<![CDATA[Darkmark RPG Forum - Camera Portretelor]]> https://www.darkmark.ro/ Fri, 10 Apr 2026 10:49:50 +0000 MyBB <![CDATA[That's something wrong.]]> https://www.darkmark.ro/t-that-s-something-wrong Sun, 23 Sep 2012 12:07:00 +0000 Melissa A. Reningan]]> https://www.darkmark.ro/t-that-s-something-wrong
Melissa & Colin


  • Îşi luă pe ea roba şi ieşi din cameră, cu Eliza pe urmele ei. O neglijase în ultima vreme şi voia să petreacă ceva timp cu ea. Mica felină mergea în spatele roşcatei, mutându-şi capul în fiecare parte, analizând curioasă holul. Fata nu avea o destinaţie anume, voia doar să piardă timpul plimbându-se. Era oricum mult mai bine decât să stea în cameră, holbându-se pe pereţii albi ai încăperii. Se opri din mers, uitându-se pe unul din geamurile aşezate pe unul din pereţii coridorului. Afară era soare, dar aerul era rece. Îşi continuă plimbarea, nefiind atentă la drum. Dacă nu era Eliza, la o cotitură, Melissa mai avea puţin şi dădea cu capul în perete. Era aeriană. Fără motiv. Avea o stare ciudată în acea zi.
    Un zgomot puternic îi atrase atenţia, oprindu-se în faţa unei uşi imense. De acolo venea zgomotul. Puse mâna pe clanţă, dorind să intre. Nu, nu mai dorea să intre în probleme. Avusese multe experienţe neplăcute de acest gen în ultima vreme şi nu mai voia încă una. Totuşi, nu se putea abţine. Apăsă pe clanţă şi deschise uşa cu un scârţâit subţire, care o făcu să murmure ceva. Păşi încet în cameră, urmată de mica felină. Melissa rămasă în dreptul uşii, privind înăuntru. Nu era nimeni. Decât nişte tablouri, semn că era Camera Portretelor. Auzise multe despre această cameră, dar nu intrase niciodată. Zgomotul se auzi din nou, iar în dreapta roşcatei se afla un tunel. După câteva momente acesta fu acoperit de un portret imens, iar un alt tunel apăru pe peretele din faţă. O privi pe Eliza, care privea liniştită " micul spectacol ". Nu înţelegea cum ea putea sta liniştită când ceva ciudat se întâmpla acolo.
]]>
Melissa & Colin


  • Îşi luă pe ea roba şi ieşi din cameră, cu Eliza pe urmele ei. O neglijase în ultima vreme şi voia să petreacă ceva timp cu ea. Mica felină mergea în spatele roşcatei, mutându-şi capul în fiecare parte, analizând curioasă holul. Fata nu avea o destinaţie anume, voia doar să piardă timpul plimbându-se. Era oricum mult mai bine decât să stea în cameră, holbându-se pe pereţii albi ai încăperii. Se opri din mers, uitându-se pe unul din geamurile aşezate pe unul din pereţii coridorului. Afară era soare, dar aerul era rece. Îşi continuă plimbarea, nefiind atentă la drum. Dacă nu era Eliza, la o cotitură, Melissa mai avea puţin şi dădea cu capul în perete. Era aeriană. Fără motiv. Avea o stare ciudată în acea zi.
    Un zgomot puternic îi atrase atenţia, oprindu-se în faţa unei uşi imense. De acolo venea zgomotul. Puse mâna pe clanţă, dorind să intre. Nu, nu mai dorea să intre în probleme. Avusese multe experienţe neplăcute de acest gen în ultima vreme şi nu mai voia încă una. Totuşi, nu se putea abţine. Apăsă pe clanţă şi deschise uşa cu un scârţâit subţire, care o făcu să murmure ceva. Păşi încet în cameră, urmată de mica felină. Melissa rămasă în dreptul uşii, privind înăuntru. Nu era nimeni. Decât nişte tablouri, semn că era Camera Portretelor. Auzise multe despre această cameră, dar nu intrase niciodată. Zgomotul se auzi din nou, iar în dreapta roşcatei se afla un tunel. După câteva momente acesta fu acoperit de un portret imens, iar un alt tunel apăru pe peretele din faţă. O privi pe Eliza, care privea liniştită " micul spectacol ". Nu înţelegea cum ea putea sta liniştită când ceva ciudat se întâmpla acolo.
]]> <![CDATA[Keep the secret inside]]> https://www.darkmark.ro/t-keep-the-secret-inside Sun, 08 Jul 2012 17:21:52 +0000 Wanda J. Bennet]]> https://www.darkmark.ro/t-keep-the-secret-inside CAROLINE & SEBASTIAN
  • Incerca sa isi maseze tamplele cu gandul sa faca ceva, sa nu mai stea acolo degeaba si sa priveasca la tavanul gol. Ofta scurt si se ridica de pe pat mergand direct catre baie pentru a-si face un dus rece. Era destul de tarziu, insa nu conta. Iesi apoi dupa cateva minute si merse tinta spre dulap luandu-si pe ea o pereche de blugi, cizmele cu tocuri si un tricou negru ca apoi sa iasa din camera val-vartej, avea nevoie de putina liniste.

    Si acel loc unde voia liniste era Hogwarts. Stia ca e un loc linistit si avea sa fie interesant pana la urma nu? Isi trecu o mana prin parul blond usor buclat si continua sa mearga pe alee pana ajunse in fata castelului. Ofta scurt si inghiti in sec cand simti vantul rece cum i trece prin tot corpul, dandu-i fiori pe sirea spinarii. Isi musca buza inferioara si intra prin usa din spate, cum facea mereu, era mai sigur asa si era clar ca nimeni nu prea trecea pe acolo.

