Darkmark RPG Forum - Jurnale

Life as we know it

Thu, 27 Dec 2012 11:04:32 +0000

http://www.youtube.com/watch?v=Ccym56KY_sE

Muzica

Muzica cred ca este unul dintre cele mai importante lucruri din viata mea, e acel lucru care te lasa sa visezi oricand si oriunde, iti da putere sa mergi inainte orice ar fi.

E locul potrivit atunci cand sunt in "depresii" sau ma cert cu cineva, sau ceva in viata mea nu merge bine.
Multe melodii pe care le-am ascultat in viata mea, ritmul lor, armoniile ispititoare sau versurile poetice, mi-au capturat simturile mele. In memoria mea am deja o gramada de melodii de suflet, sau pur si simplu melodii care ma fac sa ma intorc in trecut si sa retraiesc momentele frumoase, triste care mi-au marcat intr-un fel viata.

Chiar daca sunt trista, sau sufletul meu e in amaraciune muzica ma trezeste la viata, ma face sa-mi amintesc de lucrurile pentru care trebuie sa fiu fericita si persoanele pentru care merita sa traiesc: prietenii si familia. Chiar si seara, primul lucru care il fac cand ajung in casa e sa dau drumul la radio, sau pur si simplu sa-mi aprind calculatorul si sa pun melodiile mele preferate sa cante pe fundal in timp ce eu, ori citesc o carte buna, ori fac curatenie sau orice am treaba prin casa.

Citatele mele preferate despre muzica :
- Muzica poate fi interpretată de fiecare în felul sau, tu poți simți un cântec într-un anumit fel și eu îl pot simți altfel.
- Fără muzică, viața ar fi o greșeală.
- Pictura nu e statică, ea valsează subtil ca o muzică angelică în ochii celui ce o privește.
- Muzica este graiul sufletului. Ea stârnește în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde.
- Muzica pornește de la inima și se adresează inimilor.

I do not regret one single moment of my life.

Fri, 03 Aug 2012 16:24:51 +0000

Nu regret nimic, insa asta nu ma face fericita.

Imi poti vedea zambetul, dar asta nu inseamna ca zambesc si pe dinauntru.

Singura diferenta intre mine si un vampir...

...este ca eu ma hranesc cu momente frumoase si nu cu sange.

life means nothing unless lived

Wed, 20 Jun 2012 18:08:38 +0000

"Good luck, Harry, wherever you are, if you read this, Harry, we're all behind you.
Long live, Harry Potter."

Seria Harry Potter a insemnat ceva pentru mine. Ceva foarte important. Un capitol interesant al vietii mele a fost invelit in magia acestei povesti, acestor carti si filme. Simt un val de melancolie de fiecare data cand privesc inapoi, cand imi amintesc prima seara in care mama a luat primul volum din serie in brate si a inceput sa citeasca. De atunci incolo, fiecare seara a fost la fel.

Asteptam cu atat ardoare si nerabdare urmatorul volum. Ma simteam acolo, invaluita de magia Hogwarts-ului. Am fost pur si simplu fermecata de poveste, de personaje, iar mica mea lume se forma incet-incet pe baza acestor carti. Sincer, in naivitatea de copil pe care cred ca o ma am pana si azi, in ziua in care am implinit unsprezece ani, ma asteptam ca o bufnita sa apara la geam cu o scrisoare legata de piciorus, pe care scria "Bun venit la Hogwarts". Nu s-a intamplat, bineinteles, si in seara aceea aveam sincer o senzatie de tristete stiind ca voi fi Incuiata pentru restul vietii.

Asa era in mintea mea. Sunt multumita de viata mea, de prietenii mei, de familia mea. Ma simt norocoasa pentru ca am primit toate aceste persoane minunate langa mine, ca sunt inconjurata de aceste zambete minunate care imi fac ziua.
Harry Potter nu a fost doar un personaj pentru mine. A fost o persoana. In mintea mea, Harry Potter era real, stiam ca povestea continua, ca va mai fi ceva.
De aceea am plans la ultima carte. De aceea simt pana si acum un gol in piept de fiecare data cand ma gandesc ca s-a terminat. Desi, in mintea mea, inca Harry Potter continua. Hogwarts inca mai exista si toata acea magie nu e pierduta, simt tristete la gandul ca nu voi mai avea parte de o alta carte sau de un alt film.

