care majoritatea studentilor incercau tot posibilul sa il evite, insa Ai nu avea de ales. Era proverbialul elev cel nou, si desi era un adult dupa toate standardele legale, se pare ca nu era de incredere in a-si putea gasi drumul pe cont propriu. Era ca si cum directorul vroia sa o intalneasca pentru a evalua ce fel de persoana era Ai, daca caracterul ei era cumva gravat si pe aspectul exterior. Asta a fost ceea ce a adus-o la usile de la o cladire de fildes, abia inainte de ivirea zorilor in prima zi de scoala oficiala a primului semestru. Ea va avea sa inceapa a lua lectii la o universitate privata destul de mica, Merriweaher, chiar in acea zi.
    Si acest lucru o facea sa deteste fiecare minut ce il petrecea acolo.

    Primele ore ale diminetii erau cele mai infricosatoare, avea sa descopere fata. Nici unul din elevi nu voia sa isi ruineze situatia lor sociala in a se arata la timp pentru ore, asa ca imprejurimile erau complet goale. Umbrele lungi aruncate de catre soarele incoronat erau singura ei companie in timp ce continua sa mearga inainte fara sa gandeasca, in timp ce faianta rece ii transforma pasii masurati in focuri de arma ce ricosau de-a lungul holului.

    Scoala in sine era uluitoare: imprejurimile de iarba verde si dealuri erau ce parea o intindere nesfarsita de smarald. Copacii abundent infloriti intodeauna explodau cu flori colorate si toate cladirile din campus erau impozante, artistice si facute dintr-o piatra alba eleganta. Unele dintre ele semanau cu niste castele, completate cu turnuri si cu porti de fier forjat si sali de clasa bogat decorate, ce pareau mai mult a fi ca niste sali de dans ale unui institut de invatamant superior. Daca era un lucru pe care aceasta universitate il avea, acela erau banii, o multime de bani.

    Dar cu toate acestea, frumusetea academiei nu putea sa distraga atentia de la adevar. Era rece ca un muzeu si la fel de sterila ca un spital.

    Ai ajunse la un set gros de usi de mahon si ofta obosita pentru sine. In spatele acelei usi se afla o alta fiinta umana care avea sa o supuna la torturi de nedescris fara sa-si dea seama. Adevarul teribil insa era ca directorul avea probabil cele mai bune intentii. Ai va fi pusa la indoiala, impinsa la interogatoriu, presata si menajata pana cand sanatatea ei mintala va atarna de un fir, si ea nu avea nici o alegere decat sa suporte totul cu un zambet. Undeva in adancurile mintii ei stia ca era norocoasa sa aiba o oportunitate ca asta, insa partea sensibila a constiintei ei era potrivnica, insa nu iesea la suprafata. Furia si melancolia ei parea sa o stranguleze pana la moarte.

    Isi ridica mana si batu usor in speranta ca nimeni nu o va auzi si va putea sa plece. Mai mult spre dezamagirea ei, usa se deschise aproape imediat, fiind intampinata de un barbat inalt si subtire cu un par socant de negru ce parea sa ii contrazica aspectul extrem de batranesc.

    “Bine ai venit, domnisoara Sato.” Barbatul facu un pas in lateral ca sa-i permita sa intre. Ai isi ingropa mainile adanc in buzunarele de la blugi si intra descumpanita in interior. Biroul arata exact cum isi imagina: un birou mare, extrem de lustruit ce statea langa peretele din spate si complet acoperit de carti si documente. Portrete si tablouri ale fostilor directori captuseau in linie peretii ce erau pe jumatate acoperiti de biblioteci pline de carti. Lumina proaspata a zorilor era filtrata prin ferestre largi, fiecare incoronate cu perdele grele, rosii cu ciucuri de aur. O placuta de alama era asezata pe birou in fata a doua fotolii de piele. Shuichi Fujita in litere negre, ingrosate.

    “Ia un loc.” Barbatul ii facu semn catre unul din fotolii in timp ce se misca sa se aseze la locul lui in spatele biroului. Ai fara tragere de inima se arunca intr-unul si observa cu un pufnit nemultumit ca era suparator de confortabil. Nu avea sa gaseasca nici un fel de satifactie in aceasta vizita daca nu ar putea justifica o sedere mizera.

    Directorul se aseza si incepu sa rasfoiasca intr-un dosar de documente de pe biroul lui. Ai lua aceasta oportunitate ca sa-l studieze mai departe. El purta un costum scump cu aspect de carbune, probabil facut de un designer cunoscut si o esarfa de casmir negru infasurata in jurul gatului, ce parea sa-i acopere ridurile si semnele batranetii. Parul negru si gros ii cadea usor intr-un breton peste un ochi, unde Ai vazu o licarire de metal ce parea sa-i spulbere orice fel de dubii. Poate omul era in varsta si trupul incepea sa-i decada, insa ochii ii tradau caracterul vioi si puternic. ‘De ce oare poarta haine atat de sumbre?’ se intreba fata.

    Directorul Fujita se uita in sus, parca simtind ca un senzor controlul la care era supus, iar Ai se uita repede in alta parte, prefacandu-se ca scaneaza titlurile cartilor de pe un raft din apropiere. Buzele barbatului mai in varsta se ridicara in sus ca un zambet fantomatic ce parea aproape rautacios. Isi ingropa fata in esarfa de la gat facand imposibil pentru oricine sa isi dea seama ce ii facea gura. El aflase ca ii era la indemana ori de cate ori se gasea in situatii presante cu parinti iritati.

    “Ei bine, domnisoara Sato,” incepuse Fujita, rasfoind alene prin actele din dosar, “Sunt sigur ca esti constienta de faptul ca esti considerata un ‘caz special’ la aceasta scoala.”

    Ai nu onora cele spuse de barbat cu un raspuns. Ura cand oamenii simteau nevoia sa repete informatii evidente doar ca sa intre in subiect. Acum interogarea va incepe.

    “Esti aici cu o bursa completa, asa ca va trebui sa fi sigur ca vei obtine note maxime in orice materie. Daca nu esti cel putin in primii cinci la suta din clasa ta, va trebui sa platesti tutitia singura.”
    Directorul urmari tanara fata ce se oglindea in ochii lui foarte atent, dar nu reusi sa detecteze nici un fel de reactie la cuvintele pe care le spuse. Ai era clar determinata sa fie cat mai impasiva la cuvintele lui.
    “Scoala noastra este renumita pentru succesul educational si studentii nostri sunt recunoscuti pentru unele GPA-uri din tara. Te simti pregatita sa concurezi cu ei?”
    “Da.”     Ochii albastri se uitau goi inainte, iar cuvantul ce servea drept raspuns parea a fi aproape robotic.
    Directorul Fujita o mai studie inca un moment, in timp ce Ai se uita sfidatoare in fata parca incurajandu-l sa-i puna la indoiala increderea. Directorul de abia dadu din cap si continua.

    “Vei sta in unul din caminele noastre de boboci, cel de langa cladirea de muzica, in ciuda faptului ca esti in al doilea an de studentie. Personalul nostru a decis ca in asa fel te vei obisnui mai repede cu universitatea noastra. Lucrurile si bagajele tale deja au fost mutate in camera ta. In mod normal, punem bobocii cate doi in incapere pentru a-i ajuta sa socializeze, dar in acest an avem un numar impar de studenti de sex feminin.”
    Asta insemna ca ei nu voiau sa riste in a pune pe cineva cu reputatia ei in jurul unei persoane cu valoare, Ai gandi, sau poate toti nenorocitii bogati aveau sa se planga la taticii lor ca imparteau camera cu o cersetoare. Nu ii pasa, pentru ea mergea oricum.
    “Esti foarte norocoasa, domnisoara Sato.”
    Daca mai avea sa auda din nou fraza aia…..

    “Stiu ca ai avut anumite probleme… comportamentale la ultima ta institutie de invatamant,” directorul continua fara sa clipeasca, “dar te asigur ca un astfel de comportament nu va fi tolerat in aceasta academie. Avem o reputatie pe care trebuie sa o sustinem, daca ma intelegi.”
    “Va inteleg.”     blonda raspunse mecanic. Cu cat ii zicea mai repede ce vroia sa auda, cu atat de repede va putea sa plece.
    “De asemenea avem un cod vestimentar unde este de asteptat sa-l menti. Un alt absolvent al nostru a fost destul de dragut ca sa doneze bani pentru un set complet de uniforme periodice si o rochie pentru serbarile si ocaziile ce vor avea loc. Trebuie sa le porti tot timpul in campus, cu exceptia cand esti in propria incapere, desigur, si nu ai permisiunea sa le porti cand esti in oras. Daca esti prinsa in timp ce faci ceva nepotrivit in timp ce porti uniformele noastre, va reflecta negativ asupra scolii.”

    “Pareti a fi foarte ingrijorat de reputatia universitatii.” Ai isi musca limba. Isi jurase de sute de ori ca nu va indrazni sa raspunda nepoliticos, dar uneori nu putea sa se abtina. Ochii directorului crescusera ascutiti ca sticla sparta.
    “Aceasta este prioritatea noastra.” Cuvintele sunara ca o amenintare, insa limbajul corporal al decanului inca era pasnic. “Nu vom respecta sa acceptam nici o incercare de a ne pata imaginea pe care o prezentam cu atentie aici, si cu siguranta vei avea o sedere si o experienta placuta aici.”