    Ajunse intr-un final la etaj in Camera Portretelor. Ofta scurt si apoi deschise usa lent si o inchise la fel, nu voia sa faca zgomot. Privi in jur si observa personajele miscatoare din tablouri cum incepeau sa susoteasca, dar nu le baga in seama. Continua sa mearga pana ajunse in fata unui tablou nul care i atrasese atentia. Insa tresari brusc cand cineva deschise usa.
]]> CAROLINE & SEBASTIAN
  • Incerca sa isi maseze tamplele cu gandul sa faca ceva, sa nu mai stea acolo degeaba si sa priveasca la tavanul gol. Ofta scurt si se ridica de pe pat mergand direct catre baie pentru a-si face un dus rece. Era destul de tarziu, insa nu conta. Iesi apoi dupa cateva minute si merse tinta spre dulap luandu-si pe ea o pereche de blugi, cizmele cu tocuri si un tricou negru ca apoi sa iasa din camera val-vartej, avea nevoie de putina liniste.

    Si acel loc unde voia liniste era Hogwarts. Stia ca e un loc linistit si avea sa fie interesant pana la urma nu? Isi trecu o mana prin parul blond usor buclat si continua sa mearga pe alee pana ajunse in fata castelului. Ofta scurt si inghiti in sec cand simti vantul rece cum i trece prin tot corpul, dandu-i fiori pe sirea spinarii. Isi musca buza inferioara si intra prin usa din spate, cum facea mereu, era mai sigur asa si era clar ca nimeni nu prea trecea pe acolo.

    Ajunse intr-un final la etaj in Camera Portretelor. Ofta scurt si apoi deschise usa lent si o inchise la fel, nu voia sa faca zgomot. Privi in jur si observa personajele miscatoare din tablouri cum incepeau sa susoteasca, dar nu le baga in seama. Continua sa mearga pana ajunse in fata unui tablou nul care i atrasese atentia. Insa tresari brusc cand cineva deschise usa.
]]> <![CDATA[Empathy]]> https://www.darkmark.ro/t-empathy Fri, 01 Jun 2012 18:16:10 +0000 Ema Snow]]> https://www.darkmark.ro/t-empathy
Empathy
Artemis & Ema


Usa scartai, iar Ema se crispa. Doamne, cat ura sunetul asta! Era la fel de greu de suportat precum cel facut de un tacam ce zgarie o farfurie de portelan. Soimeanca intra inauntru si ofta usurata si privi sala. Nu era prima data cand vizita Camera Portretelor, dar de fiecare data era impresionata de aglomeratia de aici. Zeci de portrete, statui, busturi si panze ce purtau chipurile unora dintre cei mai mari vrajitori.
Zambi multumita si se duse sa stea langa un portret imens, analizand cu grija detaliile. Era o pictura in ulei foarte draga ei, datorita tehnicii. Era o imagine aproape vie. Culorile contrastau fara sa fie puternice, iar tanara inca nu-si putea explica asta. Oricat de mult ar fi citit prin cartile din biblioteca, nu gasea nimic logic, nimic magic care sa defineasca aceasta anomalie.
Portretul era al unui cercetator in domeniul medicinei magice, un Alan Archer ce parea foarte cunoscut. Ema se simti prost ca nu auzise de el inainte de a vedea pictura in Camera.
Soimeanca inchise ochii si stranse din dinti cand usa se deschise din nou.]]>
Empathy
Artemis & Ema


