https://www.darkmark.ro/ Sun, 03 May 2026 07:39:27 +0000 MyBB https://www.darkmark.ro/t-nobody-gets-justice Mon, 26 Oct 2020 08:00:00 +0000 Ema Snow]]> https://www.darkmark.ro/t-nobody-gets-justice Nobody gets justice.

People only get good luck or bad luck.

 

• Ofta, abia miscandu-si capul in timp ce privirea ei matura statuia de aur. I se parea o brutalitate, cu toate ca intelegea de ce este acolo si ce reprezinta. Poate era din simplul motiv ca Ema, desi era o vrajitoare cu acte in regula, se simtea mai apropiata de Incuiati decat de Vrajitori. Incerca sa schimbe asta; poate se datora faptului ca, inainte de a ajunge la Hogwarts, urmase cursurile unei scoli de Incuiati si astfel avusese ceva mai mult contact. De ce facuse asta? Simplu. Ema era fiica Aurorului Peter Snow si al sotiei sale Incuiate, Addison. Avea o sora mai mare, Dawn, care se avanta sa fie cea mai tampita vrajitoare care a existat vreodata, o tanara tare pregatita sa arate ca un semipur e la fel de bun ca un pur prin a dovedi ca e capabila de aceleasi grozavii. Ema, in schimb, avea alta abordare, preferand sa imbratiseze partea Incuiata din familia sa si sa arate mai apoi ca nu exista diferente atat de tragice.
  Si de-asta era acum aici, privind statuia de aur, cu bratele pline de dosare, asteptandu-l linistita pe domnul Crow, mai-marele ei. Era inca privita ca o bobocita prin Departamentul de Impunele a Legii Magice, desi se straduise inca din scoala sa stie teoria mai bine ca oricine lucra de acolo. Ii lipsea insa practica, iar asta o resimtea, desi se straduia s-o mascheze. Se straduia sa arate exemplar si sa fie eficienta in orice moment al zilei. Incerca sa impresioneze si incerca greu. Nu pe domnul Crow, el era un tip priceput, dar badaran, ci pe restul. Domnul Miles Meaney fusese din start cel mai dragut cu ea si, desi era destul de tanar, ii dadea Emei sentimentul de bunicut de gasca. Domnisoara Frankie Wright era si ea o draguta, intotdeauna disponibila pentru sfaturi si incurajari. Joel Powell era pur si simplu rece, nu vorbea cu nimeni mai mult decat necesita slujba, iar Gabriel Miller parea genul de om umflat in pene. Secretara departamentului, Hetalia "Hetty" Mantegna, era creierul din spatele tuturor operatiunilor, o cantitate devastatoare de sange cu mosteniri rusesti si prea multa adrenalina mafistica concentrata intr-un corp batranior de putin peste un metru inaltime. Iar in final era Snow, aia mica cu vis de a ajunge profiler, imbracata mereu in camasi impecabile. Micul caraus al zilei, asteptand ca sedintele de la Vrajustitie sa se termine ca sa poata face rost de semnaturi. Spera ca intr-o zi va face acelasi carat de dosare, dar ca va fi persoana care va da avizul si sfatul unui dosar. 
  Trase aer in piept si se indrepta de spate, dandu-se cativa pasi inapoi pentru a se feri din calea unor scrisori zburatoare. Haosul vietii de minister. Il iubea si il ura in acelasi timp. Pentru o clipa, duse dorul zilelor de la Hogwarts, cand era stie-totul grupei sale, cea spre care se intorcea lumea atunci cand era timpul pentru "maini pe masa, pete de cerneala si mult gandit". Acum pare sa fie fix opusul; parerea ei nu conta pentru superiori. Inghiti in sec, isi scutura capul si alunga astfel de ganduri. Era inca tanara. Avea sa ajunga si acolo. Se uita spre dragonul de bronz care statea deasupra coridorului care ducea spre Vrajustitie; inca era aplecat peste usi, semn ca nimeni nu putea deranja sedinta din spate. Continua sa astepte.

]]> Nobody gets justice.

People only get good luck or bad luck.

 