    Decanul se uita inca o data in jos la dosarul din fata lui si Ai realiza ca era cel mai probabil un document despre ea. Se aseza putin mai dreapta in fotoliul ei si arunca un ochi peste birou. Destul de sigura, ea putu sa vada fotografia de pe raportul anual scolar din liceu intr-un colt, deasupra altor teancuri de hartii. Din fericire nu reusi sa descifreze nici un rand unde cerneala neagra se raspandea pe albul documentului.
    ‘Toate pacatele mele sunt raspandite, asternute in fata lui ca sa le vada…’ Ai medita putin visatoare. Se intreba daca el se astepta ca ea sa ii pese. Sau sa fie rusinata. Directorul isi impreuna mainile linistit in fata lui in timp ce coatele se odihneau pe birou. “Intr-o nota mai personala, desi universitatea este preocuparea mea principala, eu inca sunt aici pentru a servi studentii. Daca ai orice fel de probleme ca sa-ti gasesti drumul pe aici sau daca ai nevoie de ajutor in clase voi face o exceptie.”

    Ai ramase tacuta, intrebandu-se daca era nevoita sa dea un fel de raspuns recunoscator. De asemenea isi nota cu un refuz din cap ca decanul nu mentionase nimic de a o ajuta sa se integreze printre ceilalti studenti. Probabil stia deja ca era o cauza pierduta.
    Directorul Fujita se uita la ea pentru o vreme lunga si apoi se ridica de la birou. “Cred ca asta este tot.” El lua cateva coli de hartie ce erau capsate impreuna si le inmana fetei. “Asta este o harta a imprejurimilor, a orasului, orarul claselor tale si cateva forme de urgente ce trebuie sa le completezi si apoi sa ni le dai inapoi imediat. De asemenea numarul camerei tale este scris pe orar si cheile sunt in sertarul de la birou. Nu trebuie sa-ti fie teama de furt pe aici, insa ne place sa dam studentilor optiunea de a-si inchide usa. Te rog sa te simti libera sa mergi acolo si sa-ti desfaci bagajele pana cand vei incepe primul curs.”

    “Mersi.” Fata blonda raspunse fara inflexiune si se ridica de pe fotoliu. Lua hartiile fara sa se uite la ele sau la director si se intoarse sa plece. Putea sa simta ochii barbatului ce ii urmarea spatele, dar il ignora. Ea doar vroia sa se tarasca in pat si sa ramana acolo pana cand ar trece atat de mult timp incat nimic si nimeni nu avea sa mai stie sau sa-si aminteasca de ea.

    ************


    Plimbarea in campus ar trebui sa fie placuta: soarele era destul de jos pe cer incat sa trimita panglici de culoare striate pe orizont, mirosul de iarba umeda era greu in aer, iar cladirile din jurul ei aveau o nuanta aurie ce o inconjura ca un nimb. Dar ea nu putu sa gaseasca nici un fel de bucurie in aceasta priveliste. Viata ei fusese atat de turbuleta pentru un timp atat de lung, incat acum ii era imposibil sa gandeasca ca va fi fericita aici. Nu va intelege niciodata, dar oamenii pareau sa o urasca imediat ce puneau ochii pe ea. Isi facuse mai multi dusmani facand nimic, decat a avut vreodata in timp ce actionase. Tot ce trebuia era sa suporte, asa cum a indurat atat de mult in trecut.

    Ai era atat de pierduta in ganduri incat ii trebui cateva secunde bune ca sa inregistreze miscarea din coltul ochiului. Fusese o fulgerare scurta de intuneric impotriva unui lucru si mai intunecos si asta ii facu parul de pe ceafa sa se ridice.
    Isi franse gatul imediat in directia aia, cautand prezenta pericolului inainte ca mintea ei sa gandeasca ca ar trebui sa o caute. La stanga ei era o salcie plangatoare destul de mare ce crestea in mijlocul unei curti de piatra. Ramurile ei erau rasucite si noduroase, dar era ceva elegant si fara varsta la ea, de parca ar fi fost acolo mai mult decat orice altceva si dadea impresia ca va mai ramane si mai mult. Erau de asemenea si cateva banci de piatra si mese plasate in umbra sa, dar nici un om si cu siguranta nici un pericol. Pentru un moment, Ai nu isi dadu seama ce i-a declansat simturile in felul asta.

    Si apoi vazu acea silueta…

    In umbrele unui copac, era un baiat tanar ce statea culcat pe o masa de picnic, iar bratele lui erau incrucisate sub cap si picioarele lui erau intinse de parca nu avea nici un fel de grija in lume. Parul lui negru ca de corb, ca un carbune si imbracamintea lui inchisa la culoare il faceau sa se amestece aproape perfect printre umbre. Doar pielea lui, alba ca zapada proaspata, il dadea de gol. Nu era de mirare ca Ai aproape il scapa din priviri.

    Fata facu un pas inainte, mai aproape, inainte ca sa se poata opri. Baiatul brunet avea ochii inchisi si parea sa doarma. Desi era la doar cativa metrii distanta, trasaturile si caracteristicile sale erau atat de elegante, incat Ai avea probleme sa le distinga bine de la distanta. Ochii ei vroiau sa curga peste ele continuu, parca ar fi fost prea alunecoase ca sa se uite la ele. Era destul de evident ca era frumos, pometii lui erau inalti si sculptati, buzele lui erau pline cu o sugestie de bosumflare, iar nasul lui era mic si curbat intr-o silueta gratioasa. El era un simbol al standardelor moderne de frumusete: dramatic si aproape felin.
    Ai realiza prea tarziu ca se holba.

    Ochi negri ca de carbune se deschisera brusc si o prinse in capcana privirii lor. Pentru un moment care se intindea la nesfarsit in gadurile fetei, timpul ingheta de frica si parea sa nu indrazneasca sa mearga mai departe. Nu era nici un indiciu de culoare sau lumina in ochii aceia, dar Ai putea sa jure ca mocnea ca un jar fierbinte. Privirea lui ardea prin ea intr-un mod rezervat normal romanelor siropoase de dragoste. Si baiatul nu parea se sa uite la fata sau la trupul ei; sapa adanc in interiorul ei ca si cum ar pune gheara pe maruntaiele ei si radea necontrolat la cele mai ascunse secrete din trupul ei. Simti ceva in interiorul ei care o facu sa se infioare si sa simta o aversiune fata de el, ca si cum ar fi simtit prezenta unui pradator.

    La fel de repede, privirea lui disparu. Ai o simti ca si cum cineva ar fi tras o catifea neagra de pe pielea ei. Baiatul de pe masa se ridica, isi sterse praful de pe haine si se apleca ca sa insface ghiozdanul de piele neagra de langa el si apoi se ridica ca un lichid pe picioare. Fara nici un fel de privire inapoi, acesta disparu intr-o cladire din apropiere.
    Ai se uita prosteste dupa el, mustrandu-se mental pentru ca a fost prinsa holbandu-se la el. Era cumva… un elev aici? Era prea devreme ca sa stie cum ii erau hainele, dar ea se gandi ca el purta uniforma academiei… poate. Ii era atat de greu sa-si aminteasca orice altceva decat ochii aceia. Si cat de frumos era. Era ca si cum s-ar uita la o pantera neagra ce statea intr-o portiune intunecata a unei jungle umede. Era ceva extrem de inspaimantator, dar ca o vraja ce te lega dupa o intalnire cu o creatura atat de exotica.

    “Ce naiba fac?” Ai murmura ca pentru sine, clatinand din cap. “Tipul ala era probabil un alt copil vagabond de bogatas care o sa-mi faca viata cat de curand un iad interminabil. Sper sa nu mai dau de el de acum incolo.”

    Ai se indrepta din nou spre dormitorul ei, comandandu-si stoic sa nu se mai gandeasca la baiatul brunet de cel putin cinci ori pe minut. Cladirea in care avea sa stea avea un semn alb de lemn in fata ce citea “Sala Corbului” cu litere de alama. Asta o infurie pe loc pe Ai din cauza unor lucruri pe care din nou isi ordona sa nu se gandeasca la ele. In ciuda numelui, cladirea era de un alb puternic si putea sa treaca cu usurinta ca o casa de plantatie moderna. Era ceva legat de veranda cea lunga, ferestrele in numar mare si copacii plini de muschi ce erau in jurul ei si rasunau de vocea farmecului sudic. Avea chiar si cateva mese albe de picnic si flori salbatice imprastiate in jurul lor.

    Ea verifica numarul camerei sale si vazu ca e la etajul patru, ceea ce parea imposibil deoarece fata putea sa numere doar trei etaje. Fata blonda ridica din umeri si intra inauntru pe usa din fata. Inauntru era decorat la fel de elaborat ca si in restul universitatii: covoare peste pardoseala, tapiterii cu scene de vanatoare pe pereti, vase pline de trandafiri pe fiecare masa lucioasa si o scara de marmura ce ducea la etajele superioare. Mai mult, spre surprinderea ei, cateva cameriste isi faceau de lucru pline de viata in jurul ei. Se parea ca nu va fi nevoita sa curete dupa ea cat va sta aici.

    Ai trase una din fetele mai tinere de-o parte si o intreba de camera ei.
    Ea ii arunca o privire nedumerita din spatele ochelarilor mari. “ Se pare ca ati fost atribuita la mansarda, domnisoara Sato. Nimeni nu a avut camera aia timp de ani de zile, dar a fost curatata recent. Urmeaza scarile pana sus pana la un coridor lung. De acolo va veti da seama singura de drum. Daca aveti nevoie de ceva, nu ezitati sa ne intrebati pe una din noi.” Facu o plecaciune politicoasa si se intoarse sa stearga manta de marmura de praf, lasand-o pe “domnisoara Sato” mai nedumerita decat inainte. Acest tratament regal va avea nevoie de timp ca sa se obisnuiasca cu el.

