<![CDATA[Darkmark RPG Forum - Curtea Interioara]]> https://www.darkmark.ro/ Sun, 12 Apr 2026 11:58:56 +0000 MyBB <![CDATA[Windy day]]> https://www.darkmark.ro/t-windy-day Sat, 10 Nov 2018 15:11:32 +0000 Tatiana L. Petrova]]> https://www.darkmark.ro/t-windy-day      În acea dimineață primise o scrisoare de la mama și fratele ei mai mic, Dominic, pe care voia să o recitească pentru că nu avusese timp să o citească cum trebuie la micul dejun. 
     Se așeză pe prima bancă pe care o văzuse și scoase scrisoarea începând să o citească. 
     Tatiana iubea toamna. Deși era noiembrie, aerul nu era foarte rece, fiind o vreme perfectă pentru pierdut timpul pe afară. Cu toate acestea vântul bătea destul de puternic, astfel că, în timp ce citea, scăpă scrisoarea din mână, aceasta zburând fix în fața unei fete. 
     „Bun mod de a-ți lărgi cercul de cunoștințe, Tatia, bravo!” își spuse Tatiana în gând, mergând spre acea fată pentru a-și recupera scrisoarea.
     -Îmi pare rău... se pare că nu sunt în stare să țin nici măcar o scrisoare în mână. spuse Tatiana cu un surâs pe buze sperând că nu crease probleme. Nu avea mulți prieteni la Hogwarts și cu siguranță nu voia să supere pe nimeni.]]>      În acea dimineață primise o scrisoare de la mama și fratele ei mai mic, Dominic, pe care voia să o recitească pentru că nu avusese timp să o citească cum trebuie la micul dejun. 
     Se așeză pe prima bancă pe care o văzuse și scoase scrisoarea începând să o citească. 
     Tatiana iubea toamna. Deși era noiembrie, aerul nu era foarte rece, fiind o vreme perfectă pentru pierdut timpul pe afară. Cu toate acestea vântul bătea destul de puternic, astfel că, în timp ce citea, scăpă scrisoarea din mână, aceasta zburând fix în fața unei fete. 
     „Bun mod de a-ți lărgi cercul de cunoștințe, Tatia, bravo!” își spuse Tatiana în gând, mergând spre acea fată pentru a-și recupera scrisoarea.
     -Îmi pare rău... se pare că nu sunt în stare să țin nici măcar o scrisoare în mână. spuse Tatiana cu un surâs pe buze sperând că nu crease probleme. Nu avea mulți prieteni la Hogwarts și cu siguranță nu voia să supere pe nimeni.]]> <![CDATA[Everything is a lie]]> https://www.darkmark.ro/t-everything-is-a-lie Sat, 12 Jan 2013 11:30:20 +0000 Oswin A. Cameron]]> https://www.darkmark.ro/t-everything-is-a-lie
Everything is a lie

Private: Oswin and Robert
  • Ar fi trebuit sa fie in pat la acea ora. Sa doarma, sa viseze, sa se relaxeze. Dar putea Oswin sa faca asa ceva? Nu. Normal ca nu. Ea trebuia sa hoinareasca aiurea prin castel, la cele mai ciudate ore din noapte, de una singura in cautarea detentiilor si problemelor. Nu avea un dosar prea curat insa in ultimul timp le evitase cu o maiestrie de care nu stia ca putea sa dea dovada.

    Iesi in curtea interioara a castelului, simtind cum frigul iernii ii invaluie trupul rece. Ninsoarea incetase cu vreo doua zile in urma iar zapada si copii neastamparati devenira motivul numarul unu pentru ca soimita sa nu se mai apropie de curtea interioara inainte de ora de culcare. Se uita de jur imprejur dupa vreo silueta sau dupa cineva care putea sa o dea de gol. Dar nimeni, cel putin pentru moment.
    Calca in picioare omatul care scartai sub tocurile cizmelor negre si se apropie nepasatoare de fantana, privind visatoare basoreliefurile de pe suprafata acesteia.
]]>
Everything is a lie

Private: Oswin and Robert
  • Ar fi trebuit sa fie in pat la acea ora. Sa doarma, sa viseze, sa se relaxeze. Dar putea Oswin sa faca asa ceva? Nu. Normal ca nu. Ea trebuia sa hoinareasca aiurea prin castel, la cele mai ciudate ore din noapte, de una singura in cautarea detentiilor si problemelor. Nu avea un dosar prea curat insa in ultimul timp le evitase cu o maiestrie de care nu stia ca putea sa dea dovada.

    Iesi in curtea interioara a castelului, simtind cum frigul iernii ii invaluie trupul rece. Ninsoarea incetase cu vreo doua zile in urma iar zapada si copii neastamparati devenira motivul numarul unu pentru ca soimita sa nu se mai apropie de curtea interioara inainte de ora de culcare. Se uita de jur imprejur dupa vreo silueta sau dupa cineva care putea sa o dea de gol. Dar nimeni, cel putin pentru moment.
    Calca in picioare omatul care scartai sub tocurile cizmelor negre si se apropie nepasatoare de fantana, privind visatoare basoreliefurile de pe suprafata acesteia.
]]> <![CDATA[It’s 5 o’ clock in the morning~]]> https://www.darkmark.ro/t-it%E2%80%99s-5-o%E2%80%99-clock-in-the-morning Sat, 12 Jan 2013 00:25:12 +0000 Rose Lotte Heartfilia]]> https://www.darkmark.ro/t-it%E2%80%99s-5-o%E2%80%99-clock-in-the-morning
It’s 5 o’ clock in the morning~