Usa scartai, iar Ema se crispa. Doamne, cat ura sunetul asta! Era la fel de greu de suportat precum cel facut de un tacam ce zgarie o farfurie de portelan. Soimeanca intra inauntru si ofta usurata si privi sala. Nu era prima data cand vizita Camera Portretelor, dar de fiecare data era impresionata de aglomeratia de aici. Zeci de portrete, statui, busturi si panze ce purtau chipurile unora dintre cei mai mari vrajitori.
Zambi multumita si se duse sa stea langa un portret imens, analizand cu grija detaliile. Era o pictura in ulei foarte draga ei, datorita tehnicii. Era o imagine aproape vie. Culorile contrastau fara sa fie puternice, iar tanara inca nu-si putea explica asta. Oricat de mult ar fi citit prin cartile din biblioteca, nu gasea nimic logic, nimic magic care sa defineasca aceasta anomalie.
Portretul era al unui cercetator in domeniul medicinei magice, un Alan Archer ce parea foarte cunoscut. Ema se simti prost ca nu auzise de el inainte de a vedea pictura in Camera.
Soimeanca inchise ochii si stranse din dinti cand usa se deschise din nou.]]> <![CDATA[Just walking through the past and present]]> https://www.darkmark.ro/t-just-walking-through-the-past-and-present Sat, 05 May 2012 19:47:30 +0000 Orlando Quinn]]> https://www.darkmark.ro/t-just-walking-through-the-past-and-present
Privi tablourile. Mari, mici, medii, cu personalităţi, cu peisaje naturale. Aşezate pe verticală sau pe orizontală.
Cunoştea vag prezenţa tunelelor pe acolo..Adica aproape deloc, să fie sincer. Un prieten îi arătase în anul V două pasaje care duceau spre Bucătărie. Unul era pe hol, un coş cu fructe, iar celălalt era pe aici. Tot vreun tablou care să înfăţişeze ceva bunătăţi culinare, probabil. Se uită ameţit după ceva şi într-un final găsi, aproape de tavan, o pictură ce înfăţişa un coş cu legume. Nu prea inspirată ideea, după părerea lui, dar măcar mai sănătoasă.
Nu ştia dacă avea voie acolo. Nimerise din intâmplare, în timp ce studia Hogwarts cu toate amănuntele. Considera, brusc, foarte important să cunoască pasajele şcolii. Pe toate. Vorba aia, mai bine mai târziu decât niciodată, nu-i aşa?
Oricum, elevii nu erau în şcoală, ci afară, bucurându-se de soare. Sau, mă rog, majoritatea. Nu întâlnise nici unul în miniexcursia lui, ceea ce era foarte bine, să fie sincer.
Când dădu să iasă, văzu două picturi care îl impresionară. Una cu Albus Dumbledore, fostul şi mult respectatul director, care se uita inteligent la el. Lui Orlando totul i se părea inteligent la tipul ăsta. Expresia facială, ochelarii în formă de semilună, perfecţi pentru el, barba lungă, argintie, felul în care vorbea şi se mişca.
Dintotdeauna îl admirase şi fu încântat de faptul că îl prinsese în viaţă, chiar şi pentru un timp scurt.
Celălalt tablou, părea a fi din perioada Renaşterii, sau cel puţin aşa presupunea. Infăţişa un tablou în culoare a unui personaj feminin. Femeia respectivă era lipsită de expresie în ochi sau gesturi. Părul roşcat şi cârlionţat îi cădea lin pe umeri, pielea albă intra în contrast cu rochia albastru închis, specific perioadei medievale, iar ochii te cucereau tocmai prin răceala de care dădeau dovadă.
Abia după câteva secunde bune de analiză, Orlando realiză că portretul nu se mişca. Stătea în aceeaşi poziţie obositoare, în închisoarea tabloului, cu incapacitatea de a se mişca. Vrăjitorul atinse delicat materialul tabloului, dar nu se întâmpla nimic.
Da, era un tablou ce provenea din lumea Încuiaţilor, era sigur. Ei bine, era un tablou deosebit, în opinia lui. Dar se întreba ce ar căuta un tablou de-ar lor aici, la Hogwarts. Se gândi că probabil respectul pe care îl acorda Albus Dumbledore Încuiaţilor era suficient de mare cât să pună un tablou nemişcat în Camera Portretelor. Dar totuşi. Nu se putea ca Dumbledore să aibă atâta încredere în elevi cât să le lase pe mână un astfel de tablou. Sigur era ceva deosebit la el.
Deodată uşa se deschise şi şatenul tresări nervos.Îşi trecu mâna prin păr, agitat.]]>
Privi tablourile. Mari, mici, medii, cu personalităţi, cu peisaje naturale. Aşezate pe verticală sau pe orizontală.
Cunoştea vag prezenţa tunelelor pe acolo..Adica aproape deloc, să fie sincer. Un prieten îi arătase în anul V două pasaje care duceau spre Bucătărie. Unul era pe hol, un coş cu fructe, iar celălalt era pe aici. Tot vreun tablou care să înfăţişeze ceva bunătăţi culinare, probabil. Se uită ameţit după ceva şi într-un final găsi, aproape de tavan, o pictură ce înfăţişa un coş cu legume. Nu prea inspirată ideea, după părerea lui, dar măcar mai sănătoasă.
Nu ştia dacă avea voie acolo. Nimerise din intâmplare, în timp ce studia Hogwarts cu toate amănuntele. Considera, brusc, foarte important să cunoască pasajele şcolii. Pe toate. Vorba aia, mai bine mai târziu decât niciodată, nu-i aşa?
Oricum, elevii nu erau în şcoală, ci afară, bucurându-se de soare. Sau, mă rog, majoritatea. Nu întâlnise nici unul în miniexcursia lui, ceea ce era foarte bine, să fie sincer.
Când dădu să iasă, văzu două picturi care îl impresionară. Una cu Albus Dumbledore, fostul şi mult respectatul director, care se uita inteligent la el. Lui Orlando totul i se părea inteligent la tipul ăsta. Expresia facială, ochelarii în formă de semilună, perfecţi pentru el, barba lungă, argintie, felul în care vorbea şi se mişca.
Dintotdeauna îl admirase şi fu încântat de faptul că îl prinsese în viaţă, chiar şi pentru un timp scurt.
Celălalt tablou, părea a fi din perioada Renaşterii, sau cel puţin aşa presupunea. Infăţişa un tablou în culoare a unui personaj feminin. Femeia respectivă era lipsită de expresie în ochi sau gesturi. Părul roşcat şi cârlionţat îi cădea lin pe umeri, pielea albă intra în contrast cu rochia albastru închis, specific perioadei medievale, iar ochii te cucereau tocmai prin răceala de care dădeau dovadă.
Abia după câteva secunde bune de analiză, Orlando realiză că portretul nu se mişca. Stătea în aceeaşi poziţie obositoare, în închisoarea tabloului, cu incapacitatea de a se mişca. Vrăjitorul atinse delicat materialul tabloului, dar nu se întâmpla nimic.
Da, era un tablou ce provenea din lumea Încuiaţilor, era sigur. Ei bine, era un tablou deosebit, în opinia lui. Dar se întreba ce ar căuta un tablou de-ar lor aici, la Hogwarts. Se gândi că probabil respectul pe care îl acorda Albus Dumbledore Încuiaţilor era suficient de mare cât să pună un tablou nemişcat în Camera Portretelor. Dar totuşi. Nu se putea ca Dumbledore să aibă atâta încredere în elevi cât să le lase pe mână un astfel de tablou. Sigur era ceva deosebit la el.
Deodată uşa se deschise şi şatenul tresări nervos.Îşi trecu mâna prin păr, agitat.]]> <![CDATA[funny ol' world,isn't it?]]> https://www.darkmark.ro/t-funny-ol-world-isn-t-it Mon, 30 Apr 2012 09:54:33 +0000 Kurt F. Malfoy]]> https://www.darkmark.ro/t-funny-ol-world-isn-t-it
  • OOC: Me and Desiree
    BIC:

    Teoretic nu trebuia sa se afle acolo insa teoretic si practic nu avusesera tangente prea puternice de-a lungul istoriei. Tocmai de aceea se multumi sa deschida usa,asigurandu-se ca aceasta nu scartaia prea tare. Isi aminti de ultima oara cand fusese acolo si de minunata tragedie care se intamplase. Se pierduse pe sine,pentru prima oara.

    Pasii lui rasunau in incapere iar privirea-i agera si intunecata analiza pret de cateva secunde fiecare portret in parte. Nu se obisnuise inca cu ideea de a fi inconjurat de asemenea ... creaturi. Inca mai exista putina viata in acea panza veche,deteriorata care il privea cu ochi limpezi si melancolici. Nu ii pasa de numele lor,de cine sau ce fusesera. Venise aici sa afle niste raspunsuri. Cu forta.

