<![CDATA[Darkmark RPG Forum - Ceaunul Crapat]]> https://www.darkmark.ro/ Sun, 05 Apr 2026 21:40:38 +0000 MyBB <![CDATA[Same old shhh...just a diffrent day.]]> https://www.darkmark.ro/t-same-old-shhh-just-a-diffrent-day Tue, 06 Feb 2018 15:26:42 +0000 Ginny Anne Alden]]> https://www.darkmark.ro/t-same-old-shhh-just-a-diffrent-day Ginny and Rose Alden. 


Isi comandase o Butter Bear de care nici acum nu se atinisese, trecusera aproximativ douazeci de minute de cand se aseza la masa. At fi trebuit sa fie fericita ca isi vede sora, nu mai petrecusera timp impreuna de ceva timp, iar faptul ca insfarsit gasisera o portita. 
Ridica o mana tremuranda de pe masa si si-o trecu fugitiv prin par, si abia dupa ce trase un oftat lung, ridica paharul de pe masa si trase o mare "gura" din lichidul care putea sa faca minuni in momentul in care ajungea pe papilele gustative ale unui vrajitor. 
Era fericita ca avea sansa sa se vada cu Rosalie, desi erau doua firi total diferite era surprinzator cat de bine se intelegeau, iar Ginny abia astepta sa vorbeasca cu "blonda" ei preferata.]]> Ginny and Rose Alden. 


Isi comandase o Butter Bear de care nici acum nu se atinisese, trecusera aproximativ douazeci de minute de cand se aseza la masa. At fi trebuit sa fie fericita ca isi vede sora, nu mai petrecusera timp impreuna de ceva timp, iar faptul ca insfarsit gasisera o portita. 
Ridica o mana tremuranda de pe masa si si-o trecu fugitiv prin par, si abia dupa ce trase un oftat lung, ridica paharul de pe masa si trase o mare "gura" din lichidul care putea sa faca minuni in momentul in care ajungea pe papilele gustative ale unui vrajitor. 
Era fericita ca avea sansa sa se vada cu Rosalie, desi erau doua firi total diferite era surprinzator cat de bine se intelegeau, iar Ginny abia astepta sa vorbeasca cu "blonda" ei preferata.]]> <![CDATA[The world owes you nothing]]> https://www.darkmark.ro/t-the-world-owes-you-nothing Wed, 23 Jan 2013 20:58:55 +0000 Melanie K. Gulden]]> https://www.darkmark.ro/t-the-world-owes-you-nothing
I want to be different. If everyone is wearing black, I want to be wearing red.
*Anyone*
[Image: tumblr_mh1mnl5Y431qf3mpyo4_500_zps085c13c5.png]


  • Melanie îşi dădu părul după ureche şi se încruntă spre foaia albă de hârtie. Pentru prima oară era în 'pană de cuvinte'. Avea atâtea de povestit şi totuşi, nimic pe care ar fii putut să-l pună pe hârtie. Ca şi cum dacă ar împărtăşi toate acestea cu altcineva nu ar mai fii la fel.
    Nici măcar formula de adresare nu o scrisese încă. Stătea pur şi simplu la o masă din Ceaunul Crăpat şi se întreba ce să-i scrie mamei ei. Avea ciudata impresie că ultimele evenimente ar face-o puţin prea entuziasmată, i-ar trezi speranţe şi vise de mult uitate. Aşa că se hotărî că avea să umple scrisoarea cu vorbe goale, evitând lucrurile importante.

    Scrijeli primele cuvinte în cerneală verde, apoi se opri. Se simţea vinovată. De ce...? Nu făcea nimic rău... sau cel puţin nimic de care s-ar simţi în mod normal vinovată. Nu o minţea pe mama ei, doar evita să spună câteva lucruri care ar fii rănit-o. Era acesta un lucru rău?
    Îşi trecu mâna prin păr frustrată, apoi îşi sprijini fruntea de palmă. Mai scrise câteva cuvinte reci, prea atente parcă, apoi împături hârtia scrisă pe jumătate şi o legă cu o bucată de panglică subţire. Îl furişă în buzunarul de la geantă şi îşi puse coatele pe masă.

    În faţa ei se odihnea o cană simplă umplută cu ciocolată, frişcă şi scorţişoară. Oftă şi începu să o joace printre degete. Niciodată nu o deranjase singurătatea însă îi lipseau puţin dealurile verzi ale Irlandei şi livada conacului Marciei. Căsuţa ei din pădure era cea mai preferată, normal, însă i-ar fii plăcut să mai treacă şi pe 'acasă' câteodată.
]]>
I want to be different. If everyone is wearing black, I want to be wearing red.
*Anyone*
[Image: tumblr_mh1mnl5Y431qf3mpyo4_500_zps085c13c5.png]


  • Melanie îşi dădu părul după ureche şi se încruntă spre foaia albă de hârtie. Pentru prima oară era în 'pană de cuvinte'. Avea atâtea de povestit şi totuşi, nimic pe care ar fii putut să-l pună pe hârtie. Ca şi cum dacă ar împărtăşi toate acestea cu altcineva nu ar mai fii la fel.
    Nici măcar formula de adresare nu o scrisese încă. Stătea pur şi simplu la o masă din Ceaunul Crăpat şi se întreba ce să-i scrie mamei ei. Avea ciudata impresie că ultimele evenimente ar face-o puţin prea entuziasmată, i-ar trezi speranţe şi vise de mult uitate. Aşa că se hotărî că avea să umple scrisoarea cu vorbe goale, evitând lucrurile importante.

    Scrijeli primele cuvinte în cerneală verde, apoi se opri. Se simţea vinovată. De ce...? Nu făcea nimic rău... sau cel puţin nimic de care s-ar simţi în mod normal vinovată. Nu o minţea pe mama ei, doar evita să spună câteva lucruri care ar fii rănit-o. Era acesta un lucru rău?
    Îşi trecu mâna prin păr frustrată, apoi îşi sprijini fruntea de palmă. Mai scrise câteva cuvinte reci, prea atente parcă, apoi împături hârtia scrisă pe jumătate şi o legă cu o bucată de panglică subţire. Îl furişă în buzunarul de la geantă şi îşi puse coatele pe masă.