    Facu cum i se spuse, ignorand camerele comune si holurile captusite cu usi de o parte si de alta cu cat urca mai mult. Se gandea ca acele camere sigur contineau viitori ei colegi, si Ai se ruga silentios sa nu intalneasca pe nimeni decat daca era absolut nevoie. Norocul era cu ea de data asta. Ajunsese pana in capatul scarilor fara sa vada nici un alt suflet. Coridorul pe care camerista in mentionase duse spre niste scari mai mici si o usa simpla de lemn. Ai roti clanta de alama neceremonios si fara menajamente si usa se deschise scartaind. Camera ei era mult prea mare pentru o singura persoana, ceea ce imediat o facu se sa simta goala. Cateva ferestre mai lungi erau incadrate de perdele albe pe peretele cel mai indepartat, aruncand lumina pe un pat de dimensiuni mari cu o tablie de mahon. Un birou mare cu multe sertare, o bilbioteca, o noptiera si un sifonier erau toate puse strategic langa pereti. Podeaua era din lemn de cedru lustruit, desi majoritatea era acoperita de un covor rosu de plus.

    Cinci perechi de uniforme de zi cu zi si doua rochii pentru ocazii speciale stateau intinse pe pat, toate in culorile academiei: rosu si negru. Uniformele constau in fuste negre, camasa alba cu doua randuri de nasturi, pulovere sau tricouri rosii care puteau sa fie trase peste camasi, cravata neagra si jacheta neagra cu emblema scolii cusuta pe piept cu fire aurii. Era un strigat de disperare si departe de sensul fetei de a se imbraca, dar stia mai bine decat sa se planga de haine gratis.
    Pe noptiera era un ceas antic, argintiu, ce ii arata ca mai avea doar o jumatate de ora ca sa se imbrace, sa gaseasca un mic de jun si sa ajunga la primul ei curs. Cu un oftat de infrangere, se dezbraca de hainele ei de strada, atat de simple in comparatie cu unforma scolii care avea sa-i fie noua identitate pentru urmatorii trei ani de viata.

    “Nimeni nu te stie aici,” isi sopti pentru sine in timp ce se imbraca. “Poti sa fi oricine vrei sa fi, si nu vor stii niciodata diferenta. Sau poti fi un nimeni.” Nu putea sa zica cinstit care idee era mai atragatoare. Era un loc la fereastra vizavi de patul ei si Ai se gasi prabusindu-se in scaunul cu spatar. Lumina si razele soarelui se simteau ca niste maini calde pe fata ei, linistindu-i fruntea incretita pana cand nu ii mai ramase nici o urma de incruntare. Inca isi putea aminti vremea cand inca exista soare in viata ei. Isi putea aminti sentimentul cand era iubita si era dorita. Ca si cum ar fi avut un loc unde sa se intoarca noaptea. Parea o vreme totusi atat de idepartata, ca un vis pe care l-a avut cand era mica si l-a uitat cu incetul de-a lungul anilor. Aceasta se stinse in capul ei ca o veche fotografie, ingalbenita si acoperita de praf. Ii era dor de o casa care nu mai exista.

    Ca valurile nechemate asupra unui tarm, baiatul brunet de mai devreme se strecura din nou in gandurile ei. Un fior ii trecu prin coloana vertebrala in timp ce isi infatisa ochii aceia mocniti atat de clar incat fata simti ca si ei puteau sa o vada pe ea. Isi aminti fiecare detaliu: unghiurile netede de pe acea fata, muschii miscandu-i-se sub haine in timp ce se ridica fluid si gratios pe picioare, firele de par negru ca de cerneala miscandu-se usor in bataia vantului. Dar cel mai mult isi aminti de dispretul nepasator cu care baiatul o respinse fara sa spuna nici un cuvant.
    “Era atat de… frumos.”

    Cuvintele ii scapasera fara sa isi dea seama ca deja le graise. Ai isi atinse buzele cu un deget ca si cum nu i-ar fi venit sa creada ca tocmai vorbise. Ea isi clatina capul dintr-o parte in alta si se ridica in picioare.
    “Trebuie sa ies mai mult afara.”
    Cu asta, isi lua ghiozdanul din piele neagra pe care scoala i l-a oferit si se indrepta spre ce era sigura ca era osandirea ei sigura la moarte.
    ]]>
    Victims of love


    Nota autorului: Pentru prima data dupa mult timp m-am gandit sa ma reapuc de scris. Am zis sa nu ma arunc in nici un fandom, asa ca m-am gandit la un story-line putin clichee(desi probabil va atrage multi cititori), insa sper ca stilul meu de a scrie si intrigile pe care o sa le arunc de acum incolo sa faca aceasta poveste cat mai originala. Sunt un romance sucker, asa ca drumul pe care l-am ales sa merg de acum incolo a fost deja pavat. Sper ca persoanele care vor citi sau se vor bucura de aceste randuri vor continua sa imi lase replay’uri pline de critici constructive, daca v-a placut, daca v-a plictisit, parti preferate etc etc. Pentru mine e un mod de a ma bucura de scris si a-mi antrena simtul literar/artistic, asa ca imi voi lua multe libertati pe care voi simti ca sunt necesare in modul de a scrie, energia sau linia plotului. Iar parerea voastra desigur ma va motiva pentru a scrie in continuare. Daca era pentru mine, nu mai postam pe forum. De asemenea vreau sa anunt ca uneori voi schimba punctul de vedere intre cele doua personaje principale. Si nu, nu va voi arata poze cu personajele. Prefer ca imaginatia sa lucreze si fiecare cititor e unic.

    In ceea ce priveste prologul, stiu ca incepe putin incet, dar nu poti sa te astepti ca legumele sa se faca cand apa nici nu a fiert, if you know what I mean.

    Stiu ca probabil multi membri ma vor ucide cand vor vedea cat am scris, insa sper sa nu fie un turn-off pentru voi, avand in vedere ca imi place sa scriu capitole lungi. Prologul ajunge peste 4000 de cuvinte, m-am gandit serios daca il voi transforma intr-un capitol, dar m-am gandit ca e mai bine sa va redau povestea incepand usor, plus acele cateva informatii despre backgroundul personajei pricipale si intalnirea iminenta dintre cei doi.

    Astept parerile voastre si have fun reading!

    Gen: Romance, suspans, school life
    Personaje principale: Ai Sato, Hideaki Kohara
    Ai semnifica dragoste
    Hideaki semnifica excelenta, luminozitate
    Alte clarificari: GPA sunt initialele de la grade point average


    Prolog:

    “Esti foarte norocoasa, domnisoara Sato.”
    Ai nu deschise gura sa-i zica nici macar un cuvant. Nici nu era nevoie. Ei nu cautau nici un fel de raspuns, ci doar ascultare.
    “Am gasit un fost absolvent cu o inima moale pentru tinerii cu probleme. El a facut o donatie considerabila in numele tau. Nici nu o sa ai nevoie de o slujba cu jumatate de norma ca sa iti termini studiile.”
    Asistenta sociala se uita in sus de pe dosarul din fata ei si o examina pe fata cu grija. Ea isi tinea fata atat de perfect neutra incat parea ca doarme cu ochii deschisi. Femeia mai in varsta parea cumva incantata de aceasta reactie.
    “Unul din soferii nostri te vor duce acolo cand vei fi gata, daca doresti un tur.”
    “Nu, nu multumesc.”
    Femeia, nu isi putea aduce aminte care ii era numele, isi ridica spranceana mult prea pensata la ea.
    “Te-ai uitat la brosurile pe care ti le-am dat, nu-i asa?”
    “Da.”
    “A fost destul pentru tine? Nu vrei sa vezi academia in carne si oase?”
    “Nu.”
    Femeia isi presa buzele strans, intr-o linie dreapta. “De ce nu?”
    “Nu imi pasa unde ma duc. Vreau doar sa ma duc.    ”
    Din nou, raspunsul paru sa o multumeasca, desi Ai nu putea sa-si imagineze de ce.
    “Foarte bine atunci. Esti o fata foarte norocoasa sa stii. Sa tii minte asta.”
    “Da…. Norocoasa…”

    *************

    Pasii ei se auzeau atat de puternici incat ecoul era aproape scandalos. Coridorul lung era complet parasit, cu exceptia unei fete blonde, parand vizibil plictisita, si care isi tarsaia corpul de-a lungul lui. Expresia de pe fata ei parea sa stie clar ca mergea catre o plictiseala totala. Ai Sato, 19 ani, ofta incet catre sine si incerca sa ingnore faptul ca vroia sa faca linie dreapta catre cea mai apropiata iesire si sa inceapa sa fuga. Isi roti unul din umeri incet, incercand sa-si faca muschii sa se relaxeze. Era atat de rece in acest loc, corpul ei parea inflamat si rigid de la atata tensiune in care statuse adancita ore la randul. Frigul era acolo ca sa-i serveasca si sa-i aminteasca constant de un fapt trist: trebuia sa se ghemuiasca cat de mult putea pentru a gasi o farama de caldura.

    Ea de abia reusi sa-si aduca aminte de ultima data cand se simti calda.
    Linistea insa era mai infioratoare decat orice altceva. Biroul directorului era locul in care majoritatea studentilor incercau tot posibilul sa il evite, insa Ai nu avea de ales. Era proverbialul elev cel nou, si desi era un adult dupa toate standardele legale, se pare ca nu era de incredere in a-si putea gasi drumul pe cont propriu. Era ca si cum directorul vroia sa o intalneasca pentru a evalua ce fel de persoana era Ai, daca caracterul ei era cumva gravat si pe aspectul exterior. Asta a fost ceea ce a adus-o la usile de la o cladire de fildes, abia inainte de ivirea zorilor in prima zi de scoala oficiala a primului semestru. Ea va avea sa inceapa a lua lectii la o universitate privata destul de mica, Merriweaher, chiar in acea zi.
    Si acest lucru o facea sa deteste fiecare minut ce il petrecea acolo.

    Primele ore ale diminetii erau cele mai infricosatoare, avea sa descopere fata. Nici unul din elevi nu voia sa isi ruineze situatia lor sociala in a se arata la timp pentru ore, asa ca imprejurimile erau complet goale. Umbrele lungi aruncate de catre soarele incoronat erau singura ei companie in timp ce continua sa mearga inainte fara sa gandeasca, in timp ce faianta rece ii transforma pasii masurati in focuri de arma ce ricosau de-a lungul holului.