All is boring
Privat: Drew & Rose

O întorsătură. Două. Trei. Mai multe, una după alta. Mişcările bruşte de pe o parte pe alta care nu o lăsau pe Rose să închidă ochii nici măcar două secunde, deveneau din ce în ce mai enervante. Se puse pe spate, ţinându-şi genunchii ridicaţi, o mână având-o pe burtă, cealaltă fiind prin părul său brunet, încercând să îşi dea câteva şuviţe nărăvaşe de păr la o parte de pe chip. Îşi trânti zgomotos mâna pe saltea fără să îi pese de colegele sale adormite, suflându-şi restul şuviţelor de păr de pe frunte, în timp ce se ridica în şezut.
Se uită preţ de câteva minute în jurul ei, muşcându-şi buzele pe rând, iritată. De ce ele pot dormi şi eu nu? se gândi nervoasă, dându-se în secunda următoare jos din pat. Se lăsă uşor pe vine lângă marginea patului său, în aşa fel încât să se poată uita sub el. Luă de acolo o lanternă şi o pătură cărămizie după ridicându-se brusc în picioare pentru a ieşi din cameră. Trase repede pătura peste ea, acoperindu-şi o parte din trup, până deasupra genunchilor.
Mergea cu paşi greoi, apăsaţi parcă vrând să le trezească şi pe celelalte fete fiind uşor iritată că ele puteau să doarmă. Trase aer în piept când se opri în faţa uşii. Deschise uşa rapid şi ieşi furtunos din cameră, închizând-o cu o uşoară bubuitură. Se uită peste umăr pentru câteva secunde, după uitându-se iaraşi în faţă. Nu voia să dea de vreun paznic, însă dacă dadea rolul ei de fată bună avea să intre în acţiune deşi, de multe ori nu prea era credibilă.
Începu să meargă tip-til pe lângă perete, ascunzându-şi lanterna pe dinăuntrul păturii, având cât de cât suficientă lumină.
-La dracu! exclamă deodată când de după un colţ vocea înspăimântătoare a lui Filch se auzi. Înghiţi în sec, alergând rapid spre o uşa mare, maro, văzând şi că este deschisă. Intră rapid, lipindu-se de peretele încăperii şi încercând pe cât de mult putea să îşi ţină răsuflarea. Filch trecând pe hol, bolborosea încontinuu, Rose strâmbând din nas auzind ce zice acesta. Hmp! Domnişoara Heartfilia, mirare mare că nu este besmetică pe holuri sau că pe ziua şi seara aceasta nu a spart nimic!
Rose rămăsese în încăpere până când pasii lui Filch nu se mai auziră. Era destul de iritată de spusele lui, ştia că este un pericol public însă, prost pentru el că l-a auzit. Asta însemna război! Era o provocarea pentru neastâmpărata prinţesă care nu se îndupleca de la nimic.
Deschise uşor uşa şi ieşi rapid, dând şi ea colţul holului pe unde veniseră înainte gardianul mofturos. Văzând că este liber, o luă rapid la fugă, având însă grijă şi la gălăgie.
Ieşi pe uşă însfărşit afându-se în curte. Era frumos afară, o briză destul de răcoroasă şi un cer plin de stele, mii şi mii. Rose trase aer în piept, sărind ca arsă când şi-a dat seama că a rămas în faţa uşii şi că daca Filch se întorcea pe acel hol, putea să o vadă pe geam. O luă din nou la fugă, uşor aplecată în faţă, trecând şi pe lângă Ceasul-Turn din curte. Ceasul era cinci dimineaţa, destul de târziu iar ea acum, încălca probabil peste zece reguli ale Hogwarts-ului. Însă desigur, nu o interesa şi nu îi păsa.
Se opri din alergat lângă un copac, rezemându-se cu spatele de el pentru a îşi trage puţin sufletul. Se lăsă în jos pe el, trăgându-şi mai bine pătura pe cap şi lăsând lanterna pe iarbă lângă ea, luminând slab în faţa ei pentru orice eventualitate. Se rezemă cu, capul de copac, privind în sus către stele.
-Poate adorm aici deşi e prea târziu..şopti uşor aceasta cu puţinul accent francez pe care îl avea. Dacă adormea oricum mare lucru nu facea. Era deja cinci ceasul, mult somn nu mai prindea până când orele de curs începeau. Rose, besmetica de la cinci dimineaţa. Deja ştia că asta avea să fie viitoarea porecla a sa de la Filch.]]>
It’s 5 o’ clock in the morning~