    În faţa ei se odihnea o cană simplă umplută cu ciocolată, frişcă şi scorţişoară. Oftă şi începu să o joace printre degete. Niciodată nu o deranjase singurătatea însă îi lipseau puţin dealurile verzi ale Irlandei şi livada conacului Marciei. Căsuţa ei din pădure era cea mai preferată, normal, însă i-ar fii plăcut să mai treacă şi pe 'acasă' câteodată.
]]> <![CDATA[hello there.]]> https://www.darkmark.ro/t-hello-there Sat, 05 Jan 2013 10:16:22 +0000 Ryan Wagner]]> https://www.darkmark.ro/t-hello-there
  • Nici nu știa pe unde se ducea, dar voia să se ducă undeva. Avea căștile în urechi, nu auzea nimic, dar nici că sesiza locul unde se afla.
    Oftă în sinea lui, apoi, plictisindu-se de atâta mers, se opri. Privi în jurul lui, iar cea mai bună variantă ar fi fost să intre la Ceaunul Crăpat. Opri de asemenea muzica, băgându-și căștile și telefonul în buzunarul blugilor, intrând în bar. Din obișnuintă, dorea să vadă cine se mai afla pe acolo, dacă îi cunoștea sau nu. Își aruncă o mică privire peste toată sala. Doar vreo 3-4 oameni, care erau aproape beți, și nici seară nu era.
    Se duse la bar, așezându-se pe un scaun, fără să-și comande nimic deocamdată. Nici nu știa pe cine aștepta. Probabil aștepta pe cineva cunoscut, pentru că uneori detesta să stea singur.
]]>
  • Nici nu știa pe unde se ducea, dar voia să se ducă undeva. Avea căștile în urechi, nu auzea nimic, dar nici că sesiza locul unde se afla.
    Oftă în sinea lui, apoi, plictisindu-se de atâta mers, se opri. Privi în jurul lui, iar cea mai bună variantă ar fi fost să intre la Ceaunul Crăpat. Opri de asemenea muzica, băgându-și căștile și telefonul în buzunarul blugilor, intrând în bar. Din obișnuintă, dorea să vadă cine se mai afla pe acolo, dacă îi cunoștea sau nu. Își aruncă o mică privire peste toată sala. Doar vreo 3-4 oameni, care erau aproape beți, și nici seară nu era.
    Se duse la bar, așezându-se pe un scaun, fără să-și comande nimic deocamdată. Nici nu știa pe cine aștepta. Probabil aștepta pe cineva cunoscut, pentru că uneori detesta să stea singur.
]]> <![CDATA[chasing a rumor]]> https://www.darkmark.ro/t-chasing-a-rumor Fri, 28 Dec 2012 20:45:02 +0000 Ivy Thibault]]> https://www.darkmark.ro/t-chasing-a-rumor
[Image: f4Fj5.gif] [Image: cjuC9.gif]
me and Charles
"My mind is made up, nothing can change that. I'm coming home to you."
  • Vântul îi suflă Ninei părul în faţă, gâdilându-i nasul, iar aceasta strănută scurt. Era o vreme teribilă, pe lângă că era al naibii de frig, ningea şi pe jos se aşezase un strat gros de zăpadă, mai şi bătea vântul, ca şi cum nu ar putea rata el petrecerea. Nina îşi aranjă fularul ca să-i acopere mare parte din faţă şi îşi trase căciula mai jos. Abia mai avea o găurică pentru ochi, dar ar merge şi oarbă dacă ar scăpa-o de frig.

    Îşi făcu drum cât de repefe putu fără să cadă pe gheaţă, spre Ceaunul Crăpat. Era cel mai apropiat loc în care putea să se încălzească şi, în plus, îşi plănuise o sesiune de cumpărături la capitolul cărţi, iar după ce se mai potolea afară avea să-şi îndeplinească dorinţa.

    Intră în local şi un clopoţel ciudat îi anunţă venirea. Nu era gol, dar nu era nici plin, aşa că Nina putea să-şi aleagă orice masă şi o alese pe cea mai apropiată de şemineu. Îşi dădu jos primul strat de haine de pe ea şi se topi în scaun la căldura focului.
]]>
[Image: f4Fj5.gif] [Image: cjuC9.gif]
me and Charles
"My mind is made up, nothing can change that. I'm coming home to you."
  • Vântul îi suflă Ninei părul în faţă, gâdilându-i nasul, iar aceasta strănută scurt. Era o vreme teribilă, pe lângă că era al naibii de frig, ningea şi pe jos se aşezase un strat gros de zăpadă, mai şi bătea vântul, ca şi cum nu ar putea rata el petrecerea. Nina îşi aranjă fularul ca să-i acopere mare parte din faţă şi îşi trase căciula mai jos. Abia mai avea o găurică pentru ochi, dar ar merge şi oarbă dacă ar scăpa-o de frig.

    Îşi făcu drum cât de repefe putu fără să cadă pe gheaţă, spre Ceaunul Crăpat. Era cel mai apropiat loc în care putea să se încălzească şi, în plus, îşi plănuise o sesiune de cumpărături la capitolul cărţi, iar după ce se mai potolea afară avea să-şi îndeplinească dorinţa.

    Intră în local şi un clopoţel ciudat îi anunţă venirea. Nu era gol, dar nu era nici plin, aşa că Nina putea să-şi aleagă orice masă şi o alese pe cea mai apropiată de şemineu. Îşi dădu jos primul strat de haine de pe ea şi se topi în scaun la căldura focului.
]]> <![CDATA[one step closer]]> https://www.darkmark.ro/t-one-step-closer Fri, 28 Dec 2012 17:40:04 +0000 Alys Blair Wymarc]]> https://www.darkmark.ro/t-one-step-closer
  • "Am o propunere care ar putea sa te intereseze.
    Ceaunul Crapat,ora 20:00    "


    Lys apela pentru prima data la cineva care sa o ajute. Incerca deobicei sa se descurce singura.Avea resurse, relatii, dar acum situatia parea sa o depaseasca. Nu era corect din partea ei sa-si usureze treaba, dar nimeni nu-i spuse ca existau reguli la mijloc pe care trebuia sa le urmeze cu sfintenie.
    Alain Desmarais, stia putine lucruri despre el.Nu lucra sa si detectiv privat, dar avea nevoie de el, personal,iar pentru asta stia ca era nevoie de convingere .

    Blondina isi facu aparitia la locul cu pricina, Ceaunul Crapat, la ora fixa.Din moment ce ea avea nevoie de prezenta lui incontestabila era mai bine sa nu se lase asteptata, cu toate ca ii placea la nebunie sa o faca. Era o fata cuminte, acum.
    Acoperita de pelerina neagra pasi in local pastrandu-si statura impunatoare de care dadea dovada intotdeauna. Locul ei nu era acolo ,privirile celor din jur ii faceau placere, dar in acelasi timp erau ca un ghimbe in coaste.

    Nu-i daduse prea multe detalii barbatului despre persoana cu care urma sa se intalneasca, putea la fel de bine sa fie refuzata, sau sa nu se afiseze la intalnire. Era o greseala pentru care ar fii platit singura,dar nu-i placea sa trimita scrisori asa explicite.
    Renunta la pelerina si se facu comoda asteptand dupa o cafea tare.
    • ]]>
  • "Am o propunere care ar putea sa te intereseze.
    Ceaunul Crapat,ora 20:00    "


    Lys apela pentru prima data la cineva care sa o ajute. Incerca deobicei sa se descurce singura.Avea resurse, relatii, dar acum situatia parea sa o depaseasca. Nu era corect din partea ei sa-si usureze treaba, dar nimeni nu-i spuse ca existau reguli la mijloc pe care trebuia sa le urmeze cu sfintenie.
    Alain Desmarais, stia putine lucruri despre el.Nu lucra sa si detectiv privat, dar avea nevoie de el, personal,iar pentru asta stia ca era nevoie de convingere .

    Blondina isi facu aparitia la locul cu pricina, Ceaunul Crapat, la ora fixa.Din moment ce ea avea nevoie de prezenta lui incontestabila era mai bine sa nu se lase asteptata, cu toate ca ii placea la nebunie sa o faca. Era o fata cuminte, acum.
    Acoperita de pelerina neagra pasi in local pastrandu-si statura impunatoare de care dadea dovada intotdeauna. Locul ei nu era acolo ,privirile celor din jur ii faceau placere, dar in acelasi timp erau ca un ghimbe in coaste.

    Nu-i daduse prea multe detalii barbatului despre persoana cu care urma sa se intalneasca, putea la fel de bine sa fie refuzata, sau sa nu se afiseze la intalnire. Era o greseala pentru care ar fii platit singura,dar nu-i placea sa trimita scrisori asa explicite.
    Renunta la pelerina si se facu comoda asteptand dupa o cafea tare.
    • ]]>         <![CDATA[How cold it is outside...]]> https://www.darkmark.ro/t-how-cold-it-is-outside Tue, 18 Dec 2012 22:28:39 +0000 Berny McNair]]> https://www.darkmark.ro/t-how-cold-it-is-outside Mereu a detestat iarna. Care era placerea in a simti acel frig infernal care te cuprindea in totalitate? In afara de un nas inghetat si rosu si toate extremitatile paralizate, nu vedea nici o urmare mai placuta a iernii. Nu ii intelegea pe copiii care se trateau prin zapada in fata lui aruncand cu bulgari in cate un trecator in timp ce-si asteptau parintii sa iasa de la cumparaturi.
    " Nu inghetati acolo in zapada? " intreba Berny deschizand numai pe jumatate de gura. Nu vroia sa riste sa-i intre frigul si acolo. Era probabil singurul loc caldut care ii ramasese in corp. Putea jura ca pana si sangele lui ingheta in vine.