    Scoala in sine era uluitoare: imprejurimile de iarba verde si dealuri erau ce parea o intindere nesfarsita de smarald. Copacii abundent infloriti intodeauna explodau cu flori colorate si toate cladirile din campus erau impozante, artistice si facute dintr-o piatra alba eleganta. Unele dintre ele semanau cu niste castele, completate cu turnuri si cu porti de fier forjat si sali de clasa bogat decorate, ce pareau mai mult a fi ca niste sali de dans ale unui institut de invatamant superior. Daca era un lucru pe care aceasta universitate il avea, acela erau banii, o multime de bani.

    Dar cu toate acestea, frumusetea academiei nu putea sa distraga atentia de la adevar. Era rece ca un muzeu si la fel de sterila ca un spital.

    Ai ajunse la un set gros de usi de mahon si ofta obosita pentru sine. In spatele acelei usi se afla o alta fiinta umana care avea sa o supuna la torturi de nedescris fara sa-si dea seama. Adevarul teribil insa era ca directorul avea probabil cele mai bune intentii. Ai va fi pusa la indoiala, impinsa la interogatoriu, presata si menajata pana cand sanatatea ei mintala va atarna de un fir, si ea nu avea nici o alegere decat sa suporte totul cu un zambet. Undeva in adancurile mintii ei stia ca era norocoasa sa aiba o oportunitate ca asta, insa partea sensibila a constiintei ei era potrivnica, insa nu iesea la suprafata. Furia si melancolia ei parea sa o stranguleze pana la moarte.

    Isi ridica mana si batu usor in speranta ca nimeni nu o va auzi si va putea sa plece. Mai mult spre dezamagirea ei, usa se deschise aproape imediat, fiind intampinata de un barbat inalt si subtire cu un par socant de negru ce parea sa ii contrazica aspectul extrem de batranesc.

    “Bine ai venit, domnisoara Sato.” Barbatul facu un pas in lateral ca sa-i permita sa intre. Ai isi ingropa mainile adanc in buzunarele de la blugi si intra descumpanita in interior. Biroul arata exact cum isi imagina: un birou mare, extrem de lustruit ce statea langa peretele din spate si complet acoperit de carti si documente. Portrete si tablouri ale fostilor directori captuseau in linie peretii ce erau pe jumatate acoperiti de biblioteci pline de carti. Lumina proaspata a zorilor era filtrata prin ferestre largi, fiecare incoronate cu perdele grele, rosii cu ciucuri de aur. O placuta de alama era asezata pe birou in fata a doua fotolii de piele. Shuichi Fujita in litere negre, ingrosate.

    “Ia un loc.” Barbatul ii facu semn catre unul din fotolii in timp ce se misca sa se aseze la locul lui in spatele biroului. Ai fara tragere de inima se arunca intr-unul si observa cu un pufnit nemultumit ca era suparator de confortabil. Nu avea sa gaseasca nici un fel de satifactie in aceasta vizita daca nu ar putea justifica o sedere mizera.

    Directorul se aseza si incepu sa rasfoiasca intr-un dosar de documente de pe biroul lui. Ai lua aceasta oportunitate ca sa-l studieze mai departe. El purta un costum scump cu aspect de carbune, probabil facut de un designer cunoscut si o esarfa de casmir negru infasurata in jurul gatului, ce parea sa-i acopere ridurile si semnele batranetii. Parul negru si gros ii cadea usor intr-un breton peste un ochi, unde Ai vazu o licarire de metal ce parea sa-i spulbere orice fel de dubii. Poate omul era in varsta si trupul incepea sa-i decada, insa ochii ii tradau caracterul vioi si puternic. ‘De ce oare poarta haine atat de sumbre?’ se intreba fata.

    Directorul Fujita se uita in sus, parca simtind ca un senzor controlul la care era supus, iar Ai se uita repede in alta parte, prefacandu-se ca scaneaza titlurile cartilor de pe un raft din apropiere. Buzele barbatului mai in varsta se ridicara in sus ca un zambet fantomatic ce parea aproape rautacios. Isi ingropa fata in esarfa de la gat facand imposibil pentru oricine sa isi dea seama ce ii facea gura. El aflase ca ii era la indemana ori de cate ori se gasea in situatii presante cu parinti iritati.

    “Ei bine, domnisoara Sato,” incepuse Fujita, rasfoind alene prin actele din dosar, “Sunt sigur ca esti constienta de faptul ca esti considerata un ‘caz special’ la aceasta scoala.”

    Ai nu onora cele spuse de barbat cu un raspuns. Ura cand oamenii simteau nevoia sa repete informatii evidente doar ca sa intre in subiect. Acum interogarea va incepe.

    “Esti aici cu o bursa completa, asa ca va trebui sa fi sigur ca vei obtine note maxime in orice materie. Daca nu esti cel putin in primii cinci la suta din clasa ta, va trebui sa platesti tutitia singura.”
    Directorul urmari tanara fata ce se oglindea in ochii lui foarte atent, dar nu reusi sa detecteze nici un fel de reactie la cuvintele pe care le spuse. Ai era clar determinata sa fie cat mai impasiva la cuvintele lui.
    “Scoala noastra este renumita pentru succesul educational si studentii nostri sunt recunoscuti pentru unele GPA-uri din tara. Te simti pregatita sa concurezi cu ei?”
    “Da.”     Ochii albastri se uitau goi inainte, iar cuvantul ce servea drept raspuns parea a fi aproape robotic.
    Directorul Fujita o mai studie inca un moment, in timp ce Ai se uita sfidatoare in fata parca incurajandu-l sa-i puna la indoiala increderea. Directorul de abia dadu din cap si continua.

    “Vei sta in unul din caminele noastre de boboci, cel de langa cladirea de muzica, in ciuda faptului ca esti in al doilea an de studentie. Personalul nostru a decis ca in asa fel te vei obisnui mai repede cu universitatea noastra. Lucrurile si bagajele tale deja au fost mutate in camera ta. In mod normal, punem bobocii cate doi in incapere pentru a-i ajuta sa socializeze, dar in acest an avem un numar impar de studenti de sex feminin.”
    Asta insemna ca ei nu voiau sa riste in a pune pe cineva cu reputatia ei in jurul unei persoane cu valoare, Ai gandi, sau poate toti nenorocitii bogati aveau sa se planga la taticii lor ca imparteau camera cu o cersetoare. Nu ii pasa, pentru ea mergea oricum.
    “Esti foarte norocoasa, domnisoara Sato.”
    Daca mai avea sa auda din nou fraza aia…..

    “Stiu ca ai avut anumite probleme… comportamentale la ultima ta institutie de invatamant,” directorul continua fara sa clipeasca, “dar te asigur ca un astfel de comportament nu va fi tolerat in aceasta academie. Avem o reputatie pe care trebuie sa o sustinem, daca ma intelegi.”
    “Va inteleg.”     blonda raspunse mecanic. Cu cat ii zicea mai repede ce vroia sa auda, cu atat de repede va putea sa plece.
    “De asemenea avem un cod vestimentar unde este de asteptat sa-l menti. Un alt absolvent al nostru a fost destul de dragut ca sa doneze bani pentru un set complet de uniforme periodice si o rochie pentru serbarile si ocaziile ce vor avea loc. Trebuie sa le porti tot timpul in campus, cu exceptia cand esti in propria incapere, desigur, si nu ai permisiunea sa le porti cand esti in oras. Daca esti prinsa in timp ce faci ceva nepotrivit in timp ce porti uniformele noastre, va reflecta negativ asupra scolii.”

    “Pareti a fi foarte ingrijorat de reputatia universitatii.” Ai isi musca limba. Isi jurase de sute de ori ca nu va indrazni sa raspunda nepoliticos, dar uneori nu putea sa se abtina. Ochii directorului crescusera ascutiti ca sticla sparta.
    “Aceasta este prioritatea noastra.” Cuvintele sunara ca o amenintare, insa limbajul corporal al decanului inca era pasnic. “Nu vom respecta sa acceptam nici o incercare de a ne pata imaginea pe care o prezentam cu atentie aici, si cu siguranta vei avea o sedere si o experienta placuta aici.”


    Decanul se uita inca o data in jos la dosarul din fata lui si Ai realiza ca era cel mai probabil un document despre ea. Se aseza putin mai dreapta in fotoliul ei si arunca un ochi peste birou. Destul de sigura, ea putu sa vada fotografia de pe raportul anual scolar din liceu intr-un colt, deasupra altor teancuri de hartii. Din fericire nu reusi sa descifreze nici un rand unde cerneala neagra se raspandea pe albul documentului.
    ‘Toate pacatele mele sunt raspandite, asternute in fata lui ca sa le vada…’ Ai medita putin visatoare. Se intreba daca el se astepta ca ea sa ii pese. Sau sa fie rusinata. Directorul isi impreuna mainile linistit in fata lui in timp ce coatele se odihneau pe birou. “Intr-o nota mai personala, desi universitatea este preocuparea mea principala, eu inca sunt aici pentru a servi studentii. Daca ai orice fel de probleme ca sa-ti gasesti drumul pe aici sau daca ai nevoie de ajutor in clase voi face o exceptie.”