All is boring
Privat: Drew & Rose

O întorsătură. Două. Trei. Mai multe, una după alta. Mişcările bruşte de pe o parte pe alta care nu o lăsau pe Rose să închidă ochii nici măcar două secunde, deveneau din ce în ce mai enervante. Se puse pe spate, ţinându-şi genunchii ridicaţi, o mână având-o pe burtă, cealaltă fiind prin părul său brunet, încercând să îşi dea câteva şuviţe nărăvaşe de păr la o parte de pe chip. Îşi trânti zgomotos mâna pe saltea fără să îi pese de colegele sale adormite, suflându-şi restul şuviţelor de păr de pe frunte, în timp ce se ridica în şezut.
Se uită preţ de câteva minute în jurul ei, muşcându-şi buzele pe rând, iritată. De ce ele pot dormi şi eu nu? se gândi nervoasă, dându-se în secunda următoare jos din pat. Se lăsă uşor pe vine lângă marginea patului său, în aşa fel încât să se poată uita sub el. Luă de acolo o lanternă şi o pătură cărămizie după ridicându-se brusc în picioare pentru a ieşi din cameră. Trase repede pătura peste ea, acoperindu-şi o parte din trup, până deasupra genunchilor.
Mergea cu paşi greoi, apăsaţi parcă vrând să le trezească şi pe celelalte fete fiind uşor iritată că ele puteau să doarmă. Trase aer în piept când se opri în faţa uşii. Deschise uşa rapid şi ieşi furtunos din cameră, închizând-o cu o uşoară bubuitură. Se uită peste umăr pentru câteva secunde, după uitându-se iaraşi în faţă. Nu voia să dea de vreun paznic, însă dacă dadea rolul ei de fată bună avea să intre în acţiune deşi, de multe ori nu prea era credibilă.
Începu să meargă tip-til pe lângă perete, ascunzându-şi lanterna pe dinăuntrul păturii, având cât de cât suficientă lumină.
-La dracu! exclamă deodată când de după un colţ vocea înspăimântătoare a lui Filch se auzi. Înghiţi în sec, alergând rapid spre o uşa mare, maro, văzând şi că este deschisă. Intră rapid, lipindu-se de peretele încăperii şi încercând pe cât de mult putea să îşi ţină răsuflarea. Filch trecând pe hol, bolborosea încontinuu, Rose strâmbând din nas auzind ce zice acesta. Hmp! Domnişoara Heartfilia, mirare mare că nu este besmetică pe holuri sau că pe ziua şi seara aceasta nu a spart nimic!
Rose rămăsese în încăpere până când pasii lui Filch nu se mai auziră. Era destul de iritată de spusele lui, ştia că este un pericol public însă, prost pentru el că l-a auzit. Asta însemna război! Era o provocarea pentru neastâmpărata prinţesă care nu se îndupleca de la nimic.
Deschise uşor uşa şi ieşi rapid, dând şi ea colţul holului pe unde veniseră înainte gardianul mofturos. Văzând că este liber, o luă rapid la fugă, având însă grijă şi la gălăgie.
Ieşi pe uşă însfărşit afându-se în curte. Era frumos afară, o briză destul de răcoroasă şi un cer plin de stele, mii şi mii. Rose trase aer în piept, sărind ca arsă când şi-a dat seama că a rămas în faţa uşii şi că daca Filch se întorcea pe acel hol, putea să o vadă pe geam. O luă din nou la fugă, uşor aplecată în faţă, trecând şi pe lângă Ceasul-Turn din curte. Ceasul era cinci dimineaţa, destul de târziu iar ea acum, încălca probabil peste zece reguli ale Hogwarts-ului. Însă desigur, nu o interesa şi nu îi păsa.
Se opri din alergat lângă un copac, rezemându-se cu spatele de el pentru a îşi trage puţin sufletul. Se lăsă în jos pe el, trăgându-şi mai bine pătura pe cap şi lăsând lanterna pe iarbă lângă ea, luminând slab în faţa ei pentru orice eventualitate. Se rezemă cu, capul de copac, privind în sus către stele.
-Poate adorm aici deşi e prea târziu..şopti uşor aceasta cu puţinul accent francez pe care îl avea. Dacă adormea oricum mare lucru nu facea. Era deja cinci ceasul, mult somn nu mai prindea până când orele de curs începeau. Rose, besmetica de la cinci dimineaţa. Deja ştia că asta avea să fie viitoarea porecla a sa de la Filch.]]> <![CDATA[--&& it's all about fun]]> https://www.darkmark.ro/t-it-s-all-about-fun Fri, 11 Jan 2013 07:01:35 +0000 Katharina van der Wall]]> https://www.darkmark.ro/t-it-s-all-about-fun [Image: tumblr_m5rngtRLfi1qleyj1o7_250.gif][Image: tumblr_lzjtj2DHf61qleyj1o5_r1_250.gif]
IT'S ALL ABOUT | F U N
Just Slytherins
  • Dimineața era luminoasă, deși de cu seara, zăpada încă mai cădea, acoperind împrejurimile. Katharina se ridică din pat, întinzându-și trupul amorțit și clipi des din genele-i lungi, zâmbind ușor când observă că se simțea bine. Nu nas înfundat, nu tuse. Răceala îi trecuse. Își dădu părul din ochi și își căută niște haine groase, având de gând să participe la distracția de afară. Se săturase de timpul petrecut între cei patru pereți ai camerei. Știa că mulți dintre cei care nu vor pleca în Hogsmeade, vor începe o bătaie cu zăpadă, iar ea, cum nu se obosise să-i ceară permisiunea tatălui ei pentru a merge, avea să se bucure de asta. Își aranjă gecuța pe trup, apoi își trase mai bine în picioare cizmulițele joase. Ieși din cameră, privind în jur, salutând câteva fete din același an cu ea. Acestea îi zâmbiră cald, iar Kathh surâse. Ceva se schimbase în ultima perioadă și vedea asta în atitudinea colegilor ei. Trase aer în piept, căutându-l pe Marc din priviri. Nu era pe holuri, nici în Camera de Zi. Se lăsă păgubașă, și se opri lângă un grup se Viperini, sprijinindu-se de un băiat ce rânji larg. Katharina îl înghionti amuzată și fu atentă la discuție.
    -Vor mai fi și elevi de la alte clase, spuse clipind des, sprijinindu-și bărbia pe umărul colegului ei. Câțiva dădură din umeri, dar mesajul principal era că în acea zi nu aveau treabă cu ceilalți. Erau doar ei Viperinii, care doreau să se bucure de o zi frumoasă de iarnă.
    -Atunci să mergem, spuse o fată zâmbind și se îndreptară toți spre ieșire.
]]> [Image: tumblr_m5rngtRLfi1qleyj1o7_250.gif][Image: tumblr_lzjtj2DHf61qleyj1o5_r1_250.gif]
IT'S ALL ABOUT | F U N
Just Slytherins
  • Dimineața era luminoasă, deși de cu seara, zăpada încă mai cădea, acoperind împrejurimile. Katharina se ridică din pat, întinzându-și trupul amorțit și clipi des din genele-i lungi, zâmbind ușor când observă că se simțea bine. Nu nas înfundat, nu tuse. Răceala îi trecuse. Își dădu părul din ochi și își căută niște haine groase, având de gând să participe la distracția de afară. Se săturase de timpul petrecut între cei patru pereți ai camerei. Știa că mulți dintre cei care nu vor pleca în Hogsmeade, vor începe o bătaie cu zăpadă, iar ea, cum nu se obosise să-i ceară permisiunea tatălui ei pentru a merge, avea să se bucure de asta. Își aranjă gecuța pe trup, apoi își trase mai bine în picioare cizmulițele joase. Ieși din cameră, privind în jur, salutând câteva fete din același an cu ea. Acestea îi zâmbiră cald, iar Kathh surâse. Ceva se schimbase în ultima perioadă și vedea asta în atitudinea colegilor ei. Trase aer în piept, căutându-l pe Marc din priviri. Nu era pe holuri, nici în Camera de Zi. Se lăsă păgubașă, și se opri lângă un grup se Viperini, sprijinindu-se de un băiat ce rânji larg. Katharina îl înghionti amuzată și fu atentă la discuție.
    -Vor mai fi și elevi de la alte clase, spuse clipind des, sprijinindu-și bărbia pe umărul colegului ei. Câțiva dădură din umeri, dar mesajul principal era că în acea zi nu aveau treabă cu ceilalți. Erau doar ei Viperinii, care doreau să se bucure de o zi frumoasă de iarnă.
    -Atunci să mergem, spuse o fată zâmbind și se îndreptară toți spre ieșire.
]]> <![CDATA[it's scary what a smile can hide;]]> https://www.darkmark.ro/t-it-s-scary-what-a-smile-can-hide Wed, 09 Jan 2013 11:31:28 +0000 Agnes Marie Lovel]]> https://www.darkmark.ro/t-it-s-scary-what-a-smile-can-hide ~ i smile at strangers;
[Image: xe1kp1.png]
Agnes& Ozzy
  • Era intr-adevar iarna. De fapt, nu mai ninsese de ceva vreme, iar zapada care mai era, isi pierduse farmecul. Insa ei ii placuse si iarna aceea, deoarece apucase sa bata pe cineva cu zapada, sa daruiasca cadouri in camera de zi a Soimilor, sa cante si sa il plimbe pe Ronald prin zapada.
    Tinand cont de felul in care ea traia si singuratatea pe care si-o impusese singura, iarna aceea tinuse legatura cu cativa colegi si fosti colegi de la Hogwarts si Beauxbatons. Ba chiar auzise zvonuri ca venisera elevi noi, pe care ea inca nu-i cunoscuse, si daca ii vazuse prin castel, nu avea de unde sti ca erau ei.
    Agnes era bine imbracata, cu niste blugi clasici, pe sub care avea si o pereche de colanti, cu niste bocanci maro, nu foarte caldurosi, deoarece statuse mult afara si frigul patrunse si acolo, si o geaca groasa, care o facea sa arate ca un pinguin.
    Observa un baietel care arunca cu o carte dupa un altul, si-l recunoscu imediat pe Eric McAllister.
    " McAllister!" striga roscata. Fugi spre baiat care se afla in curtea interioara, loc unde majoritatea elevilor veneau sa citeasca sau sa vorbeasca intre ei, si lua cartea din zapada. Spre marea ei fericire, cartea avea o coperta cartonata, deci apa inca nu patrunse in ea. O sterse rapid de geaca ei, dupa care il mustra pe baiat. " Erai baiat bun cat am fost eu Sef-de-Casa; sa nu mai arunci cu carti. Din cate vad asta nici macar nu-ti apartine, babalaule. Scrie Amanda pe ea. Sa stii ca Ema nu va fi prea incantata cand va auzi toata povestea." Il lovi pe baiat cu cartea dupa ceafa, spunandu-i sa se duca in turn pana nu-i vor cadea degetele de la picioare. Cartea ramase la ea, bineinteles.
    Se intoarse spre intrarea in castel, privindu-l cum urca, apoi se aseza pe una din bancile neacoperite cu zapada.
]]> ~ i smile at strangers;
[Image: xe1kp1.png]
Agnes& Ozzy
  • Era intr-adevar iarna. De fapt, nu mai ninsese de ceva vreme, iar zapada care mai era, isi pierduse farmecul. Insa ei ii placuse si iarna aceea, deoarece apucase sa bata pe cineva cu zapada, sa daruiasca cadouri in camera de zi a Soimilor, sa cante si sa il plimbe pe Ronald prin zapada.
    Tinand cont de felul in care ea traia si singuratatea pe care si-o impusese singura, iarna aceea tinuse legatura cu cativa colegi si fosti colegi de la Hogwarts si Beauxbatons. Ba chiar auzise zvonuri ca venisera elevi noi, pe care ea inca nu-i cunoscuse, si daca ii vazuse prin castel, nu avea de unde sti ca erau ei.
    Agnes era bine imbracata, cu niste blugi clasici, pe sub care avea si o pereche de colanti, cu niste bocanci maro, nu foarte caldurosi, deoarece statuse mult afara si frigul patrunse si acolo, si o geaca groasa, care o facea sa arate ca un pinguin.
    Observa un baietel care arunca cu o carte dupa un altul, si-l recunoscu imediat pe Eric McAllister.
    " McAllister!" striga roscata. Fugi spre baiat care se afla in curtea interioara, loc unde majoritatea elevilor veneau sa citeasca sau sa vorbeasca intre ei, si lua cartea din zapada. Spre marea ei fericire, cartea avea o coperta cartonata, deci apa inca nu patrunse in ea. O sterse rapid de geaca ei, dupa care il mustra pe baiat. " Erai baiat bun cat am fost eu Sef-de-Casa; sa nu mai arunci cu carti. Din cate vad asta nici macar nu-ti apartine, babalaule. Scrie Amanda pe ea. Sa stii ca Ema nu va fi prea incantata cand va auzi toata povestea." Il lovi pe baiat cu cartea dupa ceafa, spunandu-i sa se duca in turn pana nu-i vor cadea degetele de la picioare. Cartea ramase la ea, bineinteles.
    Se intoarse spre intrarea in castel, privindu-l cum urca, apoi se aseza pe una din bancile neacoperite cu zapada.
]]> <![CDATA[Strong in order to protect]]> https://www.darkmark.ro/t-strong-in-order-to-protect Mon, 07 Jan 2013 21:01:06 +0000 Irine Wagner]]> https://www.darkmark.ro/t-strong-in-order-to-protect Strong in order to protect
[Image: 2qi8klk.jpg]
Privirea i se duse in jurul sau. Era o zi atat de minunata dar Irine chiar nu avea ce face. Se plictisea de moarte si chiar nu mai stia nimic de Ozzy, Ema sau Hawkeye. Toata lumea disparuse pentru ceva timp se pare dar ea parca statea si cauta ceva ce nu avea sa gaseasca. Plictiseala isi puse amprenta pe ea si chiar ii era somn. Incepu sa mearga spre curtea interioara unde avea de gand sa stea si sa leneveasca. Casca usor si gasii o banca care era libera. Era frig afara iar Irine nu suporta asta dar trebuia sa faca cumva incat sa nu adorma imediat. Se duse pana la banca si se aseza pe ea gandindu-se mai bine la o modalitate de a nu murii de plictiseala. Se gandea sa se plimbe putin pe acolo iar dupa sa isi exerseze unele dintre vraji prin sala de antrenament. Dar oare cine va face asta cu ea? O papusa desigur pentru ca momentan in aceasta zi idioata era singura. Pentru numele lui Dumnezeu chiar nu putea gasii pe nimeni de care avea nevoie? Intr-un fel era si prima zi in care o gaseai pe Irine departe de cei mai buni prieteni ai sai si colegii ei de casa. Un inceput nou aparea acum chiar daca nu ii convenea.