    Asa ca fara a mai pierde timpul,scoase din buzunarul hainei o bricheta pe care o aprindea si o stingea,incontinuu,amenintator,in timp ce privirea ii ramase atintita asupra portretelor.
    • ]]>
  • OOC: Me and Desiree
    BIC:

    Teoretic nu trebuia sa se afle acolo insa teoretic si practic nu avusesera tangente prea puternice de-a lungul istoriei. Tocmai de aceea se multumi sa deschida usa,asigurandu-se ca aceasta nu scartaia prea tare. Isi aminti de ultima oara cand fusese acolo si de minunata tragedie care se intamplase. Se pierduse pe sine,pentru prima oara.

    Pasii lui rasunau in incapere iar privirea-i agera si intunecata analiza pret de cateva secunde fiecare portret in parte. Nu se obisnuise inca cu ideea de a fi inconjurat de asemenea ... creaturi. Inca mai exista putina viata in acea panza veche,deteriorata care il privea cu ochi limpezi si melancolici. Nu ii pasa de numele lor,de cine sau ce fusesera. Venise aici sa afle niste raspunsuri. Cu forta.

    Asa ca fara a mai pierde timpul,scoase din buzunarul hainei o bricheta pe care o aprindea si o stingea,incontinuu,amenintator,in timp ce privirea ii ramase atintita asupra portretelor.
    • ]]>         <![CDATA[old times]]> https://www.darkmark.ro/t-old-times Tue, 20 Mar 2012 20:15:07 +0000 Lexie Stryder]]> https://www.darkmark.ro/t-old-times O L D | T M E S
    Lexie and Bianca
    • Lexie incerca sa isi controleze rasul cand Peeves pluti pe coridor cu baloane umplute cu cerneala si arunca in elevi cu ele. Stia ca nu era o situatie chiar amuzanta, insa nu se putea abtine. La urma urmei, nu facea rau nimanui. Elevii puteau sa isi duca robele la curatatorie si le primeau inapoi ca noi. Zambi cand dadu coltul, cu geanta greoaie pe umar.

      Era zi insorita afara, iar aerul primavaratic isi facea in sfarsit simtita prezenta. Poate asta dadea si dispozitia neobisnuit de buna viperinei, dat fiind ca saptamana ei nu fusese una foarte relaxanta. Oricum, acum ca scapase de toate straturile acelea groase de haine cu care trebuia sa se imbrace parca era altfel si simtea ca se poate relaxa.

      Cursurile de astazi nu fusesera grele, si Lexie le terminase acum o jumatate de ora. Mancase cate ceva in Marea Sala, insa acum nu mai avea treaba. Isi luase cu ea in geanta pensula si cateva culori. Avea de gand sa picteze. Acesta era poate singurul lucru cu care se putea mandri. Ea nu avusese niciodata nimic special. Mereu aceeasi, niciodata cu un simt al umorului extrem de dezvoltat, sau eminenta la invatatura.

      Asta era singurul lucru la care se pricepea cu adevarat. Asa ca nu avea de gand sa renunte usor la el. Isi dadu la o parte parul din ochi cu o scuturare abia perceptibila a capului, intrand in Camera Portretelor cu un zambet sincer pe buze. Se increpta direct spre sevaletul din coltul cel mai indepartat al camerei, lasandu-si geanta pe pernele de langa ea. Arunca o privire la portretele din camera. Majoritatea nu erau acolo, desi pe ea o interesau cel mai mult cele mai mari. Erau doua. Sub unul scria cu litere aurii Albus Dumbledore, iar sub celalalt Severus Snape.
    ]]>     O L D | T M E S
    Lexie and Bianca
    • Lexie incerca sa isi controleze rasul cand Peeves pluti pe coridor cu baloane umplute cu cerneala si arunca in elevi cu ele. Stia ca nu era o situatie chiar amuzanta, insa nu se putea abtine. La urma urmei, nu facea rau nimanui. Elevii puteau sa isi duca robele la curatatorie si le primeau inapoi ca noi. Zambi cand dadu coltul, cu geanta greoaie pe umar.

      Era zi insorita afara, iar aerul primavaratic isi facea in sfarsit simtita prezenta. Poate asta dadea si dispozitia neobisnuit de buna viperinei, dat fiind ca saptamana ei nu fusese una foarte relaxanta. Oricum, acum ca scapase de toate straturile acelea groase de haine cu care trebuia sa se imbrace parca era altfel si simtea ca se poate relaxa.

      Cursurile de astazi nu fusesera grele, si Lexie le terminase acum o jumatate de ora. Mancase cate ceva in Marea Sala, insa acum nu mai avea treaba. Isi luase cu ea in geanta pensula si cateva culori. Avea de gand sa picteze. Acesta era poate singurul lucru cu care se putea mandri. Ea nu avusese niciodata nimic special. Mereu aceeasi, niciodata cu un simt al umorului extrem de dezvoltat, sau eminenta la invatatura.

      Asta era singurul lucru la care se pricepea cu adevarat. Asa ca nu avea de gand sa renunte usor la el. Isi dadu la o parte parul din ochi cu o scuturare abia perceptibila a capului, intrand in Camera Portretelor cu un zambet sincer pe buze. Se increpta direct spre sevaletul din coltul cel mai indepartat al camerei, lasandu-si geanta pe pernele de langa ea. Arunca o privire la portretele din camera. Majoritatea nu erau acolo, desi pe ea o interesau cel mai mult cele mai mari. Erau doua. Sub unul scria cu litere aurii Albus Dumbledore, iar sub celalalt Severus Snape.
    ]]>         <![CDATA[you can't understand it]]> https://www.darkmark.ro/t-you-can-t-understand-it Sat, 28 Jan 2012 16:40:15 +0000 Lexie Stryder]]> https://www.darkmark.ro/t-you-can-t-understand-it
  • Me and Ivy

    Lexie se foia in patul sau din dormitorul fetelor, incercand sa adoarma. Ar fi vrut sa aiba un somn adanc si sa nu se trezeasca pana in dimineata urmatoare. Insa nu prea i se mai intamplase de mult timp. Incerca sa isi dea seama cat era ceasul, insa nu gasi niciun raspuns. Singurul lucru pe care il stia despre timp era ca...era noapte. Pufni incet, gandindu-se cat de patetica era, stand acolo, cu cearsafurile invartite pe pat. Se ridica pe sezut, punandu-si mainile pe frunte. Simtea ca era putin transpirata. Lua o inghititura de apa din paharul de pe noptiera, isi lua bagheta de sub perna si se ridica din pat, cu papuci de casa in picioare. Avea o camasuta de noapte subtire, verde, pe care o acoperise cu un halat de catifea de culoare verde.