    Ai ramase tacuta, intrebandu-se daca era nevoita sa dea un fel de raspuns recunoscator. De asemenea isi nota cu un refuz din cap ca decanul nu mentionase nimic de a o ajuta sa se integreze printre ceilalti studenti. Probabil stia deja ca era o cauza pierduta.
    Directorul Fujita se uita la ea pentru o vreme lunga si apoi se ridica de la birou. “Cred ca asta este tot.” El lua cateva coli de hartie ce erau capsate impreuna si le inmana fetei. “Asta este o harta a imprejurimilor, a orasului, orarul claselor tale si cateva forme de urgente ce trebuie sa le completezi si apoi sa ni le dai inapoi imediat. De asemenea numarul camerei tale este scris pe orar si cheile sunt in sertarul de la birou. Nu trebuie sa-ti fie teama de furt pe aici, insa ne place sa dam studentilor optiunea de a-si inchide usa. Te rog sa te simti libera sa mergi acolo si sa-ti desfaci bagajele pana cand vei incepe primul curs.”

    “Mersi.” Fata blonda raspunse fara inflexiune si se ridica de pe fotoliu. Lua hartiile fara sa se uite la ele sau la director si se intoarse sa plece. Putea sa simta ochii barbatului ce ii urmarea spatele, dar il ignora. Ea doar vroia sa se tarasca in pat si sa ramana acolo pana cand ar trece atat de mult timp incat nimic si nimeni nu avea sa mai stie sau sa-si aminteasca de ea.

    ************


    Plimbarea in campus ar trebui sa fie placuta: soarele era destul de jos pe cer incat sa trimita panglici de culoare striate pe orizont, mirosul de iarba umeda era greu in aer, iar cladirile din jurul ei aveau o nuanta aurie ce o inconjura ca un nimb. Dar ea nu putu sa gaseasca nici un fel de bucurie in aceasta priveliste. Viata ei fusese atat de turbuleta pentru un timp atat de lung, incat acum ii era imposibil sa gandeasca ca va fi fericita aici. Nu va intelege niciodata, dar oamenii pareau sa o urasca imediat ce puneau ochii pe ea. Isi facuse mai multi dusmani facand nimic, decat a avut vreodata in timp ce actionase. Tot ce trebuia era sa suporte, asa cum a indurat atat de mult in trecut.

    Ai era atat de pierduta in ganduri incat ii trebui cateva secunde bune ca sa inregistreze miscarea din coltul ochiului. Fusese o fulgerare scurta de intuneric impotriva unui lucru si mai intunecos si asta ii facu parul de pe ceafa sa se ridice.
    Isi franse gatul imediat in directia aia, cautand prezenta pericolului inainte ca mintea ei sa gandeasca ca ar trebui sa o caute. La stanga ei era o salcie plangatoare destul de mare ce crestea in mijlocul unei curti de piatra. Ramurile ei erau rasucite si noduroase, dar era ceva elegant si fara varsta la ea, de parca ar fi fost acolo mai mult decat orice altceva si dadea impresia ca va mai ramane si mai mult. Erau de asemenea si cateva banci de piatra si mese plasate in umbra sa, dar nici un om si cu siguranta nici un pericol. Pentru un moment, Ai nu isi dadu seama ce i-a declansat simturile in felul asta.

    Si apoi vazu acea silueta…

    In umbrele unui copac, era un baiat tanar ce statea culcat pe o masa de picnic, iar bratele lui erau incrucisate sub cap si picioarele lui erau intinse de parca nu avea nici un fel de grija in lume. Parul lui negru ca de corb, ca un carbune si imbracamintea lui inchisa la culoare il faceau sa se amestece aproape perfect printre umbre. Doar pielea lui, alba ca zapada proaspata, il dadea de gol. Nu era de mirare ca Ai aproape il scapa din priviri.

    Fata facu un pas inainte, mai aproape, inainte ca sa se poata opri. Baiatul brunet avea ochii inchisi si parea sa doarma. Desi era la doar cativa metrii distanta, trasaturile si caracteristicile sale erau atat de elegante, incat Ai avea probleme sa le distinga bine de la distanta. Ochii ei vroiau sa curga peste ele continuu, parca ar fi fost prea alunecoase ca sa se uite la ele. Era destul de evident ca era frumos, pometii lui erau inalti si sculptati, buzele lui erau pline cu o sugestie de bosumflare, iar nasul lui era mic si curbat intr-o silueta gratioasa. El era un simbol al standardelor moderne de frumusete: dramatic si aproape felin.
    Ai realiza prea tarziu ca se holba.

    Ochi negri ca de carbune se deschisera brusc si o prinse in capcana privirii lor. Pentru un moment care se intindea la nesfarsit in gadurile fetei, timpul ingheta de frica si parea sa nu indrazneasca sa mearga mai departe. Nu era nici un indiciu de culoare sau lumina in ochii aceia, dar Ai putea sa jure ca mocnea ca un jar fierbinte. Privirea lui ardea prin ea intr-un mod rezervat normal romanelor siropoase de dragoste. Si baiatul nu parea se sa uite la fata sau la trupul ei; sapa adanc in interiorul ei ca si cum ar pune gheara pe maruntaiele ei si radea necontrolat la cele mai ascunse secrete din trupul ei. Simti ceva in interiorul ei care o facu sa se infioare si sa simta o aversiune fata de el, ca si cum ar fi simtit prezenta unui pradator.

    La fel de repede, privirea lui disparu. Ai o simti ca si cum cineva ar fi tras o catifea neagra de pe pielea ei. Baiatul de pe masa se ridica, isi sterse praful de pe haine si se apleca ca sa insface ghiozdanul de piele neagra de langa el si apoi se ridica ca un lichid pe picioare. Fara nici un fel de privire inapoi, acesta disparu intr-o cladire din apropiere.
    Ai se uita prosteste dupa el, mustrandu-se mental pentru ca a fost prinsa holbandu-se la el. Era cumva… un elev aici? Era prea devreme ca sa stie cum ii erau hainele, dar ea se gandi ca el purta uniforma academiei… poate. Ii era atat de greu sa-si aminteasca orice altceva decat ochii aceia. Si cat de frumos era. Era ca si cum s-ar uita la o pantera neagra ce statea intr-o portiune intunecata a unei jungle umede. Era ceva extrem de inspaimantator, dar ca o vraja ce te lega dupa o intalnire cu o creatura atat de exotica.

    “Ce naiba fac?” Ai murmura ca pentru sine, clatinand din cap. “Tipul ala era probabil un alt copil vagabond de bogatas care o sa-mi faca viata cat de curand un iad interminabil. Sper sa nu mai dau de el de acum incolo.”

    Ai se indrepta din nou spre dormitorul ei, comandandu-si stoic sa nu se mai gandeasca la baiatul brunet de cel putin cinci ori pe minut. Cladirea in care avea sa stea avea un semn alb de lemn in fata ce citea “Sala Corbului” cu litere de alama. Asta o infurie pe loc pe Ai din cauza unor lucruri pe care din nou isi ordona sa nu se gandeasca la ele. In ciuda numelui, cladirea era de un alb puternic si putea sa treaca cu usurinta ca o casa de plantatie moderna. Era ceva legat de veranda cea lunga, ferestrele in numar mare si copacii plini de muschi ce erau in jurul ei si rasunau de vocea farmecului sudic. Avea chiar si cateva mese albe de picnic si flori salbatice imprastiate in jurul lor.

    Ea verifica numarul camerei sale si vazu ca e la etajul patru, ceea ce parea imposibil deoarece fata putea sa numere doar trei etaje. Fata blonda ridica din umeri si intra inauntru pe usa din fata. Inauntru era decorat la fel de elaborat ca si in restul universitatii: covoare peste pardoseala, tapiterii cu scene de vanatoare pe pereti, vase pline de trandafiri pe fiecare masa lucioasa si o scara de marmura ce ducea la etajele superioare. Mai mult, spre surprinderea ei, cateva cameriste isi faceau de lucru pline de viata in jurul ei. Se parea ca nu va fi nevoita sa curete dupa ea cat va sta aici.

    Ai trase una din fetele mai tinere de-o parte si o intreba de camera ei.
    Ea ii arunca o privire nedumerita din spatele ochelarilor mari. “ Se pare ca ati fost atribuita la mansarda, domnisoara Sato. Nimeni nu a avut camera aia timp de ani de zile, dar a fost curatata recent. Urmeaza scarile pana sus pana la un coridor lung. De acolo va veti da seama singura de drum. Daca aveti nevoie de ceva, nu ezitati sa ne intrebati pe una din noi.” Facu o plecaciune politicoasa si se intoarse sa stearga manta de marmura de praf, lasand-o pe “domnisoara Sato” mai nedumerita decat inainte. Acest tratament regal va avea nevoie de timp ca sa se obisnuiasca cu el.

    Facu cum i se spuse, ignorand camerele comune si holurile captusite cu usi de o parte si de alta cu cat urca mai mult. Se gandea ca acele camere sigur contineau viitori ei colegi, si Ai se ruga silentios sa nu intalneasca pe nimeni decat daca era absolut nevoie. Norocul era cu ea de data asta. Ajunsese pana in capatul scarilor fara sa vada nici un alt suflet. Coridorul pe care camerista in mentionase duse spre niste scari mai mici si o usa simpla de lemn. Ai roti clanta de alama neceremonios si fara menajamente si usa se deschise scartaind. Camera ei era mult prea mare pentru o singura persoana, ceea ce imediat o facu se sa simta goala. Cateva ferestre mai lungi erau incadrate de perdele albe pe peretele cel mai indepartat, aruncand lumina pe un pat de dimensiuni mari cu o tablie de mahon. Un birou mare cu multe sertare, o bilbioteca, o noptiera si un sifonier erau toate puse strategic langa pereti. Podeaua era din lemn de cedru lustruit, desi majoritatea era acoperita de un covor rosu de plus.