Si ma gandesc cu bucurie in suflet la momentul in care eu voi deschise pentru prima oara dupa mult timp primul volum din HP si proprii mei copii vor sta in patutele lor si vor asculta cum cea mai incredibila poveste le va invada imaginatia.

Fly away little bird

Mon, 11 Jun 2012 07:18:31 +0000

And I was crying on the staircase, begging you 'please don't go'

Standing in the pouring rain
You cried as you watched him ride away

Şi a plecat. Am vrut să plâng şi să-l rog să mai rămână, măcar câteva secunde, dar nu am făcut-o. Mi-a fost frică. Am crezut că dacă nu-l voi mai vedea nu voi mai simţi nimic şi dacă totuşi îmi era prea greu putea oricând să vorbesc cu el ca doi prieteni. Dar am fost naivă. Aşa ceva nu era posibil. Nu în cazul meu.
M-am uitat cum pleca, cum se urca în autocar , şi-mi arunca o ultimă privire. Ochii mi-au rămas pironiţi asupra locului unde stătuse cu doar câteva secunde în urmă, căutând orice urmă că nu plecase, că totul fusese un miraj sau chiar un vis urât. Dar era realitatea. Lacrimile stăteau să cadă, dar le-am şters fugitiv şi am zâmbit, apoi când prietena mea m-a întrebat dacă sunt bine am zâmbit şi am murmurat că da. Am minţit-o, pentru că nici eu nu ştiam ce să cred. Îl cunoşteam de puţin timp, era imposibil să simt ceva, nu? Nu.
Am urcat în celălalt autocar , m-am aşezat la ultima fereastră şi mi-am sprijinit capuld e sticla rece, încă umedă de la ploaie. Îi auzeam pe fundal, pe ceilalţi râzând, glumind, distrându-se. Dar nu îmi păsa. Tot ce vedea era peisajul în continuă schimbare , ce îmi strângea şi mai tare inima. Acum că vedeam cu totul dispărea, tot ce mă lega de el, era şi mai dureros. Am oftat şi am închis ochii încercând să fac totul să dispară.
Apoi m-am trezit. Alexandra se aşezase lângă mine şi mă strângea în braţe. Avea lacrimi în ochii, le puteam vedea clar , deşi se lăsase întuneric. Am strâns-o la rândul meu în braţe, şi am plâns împreună, în linişte, nepăsându-se dacă ceilalţi ne văd sau nu. Am crezut că aşa îmi va trece, dar nu...

Mereu, când mi s-a spus că e mai dureros să regreţi ceea ce nu ai făcut , decât ceea ce ai făcut, nu am crezut. Mi s-a părut o prostie. Dar încep să cred că m-am înşelat. Mi-a fost prea frică, am fost prea confuză ca să spun ce simt , şi acum mă înec pur şi simplu în regrete. Mi-a fost teamă că puteam simţi ceva diferit de prietenia ce mă lega de obicei de cei din jur, ceva mai intens şi mai puternic. Am fost copleşită de teama unui copil. Şi regret...

[i]Left it right beside your heart so you would not forget
The way it felt when he held your hand
Left it right beside your heart so you would not forget
The way his kiss tasted on your lips

Wild world

Sun, 03 Jun 2012 08:52:03 +0000

'' Cause if you wanna leave, take good care
Just remember there are good things turning bad out there''

Pentru ca azi am inteles ce inseamna sa te pierzi pe tine. Ce inseamna sa visezi cu ochii deschisi pe note de pian invaluite in miros de lavanda. Nu imi place soarele iar intunericul ma sperie deopotriva. Poate asta inseamna sa fii un om gri,desi ma consider un om al extremelor de cele mai multe ori. Mi-am petrecut copilaria si inceputul adolescentei visand la faima,la oameni care nu ma vor judeca,ci ma vor iubi pentru ceea ce sunt. Multi imi spun ca sunt unica,uneori chiar geniala insa asta nu ma ajuta intotdeauna. Defapt,nu m-a ajutat niciodata.