OOC: Me and Andrew Joshua]]> Strong in order to protect
[Image: 2qi8klk.jpg]
Privirea i se duse in jurul sau. Era o zi atat de minunata dar Irine chiar nu avea ce face. Se plictisea de moarte si chiar nu mai stia nimic de Ozzy, Ema sau Hawkeye. Toata lumea disparuse pentru ceva timp se pare dar ea parca statea si cauta ceva ce nu avea sa gaseasca. Plictiseala isi puse amprenta pe ea si chiar ii era somn. Incepu sa mearga spre curtea interioara unde avea de gand sa stea si sa leneveasca. Casca usor si gasii o banca care era libera. Era frig afara iar Irine nu suporta asta dar trebuia sa faca cumva incat sa nu adorma imediat. Se duse pana la banca si se aseza pe ea gandindu-se mai bine la o modalitate de a nu murii de plictiseala. Se gandea sa se plimbe putin pe acolo iar dupa sa isi exerseze unele dintre vraji prin sala de antrenament. Dar oare cine va face asta cu ea? O papusa desigur pentru ca momentan in aceasta zi idioata era singura. Pentru numele lui Dumnezeu chiar nu putea gasii pe nimeni de care avea nevoie? Intr-un fel era si prima zi in care o gaseai pe Irine departe de cei mai buni prieteni ai sai si colegii ei de casa. Un inceput nou aparea acum chiar daca nu ii convenea.