    Cinci perechi de uniforme de zi cu zi si doua rochii pentru ocazii speciale stateau intinse pe pat, toate in culorile academiei: rosu si negru. Uniformele constau in fuste negre, camasa alba cu doua randuri de nasturi, pulovere sau tricouri rosii care puteau sa fie trase peste camasi, cravata neagra si jacheta neagra cu emblema scolii cusuta pe piept cu fire aurii. Era un strigat de disperare si departe de sensul fetei de a se imbraca, dar stia mai bine decat sa se planga de haine gratis.
    Pe noptiera era un ceas antic, argintiu, ce ii arata ca mai avea doar o jumatate de ora ca sa se imbrace, sa gaseasca un mic de jun si sa ajunga la primul ei curs. Cu un oftat de infrangere, se dezbraca de hainele ei de strada, atat de simple in comparatie cu unforma scolii care avea sa-i fie noua identitate pentru urmatorii trei ani de viata.

    “Nimeni nu te stie aici,” isi sopti pentru sine in timp ce se imbraca. “Poti sa fi oricine vrei sa fi, si nu vor stii niciodata diferenta. Sau poti fi un nimeni.” Nu putea sa zica cinstit care idee era mai atragatoare. Era un loc la fereastra vizavi de patul ei si Ai se gasi prabusindu-se in scaunul cu spatar. Lumina si razele soarelui se simteau ca niste maini calde pe fata ei, linistindu-i fruntea incretita pana cand nu ii mai ramase nici o urma de incruntare. Inca isi putea aminti vremea cand inca exista soare in viata ei. Isi putea aminti sentimentul cand era iubita si era dorita. Ca si cum ar fi avut un loc unde sa se intoarca noaptea. Parea o vreme totusi atat de idepartata, ca un vis pe care l-a avut cand era mica si l-a uitat cu incetul de-a lungul anilor. Aceasta se stinse in capul ei ca o veche fotografie, ingalbenita si acoperita de praf. Ii era dor de o casa care nu mai exista.

    Ca valurile nechemate asupra unui tarm, baiatul brunet de mai devreme se strecura din nou in gandurile ei. Un fior ii trecu prin coloana vertebrala in timp ce isi infatisa ochii aceia mocniti atat de clar incat fata simti ca si ei puteau sa o vada pe ea. Isi aminti fiecare detaliu: unghiurile netede de pe acea fata, muschii miscandu-i-se sub haine in timp ce se ridica fluid si gratios pe picioare, firele de par negru ca de cerneala miscandu-se usor in bataia vantului. Dar cel mai mult isi aminti de dispretul nepasator cu care baiatul o respinse fara sa spuna nici un cuvant.
    “Era atat de… frumos.”

    Cuvintele ii scapasera fara sa isi dea seama ca deja le graise. Ai isi atinse buzele cu un deget ca si cum nu i-ar fi venit sa creada ca tocmai vorbise. Ea isi clatina capul dintr-o parte in alta si se ridica in picioare.
    “Trebuie sa ies mai mult afara.”
    Cu asta, isi lua ghiozdanul din piele neagra pe care scoala i l-a oferit si se indrepta spre ce era sigura ca era osandirea ei sigura la moarte.
    ]]>         <![CDATA[See you in another life]]> https://www.darkmark.ro/t-see-you-in-another-life Wed, 22 Feb 2012 20:39:39 +0000 Raizen Isildur]]> https://www.darkmark.ro/t-see-you-in-another-life
  • He closed his eyes breathing heavy as though he was dying. No.. he really was dying. A slow, painful death. No sound reached his ears, despite the music that was screaming at him to weak up. What a ridiculous demand. Death was a one way ticket. There was no turning back from that. Yet, it refused to come. It would just tease him with its scythe, but no more than that. Somehow, life in despair seemed endless as though God Himself made fun of him. He just wanted it to end. Something really horrible must he have done but he couldn’t put his finger on it. Why so much anguish ? Why this ache in his heart ? Rhetorical questions only a fool would ask. He was a fool, wasn’t he ?

    His reflection stared menacingly back at him. It could fade away any minute now. That’s what he’s been telling himself for six years now. Six years since he first boarded this exact same train. Nothing had changed. White light still blinded him in the nothingness of the night, the train would still shake sometimes from one side to the other, animating the corpse that he was. It would still stop at exact times allowing him to smoke a cigarette or two. On rare ocassions he was able to see something more than train tracks beyond his own reflection. You could say it was the same eternal night. If only that was true... life would still make sense. He would have expectations and hopes and their songs would feel the same way. He, definitely, was a fool.

    The train finally reached its destintation creaking as it slowly stopped fifty miles away from where she used to be. Past lived inside of him. Who knew in what corner of the world she was now. He crawled in absolute bleakness ever since they parted ways. Hearing her voice once again was beyond his ragged strength. Maybe she was somewhere happy with someone that could really take care of her. He did not know and he did not want to have knowledge of such things. He couldn’t bear a thought like that quenching his fantasies. That’s why he would take this trip, once, every single year. To feel the same way when they... Oh, they...

    It was still dark when he stepped onto the station’s wet pavement. A cigarette sizzled as the lighter’s small flame touched it. Just a glimmer in the fading murk. He absently crossed the bridge that went over the tracks. With some luck, a train would maybe shatter him into mllions of pieces. None the less, it wasn’t time for that yet. He didn’t feel ready. That might as well be the reason why he was still breathing. Hardly, but breathing. Minutes slowly drowned into eternity as more cigarettes sizzled. He didn’t think of anything. A piano casted echos into his soul making it tremble and shriek on the inside. His soul.. seemingly he still had one. There was a time when he thought she took it all away. Not willingly, of course.

    He stepped into the other train, merely being able to open the doors. It was completly empty. Never has it been empty before. He couldn’t care less, though. Maybe it was a sign. A sign that time had finally come to do what he had long waited to. His eyes were locked on that same old clock when the train finally began to move slowly, an old man, filled with regret, waiting to die alone. He was one with it. What a ridiculous cliche. There was no better resemblance in the whole world, though. Looking out on the window the wet landscapes began to change slowly. He passed near the wide gray fields and then the hills and low mountains covered with pale green forests of fir. Oh God, he was slowly getting closer and closer as though that wreck of a train was reluctant to bring him home. Nevertheless, he wasn’t afraid. He had rooted fear out of himself long ago. He knew now what had to be done. He jumped out in the cold looking at the same building that hadn’t changed a bit. What if he called her ? Right then, right there. Fool, you fool ! She had probably long forgotten him. Not that remembering him would make any difference. What could she feel, if not hate or coldness ?

    Rain was passivly falling from the gray sky when he saw the park before him. The ground was wet and muddy. Like always. He sat on that wooden bench under the firs’ crown. Sad day. Back then he didn’t care though. He was the happiest man alive. Joy. Long forgotten feeling. He suddenly saw a squirell fussing around him. What kind of sick joke was God making ? He couldn’t take it anymore so he slowly raised and took the same slender path he came on. Then he made a quick turn, walking through that small desolate town, just him and his injured mind. When he entered the cafeteria he first noticed people that day. He ordered a tea and then went up on the stairs. He sat on the corner of the table as usually. It was so dark and quite. He still had the pictures they took there.

    He pulled out a piece of paper and stared at it for a few minutes. Steam raised from the tea as it remained untouched. Quivering, he wrote down a few words. “You are the only exception”. Small tears rolled down his face. He started folding an origami swan from that piece of paper with his hands still trembling. He pulled the silver medalion from his neck and put it over the small swan. It was finally home. After all this time...

    ...


    The train was roaring as it rapidly approached. The ground beneath was shaking roughly. And there it was. He was laying on the tracks. His mind was a mournful empty field surrounded by burning flames. No thoughts ran through it now. He didn’t even hear that loud, almost pleading, buzz.

    “God have mercy upon my soul.”
    • ]]>
  • He closed his eyes breathing heavy as though he was dying. No.. he really was dying. A slow, painful death. No sound reached his ears, despite the music that was screaming at him to weak up. What a ridiculous demand. Death was a one way ticket. There was no turning back from that. Yet, it refused to come. It would just tease him with its scythe, but no more than that. Somehow, life in despair seemed endless as though God Himself made fun of him. He just wanted it to end. Something really horrible must he have done but he couldn’t put his finger on it. Why so much anguish ? Why this ache in his heart ? Rhetorical questions only a fool would ask. He was a fool, wasn’t he ?

    His reflection stared menacingly back at him. It could fade away any minute now. That’s what he’s been telling himself for six years now. Six years since he first boarded this exact same train. Nothing had changed. White light still blinded him in the nothingness of the night, the train would still shake sometimes from one side to the other, animating the corpse that he was. It would still stop at exact times allowing him to smoke a cigarette or two. On rare ocassions he was able to see something more than train tracks beyond his own reflection. You could say it was the same eternal night. If only that was true... life would still make sense. He would have expectations and hopes and their songs would feel the same way. He, definitely, was a fool.

    The train finally reached its destintation creaking as it slowly stopped fifty miles away from where she used to be. Past lived inside of him. Who knew in what corner of the world she was now. He crawled in absolute bleakness ever since they parted ways. Hearing her voice once again was beyond his ragged strength. Maybe she was somewhere happy with someone that could really take care of her. He did not know and he did not want to have knowledge of such things. He couldn’t bear a thought like that quenching his fantasies. That’s why he would take this trip, once, every single year. To feel the same way when they... Oh, they...

    It was still dark when he stepped onto the station’s wet pavement. A cigarette sizzled as the lighter’s small flame touched it. Just a glimmer in the fading murk. He absently crossed the bridge that went over the tracks. With some luck, a train would maybe shatter him into mllions of pieces. None the less, it wasn’t time for that yet. He didn’t feel ready. That might as well be the reason why he was still breathing. Hardly, but breathing. Minutes slowly drowned into eternity as more cigarettes sizzled. He didn’t think of anything. A piano casted echos into his soul making it tremble and shriek on the inside. His soul.. seemingly he still had one. There was a time when he thought she took it all away. Not willingly, of course.