Uneori ma intreb cum va fi cand voi parasi cuibul. Va fi o alta aripa care sa ma astepte? Alta pasare,la fel de matura,de sex opus? Probabil ca nu,deoarece ajung sa infricosez astfel de pasari,astfel de persoane,atat de diferite si totusi atat de asemanatoare. Mi-as dori sa existe acest cineva insa ... ar fi bine sa imi creez un geaman de suflet si sa fim impreuna. Scurt.

Imi e frica de singuratate,imi e frica de oamenii care ma vor parasi si pe care ii voi parasi. Mama si tata in special. Alteori,cand sunt suparata,spun ca ii voi da la o parte si ma voi concentra asupra acelei pasari de langa mine si a puilor dar in final ajung la concluzia ca acei doi mari creatori ai mei sunt mult mai importanti,cel putin deocamdata.

Ma gandesc la viitor si incerc sa realizez ca faima si familia sunt ce imi doresc.Am nevoie de faima si o vreau,pentru mine,pentru ca nu ma vad facand altceva. Mi-as dori totusi si un adapost,o casa,un cuib in care sa scap de imaginea pe care mi-as crea-o,de ideile preconcepute ale societatii,reusind sa fiu doar eu insami. Ei nu te vor iubi intotdeauna pentru ceea ce esti,ci pentru ceea ce ai invatat sa fii,adaptandu-te cerintelor .

Pana la urma nici nu stiu foarte bine cine sunt,dar stiu ce vreau. Si stiu ca tot ce vreau,va fi al meu intr-o zi,indiferent de sacrificii.

black winter

Tue, 22 May 2012 19:09:29 +0000

"Iubesc marea pentru ca si in timpul noptii intretine infinitul si visele. Cand stai in fund pe plaja si-ti simti blugii uzi de racoarea intunericului sau de nisip. Nu vezi nimic si privesti marea care e la cateva zeci de metri de tine. Privesti ca intr-o bucata imensa de branza neagra. Intuiesti cu greu linia de spuma de la tarm. E ca si cum marea ar bea caffelatte si s-ar linge pe bot. Vuietul constant al valurilor care izbesc malul iti spune ca albastrul nesfarsit din timpul zilei e acolo la locul lui. Si odata cu el, visele tale. Stiu c-am sa fiu batran, iremediabil, despartit de trecut si ca o sa privesc marea cu aceeasi sete si speranta.
Dorintele mele vor fi poate altele, amintirile imi vor ingreuna sufletul si privirea n-o sa mai ajunga atat de departe. Un vis va fi insa acolo, orice-ar fi, unul singur plutind pe coama valurilor, in intuneric. Un singur vis care ma va tine in viata, laolalta cu mirosul de sare si de alge pututroase care-mi va intepa narile.[...]"

Unul din citatele mele preferate.

"În fond, viaţa noastră constă dintr-un şir lung de repetiţii: câte mii de nasturi încheiem şi descheiem într-un an? Câte petreceri practic identice cu aceiaşi doi-trei amici şi cu bârfirea celor absenţi, organizăm? Ar trebui să numim deja vu mai fiecare moment pe care îl trăim."

"I just want him. That’s all I want, that’s all i’ve ever wanted. Him to hold me while I cry. Him to whisper in my ear that its all going to be alright, but not over some device, but in person. To feel him breath, and feel his heart beat. Him to wrap his arms around me kiss my head like he does. Him to hold my hand and wipe away my tears when I need him to most. I just want him here. With me, right now. I don’t want to go out anywhere, I don’t want to do anything but cuddle on my bed in complete silence, just the sound of us breathing and once in a while one of us will say ‘I love you’ to break the silence. And for once that night we don’t have to say goodbye to each other. For once I just want to say goodnight, not anything but goodnight. "

"Nicio femeie nu e frumoasa sau urata pana nu ajungi s-o cunosti." -Marin Preda

friends: how can you cry because of a book?
friends: how can you cry because of fictional characters?
friends: how can you cry because of something that isn't even real?
friends: how can you cry because of a song?
friends: how can you cry because of lyrics?
friends: how can you cry because of a melody?
me: HOW CAN YOU NOT

Vals cu iz de parfum ...