    Iesi incet din dormitor, fara sa trezeasca pe nimeni, strecurandu-se cu gratie printre umbrele Camerei de Zi a viperinilor. Sopti incet un Lumos care ii lumina calea. Iesi si din pivnita, strabatand tunelul si ajungand pe un coridor intunecat al castelului. Era la parter, si nu avea idee in ce directie sa o ia. La inceput se gandi ca i-ar fi prins bine o gustare, asa ca o lua spre bucatarie. Se indrepta spre scarile moscatoare a castelului, insa incremeni cand auzi pasi din spatele ei. Nu mai avcea nevoie de pedepse, si nici nu prea avea chef de companie, asa ca intra pe prima usa din dreapta pe care o vazu. Se trezi inconjurata de protrete in care erau infatisati vrajitori. Unele panze erau goale, insa majoritatea dormeau pe un scaun, sau un fotoliu confortabil.
    • ]]>
  • Me and Ivy

    Lexie se foia in patul sau din dormitorul fetelor, incercand sa adoarma. Ar fi vrut sa aiba un somn adanc si sa nu se trezeasca pana in dimineata urmatoare. Insa nu prea i se mai intamplase de mult timp. Incerca sa isi dea seama cat era ceasul, insa nu gasi niciun raspuns. Singurul lucru pe care il stia despre timp era ca...era noapte. Pufni incet, gandindu-se cat de patetica era, stand acolo, cu cearsafurile invartite pe pat. Se ridica pe sezut, punandu-si mainile pe frunte. Simtea ca era putin transpirata. Lua o inghititura de apa din paharul de pe noptiera, isi lua bagheta de sub perna si se ridica din pat, cu papuci de casa in picioare. Avea o camasuta de noapte subtire, verde, pe care o acoperise cu un halat de catifea de culoare verde.

    Iesi incet din dormitor, fara sa trezeasca pe nimeni, strecurandu-se cu gratie printre umbrele Camerei de Zi a viperinilor. Sopti incet un Lumos care ii lumina calea. Iesi si din pivnita, strabatand tunelul si ajungand pe un coridor intunecat al castelului. Era la parter, si nu avea idee in ce directie sa o ia. La inceput se gandi ca i-ar fi prins bine o gustare, asa ca o lua spre bucatarie. Se indrepta spre scarile moscatoare a castelului, insa incremeni cand auzi pasi din spatele ei. Nu mai avcea nevoie de pedepse, si nici nu prea avea chef de companie, asa ca intra pe prima usa din dreapta pe care o vazu. Se trezi inconjurata de protrete in care erau infatisati vrajitori. Unele panze erau goale, insa majoritatea dormeau pe un scaun, sau un fotoliu confortabil.
    • ]]>         <![CDATA[Darkness]]> https://www.darkmark.ro/t-darkness--6626 Thu, 26 Jan 2012 16:45:48 +0000 Julieta D. Thibault]]> https://www.darkmark.ro/t-darkness--6626 JULIETA&ODETTE
    [Image: 2lbhm54.gif]

    Cercetasa se plictisea groaznic in Sambata aceea.Plecase din biblioteca de doua ore si cutreiera coridoarele goale..care acum cateva zile erau pline de elevi care se duceau la orele de curs,sau stateau la o ciocolata calda langa semineu.

    Fulgii cadeau usor peste castel,dar de cateva luni ningea incontinuu..parca zapada nu se mai oprea.Julietei ii placea anotimpul iarna,deoarece venea Craciunul..ceea ce insemna "Timp petrecut cu familia".Nu avea multe ocazii pe an sa petreaca cu familia,dar cand avea..profita din plin de ele.

    Ajunse in fata unei usii...iar pe ea scria "Camera Portretelor"..
    -Hmm..ia sa vedem ce e aici,si un ranjet ii aparu pe fata,iar ochii verzi ca smaraldul stralucindu-i.
    Intra inauntru si vazu o silueta..dar nu o distinse.Merse langa aceea persoana si zise:
    -Buna,sunt Julieta..zambii ea cald.    ]]>     JULIETA&ODETTE
    [Image: 2lbhm54.gif]

    Cercetasa se plictisea groaznic in Sambata aceea.Plecase din biblioteca de doua ore si cutreiera coridoarele goale..care acum cateva zile erau pline de elevi care se duceau la orele de curs,sau stateau la o ciocolata calda langa semineu.

    Fulgii cadeau usor peste castel,dar de cateva luni ningea incontinuu..parca zapada nu se mai oprea.Julietei ii placea anotimpul iarna,deoarece venea Craciunul..ceea ce insemna "Timp petrecut cu familia".Nu avea multe ocazii pe an sa petreaca cu familia,dar cand avea..profita din plin de ele.

    Ajunse in fata unei usii...iar pe ea scria "Camera Portretelor"..
    -Hmm..ia sa vedem ce e aici,si un ranjet ii aparu pe fata,iar ochii verzi ca smaraldul stralucindu-i.
    Intra inauntru si vazu o silueta..dar nu o distinse.Merse langa aceea persoana si zise:
    -Buna,sunt Julieta..zambii ea cald.    ]]>         <![CDATA[I'm not alone...]]> https://www.darkmark.ro/t-i-m-not-alone Mon, 02 Jan 2012 17:55:53 +0000 Melissa A. Reningan]]> https://www.darkmark.ro/t-i-m-not-alone <![CDATA[i can't get used to it]]> https://www.darkmark.ro/t-i-can-t-get-used-to-it Wed, 28 Dec 2011 13:27:05 +0000 Kurt F. Malfoy]]> https://www.darkmark.ro/t-i-can-t-get-used-to-it
  • OOC: Privat
    BIC:

    Pentru o scurta perioada de timp crezu ca inca mai stia cum se ajunge in zona Viperinilor dar dupa nici cinci minute se trezi in Camera Portretelor.Una din salile lui favorite,inca de cand fusese un pusti. Isi putu aminti de diversele persoane mai mult sau mai putin importante care ii umplusera noptile de rasete si povesti. De felul in care ii placea sa se ascunda de Perfecti si de ziua in care sfasiase unul dintre portrete. Si din cate isi mai putea aminti acela fusese unul din favoritele directorului de atunci iar Viperinilor li se scazura 50 de puncte din vina lui. Acum insa prefera sa ramana acolo,privind la vechii lui amici care uneori ii mai raspundeau,dar de cele mai multe ori ramaneau muti de uimire,de frica,de scarba.