    Cu o viteza fulgeratoare, Berny trecu de usa Ceaunului Crapat, izbind-o cu putere. Clopotelul care tocmai suna ii anunta intrarea si ca deobicei cateva fete mirate s-au intors spre el. De cand nu mai trecuse pe acolo, probabil ca il uitase toata lumea.
    "O cafea te rog" zise vrajitorul tragandu-si un scaun la bar. " Pe vremea asta, numai o bere rece nu merge."
    Barmanul executa repede comanda, in mai putin de cateva secunde, punandu-i in fata o cafea fierbinte a carui aburi se dispersau in aer.
    Ce dor ii era de locul asta. De cand cu ultimele probleme de la Minister, nu mai avea timp sa vina prea des si sa se relaxeze la o halba de bere. De mult nu mai simtise placerea de a avea timp liber. Nici acum nu se putea zice ca era prea relaxat. Tocmai avusese de a face cu un o vrajitoare care in loc sa foloseasca o vraja ce avea sa-i faca pedichiura, a reusit sa-si lipeasca picioarele intre ele. Bineinteles ca a fost nevoie de cateva cercetari si multa munca pentru o aduce pe acea femeie cu picioarele la locul lor, dar la sfarsitul zilei totul era perfect cand ajungea acasa si se relaxa, punandu-si picioarele pe masuta de cafea si privind programe de televiziune ale incuiatilor care sincer, pe el il amuzau ingrozitor.

    Privind indiferent prin jur, Berny cauta imaginea unei fete frumoase. Avea nevoie de cineva sa-i calmeze ziua, de cineva de care sa se indragosteasca pana pleaca acasa, de unde isi putea revedea linistit in continuare de treaba.]]>     Mereu a detestat iarna. Care era placerea in a simti acel frig infernal care te cuprindea in totalitate? In afara de un nas inghetat si rosu si toate extremitatile paralizate, nu vedea nici o urmare mai placuta a iernii. Nu ii intelegea pe copiii care se trateau prin zapada in fata lui aruncand cu bulgari in cate un trecator in timp ce-si asteptau parintii sa iasa de la cumparaturi.
    " Nu inghetati acolo in zapada? " intreba Berny deschizand numai pe jumatate de gura. Nu vroia sa riste sa-i intre frigul si acolo. Era probabil singurul loc caldut care ii ramasese in corp. Putea jura ca pana si sangele lui ingheta in vine.

    Cu o viteza fulgeratoare, Berny trecu de usa Ceaunului Crapat, izbind-o cu putere. Clopotelul care tocmai suna ii anunta intrarea si ca deobicei cateva fete mirate s-au intors spre el. De cand nu mai trecuse pe acolo, probabil ca il uitase toata lumea.
    "O cafea te rog" zise vrajitorul tragandu-si un scaun la bar. " Pe vremea asta, numai o bere rece nu merge."
    Barmanul executa repede comanda, in mai putin de cateva secunde, punandu-i in fata o cafea fierbinte a carui aburi se dispersau in aer.
    Ce dor ii era de locul asta. De cand cu ultimele probleme de la Minister, nu mai avea timp sa vina prea des si sa se relaxeze la o halba de bere. De mult nu mai simtise placerea de a avea timp liber. Nici acum nu se putea zice ca era prea relaxat. Tocmai avusese de a face cu un o vrajitoare care in loc sa foloseasca o vraja ce avea sa-i faca pedichiura, a reusit sa-si lipeasca picioarele intre ele. Bineinteles ca a fost nevoie de cateva cercetari si multa munca pentru o aduce pe acea femeie cu picioarele la locul lor, dar la sfarsitul zilei totul era perfect cand ajungea acasa si se relaxa, punandu-si picioarele pe masuta de cafea si privind programe de televiziune ale incuiatilor care sincer, pe el il amuzau ingrozitor.

    Privind indiferent prin jur, Berny cauta imaginea unei fete frumoase. Avea nevoie de cineva sa-i calmeze ziua, de cineva de care sa se indragosteasca pana pleaca acasa, de unde isi putea revedea linistit in continuare de treaba.]]>         <![CDATA[Sweet dreams are made of this...]]> https://www.darkmark.ro/t-sweet-dreams-are-made-of-this Mon, 17 Dec 2012 14:47:41 +0000 Julia Lilith Potter]]> https://www.darkmark.ro/t-sweet-dreams-are-made-of-this
  • Sa fi fost zece ani?...Nu. Chiar atat de multi nu puteau fi de cand calatorise ultima oara cu trenul. Insa mirarea tot o cuprinse cand vazu viteza cu care peisajele se derulau unul dupa altul in fata sa, culorile alternand ametitor de la mici dare ruginii de frunze mana la nameti adanci... nu erau zece ani, nu. Dar parea sa fi trecut un secol. Ori nici macar Expresul de Hogwarts nu gonea intr-un asa hal. Incepu sa se intrebe daca nu cumva soferul era un vrajitor care le testa pasagerilor rezistenta. Ce ipoteza stupida... Tocmai hotarase sa se relaxeze, lasandu-si incet capul pe scaunul moale, cu tapiterie cam roasa de molii, cand un pocnet puternic in geam o facu sa tresara. O bufnita zgribulita de frig, de culoarea frunzelor cazande, tocmai incerca sa patrunda pe fereastra. Norocul ei ca era singura in compartiment, nu voia sa stie ce priviri ar fi atintit asupra ei un Incuiat, vazand ca e cautata de o bufnita...mai ales ca nu mai traise intre Incuiati de atata amar de vreme. Intinse bratele si ramase blocata, privindu-si unghiile de o forma atat de diferita. Avea sa-i fie cu adevarat greu sa se descurce cu aceasta noua infatisare...macar nu parea cu mult mai tanara decat era. Ajuta bufnita sa patrunda in compartimentul de tren, luandu-i scrisoarea din cioc. Isi lua sticla, turnand putina apa in dopul acesteia si punandu-i in fata bufnitei. Aceasta paru mai mult decat incantata, repezindu-se, evident insetata. Julia, sau, dupa numele pe care pretindea ca il are, Yvette, intoarse scrisoarea pe spate si descoperi imediat scrisul grabit si neingrijit pe care-l cunostea atat de bine. Desfacu plicul si citi:

    Julia,

    Scorpius urla in disperare, inca nu intelege unde ai plecat. De aceea, ma vad nevoit sa te anunt ca daca nu vei reusi sa te intorci intr-o luna acasa, vom veni noi in Londra. Sunt ferm convins ca imi vei expedia o Urlatoare cu prima ocazie, dar nimic nu ma poate face sa nu-mi respect decizia. Imi pare rau, dar nu ma pot descurca singur cu Scorpius, avem nevoie de tine. Amandoi.
    Daca stii de pe acum ca vei ramane pe-acolo mai mult timp, incearca sa cauti un apartament...si sa-mi spui daca e nevoie sa vand casa de aici.

    Totusi, cu rugamintea sa nu trimiti vreo Urlatoare,
    al tau, Draco.