    He stepped into the other train, merely being able to open the doors. It was completly empty. Never has it been empty before. He couldn’t care less, though. Maybe it was a sign. A sign that time had finally come to do what he had long waited to. His eyes were locked on that same old clock when the train finally began to move slowly, an old man, filled with regret, waiting to die alone. He was one with it. What a ridiculous cliche. There was no better resemblance in the whole world, though. Looking out on the window the wet landscapes began to change slowly. He passed near the wide gray fields and then the hills and low mountains covered with pale green forests of fir. Oh God, he was slowly getting closer and closer as though that wreck of a train was reluctant to bring him home. Nevertheless, he wasn’t afraid. He had rooted fear out of himself long ago. He knew now what had to be done. He jumped out in the cold looking at the same building that hadn’t changed a bit. What if he called her ? Right then, right there. Fool, you fool ! She had probably long forgotten him. Not that remembering him would make any difference. What could she feel, if not hate or coldness ?

    Rain was passivly falling from the gray sky when he saw the park before him. The ground was wet and muddy. Like always. He sat on that wooden bench under the firs’ crown. Sad day. Back then he didn’t care though. He was the happiest man alive. Joy. Long forgotten feeling. He suddenly saw a squirell fussing around him. What kind of sick joke was God making ? He couldn’t take it anymore so he slowly raised and took the same slender path he came on. Then he made a quick turn, walking through that small desolate town, just him and his injured mind. When he entered the cafeteria he first noticed people that day. He ordered a tea and then went up on the stairs. He sat on the corner of the table as usually. It was so dark and quite. He still had the pictures they took there.

    He pulled out a piece of paper and stared at it for a few minutes. Steam raised from the tea as it remained untouched. Quivering, he wrote down a few words. “You are the only exception”. Small tears rolled down his face. He started folding an origami swan from that piece of paper with his hands still trembling. He pulled the silver medalion from his neck and put it over the small swan. It was finally home. After all this time...

    ...


    The train was roaring as it rapidly approached. The ground beneath was shaking roughly. And there it was. He was laying on the tracks. His mind was a mournful empty field surrounded by burning flames. No thoughts ran through it now. He didn’t even hear that loud, almost pleading, buzz.

    “God have mercy upon my soul.”
    • ]]>         <![CDATA[People change]]> https://www.darkmark.ro/t-people-change Wed, 01 Feb 2012 19:29:10 +0000 Isabella River]]> https://www.darkmark.ro/t-people-change
  • Ok, again me. Happywide "Aftel all this time ?" - "Always !". =)))))))
    Pai acum cateva zile m-am gandit la niste chestii, am scris un prolog si am inceput capitolul I - am ceva idei, dar nu sunt foarte bine dezvoltate, deci.. o sa ma mai gandesc inainte de a posta primul capitol.
    Deocamdata as vrea sa stiu parerea voastra despre prolog. :3
    • People change
    Differences of habit and language
    are nothing at all if our aims are identical
    and our hearts are open.
    - Albus Dumbledore

    Prolog
    • Niciodată nu am înţeles oamenii. Adică să îi înţeleg în sensul adevărat al cuvântului, să fiu capabilă să pricep dacă şi ce motive au pentru anumite gesturi pe care le fac. Sau din ce motive acţionează aşa. Sau de ce se comportă aşa, pentru că noi toţi avem un stil diferit de a gândi, de a face anumite lucruri şi chiar dacă ni se pare nouă că semănăm foarte mult cu cineva la caracter, este doar ceva ce poate ne-ar plăcea să credem, deoarece în realitate nu e chiar aşa. Noi suntem diferiţi toţi. Foarte diferiţi. Fiecare are calităţi şi defecte, unii au mai multe din prima sau a doua categorie – cum am spus, depinde de persoană.

      Mintea ar fi putut să tot dea naştere propoziţiilor din capul meu pe care deşi le gândeam mai mereu, niciodată nu le spuneam. Mi se părea inutil – de ce aş fi spus ceva atunci când ştiam că pentru alţii nu avea niciun sens.
      Dar tăcerea mea nu se limita doar la gândurile legate de oameni şi înţelegerea mentalităţii acestora. Se întindea ca o pătură mare şi albă asupra sentimentelor mele. Niciodată nu am fost capabilă să spun tot ce simt sau ce gândesc. Până în momentul de faţă, nu am ştiut în ce categorie să încadrez incapacitatea mea de a mă exprima liber în totalitate sau faptul că încrederea mea în oameni este foarte limitată.

      Ei bine, acum ştiu unde să o încadrez – şi nu e la calităţi..

      Mi-am luat cana plină pe jumătate cu cafea şi am mai sorbit puţin, nu prea atrasă de gust şi aromă. Nu eram eu cea care să bea cafea de obicei, ceea ce îi surprindea pe mulţi, dar mai aveam momente.
      L-am privit pe Luke, care stătea întins pe pătura lui peticită – o rupsese de atât de multe ori şi o avea de atâta vreme încât fusesem nevoită să o tot cos şi să îi tot adaug bucăţi diferite de material pentru a o reîntregi. Trecuseră ani de când i-o cumpărasem special pentru el şi nici în momentul de faţă nu se despărţise de ea. Dar aveam impresia că e ceva normal, în fond câinii nu prea se mai desprind de jucăriile lor sau pur si simplu de „proprietăţile” pe care le deţin. Teritoriul era foarte important pentru ei, aşa ştiam.
      I-am făcut un semn scurt cu mâna stângă, iar el veni în grabă, urcându-se pe pervaz lângă mine şi aşezându-se mai bine pe pătura moale. Pervazul lat, acoperit meru de o pătură şi o pernă micuţă, devenise locul meu de pierdut vremea. Era locul meu preferat din toată casa, dacă stăteam să mă gândesc. Fereastra pe care priveam dădea chiar spre centrul Londrei – oraş în care mă mutasem de curând pentru a stuia la o facultate de jurnalism mai bună. Era puţin diferit, mai ales că plooaia era mereu prezentă şi ce-i drept, erau ploi „ca de vară”, dacă pot spune aşa, dar mie nu îmi plăcea prea mult. Îmi dădea doar un motiv pentru care să stau tot mai mult în casă şi să nu ies prea mult. Eu eram mulţumită cu asta, dar Luke mă dezaproba mereu – în ultima vreme chiar îşi lua singur lesa în gură, apoi mă trăgea de pantaloni sau de mânecile bluzei pentru a-l scoate afară.

      Am zâmbit cu jumătate de gură şi l-am mângâiat, iar el şi-a lăsat capul în poala mea.
      - Ştiu, băiete. Şi eu sunt obosită. Se pare că John ne-a lăsat în plină iarnă şi frig.
      Am şoptit continuând să-l mângâi şi rezemându-mi capul de peretele rece.
    • EDIT: Mersi, Lexie. =)))))) Nici n-am realizat ca l-am deschis in alta parte. O_O
    ]]>
  • Ok, again me. Happywide "Aftel all this time ?" - "Always !". =)))))))
    Pai acum cateva zile m-am gandit la niste chestii, am scris un prolog si am inceput capitolul I - am ceva idei, dar nu sunt foarte bine dezvoltate, deci.. o sa ma mai gandesc inainte de a posta primul capitol.
    Deocamdata as vrea sa stiu parerea voastra despre prolog. :3
    • People change
    Differences of habit and language
    are nothing at all if our aims are identical
    and our hearts are open.
    - Albus Dumbledore

    Prolog
    • Niciodată nu am înţeles oamenii. Adică să îi înţeleg în sensul adevărat al cuvântului, să fiu capabilă să pricep dacă şi ce motive au pentru anumite gesturi pe care le fac. Sau din ce motive acţionează aşa. Sau de ce se comportă aşa, pentru că noi toţi avem un stil diferit de a gândi, de a face anumite lucruri şi chiar dacă ni se pare nouă că semănăm foarte mult cu cineva la caracter, este doar ceva ce poate ne-ar plăcea să credem, deoarece în realitate nu e chiar aşa. Noi suntem diferiţi toţi. Foarte diferiţi. Fiecare are calităţi şi defecte, unii au mai multe din prima sau a doua categorie – cum am spus, depinde de persoană.

      Mintea ar fi putut să tot dea naştere propoziţiilor din capul meu pe care deşi le gândeam mai mereu, niciodată nu le spuneam. Mi se părea inutil – de ce aş fi spus ceva atunci când ştiam că pentru alţii nu avea niciun sens.
      Dar tăcerea mea nu se limita doar la gândurile legate de oameni şi înţelegerea mentalităţii acestora. Se întindea ca o pătură mare şi albă asupra sentimentelor mele. Niciodată nu am fost capabilă să spun tot ce simt sau ce gândesc. Până în momentul de faţă, nu am ştiut în ce categorie să încadrez incapacitatea mea de a mă exprima liber în totalitate sau faptul că încrederea mea în oameni este foarte limitată.

      Ei bine, acum ştiu unde să o încadrez – şi nu e la calităţi..

      Mi-am luat cana plină pe jumătate cu cafea şi am mai sorbit puţin, nu prea atrasă de gust şi aromă. Nu eram eu cea care să bea cafea de obicei, ceea ce îi surprindea pe mulţi, dar mai aveam momente.
      L-am privit pe Luke, care stătea întins pe pătura lui peticită – o rupsese de atât de multe ori şi o avea de atâta vreme încât fusesem nevoită să o tot cos şi să îi tot adaug bucăţi diferite de material pentru a o reîntregi. Trecuseră ani de când i-o cumpărasem special pentru el şi nici în momentul de faţă nu se despărţise de ea. Dar aveam impresia că e ceva normal, în fond câinii nu prea se mai desprind de jucăriile lor sau pur si simplu de „proprietăţile” pe care le deţin. Teritoriul era foarte important pentru ei, aşa ştiam.
      I-am făcut un semn scurt cu mâna stângă, iar el veni în grabă, urcându-se pe pervaz lângă mine şi aşezându-se mai bine pe pătura moale. Pervazul lat, acoperit meru de o pătură şi o pernă micuţă, devenise locul meu de pierdut vremea. Era locul meu preferat din toată casa, dacă stăteam să mă gândesc. Fereastra pe care priveam dădea chiar spre centrul Londrei – oraş în care mă mutasem de curând pentru a stuia la o facultate de jurnalism mai bună. Era puţin diferit, mai ales că plooaia era mereu prezentă şi ce-i drept, erau ploi „ca de vară”, dacă pot spune aşa, dar mie nu îmi plăcea prea mult. Îmi dădea doar un motiv pentru care să stau tot mai mult în casă şi să nu ies prea mult. Eu eram mulţumită cu asta, dar Luke mă dezaproba mereu – în ultima vreme chiar îşi lua singur lesa în gură, apoi mă trăgea de pantaloni sau de mânecile bluzei pentru a-l scoate afară.