    Pasi deci in mijlocul salii,privind la fiecare dintre acele ... incercari de a imortaliza,la propriu,pe cineva. Cele mai multe fete indicau nedumerire sau ingamfare,doua dintre starile care lui ii placeau. '' Carstie s-a intors!'' Era trist sa cauti companie printre niste bucati de panza vorbitoare dar era mai bine decat sa innebunesti din cauza singuratii.Ei nu aveau cum sa stie asta. Se aveau unii pe ceilalti. Atat figurile impozante imprimate pe panza,cat si elevii de la Hogwarts. Ei nu stiau ce insemna sa fii singur. Tocmai de aceea vroia sa le faca o demonstratie,nu prea placuta.
    • ]]>
  • OOC: Privat
    BIC:

    Pentru o scurta perioada de timp crezu ca inca mai stia cum se ajunge in zona Viperinilor dar dupa nici cinci minute se trezi in Camera Portretelor.Una din salile lui favorite,inca de cand fusese un pusti. Isi putu aminti de diversele persoane mai mult sau mai putin importante care ii umplusera noptile de rasete si povesti. De felul in care ii placea sa se ascunda de Perfecti si de ziua in care sfasiase unul dintre portrete. Si din cate isi mai putea aminti acela fusese unul din favoritele directorului de atunci iar Viperinilor li se scazura 50 de puncte din vina lui. Acum insa prefera sa ramana acolo,privind la vechii lui amici care uneori ii mai raspundeau,dar de cele mai multe ori ramaneau muti de uimire,de frica,de scarba.

    Pasi deci in mijlocul salii,privind la fiecare dintre acele ... incercari de a imortaliza,la propriu,pe cineva. Cele mai multe fete indicau nedumerire sau ingamfare,doua dintre starile care lui ii placeau. '' Carstie s-a intors!'' Era trist sa cauti companie printre niste bucati de panza vorbitoare dar era mai bine decat sa innebunesti din cauza singuratii.Ei nu aveau cum sa stie asta. Se aveau unii pe ceilalti. Atat figurile impozante imprimate pe panza,cat si elevii de la Hogwarts. Ei nu stiau ce insemna sa fii singur. Tocmai de aceea vroia sa le faca o demonstratie,nu prea placuta.
    • ]]>         <![CDATA[To love is to bury]]> https://www.darkmark.ro/t-to-love-is-to-bury Wed, 28 Dec 2011 10:51:51 +0000 Desiree Rose Goth]]> https://www.darkmark.ro/t-to-love-is-to-bury To love is to bury
    - Me and Daniel -
    • Amurgul domina împrejurimile Castelului, pictând natura cu nuanţe blânde. Lumina murinda se reflecta în ferestrele Hogwarts-ului, creand raze ca de cristal. Cercetasa mai avea cam o ora pana la stingere, insa nu simtea nicio tragere de inima sa se intoarca in Turn, unde cu siguranta era aglomerat. In schimb, se plimba pe coridoare, surprinzand culoarea blanda a amurgului.

      Castelul era cufundat într-o linişte stranie; îşi auzea până şi bataile inimii în tacerea adâncă. Parea ca toata lumea se refugiase deja in Turnuri. Intra in Camera portretelor, unde stia ca era la adapost de alti profesori care s-ar fi plimbat pe coridoare atunci. Aproape nimeni nu intra in acea incapere, ca si cand camera avea o forta ascunsa de care toata lumea se ferea. Desiree presupuse ca era doar din cauza portretelor vechi, care rezistasera in ciuda timpului. Se sprijini de peretele rece. Isi inchise ochii pentru un moment scurt, iar intunericul o invalui. Cand iti inchizi ochii, vezi numai intuneric. Dar daca ii tii inchisi pentru un timp si te concentrezi indeajuns, vezi lumina.
    ]]>     To love is to bury
    - Me and Daniel -
    • Amurgul domina împrejurimile Castelului, pictând natura cu nuanţe blânde. Lumina murinda se reflecta în ferestrele Hogwarts-ului, creand raze ca de cristal. Cercetasa mai avea cam o ora pana la stingere, insa nu simtea nicio tragere de inima sa se intoarca in Turn, unde cu siguranta era aglomerat. In schimb, se plimba pe coridoare, surprinzand culoarea blanda a amurgului.

      Castelul era cufundat într-o linişte stranie; îşi auzea până şi bataile inimii în tacerea adâncă. Parea ca toata lumea se refugiase deja in Turnuri. Intra in Camera portretelor, unde stia ca era la adapost de alti profesori care s-ar fi plimbat pe coridoare atunci. Aproape nimeni nu intra in acea incapere, ca si cand camera avea o forta ascunsa de care toata lumea se ferea. Desiree presupuse ca era doar din cauza portretelor vechi, care rezistasera in ciuda timpului. Se sprijini de peretele rece. Isi inchise ochii pentru un moment scurt, iar intunericul o invalui. Cand iti inchizi ochii, vezi numai intuneric. Dar daca ii tii inchisi pentru un timp si te concentrezi indeajuns, vezi lumina.
    ]]>         <![CDATA[Lost behind faking smiles]]> https://www.darkmark.ro/t-lost-behind-faking-smiles Thu, 08 Dec 2011 13:13:07 +0000 Bell Evans]]> https://www.darkmark.ro/t-lost-behind-faking-smiles
    • Razele plapande ale lunii coborau in rafale lungi, uscate, patrunzand prin sticla fumurie a geamurilor. Coridorul era scaldat intr-o mare de intuneric, intrerupta pe alocuri de bucati mari de lumina vaga. Pasii ei rasunau in tacerea de o intensitate aproape dureroasa, fiind singurii care tradau increderea nemarginita a linistii. Se simtea ciudat - poate pentru a mia oara in acea zi; fusese ciudat. Fusese singura si avea impresia ca lucrurile o luau razna cand i se intampla asta. Voia doar sa se intoarca inapoi la viata ei si sa lase lucrurile sa decurga de la sine.