    Incerca sa-si invinga un zambet, caci trebuia macar sa se prefaca nervoasa, mototolind scrisoarea si bagand-o in buzunarul paltonului sau gros, care parea ca nu are nicio sansa in a infrange frigul crancen din compartiment. Isi freca nerabdatoare mainile cand conductorul anunta urmatoare si ultima statie la King's Cross. Isi lua cu greu cufarul si incepu sa-l taraie pe hol, pana un scartait si o bufnitura puternica anuntara ca se afla, din nou, in Londra.
    Pasind afara din tren, privi in jur cu uluire copilareasca, fara sa simta cat de larg cascase gura, realizand ca se intorsese in taramurile copilariei sale. Totusi, se redresa rapid, atunci cand cativa trecatori isi dadura ghionturi, razand, evident, de ea. Se duse tinta catre Ceaunul Crapat, iar de cum intra pe usa acestuia, isi scoase bagheta din buzunarul blugilor si facu greoiul sau cufar sa pluteasca pe langa ea. Receptionerul o intampina cu un zambet tamp. "P-...Marlow. Marlow, Yvette." zise rapid, iar acesta dadu scurt din cap, confirmand rezervarea facuta. Ii prelua cufarul plutitor, conducand-o pana la camera cu numarul 304...o camera cu semineu, norocul ei, si ce placut ardea focul. Insa acum nu avea timp de asa ceva. Sfichiui de cateva ori bagheta in aer, hainele sale organizandu-se ascultatoare pe rafturi. Imediat se schimba in ceva mult mai comod (ooc: see signature) si cobori scarile pana la bar. Se aseza la o masa plasata destul de central, caci in seara aceea, ca niciodata, chiar dorea sa atraga atentia. Doar-doar putea sa intalneasca vreun vrajitor care sa-i explice cum mai stateau lucrurile...se simtea de parca patrunsese intr-o cu totul alta lume, erau alte chipuri in vitrine, alte chipuri in ziarele necunoscutilor. Ofta scurt si ceru o cafea. Isi aminti de scrisoare si hotari sa-i scrie ceva mai tarziu lui Draco...ca momentan, ar fi putut sa-i scrie doar o Urlatoare.

    ooc. foarte open
    • ]]>
  • Sa fi fost zece ani?...Nu. Chiar atat de multi nu puteau fi de cand calatorise ultima oara cu trenul. Insa mirarea tot o cuprinse cand vazu viteza cu care peisajele se derulau unul dupa altul in fata sa, culorile alternand ametitor de la mici dare ruginii de frunze mana la nameti adanci... nu erau zece ani, nu. Dar parea sa fi trecut un secol. Ori nici macar Expresul de Hogwarts nu gonea intr-un asa hal. Incepu sa se intrebe daca nu cumva soferul era un vrajitor care le testa pasagerilor rezistenta. Ce ipoteza stupida... Tocmai hotarase sa se relaxeze, lasandu-si incet capul pe scaunul moale, cu tapiterie cam roasa de molii, cand un pocnet puternic in geam o facu sa tresara. O bufnita zgribulita de frig, de culoarea frunzelor cazande, tocmai incerca sa patrunda pe fereastra. Norocul ei ca era singura in compartiment, nu voia sa stie ce priviri ar fi atintit asupra ei un Incuiat, vazand ca e cautata de o bufnita...mai ales ca nu mai traise intre Incuiati de atata amar de vreme. Intinse bratele si ramase blocata, privindu-si unghiile de o forma atat de diferita. Avea sa-i fie cu adevarat greu sa se descurce cu aceasta noua infatisare...macar nu parea cu mult mai tanara decat era. Ajuta bufnita sa patrunda in compartimentul de tren, luandu-i scrisoarea din cioc. Isi lua sticla, turnand putina apa in dopul acesteia si punandu-i in fata bufnitei. Aceasta paru mai mult decat incantata, repezindu-se, evident insetata. Julia, sau, dupa numele pe care pretindea ca il are, Yvette, intoarse scrisoarea pe spate si descoperi imediat scrisul grabit si neingrijit pe care-l cunostea atat de bine. Desfacu plicul si citi:

    Julia,

    Scorpius urla in disperare, inca nu intelege unde ai plecat. De aceea, ma vad nevoit sa te anunt ca daca nu vei reusi sa te intorci intr-o luna acasa, vom veni noi in Londra. Sunt ferm convins ca imi vei expedia o Urlatoare cu prima ocazie, dar nimic nu ma poate face sa nu-mi respect decizia. Imi pare rau, dar nu ma pot descurca singur cu Scorpius, avem nevoie de tine. Amandoi.
    Daca stii de pe acum ca vei ramane pe-acolo mai mult timp, incearca sa cauti un apartament...si sa-mi spui daca e nevoie sa vand casa de aici.

    Totusi, cu rugamintea sa nu trimiti vreo Urlatoare,
    al tau, Draco.


    Incerca sa-si invinga un zambet, caci trebuia macar sa se prefaca nervoasa, mototolind scrisoarea si bagand-o in buzunarul paltonului sau gros, care parea ca nu are nicio sansa in a infrange frigul crancen din compartiment. Isi freca nerabdatoare mainile cand conductorul anunta urmatoare si ultima statie la King's Cross. Isi lua cu greu cufarul si incepu sa-l taraie pe hol, pana un scartait si o bufnitura puternica anuntara ca se afla, din nou, in Londra.
    Pasind afara din tren, privi in jur cu uluire copilareasca, fara sa simta cat de larg cascase gura, realizand ca se intorsese in taramurile copilariei sale. Totusi, se redresa rapid, atunci cand cativa trecatori isi dadura ghionturi, razand, evident, de ea. Se duse tinta catre Ceaunul Crapat, iar de cum intra pe usa acestuia, isi scoase bagheta din buzunarul blugilor si facu greoiul sau cufar sa pluteasca pe langa ea. Receptionerul o intampina cu un zambet tamp. "P-...Marlow. Marlow, Yvette." zise rapid, iar acesta dadu scurt din cap, confirmand rezervarea facuta. Ii prelua cufarul plutitor, conducand-o pana la camera cu numarul 304...o camera cu semineu, norocul ei, si ce placut ardea focul. Insa acum nu avea timp de asa ceva. Sfichiui de cateva ori bagheta in aer, hainele sale organizandu-se ascultatoare pe rafturi. Imediat se schimba in ceva mult mai comod (ooc: see signature) si cobori scarile pana la bar. Se aseza la o masa plasata destul de central, caci in seara aceea, ca niciodata, chiar dorea sa atraga atentia. Doar-doar putea sa intalneasca vreun vrajitor care sa-i explice cum mai stateau lucrurile...se simtea de parca patrunsese intr-o cu totul alta lume, erau alte chipuri in vitrine, alte chipuri in ziarele necunoscutilor. Ofta scurt si ceru o cafea. Isi aminti de scrisoare si hotari sa-i scrie ceva mai tarziu lui Draco...ca momentan, ar fi putut sa-i scrie doar o Urlatoare.