Tue, 27 Dec 2011 17:44:29 +0000

And how could I not love you ?

Te iubesc pentru că ai apărut în viaţa mea .
Te iubesc pentru că ai reuşit să te strecori în sufletul meu cu atâta uşurinţă .
Te iubesc pentru că îm faci zilele mai bune .
Te iubesc pentru că reuşeşti să mă ţi cu picioarele pe pământ .
Te iubesc pentru că mereu îmi dai putere .
Te iubesc pentru că deşi nu mereu ne înţelegem , ajungem la un compromis .
Te iubesc pentru că eşti atât de căpos .
Te iubesc pentru că eşti un scump .
Te iubesc pentru că ne completăm reciproc .
Te iubesc pentru că în anumite lucruri ne asemăn extrem de mult .
Te iubesc pentru că reuşeşti să mă faci mai bună .
Te iubesc pentru că întotdeauna m - ai ajutat să trec peste orice obstacol .
Te iubesc pentru că deşi ne - am certat de atâtea ori am reuşit să uităm totul .
Te iubesc pentru ceea ce eşti .
Te iubesc pentru simplu fapt că exişti .
Te iubesc pentru că reuşeşti să mă calmezi de fiecare dată când sunt nervoasă sau tristă .
Te iubesc pentru că ai răbdare cu mine şi - mi explici totul .
Te iubesc pentru că eşti tu şi te voi iubi şi de acum înainte !

I'm a mess, you can't change that

Tue, 08 Nov 2011 13:35:35 +0000

I'm a mess, you can't change that!

Dear diary,

Toata lumea imi reproseaza ca sunt o dezordonata, si mai ales ca nu fac nimic toata ziua. Ultima parte, ce-i drept, e adevarata si nu sunt nici eu mandra de ea. Dar pur si simplu, nu pot sa fac ceva in privinta asta. Nu sunt destul de ambitioasa, si sunt foarte delasatoare.
Insa, care e problema la a fi o persoana dezordonata? Fiecare are propriul stil de a-si aranja lucrurile, de a face diverse treburi. Daca eu ma simt mai bine cand am toate lucrurile aruncate in jurul meu, care e problema? Oricum, chiar daca le strang, in cateva ore totul e la loc. Firea mea de artist neinteles nu ma ajuta, pentru ca ma enervez, si mai rau fac. Asa ma simt eu mai bine, si asa invat mai usor, si scriu si etc. I'm a mess. SO WHAT? Stiu, nu multi apreciaza dezordinea, insa...ahh, las-o balta. Mai rau ma enervez, si sidhdhkfhdhs

De ce oamenii nu citesc in ziele noastre? Pentru ca a aparut calculatorul. Insa, uite ca eu am calculator, si tot mai citesc. Sincer, eu cred ca e vorba de o prejudecata. Daca cineva este vazut cu o carte, imediat i se atribuie titlul de 'tocilar', 'soarece de biblioteca', 'ciudat' etc. Urasc asemenea persoane, pentru ca se cred mari si tari si daca ii intrebi ceva, habar n-au nici pe ce lume traiesc. Daca mie imi place sa citesc, si sa fiu diferita de alte persoane, care nu o fac, nu e ok, nu? Trebuie sa am cumva parerile tale? Trebuie sa imi place si sa imi displaca lucrurile pe care tu le placi si displaci? Nu! Atunci lasa-ma sa-mi petrec timpul cum doresc, si nu ma mai judeca, ca nici tu nu esti mai breaz. Din contra, eu sunt mai desteapta, mai 'experimentata' intelectual, si sunt diferita. Imi place sa nu fiu ca tine, ca X, Y, Z, si sa fiu unica in felul meu. Cititul nu e o crima, si mai ales nimeni nu moare citind. Insa esti prea ingust la mine ca sa intelegi de ce unora le place sa practice acest 'sport' si afle lucruri noi si din care pot invata ceva.