      Isi stanse mai bine pelerina in jurul corpului, oftand incet; isi tinea bagheta aprinsa, uitandu-se pe unde merge. Podeaua rece, prafuita, parea sa ii primeasca pasii cu resemnare. Cand ajunse la capatul scarilor si incepu sa le coboare avu sentimentul ca cineva o urmarea. Insa se convinse curand ca nu era nimeni - doar rodul imaginatiei.

      Cobori treptele din marmura rece, alba, care luceau fantomatic in lumina uscata a baghetei sale; ajunse in cele din urma la parter si arunca o privire in jur. Nu era nimeni - doar imensitatea holului de la intrare si intunericul prezent peste tot. Voia sa intalneasca pe cineva - ar fi fost vesela sa dea si peste Peeves probabil.

      Se indrepta insa spre una din usi si atinse incet clanta din metal rece, argintiu; simti un fior mic ce ii cuprinse intrega fiinta, iar apoi o apasa cu grija. Intra in Camera Portretelor si lasa sa ii scape un mic oftat; simti insa in urmatoarea clipa pe cineva in spatele ei si tresari. Nu se astepta sa mai fie cineva treaz la ora aceea tarzie din noapte.

    ]]>
    • Razele plapande ale lunii coborau in rafale lungi, uscate, patrunzand prin sticla fumurie a geamurilor. Coridorul era scaldat intr-o mare de intuneric, intrerupta pe alocuri de bucati mari de lumina vaga. Pasii ei rasunau in tacerea de o intensitate aproape dureroasa, fiind singurii care tradau increderea nemarginita a linistii. Se simtea ciudat - poate pentru a mia oara in acea zi; fusese ciudat. Fusese singura si avea impresia ca lucrurile o luau razna cand i se intampla asta. Voia doar sa se intoarca inapoi la viata ei si sa lase lucrurile sa decurga de la sine.

      Isi stanse mai bine pelerina in jurul corpului, oftand incet; isi tinea bagheta aprinsa, uitandu-se pe unde merge. Podeaua rece, prafuita, parea sa ii primeasca pasii cu resemnare. Cand ajunse la capatul scarilor si incepu sa le coboare avu sentimentul ca cineva o urmarea. Insa se convinse curand ca nu era nimeni - doar rodul imaginatiei.

      Cobori treptele din marmura rece, alba, care luceau fantomatic in lumina uscata a baghetei sale; ajunse in cele din urma la parter si arunca o privire in jur. Nu era nimeni - doar imensitatea holului de la intrare si intunericul prezent peste tot. Voia sa intalneasca pe cineva - ar fi fost vesela sa dea si peste Peeves probabil.

      Se indrepta insa spre una din usi si atinse incet clanta din metal rece, argintiu; simti un fior mic ce ii cuprinse intrega fiinta, iar apoi o apasa cu grija. Intra in Camera Portretelor si lasa sa ii scape un mic oftat; simti insa in urmatoarea clipa pe cineva in spatele ei si tresari. Nu se astepta sa mai fie cineva treaz la ora aceea tarzie din noapte.

    ]]>         <![CDATA[The one that got away.]]> https://www.darkmark.ro/t-the-one-that-got-away Tue, 15 Nov 2011 19:16:38 +0000 Rachelle Hathaway]]> https://www.darkmark.ro/t-the-one-that-got-away
    The one that got away.
    Tamara and Jennifer.
    • "Nimeni nu e de neînlocuit, dar - uneori - este nevoie de mai multe persoane pentru a înlocui una singură." scrise Rachel pe o bucata de hartie mototolita pe care o scoase din buzunarul robei sale negre. Nu stia ce se intampla in jurul sau, de ce unii "prieteni" o ocoleau, poate din pricina atitudini sale sau ... Sunetul unori pasi se auzira pe coridoarele de alaturi, facand-o pe aceasta sa tresara speriata si sa se ridice in picioare. Indesa hartia in buzunarul robei, strangandu-si mainile la piept pentru a se incalzi. Usa scartai usor intrand verisoara sa mai mica pe care o iubea cel mai mult pe, Jennifer Campbell. Inima ii tresalta de bucurie sa o vada, isi dadusera intalnire dar nu credea ca avea sa soseasca din pricina temelor care erau foarte multe. Jennifer fusese prea lenesa sa le faca exact in ziua in care le primise lasandu-le pe ultima zi. O stranse usor in brate, sarutand-o pe obraz in semn de salut, stergandu-i cu varful degetului mare urmele de ruj rosu lasate de aceasta, chicotind la grimasele pe care verisoara sa le facea. O iubea nespus de mult, precum o sora pe care nu o avusese niciodata. Zambi larg dezvelindu-si dinti albi.