    ooc. foarte open
    • ]]>         <![CDATA[bittersweet]]> https://www.darkmark.ro/t-bittersweet Wed, 05 Dec 2012 19:11:54 +0000 Lexie Stryder]]> https://www.darkmark.ro/t-bittersweet bittersweet
    anyone
    • Lexie păşi pe dalele de piatră ale Aleii Diagon, întrebându-se dacă avea un motiv anume pentru care venise aici. Nu găsi nimic concret, aşa că se mulţumi să privească cerul înnorat. Dacă ar fi fost orice altă împrejurare, probabil că un cer înnorat nu i-ar fi creat o stare foarte plăcută, însă acum, cerul era acoperit de nori albi şi groşi, reci, din care foarte probabil vor cădea fulgi de zăpadă.
      Zâmbi la acest gând. Adora zăpada. Niciodată nu se dăduse în vânt după iarnă şi urâse frigul de când fusese mică, însă acea iarnă îi va plăcea. Abia aştepta gheaţa şi stratul gros de zăpadă, să simtă fulgii pe faţă şi pe mâini, să îi acopere hainele şi părul.
      În plus, sărbătorile de iarnă reprezentau partea ei preferată a anului. Era atâta bucurie şi pace în orice casă în care punea piciorul ! Aşa era firesc, aşa era natural, ca familia să se înţeleagă, să se iubească şi să se ajute. Aşa că Lexie vedea în sărbătorile de iarnă o oportunitate pentru ca lumea să îşi urmeze adevăratele îndatoriri. Nu cele legate de societate sau bani, ci acelea care ţineau de familie şi prieteni, şi mai ales de propria persoană.
      Viperina cercetă cu privirea magazinele din jurul ei ca să îşi dea seama în ce loc de afla. Se opri brusc pe sigla 'Ceaunului Crăpat'. Nu se putu abţine să nu zâmbească. Acolo era locul în care legase atât de multe prietenii ! Acolo fusese locul în care ea şi Kurt se întâlniseră pentru prima dată. Acolo îi ajutaseră pe Kurt şi Ivy să îl integreze pe Stark în Sfinţii Mortali.
      Multe, multe amintiri, care ştia că nu se vor şterge niciodată. Intră în bar fără să se uite înapoi. Oricum, nu avea nicio ocupaţie. Îşi lăsă geanta şi jeaca groasă de iarnă pe spătarul unui scaun şi îşi comandă o bere cu lămâie.
    ]]>     bittersweet
    anyone
    • Lexie păşi pe dalele de piatră ale Aleii Diagon, întrebându-se dacă avea un motiv anume pentru care venise aici. Nu găsi nimic concret, aşa că se mulţumi să privească cerul înnorat. Dacă ar fi fost orice altă împrejurare, probabil că un cer înnorat nu i-ar fi creat o stare foarte plăcută, însă acum, cerul era acoperit de nori albi şi groşi, reci, din care foarte probabil vor cădea fulgi de zăpadă.
      Zâmbi la acest gând. Adora zăpada. Niciodată nu se dăduse în vânt după iarnă şi urâse frigul de când fusese mică, însă acea iarnă îi va plăcea. Abia aştepta gheaţa şi stratul gros de zăpadă, să simtă fulgii pe faţă şi pe mâini, să îi acopere hainele şi părul.
      În plus, sărbătorile de iarnă reprezentau partea ei preferată a anului. Era atâta bucurie şi pace în orice casă în care punea piciorul ! Aşa era firesc, aşa era natural, ca familia să se înţeleagă, să se iubească şi să se ajute. Aşa că Lexie vedea în sărbătorile de iarnă o oportunitate pentru ca lumea să îşi urmeze adevăratele îndatoriri. Nu cele legate de societate sau bani, ci acelea care ţineau de familie şi prieteni, şi mai ales de propria persoană.
      Viperina cercetă cu privirea magazinele din jurul ei ca să îşi dea seama în ce loc de afla. Se opri brusc pe sigla 'Ceaunului Crăpat'. Nu se putu abţine să nu zâmbească. Acolo era locul în care legase atât de multe prietenii ! Acolo fusese locul în care ea şi Kurt se întâlniseră pentru prima dată. Acolo îi ajutaseră pe Kurt şi Ivy să îl integreze pe Stark în Sfinţii Mortali.
      Multe, multe amintiri, care ştia că nu se vor şterge niciodată. Intră în bar fără să se uite înapoi. Oricum, nu avea nicio ocupaţie. Îşi lăsă geanta şi jeaca groasă de iarnă pe spătarul unui scaun şi îşi comandă o bere cu lămâie.
    ]]>         <![CDATA[Ecstasy...]]> https://www.darkmark.ro/t-ecstasy Sun, 30 Sep 2012 08:53:07 +0000 Eve Extasy]]> https://www.darkmark.ro/t-ecstasy Me and Alain

    [Image: Ecstasy.jpg]
    Se plictisise sa stea degeaba in pat, era atat de naspa ca in seara asta nu putea sa agate pe cineva, sau macar sa stea la o tigara si sa palavrageasca cu un alt tip necunoscut.Dupa ce isi termina un al desen, de data asta o fantoma, vrand sa egaleze numarul lor cu cel al ingerilor, se ridica din pat foarte obosita, insa cu dorinta nebuna de a evada din monotonia asta, care de dimineata se facuse comod la ea in camera!Cea mai buna solutie era sa mearga la Ceaunul crapat...
    Facu cativa pasi pe podeaua rece ce o pisca de pielea catifelata a picioarelor.Se indrepta direct spre dulapul impunator, plin cu tot felul de chestii colorate si pantofi pe masura.Privirea ii fu atrasa de perechea noua de pantofi turcoaz, dupa care isi asorta intreaga tinuta: niste blugi mulati, camasa alba barbateasca si o geaca in culoarea pantofilor!Trecu prin fata oglinzii si is ciufuli nitel parul rosu si schita un zambet sublim ce ii descoperi dintii frumosi si bine ingrijiti.Era multumita!
    Isi baga mapa incarcata cu desene in geanta-postas si iesi din casa cu un zambet subtil pe fata...
    Mergea prin intuneric ca un copil entuziasmat.Era ca un copil mic care stia sa traiasca din bucuriile marunte.Se bucura de adierea vantului de toamna, de frunzele ce dansau frumos in acea atmosfera feerica.Se opri in dreptul unui felinar, pentru a privi fluturii ce se imbulzeau la lumina acestuia ca niste albinele, in corola unei flori.
    Mergea incet, meditand...Aceisi trecatori grabiti, aceleasi fete obscure, aceiasi indiferenta ca un virus ce imbolnavea intregul oras!
    Se aseza pe o banca ca sa isi finiseze desenul cu fantoma, insa lumina slaba nu ii permitea, si o trimitea parca spre destinatia gandita de acasa, spre Ceaunul Crapat.Forfota de acolo se auze de la cative metri de usa.Fereastra luminoasa descoperea cateva umbre ce radeau copios, justificand sunetul puternic, dar destul de familiar.Intra ca "unul al casei" si ridica mana, ca pentru salut.Cateva figuri dadura usor din cap, altii nici nu o abservasera in atata agitatie.Se aseza la locul ei obisnuit, de la bar si facu in aer un semn cu doua degete, cunoscut doar de ea si chelner.Acesta ii aduse bautura ceruta.Dupa ce agita paharul cu dezgust, stramband din nas, arunca in el o pastila alba, pe care o privea cu jind atunci cand acesta incepu sa sfaraie, iar apoi se lasa la fundul paharului si incepu incet sa se dizolve. Fredona o melodie cand
    observa doi ochi pironiti asupra ei, ridica privirea atintita pana atunci in pahar...Lua privirea straina
    ca pe ceva firesc, ridica capul incet, ca pentru un :"A?" sau un"Ce?" prietenesc...]]>     Me and Alain