'Pe firul de paianjen al memoriei'

Sat, 22 Oct 2011 00:21:01 +0000

"Pe firul de paianjen al memoriei"

Ce repede trece timpul! Cate se pot schimba intr'un clipa! Stau in camera mea si imi amintesc de tot ce a fost si ma gandesc la tot ce mai putea fi si acum daca hazardul nu se opunea dorintei mele. Cum se poate oare ca intr'o singura secunda din viata care s'ar fi putut irosi ca oricare alta am ajuns sa iubesc un om pe care il uram?
Oricum: Iubirea si ura peste care a curs ceva timp devin nostalgii ale trecutului, pe care le resimti in prezent si le dezlegi enigmele doar in viitor.
Acum fiind prima data cand postez in acest nou Jurnal, imi este destul de greu sa si explic ceea ce zic, am prea multe in cap, prea multe pe care as vrea sa le povestesc si sa le dezbat si imi pare ca mai am asa de putin timp la dispozitie ca ar trebui mereu sa fiu grabita.
Prima parte a povesti incepe in luna iulie, mai exact pe la mijlocul lunii. De atunci pana pe data de 7 septembrie, care imi va ramane mareu ca o pata de sange mereu proaspata sub care se afla o rana adanca, am trait viata cum nu am mai facut'o pana atunci, asa cum nici acum nu o mai pot face. Pe 1 august - ce zi!!!- am aflat ca pe langa drogurile cunoscute si cele mai putin necunoscute, mai exista unul nou, pe care eu insumi l'am descoperit, un drog cu un nume destul de ciudat pentru a fi drog, un drog cu par blond, ochi caprui si un dulce auriu bronz de munte foarte asemanator cu nuanta pe care o avea parul, un dorg caruia eu ii spuneam Alex. De atunci-de cand el a intrat in viata mea exact in momentul in care o asfel de relatie era complet nedorita, la fel ca el, care pentru mine a fost un nedorit- simplam existenta mi s'a complicat profund! De la urmatorul post pana la ultimul voi continua pozestea intr'un fel mai amanuntit. Lucrul asta este singurul care ma face sa il simt langa mine sa voalul care ne desparte voal gros de sute de kilometri.
Acum avand in vedere ca e ora 3.30 ar trebui sa merg sa ma pregatesc de somn.
Doar somnul ne undeste visele de ale celor dragi si ne apropie atat de mult incat uneori le simtim caldura respiratie pe pielea noastra ca si cum am fi imbratisati!

Povestea unui suflet

Mon, 17 Oct 2011 19:04:38 +0000

Dragă jurnalule,

Mi-ai lipsit şi pot spune asta cu mâna pe inimă. Mă bucur să te revăd din nou. Eşti la fel de primitor ca şi prima dată, iar eu la fel de emoţionată. Aş vrea să îţi pot descrie ceea ce simt acum. Aş vrea să vezi şi tu prin câte am trecut în ultimele luni. Oricum, am învăţat cu adevărat ceva. Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poţi să vezi foarte departe. Nimeni nu mă mai poate răni acum la fel de uşor ca înainte. Am învăţat să iert şi poate chiar să uit. Am învăţat că există diferenţe între iubirea adevărată şi cea corectă. Am învăţat să fiu cu adevărat eu, dar în curând o să vezi şi tu diferenţa. Vei fi surprins când vei vedea cât de mult m-am schimbat. Poate că de data aceasta, m-am maturizat cu adevărat.
Acum mă îndrept cu paşi alene spre camera mea. Simt nevoia să iau o pauză. Îmi doresc să citesc şi să evadez din lumea reală. Vreau să trec dincolo de graniţe şi să pătrund în lumea mea de vis.
Noapte bună, prieten drag. Mulţumesc încă o dată pentru că m-ai primit înapoi cu braţele deschise. Promit să nu te dezamăgesc.