OOC: Me and Andrew Joshua]]> <![CDATA[The Longest Journey]]> https://www.darkmark.ro/t-the-longest-journey Tue, 25 Dec 2012 18:30:16 +0000 Ema Snow]]> https://www.darkmark.ro/t-the-longest-journey The Longest Journey
  • Curtea interioara i se parea incredibil de pustie pentru acel sezon si pentru acea ora. Abia vedea cate un chip, purtat de picioruse rapide spre usile mari si grele ale Hogwarts-ului. I se parea putin lipsit de inflacarare... Si sincer, oricine avea nevoie de asa ceva cand ti se scufunda piciorul in zapada. Asa cum se intampla acum. Ema isi ridica privirea spre cerul de un cenusiu diafan si urmari o vreme cum ninge. O ninsoare calma, blanda, linistita. Prea multa liniste in jur.
    Incepu sa-si croiasca drum, pasind usor si bucurandu-se de sunetul pe care il facea zapada sub talpile ei. Ii fusese dor de scartaitul ala, desi nu era mare fana a acelui sunet. Se uita inapoi, vazandu-si urmele facute in zapada si zonele mici in care neaua fusese maturata usor de pelerina ei. Zambi si facu pasi mici, luand directii diferite la fiecare cateva secunde. Se simtea ca un copil mic, insa nu mai conta pentru moment. Pur si simplu era bine uneori sa uiti de orice altceva si sa-i dai frau imaginatiei. Se dadu intr-o parte si isi evalua 'desenul'. Ar fi trebuit sa fie o bufnita, desi Ema trebuia sa recunoasca faptul ca arata cam deformat.
    Capul i se ridica, iar privirea i se intoarse in directia noului sunet. Observa silueta din apropiere si se intreba vag de ce nu-si daduse seama ca nu era singura mai devreme. Rosind usor, Soimeanca zambi.
    " Hei, Bo!"
]]> The Longest Journey
  • Curtea interioara i se parea incredibil de pustie pentru acel sezon si pentru acea ora. Abia vedea cate un chip, purtat de picioruse rapide spre usile mari si grele ale Hogwarts-ului. I se parea putin lipsit de inflacarare... Si sincer, oricine avea nevoie de asa ceva cand ti se scufunda piciorul in zapada. Asa cum se intampla acum. Ema isi ridica privirea spre cerul de un cenusiu diafan si urmari o vreme cum ninge. O ninsoare calma, blanda, linistita. Prea multa liniste in jur.
    Incepu sa-si croiasca drum, pasind usor si bucurandu-se de sunetul pe care il facea zapada sub talpile ei. Ii fusese dor de scartaitul ala, desi nu era mare fana a acelui sunet. Se uita inapoi, vazandu-si urmele facute in zapada si zonele mici in care neaua fusese maturata usor de pelerina ei. Zambi si facu pasi mici, luand directii diferite la fiecare cateva secunde. Se simtea ca un copil mic, insa nu mai conta pentru moment. Pur si simplu era bine uneori sa uiti de orice altceva si sa-i dai frau imaginatiei. Se dadu intr-o parte si isi evalua 'desenul'. Ar fi trebuit sa fie o bufnita, desi Ema trebuia sa recunoasca faptul ca arata cam deformat.
    Capul i se ridica, iar privirea i se intoarse in directia noului sunet. Observa silueta din apropiere si se intreba vag de ce nu-si daduse seama ca nu era singura mai devreme. Rosind usor, Soimeanca zambi.
    " Hei, Bo!"
]]> <![CDATA[The Longest Journey]]> https://www.darkmark.ro/t-the-longest-journey--7908 Tue, 25 Dec 2012 18:30:15 +0000 Ema Snow]]> https://www.darkmark.ro/t-the-longest-journey--7908 The Longest Journey
  • Curtea interioara i se parea incredibil de pustie pentru acel sezon si pentru acea ora. Abia vedea cate un chip, purtat de picioruse rapide spre usile mari si grele ale Hogwarts-ului. I se parea putin lipsit de inflacarare... Si sincer, oricine avea nevoie de asa ceva cand ti se scufunda piciorul in zapada. Asa cum se intampla acum. Ema isi ridica privirea spre cerul de un cenusiu diafan si urmari o vreme cum ninge. O ninsoare calma, blanda, linistita. Prea multa liniste in jur.
    Incepu sa-si croiasca drum, pasind usor si bucurandu-se de sunetul pe care il facea zapada sub talpile ei. Ii fusese dor de scartaitul ala, desi nu era mare fana a acelui sunet. Se uita inapoi, vazandu-si urmele facute in zapada si zonele mici in care neaua fusese maturata usor de pelerina ei. Zambi si facu pasi mici, luand directii diferite la fiecare cateva secunde. Se simtea ca un copil mic, insa nu mai conta pentru moment. Pur si simplu era bine uneori sa uiti de orice altceva si sa-i dai frau imaginatiei. Se dadu intr-o parte si isi evalua 'desenul'. Ar fi trebuit sa fie o bufnita, desi Ema trebuia sa recunoasca faptul ca arata cam deformat.
    Capul i se ridica, iar privirea i se intoarse in directia noului sunet. Observa silueta din apropiere si se intreba vag de ce nu-si daduse seama ca nu era singura mai devreme. Rosind usor, Soimeanca zambi.
    " Hei, Bo!"
]]> The Longest Journey
  • Curtea interioara i se parea incredibil de pustie pentru acel sezon si pentru acea ora. Abia vedea cate un chip, purtat de picioruse rapide spre usile mari si grele ale Hogwarts-ului. I se parea putin lipsit de inflacarare... Si sincer, oricine avea nevoie de asa ceva cand ti se scufunda piciorul in zapada. Asa cum se intampla acum. Ema isi ridica privirea spre cerul de un cenusiu diafan si urmari o vreme cum ninge. O ninsoare calma, blanda, linistita. Prea multa liniste in jur.
    Incepu sa-si croiasca drum, pasind usor si bucurandu-se de sunetul pe care il facea zapada sub talpile ei. Ii fusese dor de scartaitul ala, desi nu era mare fana a acelui sunet. Se uita inapoi, vazandu-si urmele facute in zapada si zonele mici in care neaua fusese maturata usor de pelerina ei. Zambi si facu pasi mici, luand directii diferite la fiecare cateva secunde. Se simtea ca un copil mic, insa nu mai conta pentru moment. Pur si simplu era bine uneori sa uiti de orice altceva si sa-i dai frau imaginatiei. Se dadu intr-o parte si isi evalua 'desenul'. Ar fi trebuit sa fie o bufnita, desi Ema trebuia sa recunoasca faptul ca arata cam deformat.
    Capul i se ridica, iar privirea i se intoarse in directia noului sunet. Observa silueta din apropiere si se intreba vag de ce nu-si daduse seama ca nu era singura mai devreme. Rosind usor, Soimeanca zambi.
    " Hei, Bo!"
]]> <![CDATA[The hawk]]> https://www.darkmark.ro/t-the-hawk Sat, 15 Sep 2012 18:41:39 +0000 Aylee L. Lovel]]> https://www.darkmark.ro/t-the-hawk The hawk
We know the halls you walk are unforgiving
It’s not the kind of place to find your place among the living
We have a plan, we’ve got the means for your liberation
You’ll only have to blur the lines on a few occasions
private
  • Se uita in stanga si dreapta, pentru a fi sigura ca nu era nimeni in jur, dupa care iesi pe usa cat putea de incet. Se ascundea de cineva? Nu. Vroia sa faca ceva interzis si ar fi iesit rau daca ar fi fost prinsa? Cu siguranta nu. Atunci de ce se ascundea? Ei bine, acest raspuns era simplu. Incerca pur si simplu sa treaca neobservata. Pe cat de mult o speriau oamenii, pe atat de mult ii displaceau, astfel inat sa se afle in compania vreunuia dintre ei era o tragedie careia trebuia sa ii supravietuiasca mult prea des.
    Din fericire din pivnita viperinilor pana la usa de care avea nevoie era un drum scurt si pustiu. Strabatu coridorul cu pasi mari, mergand cat mai aproape de perete, pantofii ei avand un ecou care i se parea asurzitor. Isi dadu suturi mintale pentru alegerea facuta, dupa care isi continua drumul. Unul dintre avantajele meseriei de profesoara era acela de a putea merge prin scoala fara a fi nevoita sa poarte roba. Nu ii placuse niciodata, iar acum iata, ca avea sansa sa scape de ea.
    Absorbita in ganduri, iesi pe usa mare. Primi aerul rece de toamna care o lovi in secunda urmatoare cu un zambet imens, inspirand adanc, simtind raceala cum ii inunda gatul, dupa care plamanii. Era atat de placut! Toamna era anotimpul sau preferat si avea se se foloseasca de el pana la ultima bucatica de pamant neacoperita de zapada. Aflata in curtea interioara, se indrepta inspre o banca pe care o observa mai retrasa si se aseza. Isi scoase cartea cumparata de curand, si o aseza cu grija pe genunchi, incercand sa nici nu o atinga decat cu varfurile degetelor. Undeva in spatele ei, o pasare tocmai isi canta unul dintre ultimele cantece dinainte de plecare. Era o atmosfera placuta si linistitoare, numai buna pentru singuratate si citit carti ce datau cu cateva sute de ani in urma.
Aylee]]> The hawk
We know the halls you walk are unforgiving
It’s not the kind of place to find your place among the living
We have a plan, we’ve got the means for your liberation
You’ll only have to blur the lines on a few occasions
private
  • Se uita in stanga si dreapta, pentru a fi sigura ca nu era nimeni in jur, dupa care iesi pe usa cat putea de incet. Se ascundea de cineva? Nu. Vroia sa faca ceva interzis si ar fi iesit rau daca ar fi fost prinsa? Cu siguranta nu. Atunci de ce se ascundea? Ei bine, acest raspuns era simplu. Incerca pur si simplu sa treaca neobservata. Pe cat de mult o speriau oamenii, pe atat de mult ii displaceau, astfel inat sa se afle in compania vreunuia dintre ei era o tragedie careia trebuia sa ii supravietuiasca mult prea des.
    Din fericire din pivnita viperinilor pana la usa de care avea nevoie era un drum scurt si pustiu. Strabatu coridorul cu pasi mari, mergand cat mai aproape de perete, pantofii ei avand un ecou care i se parea asurzitor. Isi dadu suturi mintale pentru alegerea facuta, dupa care isi continua drumul. Unul dintre avantajele meseriei de profesoara era acela de a putea merge prin scoala fara a fi nevoita sa poarte roba. Nu ii placuse niciodata, iar acum iata, ca avea sansa sa scape de ea.
    Absorbita in ganduri, iesi pe usa mare. Primi aerul rece de toamna care o lovi in secunda urmatoare cu un zambet imens, inspirand adanc, simtind raceala cum ii inunda gatul, dupa care plamanii. Era atat de placut! Toamna era anotimpul sau preferat si avea se se foloseasca de el pana la ultima bucatica de pamant neacoperita de zapada. Aflata in curtea interioara, se indrepta inspre o banca pe care o observa mai retrasa si se aseza. Isi scoase cartea cumparata de curand, si o aseza cu grija pe genunchi, incercand sa nici nu o atinga decat cu varfurile degetelor. Undeva in spatele ei, o pasare tocmai isi canta unul dintre ultimele cantece dinainte de plecare. Era o atmosfera placuta si linistitoare, numai buna pentru singuratate si citit carti ce datau cu cateva sute de ani in urma.
Aylee]]> <![CDATA[Explain this.]]> https://www.darkmark.ro/t-explain-this Fri, 14 Sep 2012 11:34:46 +0000 Melissa A. Reningan]]> https://www.darkmark.ro/t-explain-this OOC2: Waitin' for Dimitri Belikov.