    [Image: Ecstasy.jpg]
    Se plictisise sa stea degeaba in pat, era atat de naspa ca in seara asta nu putea sa agate pe cineva, sau macar sa stea la o tigara si sa palavrageasca cu un alt tip necunoscut.Dupa ce isi termina un al desen, de data asta o fantoma, vrand sa egaleze numarul lor cu cel al ingerilor, se ridica din pat foarte obosita, insa cu dorinta nebuna de a evada din monotonia asta, care de dimineata se facuse comod la ea in camera!Cea mai buna solutie era sa mearga la Ceaunul crapat...
    Facu cativa pasi pe podeaua rece ce o pisca de pielea catifelata a picioarelor.Se indrepta direct spre dulapul impunator, plin cu tot felul de chestii colorate si pantofi pe masura.Privirea ii fu atrasa de perechea noua de pantofi turcoaz, dupa care isi asorta intreaga tinuta: niste blugi mulati, camasa alba barbateasca si o geaca in culoarea pantofilor!Trecu prin fata oglinzii si is ciufuli nitel parul rosu si schita un zambet sublim ce ii descoperi dintii frumosi si bine ingrijiti.Era multumita!
    Isi baga mapa incarcata cu desene in geanta-postas si iesi din casa cu un zambet subtil pe fata...
    Mergea prin intuneric ca un copil entuziasmat.Era ca un copil mic care stia sa traiasca din bucuriile marunte.Se bucura de adierea vantului de toamna, de frunzele ce dansau frumos in acea atmosfera feerica.Se opri in dreptul unui felinar, pentru a privi fluturii ce se imbulzeau la lumina acestuia ca niste albinele, in corola unei flori.
    Mergea incet, meditand...Aceisi trecatori grabiti, aceleasi fete obscure, aceiasi indiferenta ca un virus ce imbolnavea intregul oras!
    Se aseza pe o banca ca sa isi finiseze desenul cu fantoma, insa lumina slaba nu ii permitea, si o trimitea parca spre destinatia gandita de acasa, spre Ceaunul Crapat.Forfota de acolo se auze de la cative metri de usa.Fereastra luminoasa descoperea cateva umbre ce radeau copios, justificand sunetul puternic, dar destul de familiar.Intra ca "unul al casei" si ridica mana, ca pentru salut.Cateva figuri dadura usor din cap, altii nici nu o abservasera in atata agitatie.Se aseza la locul ei obisnuit, de la bar si facu in aer un semn cu doua degete, cunoscut doar de ea si chelner.Acesta ii aduse bautura ceruta.Dupa ce agita paharul cu dezgust, stramband din nas, arunca in el o pastila alba, pe care o privea cu jind atunci cand acesta incepu sa sfaraie, iar apoi se lasa la fundul paharului si incepu incet sa se dizolve. Fredona o melodie cand
    observa doi ochi pironiti asupra ei, ridica privirea atintita pana atunci in pahar...Lua privirea straina
    ca pe ceva firesc, ridica capul incet, ca pentru un :"A?" sau un"Ce?" prietenesc...]]>         <![CDATA[dreams flow]]> https://www.darkmark.ro/t-dreams-flow Mon, 10 Sep 2012 10:14:38 +0000 Ivy Thibault]]> https://www.darkmark.ro/t-dreams-flow dreams flow
    I was caught
    In the middle of a railroad track
    I looked around
    And I knew there was no turning back
    • De obicei Ceaunul Crăpat era un loc aglomerat şi zgomotos, asta pentru că toţi cei ce voiau să ajungă pe Aleea Diagon trebuiau să treacă pe acolo mai întâi. Însă într-o zi ploioasă de toamnă, în care copiii stăteau la geamuri trişti, oftând când mai cădea câte un picur de ploaie pe geamul lor, Ceaunul Crăpat era aproape gol. Doar câţiva vrăjitori mai erau pe la mese, savurând câte un ceai cald sau o cafea fierbinte.
      Ivy era printre ei. Era cu nasul într-o carte despre ierburi acvatice şi folosinţele lor, arzându-şi limba cu un ceai mult prea fierbinte. Părul, acum lung şi blond îi era aproape uscat, deşi înainte era ud leoarcă pentru că nimerise în alte trei locuri înainte să Apară la Ceaunul Crăpat. Ura modul ăsta de a călători, însă era cel mai avantajos pe o vreme ca asta.
      Se întrebă ce ar trebui să se întâmple pentru ca ziua aceea să devină mai interesantă. Acum aproape că se ruga să apară vreo matahală de după colţ şi să încerce să o răpească ca să se întâmple ceva.
      În plus, avea mare nevoie de ceaiul ăla ca să se calmeze, însă amesteca enervată cu linguriţa în el pentru că era pur şi simplu mult prea fierbinte ca să îl poată bea.
      Îşi trecu o mână prin păr şi oftă, dând o pagină din carte. Chiar dacă mai citise de zeci de ori cartea aceea, o relaxa să citească despre plante. Erau atât de simple şi necomplicate. Nu ca oamenii. Câteodată se întrebă de ce oamenii primiseră inteligenţă superioară celorlalte fiinţe, dacă tot nu făceau nimic bun cu ea.
      Se uită la ceas şi îşi dădu seama că trecuseră doar trei minutea de când se uitase ultima dată. Ziua aceea chiar nu putea deveni mai plictisitoare de atât.

      OCC: anyone >Happywide<
    ]]>     dreams flow
    I was caught
    In the middle of a railroad track
    I looked around
    And I knew there was no turning back
    • De obicei Ceaunul Crăpat era un loc aglomerat şi zgomotos, asta pentru că toţi cei ce voiau să ajungă pe Aleea Diagon trebuiau să treacă pe acolo mai întâi. Însă într-o zi ploioasă de toamnă, în care copiii stăteau la geamuri trişti, oftând când mai cădea câte un picur de ploaie pe geamul lor, Ceaunul Crăpat era aproape gol. Doar câţiva vrăjitori mai erau pe la mese, savurând câte un ceai cald sau o cafea fierbinte.
      Ivy era printre ei. Era cu nasul într-o carte despre ierburi acvatice şi folosinţele lor, arzându-şi limba cu un ceai mult prea fierbinte. Părul, acum lung şi blond îi era aproape uscat, deşi înainte era ud leoarcă pentru că nimerise în alte trei locuri înainte să Apară la Ceaunul Crăpat. Ura modul ăsta de a călători, însă era cel mai avantajos pe o vreme ca asta.
      Se întrebă ce ar trebui să se întâmple pentru ca ziua aceea să devină mai interesantă. Acum aproape că se ruga să apară vreo matahală de după colţ şi să încerce să o răpească ca să se întâmple ceva.
      În plus, avea mare nevoie de ceaiul ăla ca să se calmeze, însă amesteca enervată cu linguriţa în el pentru că era pur şi simplu mult prea fierbinte ca să îl poată bea.
      Îşi trecu o mână prin păr şi oftă, dând o pagină din carte. Chiar dacă mai citise de zeci de ori cartea aceea, o relaxa să citească despre plante. Erau atât de simple şi necomplicate. Nu ca oamenii. Câteodată se întrebă de ce oamenii primiseră inteligenţă superioară celorlalte fiinţe, dacă tot nu făceau nimic bun cu ea.
      Se uită la ceas şi îşi dădu seama că trecuseră doar trei minutea de când se uitase ultima dată. Ziua aceea chiar nu putea deveni mai plictisitoare de atât.

      OCC: anyone >Happywide<
    ]]>         <![CDATA[Butterflies and hurricanes]]> https://www.darkmark.ro/t-butterflies-and-hurricanes--7674 Wed, 05 Sep 2012 21:38:16 +0000 Agatha von Hesse]]> https://www.darkmark.ro/t-butterflies-and-hurricanes--7674
    Cateodata viata e pur si simplu buna cu tine. Nu iti mor parintii, nu ai drame in copilarie, nu ai relatii in care iubitul tau te bate cu parul peste ochi, nu ti se intampla balarii. Daca ai parte de ceva rahaturi, e pentru ca ti le cauti singur. Eeexact tineretea aia intunecata a Agathei statea ca dovada ca daca vrei sa o patesti, o cauti.

    Terminse de renovat casa in care se mutase de curand si era destul de mandra de cum iesise. Ea alesese ce si cum iar muncitorii Incuiati - pentru ca dura mai mult sa faci treaba asa si implicit mai mult timp in care barbati buni stateau fara tricou la tine in casa, in timp ce tu bei cocktail-uri in prostie - facusera cum zisese ea.