Just a life...

Tue, 06 Sep 2011 20:12:36 +0000

"Increderea...stiti cum o simt eu?Ma las pe spate si stiu ca e cineva acolo sa ma prinda...sa nu ma lase sa cad."

SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSS
Stai ca se taie firul.Ce face???? Te lasi pe spate si stii ca ai incredere?Haide fa pasi! Daca te lasi pe spate,si un perete e cel mai de incredere lucru existent vreodata.
Increderea? Vrei sa stii ce e asta? In primul rand nu se face,nu o ai,si nici nu o vei avea daca nu o castigi.Increderea in tine trebuie sa infloreasca,increderea celorlalti trebuie sa o castigi prin felul tau de a fi,si increderea in persoanele speciale...o gasesti tu singur atunci cand iti este cel mai greu. Si ce e mai frumos atunci cand exista incredere reciproca?
Persoana pe care am admirat-o cel mai mult in viata,are respectul,increderea si mi-as da si viata pentru ea.Dar...e un EL.Nu e un baiat anume care mi-a luat inimia.E doar o persoana care a fost cu mine din ziua in care m-am nascut...pana acum! Daca mi-ar cere sa inchid ochii pentru totdeauna pentru el....as face-o cu zambetul pe buze.De ce? Pentru ca e EL! E fratele meu...persoana care nu m-a lasat niciodata sa plang.Desi erau certuri groaznice...o facea fiindca ma iubea.Iar,daca nu era el...acum statea pe o banca in parc,cu tigara in mana si berea langa mine.Tigara? Da...Maria si Coca mi-ar fi fost prietene.Si doar el m-a facut sa imi dau seama ca eram un copil care nu stia pe unde sa o apuce si cum sa fie el insusi.De aceea eu ii datorez tot ce am acum.Prietenii,tot cu ajutorul lui sunt facuti,respectul...daca nu ar fi fost el,eu nu cred ca mai eram acum.Totul e din cauza lui! Si totusi! Sunt un copil mic si prost...de ce are atata incredere in mine?
Numai azi mi-am dat seama ce inseamna cu adevarat sentimentul acela cand cineva chiar stie ca tu faci bine...cand te sustine si crede in ideile tale. Nu...nu a fost ceva maret.Si-a lasat doar vederea pe mainile mele...si,desi mana imi tremura mereu,el imi zice "Haide ca poti!".Banal...stiu.Dar asta m-a facut sa imi dau seama ca,ceea ce simt eu pentru el e reciproc.Adica ma refer la increderea eterna pe care eu i-o dau.
Radeam de el? Imi bateam joc? Eram o proasta!
Numai acum mi-am dat seama cat a insemnat el pentru mine si cate a facut,doar sub pretextul ca sunt "mica" si "neputincioasa".Niciodata nu mi-au placut personajele negative...ar trebui sa ma urasc pe mine,dar nu o fac.
Nu inteleg cum de nu mi-am dat seama...dar...fara el eram nimic.Iar nimicul nu e nici praf,nici pulbere,si in nici un caz nu e aer.Ala asigura viata...eu nu asigur nimic...traiesc de pe spatele lor,si inca mai am si pretentii.
Crezi ca e o meditatie? Fugi de aici!
E doar ceea ce ma face mereu sa imi dau seama ca mi-am promis candva ca nu o sa mai scot cu clestele lacrimi din ochii mamei mele,fire de par albe in capul tatei,si nici un sentiment de dezamagire fratelui meu.Si tot cel care ajungea sa ma considere sub asteptarile lui ma ajuta.De ce? Pentru ca ii sunt sora.
Si doar acum mi-am dat seama ca eu ii eram sora lui...dar el nu.El ma ajuta si era cu mine mereu,insa eu...eu eram ca o tenie care profita de bunurile primite.
Atat de proasta...si totusi atat de vicleana.
Nu...nu e un compliment,ci e un complex.Si totusi...am si eu momentele mele