BIC:
  • Ajunse în curte la ora 9:40, privind în jurul ei. Îl căuta cu privirea pe viperinul de noaptea trecută, avea de gând să-i explice cum se întâmplase totul. Avea dreptate. Dacă altcineva afla, toți trei ar fi intrat în mari necazuri. Era interzis să umbli noaptea pe holuri, dar făcuseră și greșeala că nu chemaseră ajutoare când au avut nevoie. Dar știa că nimeni nu putea afla.
    Oftă puțin speriată, și se așeză sub un copac, rezemându-și capul de trunchiul acestuia. Nu dormise deloc noaptea trecută. Își trecu mâna prin păr și își scoase bagheta din cizmă, învârtind-o printre degete. Era plictisită. Se uită la ceas și observă că mai erau cinci minute până la ora 10:00. Nu știa dacă șatenul va veni. Probabil că nu. Până la urmă, nu se cunoșteau. Ce motiv avea să vină? Curiozitatea? Probabil.
]]> OOC2: Waitin' for Dimitri Belikov.

BIC:
  • Ajunse în curte la ora 9:40, privind în jurul ei. Îl căuta cu privirea pe viperinul de noaptea trecută, avea de gând să-i explice cum se întâmplase totul. Avea dreptate. Dacă altcineva afla, toți trei ar fi intrat în mari necazuri. Era interzis să umbli noaptea pe holuri, dar făcuseră și greșeala că nu chemaseră ajutoare când au avut nevoie. Dar știa că nimeni nu putea afla.
    Oftă puțin speriată, și se așeză sub un copac, rezemându-și capul de trunchiul acestuia. Nu dormise deloc noaptea trecută. Își trecu mâna prin păr și își scoase bagheta din cizmă, învârtind-o printre degete. Era plictisită. Se uită la ceas și observă că mai erau cinci minute până la ora 10:00. Nu știa dacă șatenul va veni. Probabil că nu. Până la urmă, nu se cunoșteau. Ce motiv avea să vină? Curiozitatea? Probabil.
]]> <![CDATA[Act cool]]> https://www.darkmark.ro/t-act-cool Wed, 05 Sep 2012 17:42:26 +0000 Ema Snow]]> https://www.darkmark.ro/t-act-cool
Act cool
Sheryl & Ema