    Iar cand isi aranja si haine si tot, cu fluturari de bagheta facute in sictir, se imbraca si aranja, isi prinse enormitatea de par in vesnicul coc si se indrepta spre Londra vrajitorilor.

    Iar cand ii zambi barmanului de la Ceaunul Crapat, cerandu-i un whiskey dublu cu gheata, avu bunul simt sa nu isi lase prea mult din sani la vedere. Se aseza la o masa si isi aprinse o tigara, intrebandu-se ce fac oamenii care nu fumeaza cu timpul lor.

    Zambea - pentru ca de altfel zambea des si se uita in jur la toti oamenii pe care nu ii cunostea dar pe care ii analiza si judeca fara scrupule. Roba neagra atarna pe jos pe langa scaunul ei si se deschidea absolut cuminte in fata. Si astepta fumand pentru ca lucrurile se intampla celor care asteapta.]]>
    Cateodata viata e pur si simplu buna cu tine. Nu iti mor parintii, nu ai drame in copilarie, nu ai relatii in care iubitul tau te bate cu parul peste ochi, nu ti se intampla balarii. Daca ai parte de ceva rahaturi, e pentru ca ti le cauti singur. Eeexact tineretea aia intunecata a Agathei statea ca dovada ca daca vrei sa o patesti, o cauti.

    Terminse de renovat casa in care se mutase de curand si era destul de mandra de cum iesise. Ea alesese ce si cum iar muncitorii Incuiati - pentru ca dura mai mult sa faci treaba asa si implicit mai mult timp in care barbati buni stateau fara tricou la tine in casa, in timp ce tu bei cocktail-uri in prostie - facusera cum zisese ea.

    Iar cand isi aranja si haine si tot, cu fluturari de bagheta facute in sictir, se imbraca si aranja, isi prinse enormitatea de par in vesnicul coc si se indrepta spre Londra vrajitorilor.

    Iar cand ii zambi barmanului de la Ceaunul Crapat, cerandu-i un whiskey dublu cu gheata, avu bunul simt sa nu isi lase prea mult din sani la vedere. Se aseza la o masa si isi aprinse o tigara, intrebandu-se ce fac oamenii care nu fumeaza cu timpul lor.

    Zambea - pentru ca de altfel zambea des si se uita in jur la toti oamenii pe care nu ii cunostea dar pe care ii analiza si judeca fara scrupule. Roba neagra atarna pe jos pe langa scaunul ei si se deschidea absolut cuminte in fata. Si astepta fumand pentru ca lucrurile se intampla celor care asteapta.]]>         <![CDATA[Queen I am]]> https://www.darkmark.ro/t-queen-i-am Wed, 05 Sep 2012 12:00:56 +0000 Freyja Maegan Guðríðr]]> https://www.darkmark.ro/t-queen-i-am
  • Freyja&Kurt

    Freyja privi pentur ultima data in urma sa si intra in local, intrebandu-se cum naiba reusise sa supravietuiasca cu Lexie timp de o saptamana. Maine avea sa se intoarca la Hogwarts, pentur ultima data, si atunci o va elibera pe femeie de povara ei. De fapt, o va intalni iar, insa de data asta nu mai trebuia sa aiba si grija de ea. Desi Freyja mereu isi purtase de grija. Nu mai vorbise cu Kurt sau cu Ivy de o saptamana, si se intreba cum anume reactionasera acestia. Si mai ales, daca ii simtisera lipsa.
    "Un suc de mere", comanda ea, si se intreba ce o astepta viitorul.

    Mereu isi dorise sa fie Ministrul Magiei, insa acum nu stia ce sa mai zica. Nu ii placea sa fie in Minister, si considera ca trebuia sa mai lucreze cativa ani buni pana sa ajunga macar in biroul acestuia. Poate se va angaja la Gringotts, sau oriunde altundeva, numai sa se considere independenta. Auzi usa deschizandu-se si inchizandu-se, si nu se uita intr-acolo, desi simtea o prezenta mult prea cunoscuta pentru a o ignora. Inghiti in sec si incepu sa bea din suc.
    • ]]>
  • Freyja&Kurt

    Freyja privi pentur ultima data in urma sa si intra in local, intrebandu-se cum naiba reusise sa supravietuiasca cu Lexie timp de o saptamana. Maine avea sa se intoarca la Hogwarts, pentur ultima data, si atunci o va elibera pe femeie de povara ei. De fapt, o va intalni iar, insa de data asta nu mai trebuia sa aiba si grija de ea. Desi Freyja mereu isi purtase de grija. Nu mai vorbise cu Kurt sau cu Ivy de o saptamana, si se intreba cum anume reactionasera acestia. Si mai ales, daca ii simtisera lipsa.
    "Un suc de mere", comanda ea, si se intreba ce o astepta viitorul.

    Mereu isi dorise sa fie Ministrul Magiei, insa acum nu stia ce sa mai zica. Nu ii placea sa fie in Minister, si considera ca trebuia sa mai lucreze cativa ani buni pana sa ajunga macar in biroul acestuia. Poate se va angaja la Gringotts, sau oriunde altundeva, numai sa se considere independenta. Auzi usa deschizandu-se si inchizandu-se, si nu se uita intr-acolo, desi simtea o prezenta mult prea cunoscuta pentru a o ignora. Inghiti in sec si incepu sa bea din suc.
    • ]]>         <![CDATA[bad dreams and drinks]]> https://www.darkmark.ro/t-bad-dreams-and-drinks Wed, 05 Sep 2012 05:42:13 +0000 Lexie Stryder]]> https://www.darkmark.ro/t-bad-dreams-and-drinks Lexie&Edmund
    • Lexie îşi adânci mâinile în buzunarele blugilor şi înaintă pe Aleea Diagon. Nu era prea multă lume pe stradă chit că era în timpul săptămânii. Viperinei oricum îi plăcea aşa mai mult. Aglomeraţia o agita, deşi era cea mai bună ascunzătoare. Era complicată toată chestia cu frica lui Lexie de a fii în centrul atenţiei şi totodată groaza de a rămâne singură.

      Îşi umezi buzele şi se opri în faţa localului 'Ceaunul Crăpat'. Avea amintiri frumoase acolo, în special cu Kurt şi frecventase localul de atunci. Era ceva mai mult decât băuturi şi decor, era un loc în care era adăpostită de viitor şi era uşor ascunsă în trecut.
      Intră şi zâmbi când ajunse să se aşeze la tejghea. Nu plănuia să stea mult.

      Aruncă o privire în jur. Localul era aproximativ gol, în afara a câţiva oameni strânşi într-un grup purtând robe negre cu gluga trasă care viperinei i se păreau destul de suspecţi. Oftă şi se întoarse. Îşi comandă o bere-zero, apoi se gândi la lucrurile ei, la faptul că Ivy şi Kurt aveau un motiv de sărbătoare, la faptul că Mike fusese iertat -un lucru care numai pentru ea venise ca o veste bombă- şi faptul că avea o logodnică, Ophelia. Îşi întrerupse şirul gândurilor când clopoţelul de deasupra uşii sună şi un străin intră în bar.
    ]]>     Lexie&Edmund
    • Lexie îşi adânci mâinile în buzunarele blugilor şi înaintă pe Aleea Diagon. Nu era prea multă lume pe stradă chit că era în timpul săptămânii. Viperinei oricum îi plăcea aşa mai mult. Aglomeraţia o agita, deşi era cea mai bună ascunzătoare. Era complicată toată chestia cu frica lui Lexie de a fii în centrul atenţiei şi totodată groaza de a rămâne singură.