The sky is blue

Sun, 17 Jul 2011 12:07:19 +0000

Nume complet: Valerye Rosalie Mitchell

Virsta: 21 ani

Varsta reala: 16 ani

Zi de nastere: 13 mai...zi in care cerul plangea

Tipul sangelui: semi-pur

Fosta casa, la Hogwarts: Ravenclaw

hair: saten inchis, de lungime medie

eyes: verzi

likes:
*ceaiul de tei
*manusile de piele
*mierea
*originalitatea
*fumul de tigara
*cafea cu ciocolata
*ploaia

dislikes:
*surprizele
*persoanele care se dau importante
*dezordinea
*neatentia
*alcoolul

strenghts:
*impune respect
*frumusete fizica
*stie sa-si tina gura
*perseverenta
*intelegatoare
*deductiva

weaknesses:
*isi poate intrerupe interlocutorul
*nu-si tine parerea despre cineva doar pentru ea
*aroganta
*rece
*orgolioasa
*se poate pierde cu firea
*cateodata, neindemanatica

habits:
*sa ia baietii peste picior
*sa zambeasca fals insa convingator
*sa-si vopseasca unghiile in culori conform dispozitiei
*fumeaza
*sa-si dea parul pe spate

Frezzy's Diary

Thu, 30 Jun 2011 10:39:27 +0000

30.06.2011
Prima mea zi in acest loc... Pare interesant si... mare. M-am plimbat putin prin jur sa vad ce se intampla. Locul pare destul de linistit.
Ahh... AM fost repartizat la Astropufi Sper sa fie mai multi si pe la noi.
Cativa mi-au urat bun venit pe-aici. MERCI!! ><

Jurnalul meu

Thu, 23 Jun 2011 11:38:10 +0000

Draga jurnal,

Am schimbat jurnalul deoarece trecuse mult timp mai bine de un an si am vrut sa schimb jurnalul deoarece acum gandesc mai diferit de acum un an.

Draga jurnal, 23. iunie. 2011

Nu pot sa cred! O minune s-a intamplat! Am reusit miraculos sa termin clasa a V-a cu media generala 10. Eu credeam ca o sa fi 9, ceva. Nici nu mai speram la premiul I. Eu si inca doua fete din clasa am luat premiul I( Ana si Roxana ) un baiat a luat premiul II ( Deian ) si altul premiul III ( Mihnea ). Mentiunea I a luat-o o fata ( Oana ). Am fost a doua cea mai buna clasa din scoala. Era cat peace sa iau media 9 la roamna pentru ca aveam un 9 la test si era sa iau 9 in teza. Oricum ma bucur ca am terminat odata clasa a V-a. A fost greu pentru ca a trebuit sa ma acomodez cu ciclul gimnazial.

Peste doua zile voi pleca la bunici ca in fiecare vacanta. Abia astept!

Just me and my life

Tue, 31 May 2011 16:46:01 +0000

Terrible

Ei bine, zilele astea am fost foarte suparata, si inca mai sunt. Am pierdut o tabara pe 5 zile in Bucuresti, teza la Romana am facut-o vraiste, iar la Chimie am luat un 8. Sunt pur si simplu un dezastru. Si la examene o sa fiu la fel, pentru ca nu stiu zau ce am sa ma fac la Romana. In plus ma cert zilnic cu o prietena si ma doare capul mereu(sunt racita).
In fiecare zi se arunca cineva pe geam, adica daca ati auzit de tanarul ala care s-a aruncat pe geam in Cluj de la etajul 9, ei bine il cunosc pe fratele sau si pe tatal sau. Si el a fost chiar la noi la scoala, chiar in clasa noastra, iar acum, in fiecare zi arde cate o lumanare la mine in spate, si mi-e frica sa nu mi se arda parul .
In rest sunt ok, astept nenorocitu' ala de banchet.