' Un pas. Doi. Trei. Baiatul ala se grabeste. Fata cealalta se va... Prea tarziu. S-a impiedicat deja.'
Ema statea pe o bancuta in curtea interioara, ferita de soarele domol de toamna. Se simtea amortita. Pur si simplu statea acolo, cu bratele picate pe langa trup, cu spatele drept si barbia ridicata. Statea si ii observa pe cei din jur. Observa, dar nu reactiona. Se simtea ca un spectator la piesa de teatru. Nu putea sa se ridice in picioare si sa-i strige protagonistului ca barbatul cel rau e dupa usa, cu un cutit in mana. Asa cum nu o ajutase pe cea care cazuse. Insa nu-si prea regreta miscarea, caci tanara se ridicase, isi adunase cartile si isi vazuse de drum.
Usor, usor, se obisnui sa-i ignore pe ceilalti si isi permise sa se adanceasca in ganduri. Versurile unei melodii vechi se impleteau printre ele, dandu-le forma. ' Probabil ca incepi sa obosesti sa crezi in povestile pe care ti le-a zis omul ce te-a inspirat odata. Toate promisiunile de putere facute din turnul stralucitor de fildes... Unde e varful de care-ti zicea candva ca-l vei atinge? Toti ceilalti oameni ce se cred in ceea ce noi nu putem vedea... Dar de ce sa crezi in loc sa ai dovezi? Lasa-i pe ceilalti sa se roage...'
Isi scutura capul. De ce se gandea la asta? Nu reprezenta nimic din viata ei actuala. Insa inainte de a-si da un raspuns, Ema isi focaliza vederea, simtindu-se privita.]]>
Act cool
Sheryl & Ema



' Un pas. Doi. Trei. Baiatul ala se grabeste. Fata cealalta se va... Prea tarziu. S-a impiedicat deja.'
Ema statea pe o bancuta in curtea interioara, ferita de soarele domol de toamna. Se simtea amortita. Pur si simplu statea acolo, cu bratele picate pe langa trup, cu spatele drept si barbia ridicata. Statea si ii observa pe cei din jur. Observa, dar nu reactiona. Se simtea ca un spectator la piesa de teatru. Nu putea sa se ridice in picioare si sa-i strige protagonistului ca barbatul cel rau e dupa usa, cu un cutit in mana. Asa cum nu o ajutase pe cea care cazuse. Insa nu-si prea regreta miscarea, caci tanara se ridicase, isi adunase cartile si isi vazuse de drum.
Usor, usor, se obisnui sa-i ignore pe ceilalti si isi permise sa se adanceasca in ganduri. Versurile unei melodii vechi se impleteau printre ele, dandu-le forma. ' Probabil ca incepi sa obosesti sa crezi in povestile pe care ti le-a zis omul ce te-a inspirat odata. Toate promisiunile de putere facute din turnul stralucitor de fildes... Unde e varful de care-ti zicea candva ca-l vei atinge? Toti ceilalti oameni ce se cred in ceea ce noi nu putem vedea... Dar de ce sa crezi in loc sa ai dovezi? Lasa-i pe ceilalti sa se roage...'
Isi scutura capul. De ce se gandea la asta? Nu reprezenta nimic din viata ei actuala. Insa inainte de a-si da un raspuns, Ema isi focaliza vederea, simtindu-se privita.]]> <![CDATA[This is just the begining.]]> https://www.darkmark.ro/t-this-is-just-the-begining Thu, 30 Aug 2012 09:43:28 +0000 Katerina Hale]]> https://www.darkmark.ro/t-this-is-just-the-begining
"Nu-mi vine să cred că au făcut aşa ceva !" murmură Şoimeanca,neputându-şi ascunde furia din voce.

Când era gata să dea play melodiei "Make me wanna die",auzi un foşnet.Îşi scoase căştile din urechi şi se îndepărtă de către copac.Îşi întoarse capul în diferite direcţii,uitându-se dacă mai era cineva.

"Cine e acolo ?Arată-te !" spuse Kat,vocea ei sunând tare şi răspicat.

OOC : Continuă cine vrea .]]>
"Nu-mi vine să cred că au făcut aşa ceva !" murmură Şoimeanca,neputându-şi ascunde furia din voce.

Când era gata să dea play melodiei "Make me wanna die",auzi un foşnet.Îşi scoase căştile din urechi şi se îndepărtă de către copac.Îşi întoarse capul în diferite direcţii,uitându-se dacă mai era cineva.

"Cine e acolo ?Arată-te !" spuse Kat,vocea ei sunând tare şi răspicat.

OOC : Continuă cine vrea .]]> <![CDATA[A picture is a poem without words.]]> https://www.darkmark.ro/t-a-picture-is-a-poem-without-words Thu, 23 Aug 2012 08:37:32 +0000 Dimitri E. David]]> https://www.darkmark.ro/t-a-picture-is-a-poem-without-words Ridică slab din umeri și pășește în direcția respectivă, închizând pentru un moment ochii atunci când o rafală de vânt se izbește încet de el. Murmură ceva ce numai el poate să înțeleagă și atunci se oprește în dreptul unei bănci. Își lasă capul pe spate și se așează într-un final pe obiectul din lemn. De fapt, nu era plictisit; era pierdut printre gândurile sale.
” Ce-i cu tine? ” rostește într-un final, cât pentru sine și își duce mâna pe piept, simțind pentru un moment că respiră greu. Ignoră rapid acest fapt și închide ochii, ridicând chipul albicios spre cerul înnorat.]]> Ridică slab din umeri și pășește în direcția respectivă, închizând pentru un moment ochii atunci când o rafală de vânt se izbește încet de el. Murmură ceva ce numai el poate să înțeleagă și atunci se oprește în dreptul unei bănci. Își lasă capul pe spate și se așează într-un final pe obiectul din lemn. De fapt, nu era plictisit; era pierdut printre gândurile sale.
” Ce-i cu tine? ” rostește într-un final, cât pentru sine și își duce mâna pe piept, simțind pentru un moment că respiră greu. Ignoră rapid acest fapt și închide ochii, ridicând chipul albicios spre cerul înnorat.]]> <![CDATA[Concert cu casa inchisa]]> https://www.darkmark.ro/t-concert-cu-casa-inchisa Thu, 16 Aug 2012 16:39:45 +0000 Tara Reed]]> https://www.darkmark.ro/t-concert-cu-casa-inchisa -Fude pen, Fu Fu, Furueru Fu Fu, Hajimete ki mi e no... începu ea să cânte, dar pierdu ritmul şi scăpă o bătaie.
Ursoaica mormăi dezaprobator. Şatena puse jos chitara, ochii aurii sclipindu-i vesel, şi lăsă vântul să cânte pentru ea. Se lungi în iarbă, lângă mamiferul care fusese odată cât o mâţă subnutrită şi acum, întins aşa, la soare, era cât ea de mare.

O prinse cu o mână şi se răsuci peste ea. Onyx o apucă în joacă de încheietură, făcu ce făcu şi ajunse să stea deasupra, ţintuind-o la pământ cu labele din faţă, mari şi moi. Se mai jucau aşa uneori. Tara râse sincer vreme de aproape două minute, dar pe urmă se opri, hotărâtă, şi, cumva, se eliberă. Părul ei scurt şi zburlit la spate şi de lungimi inegale în faţă - în dreapta, până la umăr, în stânga, până în dreptul taliei - era plin de iarbă şi de frunze.