      Am zâmbit cu jumătate de gură şi l-am mângâiat, iar el şi-a lăsat capul în poala mea.
      - Ştiu, băiete. Şi eu sunt obosită. Se pare că John ne-a lăsat în plină iarnă şi frig.
      Am şoptit continuând să-l mângâi şi rezemându-mi capul de peretele rece.
    • EDIT: Mersi, Lexie. =)))))) Nici n-am realizat ca l-am deschis in alta parte. O_O
    ]]>         <![CDATA[Soarele]]> https://www.darkmark.ro/t-soarele Wed, 11 Jan 2012 22:55:36 +0000 Michael Black]]> https://www.darkmark.ro/t-soarele


    Soarele rasare...
    Stop..!
    Acolo e centrul vietii.
    Priveste-l...admira-l,
    Se ridica mandru
    Ca un soldat ce-si trage ultima rasuflare,
    Se ridica zambind ...
    Si orgolios se scutura
    Exact ca el...ca soarele.
    Macar o data intra in nefiinta,
    Da-ti seama ce inseamna caldura , lumina
    Lasa uitarii ce se intampla in jurul tau..
    Fii una cu el , cu energia lui
    Cu caldura lui.
    O simti ...sentimentul placut...de mic copil,
    Cand stateai ziua intreaga si te jucai..
    Iar razele soarelui te mangaiau pe fata ,
    Iti mangaiau sufletul si iti aduceau bucuria zambetului.
    Chiar daca tu nu esti cel de altadata...
    Soarele va fii mereu partenerul...
    ..ocrotitorul tau in viata..
    Care iti va aduce zambete , bucurii si fericiri.    ]]>


    Soarele rasare...
    Stop..!
    Acolo e centrul vietii.
    Priveste-l...admira-l,
    Se ridica mandru
    Ca un soldat ce-si trage ultima rasuflare,
    Se ridica zambind ...
    Si orgolios se scutura
    Exact ca el...ca soarele.
    Macar o data intra in nefiinta,
    Da-ti seama ce inseamna caldura , lumina
    Lasa uitarii ce se intampla in jurul tau..
    Fii una cu el , cu energia lui
    Cu caldura lui.
    O simti ...sentimentul placut...de mic copil,
    Cand stateai ziua intreaga si te jucai..
    Iar razele soarelui te mangaiau pe fata ,
    Iti mangaiau sufletul si iti aduceau bucuria zambetului.
    Chiar daca tu nu esti cel de altadata...
    Soarele va fii mereu partenerul...
    ..ocrotitorul tau in viata..
    Care iti va aduce zambete , bucurii si fericiri.    ]]>         <![CDATA[O viata de vampir]]> https://www.darkmark.ro/t-o-viata-de-vampir Mon, 26 Dec 2011 17:38:24 +0000 Katya Sokorov]]> https://www.darkmark.ro/t-o-viata-de-vampir
    ------------------------------------------------

    Niklaus provine dintr-o familie de asa-zisi fermieri, de unde insa nu a mostenit niciodata trasaturile bune ale familiei sale. De mic copil il atragea vederea animalelor suferinde, precum si arme precum sulita, arcul cu sageti. A dovedit inteligenta prin manevrarea si uneltelor strambe, indoite - instinctiv, isi putea da seama unde avea sa ajunga sageata. Cand a implinit varsta de sapte ani, a aflat ca el fusese copilul unei femei vecine asa-spusilor sai parinti, cu care nu semana deloc. Mama sa adevarata murise, iar tatal sau nu fusese niciodata cunoscut de nimeni din sat. Aceasta i-a starnit o puternica ura fata de familia in care fusese crescut ceea ce l-a determinat sa plece de acasa la frageda varsta de opt ani - fara bani sau haine, numai cu un zambet fals pe fata si acoperit cu un cocon de inocenta falsa, pornind satul asezat unde e Euskirchen in ziua de astazi, ajunge la Bonn. Dupa ce ajunge la Bonn, reuseste sa devina ucenic intr-o fierarie, fara mare succes fiind considerat "un baiat razletit care nu face niciodata ce i se cere". Dupa mai multe incercari de a obtine bani ori hrana, niciuna cu succes, Klaus, la varsta de aproape zece ani, pleaca din Bonn, lihnit de foame si bolnav.

    Ajunge inapoi inapoi in satul natal, unde familia sa pretinde sa uite de plecarea sa brusca de acasa si il trateaza. O data pus pe picioare si in deplinatatea puterii sale, drept 'recunostinta', la unsprezece ani, isi omoara cei opt frati cand acestia, crutandu-si sora, fiind singura persoana la care a tinut vreodata. Presupusii sai parinti cad la pat bolnavi de tuberculoza. Klaus are acum doisprezece ani iar sora sa saisprezece; si ea se imbolnaveste iar Klaus ramane cu ei numai de dragul Katerinei (sora sa), care insa moare repede. Pleaca din Euskirchen pentru totdeauna si se indreapta spre Linz, in Elvetia, calatoria urmand sa dureze mai mult de doi ani, datorita conditiilor nefavorabile, si cand ajunge acolo are deja cincisprezece ani. Nu s-ar putea pune problema ca "acum e in stare sa isi poarte singur de grija", deoarece Klaus a fost intotdeauna o personalitate puternica, in stare sa obtina tot ceea ce si-a dorit. Nu este un las, si nu a fost, dovada fiind puterea sa de a pleca de langa 'familia sa' si a merge pana in Bonn si inapoi de unul singur, ramanand in viata. Ajuns in Linz, se hotaraste sa dea uitarii trecutul sau si sa isi construiasca o noua viata.

    ----------------

    Nuuu, nu e Niklaus din TVD. Doar numele si actorul pentru ca am o pata pe ei.

    Poza.
    [Image: 001_%282%29.jpg]

    Asta e Klaus. Sper ca va place ;D Restul vine asta-seara sau maine! Kiss


    PS. cine vrea un roleplay cu mine? deschid eu.]]>
    ------------------------------------------------

    Niklaus provine dintr-o familie de asa-zisi fermieri, de unde insa nu a mostenit niciodata trasaturile bune ale familiei sale. De mic copil il atragea vederea animalelor suferinde, precum si arme precum sulita, arcul cu sageti. A dovedit inteligenta prin manevrarea si uneltelor strambe, indoite - instinctiv, isi putea da seama unde avea sa ajunga sageata. Cand a implinit varsta de sapte ani, a aflat ca el fusese copilul unei femei vecine asa-spusilor sai parinti, cu care nu semana deloc. Mama sa adevarata murise, iar tatal sau nu fusese niciodata cunoscut de nimeni din sat. Aceasta i-a starnit o puternica ura fata de familia in care fusese crescut ceea ce l-a determinat sa plece de acasa la frageda varsta de opt ani - fara bani sau haine, numai cu un zambet fals pe fata si acoperit cu un cocon de inocenta falsa, pornind satul asezat unde e Euskirchen in ziua de astazi, ajunge la Bonn. Dupa ce ajunge la Bonn, reuseste sa devina ucenic intr-o fierarie, fara mare succes fiind considerat "un baiat razletit care nu face niciodata ce i se cere". Dupa mai multe incercari de a obtine bani ori hrana, niciuna cu succes, Klaus, la varsta de aproape zece ani, pleaca din Bonn, lihnit de foame si bolnav.

    Ajunge inapoi inapoi in satul natal, unde familia sa pretinde sa uite de plecarea sa brusca de acasa si il trateaza. O data pus pe picioare si in deplinatatea puterii sale, drept 'recunostinta', la unsprezece ani, isi omoara cei opt frati cand acestia, crutandu-si sora, fiind singura persoana la care a tinut vreodata. Presupusii sai parinti cad la pat bolnavi de tuberculoza. Klaus are acum doisprezece ani iar sora sa saisprezece; si ea se imbolnaveste iar Klaus ramane cu ei numai de dragul Katerinei (sora sa), care insa moare repede. Pleaca din Euskirchen pentru totdeauna si se indreapta spre Linz, in Elvetia, calatoria urmand sa dureze mai mult de doi ani, datorita conditiilor nefavorabile, si cand ajunge acolo are deja cincisprezece ani. Nu s-ar putea pune problema ca "acum e in stare sa isi poarte singur de grija", deoarece Klaus a fost intotdeauna o personalitate puternica, in stare sa obtina tot ceea ce si-a dorit. Nu este un las, si nu a fost, dovada fiind puterea sa de a pleca de langa 'familia sa' si a merge pana in Bonn si inapoi de unul singur, ramanand in viata. Ajuns in Linz, se hotaraste sa dea uitarii trecutul sau si sa isi construiasca o noua viata.

    ----------------

    Nuuu, nu e Niklaus din TVD. Doar numele si actorul pentru ca am o pata pe ei.

    Poza.
    [Image: 001_%282%29.jpg]

    Asta e Klaus. Sper ca va place ;D Restul vine asta-seara sau maine! Kiss


    PS. cine vrea un roleplay cu mine? deschid eu.]]>