      "- Se pare ca nu ti-ai facut temele nici de data aceasta." zise pe un ton glumet Tamara, ghicind asta dupa chipul fetei.
      " - Sa stii ca te pot ajuta eu, daca vrei desigur Jenn." adauga aceasta sprijinindu-se de peretele din spatele sau.
    ]]>
    The one that got away.
    Tamara and Jennifer.
    • "Nimeni nu e de neînlocuit, dar - uneori - este nevoie de mai multe persoane pentru a înlocui una singură." scrise Rachel pe o bucata de hartie mototolita pe care o scoase din buzunarul robei sale negre. Nu stia ce se intampla in jurul sau, de ce unii "prieteni" o ocoleau, poate din pricina atitudini sale sau ... Sunetul unori pasi se auzira pe coridoarele de alaturi, facand-o pe aceasta sa tresara speriata si sa se ridice in picioare. Indesa hartia in buzunarul robei, strangandu-si mainile la piept pentru a se incalzi. Usa scartai usor intrand verisoara sa mai mica pe care o iubea cel mai mult pe, Jennifer Campbell. Inima ii tresalta de bucurie sa o vada, isi dadusera intalnire dar nu credea ca avea sa soseasca din pricina temelor care erau foarte multe. Jennifer fusese prea lenesa sa le faca exact in ziua in care le primise lasandu-le pe ultima zi. O stranse usor in brate, sarutand-o pe obraz in semn de salut, stergandu-i cu varful degetului mare urmele de ruj rosu lasate de aceasta, chicotind la grimasele pe care verisoara sa le facea. O iubea nespus de mult, precum o sora pe care nu o avusese niciodata. Zambi larg dezvelindu-si dinti albi.

      "- Se pare ca nu ti-ai facut temele nici de data aceasta." zise pe un ton glumet Tamara, ghicind asta dupa chipul fetei.
      " - Sa stii ca te pot ajuta eu, daca vrei desigur Jenn." adauga aceasta sprijinindu-se de peretele din spatele sau.
    ]]>         <![CDATA[Tablouri intunecate]]> https://www.darkmark.ro/t-tablouri-intunecate Sat, 12 Nov 2011 20:42:57 +0000 Salathiel Donnerkrieg]]> https://www.darkmark.ro/t-tablouri-intunecate just me and Julieta Potter


    Era aproape doua noaptea si linistea sumbra din Camera Portretelor era intrerupta doar mici scartaituri ale podelelor de lemn care se indoiau sub pasii lui Sal. Baiatul exersa cu mainile goale o vraja de aducere a baghetei pe de o parte si un Patronus de cealalta.
    Inca nu-si putea lua gandul de la conversatia avuta cu acea Devoratoare inainte de venirea la Hogwarts, asa ca incerca sa nu se gandeasca la asta exersan vraji. Cum in Camera Portretelor nu venea multa lume, iar noaptea chiar nimeni, locul era perfect pentru micile escapade nocturne.
    Sal esua a treia oara la rand sa isi cheme Patronusul. Cu siguranta amintirile placute nu ii veneau la indemana momentan. Se aseza o clipa pe podea, cautand sa-si adune gandurile.    ]]>     just me and Julieta Potter


    Era aproape doua noaptea si linistea sumbra din Camera Portretelor era intrerupta doar mici scartaituri ale podelelor de lemn care se indoiau sub pasii lui Sal. Baiatul exersa cu mainile goale o vraja de aducere a baghetei pe de o parte si un Patronus de cealalta.
    Inca nu-si putea lua gandul de la conversatia avuta cu acea Devoratoare inainte de venirea la Hogwarts, asa ca incerca sa nu se gandeasca la asta exersan vraji. Cum in Camera Portretelor nu venea multa lume, iar noaptea chiar nimeni, locul era perfect pentru micile escapade nocturne.
    Sal esua a treia oara la rand sa isi cheme Patronusul. Cu siguranta amintirile placute nu ii veneau la indemana momentan. Se aseza o clipa pe podea, cautand sa-si adune gandurile.    ]]>         <![CDATA[Camera cu secrete]]> https://www.darkmark.ro/t-camera-cu-secrete Fri, 11 Nov 2011 15:52:52 +0000 Julieta D. Thibault]]> https://www.darkmark.ro/t-camera-cu-secrete OCC: Doar eu si Ginny Alden

    Era o zi frumoasa de vara.Julieta se trezise,in mod ciudat foarte vesela.Se scula din pat,isi lua hainele pe ea.Il puse pe Tom in cosuletul in care dormea..si se duse sa se plimbe prin castel.Cum era ea curioasa din fire,vru sa gaseasca ceva interesant de facut.Biblioteca?! hmm,nu prea avea chef de citit sambata dimineata,si mai ales la ora aceea.Era 9,toata lumea dormea doar ea bantuia prin castel.

    Ca deobicei,in ziua aceea ii era rezervata cu peripetii.Era ceva obisnuit in viata ei,ca in fiecare zi sa pateasca cate ceva.Fie ca era un lucru bun sau rau,nu era niciodata scutita de surprize.Nu vru sa o deranjeze pe sora ei,asa ca merse ce merse pe coridoare si dadu de o usa.Pea ea scria mare cu litere aurii CAMERA PORTRETELOR.Ce avea sa fie acolo?se intreba mica cercetasa,care fiind noua in Hogwarts nu intrase in toate incaperile.Cel mai mult vizitase biblioteca si marea sala,dar si incaperile interzise care erau hobby-urile ei de a le descoperi.Cand..    ]]>     OCC: Doar eu si Ginny Alden

    Era o zi frumoasa de vara.Julieta se trezise,in mod ciudat foarte vesela.Se scula din pat,isi lua hainele pe ea.Il puse pe Tom in cosuletul in care dormea..si se duse sa se plimbe prin castel.Cum era ea curioasa din fire,vru sa gaseasca ceva interesant de facut.Biblioteca?! hmm,nu prea avea chef de citit sambata dimineata,si mai ales la ora aceea.Era 9,toata lumea dormea doar ea bantuia prin castel.

    Ca deobicei,in ziua aceea ii era rezervata cu peripetii.Era ceva obisnuit in viata ei,ca in fiecare zi sa pateasca cate ceva.Fie ca era un lucru bun sau rau,nu era niciodata scutita de surprize.Nu vru sa o deranjeze pe sora ei,asa ca merse ce merse pe coridoare si dadu de o usa.Pea ea scria mare cu litere aurii CAMERA PORTRETELOR.Ce avea sa fie acolo?se intreba mica cercetasa,care fiind noua in Hogwarts nu intrase in toate incaperile.Cel mai mult vizitase biblioteca si marea sala,dar si incaperile interzise care erau hobby-urile ei de a le descoperi.Cand..    ]]>