      Îşi umezi buzele şi se opri în faţa localului 'Ceaunul Crăpat'. Avea amintiri frumoase acolo, în special cu Kurt şi frecventase localul de atunci. Era ceva mai mult decât băuturi şi decor, era un loc în care era adăpostită de viitor şi era uşor ascunsă în trecut.
      Intră şi zâmbi când ajunse să se aşeze la tejghea. Nu plănuia să stea mult.

      Aruncă o privire în jur. Localul era aproximativ gol, în afara a câţiva oameni strânşi într-un grup purtând robe negre cu gluga trasă care viperinei i se păreau destul de suspecţi. Oftă şi se întoarse. Îşi comandă o bere-zero, apoi se gândi la lucrurile ei, la faptul că Ivy şi Kurt aveau un motiv de sărbătoare, la faptul că Mike fusese iertat -un lucru care numai pentru ea venise ca o veste bombă- şi faptul că avea o logodnică, Ophelia. Îşi întrerupse şirul gândurilor când clopoţelul de deasupra uşii sună şi un străin intră în bar.
    ]]>         <![CDATA[red blood,white roses]]> https://www.darkmark.ro/t-red-blood-white-roses Fri, 13 Jul 2012 18:09:40 +0000 Kurt F. Malfoy]]> https://www.darkmark.ro/t-red-blood-white-roses - privat -
    • Isi duse corpul obosit pana in dreptul usii si se sprijini de usa localului,ca un betiv. Avea cearcane imense sub ochi iar mainile ii tremurau in plina vara. Era mai bolnav si mai stresat ca niciodata. Nu mai dormise de 96 de ore,desi Ivy si toti membrii familiei lui incercara sa il faca sa se simta mai bine. Aiurea. Nici ceaiurile,nici somniferele nu il puteau adormi si nimic nu oprea tremurul,spasmele de intensitate minima pe care le avea.

      Stia ca Freyja era acolo. Se ducea mereu acolo ca sa ia pranzul iar el trebuia sa vorbeasca cu ea cat mai curand. Intra in local,fara a lua in seama saluturile din partea celor prezenti care il recunoscusera - desi nu mai era deloc barbatul de alta data,impunator si rece,ci mai degraba semana cu un pui de curca plouat si zgribulit.

      O cauta din priviri si se aseza la masa ei apoi,observand felul in care parea sa-l priveasca,ii spuse scurt,incercand sa nu isi agraveze starea de greata. '' Nu spune nimic. La naiba,ma simt ca un gravid...''
    ]]>     - privat -
    • Isi duse corpul obosit pana in dreptul usii si se sprijini de usa localului,ca un betiv. Avea cearcane imense sub ochi iar mainile ii tremurau in plina vara. Era mai bolnav si mai stresat ca niciodata. Nu mai dormise de 96 de ore,desi Ivy si toti membrii familiei lui incercara sa il faca sa se simta mai bine. Aiurea. Nici ceaiurile,nici somniferele nu il puteau adormi si nimic nu oprea tremurul,spasmele de intensitate minima pe care le avea.

      Stia ca Freyja era acolo. Se ducea mereu acolo ca sa ia pranzul iar el trebuia sa vorbeasca cu ea cat mai curand. Intra in local,fara a lua in seama saluturile din partea celor prezenti care il recunoscusera - desi nu mai era deloc barbatul de alta data,impunator si rece,ci mai degraba semana cu un pui de curca plouat si zgribulit.

      O cauta din priviri si se aseza la masa ei apoi,observand felul in care parea sa-l priveasca,ii spuse scurt,incercand sa nu isi agraveze starea de greata. '' Nu spune nimic. La naiba,ma simt ca un gravid...''
    ]]>         <![CDATA[Misunderstood]]> https://www.darkmark.ro/t-misunderstood Sun, 08 Jul 2012 15:20:58 +0000 Aylee L. Lovel]]> https://www.darkmark.ro/t-misunderstood Misunderstood
    ~privat~
    • Fire de praf vizibile doar la lumina lumanarii si insulte grosolane aruncate ca la un meci de tenis. Barbati transpirati si amurgul ce se vede prin geamurile murdare. Intotdeauna ii placuse sa vina in locuri ca Ceaunul Crapat si sa incerce sa se piarda in multime, ca orice alt simplu trecator. O gluga trasa destul de jos si niste bani aratati destul de discret incat barmanul sa ii vada puteau sa te faca invizibil chiar si pentru cei mai curiosi ochi. Insa in seara aceea ochii sai cenusii erau cei mai iscoditori din incapere.
      Se plictisise in Castel, unde isi petrecea vara in mod obisnuit, asa ca hotarase sa iasa la vanatoare. Detinutul de informatii nu a facut niciodata rau nimanui, ba din contra. Informatia inseamna putere, iar pputere inseamna viata. Atata timp cat puteai sa le oferi celorlalti informatii pe care singuri nu si le pteau procura erai valoros. Cat timp erai valoros te tineau in viata, iar cat timp erai in viata puteai sa urzesti tot felul de planuri impotriva lor.
      Se apleca peste bar, cu o mana ridicand la gura ceasca de ceai, in timp ce cu cealalta isi punea la locul ei, dupa ureche, o suvita rozalie. Era o seara relativ linistita, fara prea multi clienti, iar cei care erau si aceia pareau clientii obisnuitit. Se parea ca nu isi alesese o seara prea buna pentru a iesi la panda, avand in vedere ca vanatul parea sa isi petreaca alt undeva timpul.
      Avand grija ca in timp ce se ridica sa nu se vada ca era imbracata doar intr-o rochita scurta, isi lua ceaiul cu doua maini si se aseza la o masa in colt. Se pozitiona astfel incat sa vada cat mai bine pe toata lumea, dupa care continua sa soarba din ceaiul fierbinte. Daca nu se intampla nimic pana cand isi termina bautura atunci avea sa plece, considerand seara aceea una ratata.
    ]]>     Misunderstood
    ~privat~
    • Fire de praf vizibile doar la lumina lumanarii si insulte grosolane aruncate ca la un meci de tenis. Barbati transpirati si amurgul ce se vede prin geamurile murdare. Intotdeauna ii placuse sa vina in locuri ca Ceaunul Crapat si sa incerce sa se piarda in multime, ca orice alt simplu trecator. O gluga trasa destul de jos si niste bani aratati destul de discret incat barmanul sa ii vada puteau sa te faca invizibil chiar si pentru cei mai curiosi ochi. Insa in seara aceea ochii sai cenusii erau cei mai iscoditori din incapere.
      Se plictisise in Castel, unde isi petrecea vara in mod obisnuit, asa ca hotarase sa iasa la vanatoare. Detinutul de informatii nu a facut niciodata rau nimanui, ba din contra. Informatia inseamna putere, iar pputere inseamna viata. Atata timp cat puteai sa le oferi celorlalti informatii pe care singuri nu si le pteau procura erai valoros. Cat timp erai valoros te tineau in viata, iar cat timp erai in viata puteai sa urzesti tot felul de planuri impotriva lor.
      Se apleca peste bar, cu o mana ridicand la gura ceasca de ceai, in timp ce cu cealalta isi punea la locul ei, dupa ureche, o suvita rozalie. Era o seara relativ linistita, fara prea multi clienti, iar cei care erau si aceia pareau clientii obisnuitit. Se parea ca nu isi alesese o seara prea buna pentru a iesi la panda, avand in vedere ca vanatul parea sa isi petreaca alt undeva timpul.
      Avand grija ca in timp ce se ridica sa nu se vada ca era imbracata doar intr-o rochita scurta, isi lua ceaiul cu doua maini si se aseza la o masa in colt. Se pozitiona astfel incat sa vada cat mai bine pe toata lumea, dupa care continua sa soarba din ceaiul fierbinte. Daca nu se intampla nimic pana cand isi termina bautura atunci avea sa plece, considerand seara aceea una ratata.
    ]]>