Se ridică şi luă din nou chitara. Trase de un fir de iarbă prins între corzi şi scoase o piatră din cutia de rezonanţă - lucru aproape imposibil, care dură cam zece minute. Trase de coarda a patra şi ascultă sunetul. Învârti cheia şi trase din nou. "Nu perfect, dar mai bine."
-You call to me, And I fall at you feet. How could anyone ask for more? And our time apart, like knives in my heart...

Reprezentaţia ei fu din nou întâmpinată de un mormăit din partea ursoaicei. Onyx voia să se joace, nu să asculte melodiile celor de la Nickelback, asta era clar.Tara se ridică şi, din neatenţie, lovi chitara de copacul de care se sprijinea. La auzul sunetului, mamiferul negru se lăsă pe spate, ca şi cum ar fi primit o lovitură critică.]]> -Fude pen, Fu Fu, Furueru Fu Fu, Hajimete ki mi e no... începu ea să cânte, dar pierdu ritmul şi scăpă o bătaie.
Ursoaica mormăi dezaprobator. Şatena puse jos chitara, ochii aurii sclipindu-i vesel, şi lăsă vântul să cânte pentru ea. Se lungi în iarbă, lângă mamiferul care fusese odată cât o mâţă subnutrită şi acum, întins aşa, la soare, era cât ea de mare.

O prinse cu o mână şi se răsuci peste ea. Onyx o apucă în joacă de încheietură, făcu ce făcu şi ajunse să stea deasupra, ţintuind-o la pământ cu labele din faţă, mari şi moi. Se mai jucau aşa uneori. Tara râse sincer vreme de aproape două minute, dar pe urmă se opri, hotărâtă, şi, cumva, se eliberă. Părul ei scurt şi zburlit la spate şi de lungimi inegale în faţă - în dreapta, până la umăr, în stânga, până în dreptul taliei - era plin de iarbă şi de frunze.

Se ridică şi luă din nou chitara. Trase de un fir de iarbă prins între corzi şi scoase o piatră din cutia de rezonanţă - lucru aproape imposibil, care dură cam zece minute. Trase de coarda a patra şi ascultă sunetul. Învârti cheia şi trase din nou. "Nu perfect, dar mai bine."
-You call to me, And I fall at you feet. How could anyone ask for more? And our time apart, like knives in my heart...

Reprezentaţia ei fu din nou întâmpinată de un mormăit din partea ursoaicei. Onyx voia să se joace, nu să asculte melodiile celor de la Nickelback, asta era clar.Tara se ridică şi, din neatenţie, lovi chitara de copacul de care se sprijinea. La auzul sunetului, mamiferul negru se lăsă pe spate, ca şi cum ar fi primit o lovitură critică.]]> <![CDATA[Nothing compares with this feeling]]> https://www.darkmark.ro/t-nothing-compares-with-this-feeling Sun, 08 Jul 2012 16:21:16 +0000 Aleksandra D'Arques]]> https://www.darkmark.ro/t-nothing-compares-with-this-feeling
~ Just me & Sebastian ~


Nu era deloc fana a plimbatului chiar atat de dimineata, dar se pare ca micuta ei felina avea chef de glume proaste.Ii sarise pentru inceput in pat, maraind la ea facand-o sa se trezeasca, apoi se facu nevazuta.
Ii venea sa o stranga de gat cand facea chestii de genul, dar se abtinu de la metodele de a omori un pui de tigru, care doar cerea atentie si nimic mai mult.
Ofta, imbracandu-se cu ce apuca, adica o pereche de pantaloni scurti un tricou si peste roba cu inscriptia viperinilor pe ea. Nu mai fusese in castel de cateva zile, dar se simtea mandra sa poarte acea roba, fiind mai exact mandra ca este la viperini.
Cu pasi inceti si lenesi, parasi camera in cautarea micutului animal, ce zburda pe undeva prin castel.Luase etajele pe rand, dar nu o gasi pe nici unde.
Singura solutie unde mai putea fi, era pe afara.Cu grija si fara sa faca prea mult zgomot, iesise din castel mergand catre curtea interioara.
Era atat de pustiu, incat ii venea sa isi omoare animalul cu prima ocazie cand il va gasi. Era prea somnoroasa si morocanoasa de asa ceva, dar nu putea sa o lase prin castel de buna voie ca putea distruge muulte, pentru care tot Aleksandra va ajunge sa plateasca pana la urma.
,, Unde naiba esti? " intreba mai mult pentru ea, fiind sigura ca Herra nu avea sa dea nici un semn ca ar fi vrut sa fie gasita, ceea ce o enerva la culme pe satena.
,, Am sa te omor ... " spuse.
Pana atunci nu realizaze ca defapt vorbea singura, acest lucru facand-o sa chicoteasca incet.Era destul de cald, la acea ora matinala [ pentru ea] . Era vreo zece sau unspe dimineata, dar pentru ea era inca muult mult prea devreme de o plimbare de genul.]]>
~ Just me & Sebastian ~


Nu era deloc fana a plimbatului chiar atat de dimineata, dar se pare ca micuta ei felina avea chef de glume proaste.Ii sarise pentru inceput in pat, maraind la ea facand-o sa se trezeasca, apoi se facu nevazuta.
Ii venea sa o stranga de gat cand facea chestii de genul, dar se abtinu de la metodele de a omori un pui de tigru, care doar cerea atentie si nimic mai mult.
Ofta, imbracandu-se cu ce apuca, adica o pereche de pantaloni scurti un tricou si peste roba cu inscriptia viperinilor pe ea. Nu mai fusese in castel de cateva zile, dar se simtea mandra sa poarte acea roba, fiind mai exact mandra ca este la viperini.
Cu pasi inceti si lenesi, parasi camera in cautarea micutului animal, ce zburda pe undeva prin castel.Luase etajele pe rand, dar nu o gasi pe nici unde.
Singura solutie unde mai putea fi, era pe afara.Cu grija si fara sa faca prea mult zgomot, iesise din castel mergand catre curtea interioara.
Era atat de pustiu, incat ii venea sa isi omoare animalul cu prima ocazie cand il va gasi. Era prea somnoroasa si morocanoasa de asa ceva, dar nu putea sa o lase prin castel de buna voie ca putea distruge muulte, pentru care tot Aleksandra va ajunge sa plateasca pana la urma.
,, Unde naiba esti? " intreba mai mult pentru ea, fiind sigura ca Herra nu avea sa dea nici un semn ca ar fi vrut sa fie gasita, ceea ce o enerva la culme pe satena.
,, Am sa te omor ... " spuse.
Pana atunci nu realizaze ca defapt vorbea singura, acest lucru facand-o sa chicoteasca incet.Era destul de cald, la acea ora matinala [ pentru ea] . Era vreo zece sau unspe dimineata, dar pentru ea era inca muult mult prea devreme de o plimbare de genul.]]>