• Ofta, abia miscandu-si capul in timp ce privirea ei matura statuia de aur. I se parea o brutalitate, cu toate ca intelegea de ce este acolo si ce reprezinta. Poate era din simplul motiv ca Ema, desi era o vrajitoare cu acte in regula, se simtea mai apropiata de Incuiati decat de Vrajitori. Incerca sa schimbe asta; poate se datora faptului ca, inainte de a ajunge la Hogwarts, urmase cursurile unei scoli de Incuiati si astfel avusese ceva mai mult contact. De ce facuse asta? Simplu. Ema era fiica Aurorului Peter Snow si al sotiei sale Incuiate, Addison. Avea o sora mai mare, Dawn, care se avanta sa fie cea mai tampita vrajitoare care a existat vreodata, o tanara tare pregatita sa arate ca un semipur e la fel de bun ca un pur prin a dovedi ca e capabila de aceleasi grozavii. Ema, in schimb, avea alta abordare, preferand sa imbratiseze partea Incuiata din familia sa si sa arate mai apoi ca nu exista diferente atat de tragice.
  Si de-asta era acum aici, privind statuia de aur, cu bratele pline de dosare, asteptandu-l linistita pe domnul Crow, mai-marele ei. Era inca privita ca o bobocita prin Departamentul de Impunele a Legii Magice, desi se straduise inca din scoala sa stie teoria mai bine ca oricine lucra de acolo. Ii lipsea insa practica, iar asta o resimtea, desi se straduia s-o mascheze. Se straduia sa arate exemplar si sa fie eficienta in orice moment al zilei. Incerca sa impresioneze si incerca greu. Nu pe domnul Crow, el era un tip priceput, dar badaran, ci pe restul. Domnul Miles Meaney fusese din start cel mai dragut cu ea si, desi era destul de tanar, ii dadea Emei sentimentul de bunicut de gasca. Domnisoara Frankie Wright era si ea o draguta, intotdeauna disponibila pentru sfaturi si incurajari. Joel Powell era pur si simplu rece, nu vorbea cu nimeni mai mult decat necesita slujba, iar Gabriel Miller parea genul de om umflat in pene. Secretara departamentului, Hetalia "Hetty" Mantegna, era creierul din spatele tuturor operatiunilor, o cantitate devastatoare de sange cu mosteniri rusesti si prea multa adrenalina mafistica concentrata intr-un corp batranior de putin peste un metru inaltime. Iar in final era Snow, aia mica cu vis de a ajunge profiler, imbracata mereu in camasi impecabile. Micul caraus al zilei, asteptand ca sedintele de la Vrajustitie sa se termine ca sa poata face rost de semnaturi. Spera ca intr-o zi va face acelasi carat de dosare, dar ca va fi persoana care va da avizul si sfatul unui dosar. 
  Trase aer in piept si se indrepta de spate, dandu-se cativa pasi inapoi pentru a se feri din calea unor scrisori zburatoare. Haosul vietii de minister. Il iubea si il ura in acelasi timp. Pentru o clipa, duse dorul zilelor de la Hogwarts, cand era stie-totul grupei sale, cea spre care se intorcea lumea atunci cand era timpul pentru "maini pe masa, pete de cerneala si mult gandit". Acum pare sa fie fix opusul; parerea ei nu conta pentru superiori. Inghiti in sec, isi scutura capul si alunga astfel de ganduri. Era inca tanara. Avea sa ajunga si acolo. Se uita spre dragonul de bronz care statea deasupra coridorului care ducea spre Vrajustitie; inca era aplecat peste usi, semn ca nimeni nu putea deranja sedinta din spate. Continua sa astepte.

]]> https://www.darkmark.ro/t-i-solemnly-swear-that-i-am-up-to-no-good Sun, 08 Jul 2012 13:20:15 +0000 Gaspard Müller]]> https://www.darkmark.ro/t-i-solemnly-swear-that-i-am-up-to-no-good
Gaspard & Ronnie

• Răpăitul ploii pe acoperişul casei îl făcu pe Gaspard să deschidă ochii. Privi în jur, recunoscând vag propriul conac şi clipi de câteva ori, dându-şi părul de pe chip. Îşi privi ceasul de pe încheietură, rămânând uşor uimit când văzu că deja se înserase. Îşi închise cartea pe care o citea şi se ridică de pe fotoliu, simţindu-se înţepenit. Fusese atât de obosit, încât adormise stând pe acel fotoliu.
  -Prea mult de muncă, murmură îndreptându-se spre fereastră. Clipi de câteva ori, ciufulindu-şi părul, şi dădu doar puţin perdeaua la o parte, pentru a vedea împrejurimile.
  
  Zâmbi strâmb, observând cât de tare ploua, şi apoi se întoarse pe călcâie, urcând scările spre etaj. Voia să se schimbe şi apoi să plece din nou la Minister. Uneori, treburile nu se terminau decât atunci când picai lat.
  -Ce coincidenţă, murmură ironic şatenul şi îşi dădu ochii peste cap. Intră în dormitor, iar după ce se pregăti, şi se asigură că nu arată mai rău ca un mort, ieşi din cameră şi apăru direct în faţa intrătii în Minister. După câteva minute se afla înăuntru.
  
  Îşi salută colegii calm şi mârâi când unul dintre bărbaţi îl întrebă ce-i cu faţa aia. Intră în lift, cu gândul să meargă în biroul său, dar îşi schimbă hotărârea şi apăsă pe butonul pentru etajul şapte. În fond, voia să vadă cine mai venea prin Minister, şi chiar nu avea chef în acel moment de toate hârţoagele, ce îl aşteptau mai mult ca sigur pe birou. Ieşi din lift şi privi în jur, salutând câteva persoane cunoscute. Recunoscu chiar şi foşti elevi ai Hogwarts'ului. Zâmbi scurt şi se opri într-un colţ mai ferit, vrând doar să privească.

]]>
Gaspard & Ronnie

• Răpăitul ploii pe acoperişul casei îl făcu pe Gaspard să deschidă ochii. Privi în jur, recunoscând vag propriul conac şi clipi de câteva ori, dându-şi părul de pe chip. Îşi privi ceasul de pe încheietură, rămânând uşor uimit când văzu că deja se înserase. Îşi închise cartea pe care o citea şi se ridică de pe fotoliu, simţindu-se înţepenit. Fusese atât de obosit, încât adormise stând pe acel fotoliu.
  -Prea mult de muncă, murmură îndreptându-se spre fereastră. Clipi de câteva ori, ciufulindu-şi părul, şi dădu doar puţin perdeaua la o parte, pentru a vedea împrejurimile.
  
  Zâmbi strâmb, observând cât de tare ploua, şi apoi se întoarse pe călcâie, urcând scările spre etaj. Voia să se schimbe şi apoi să plece din nou la Minister. Uneori, treburile nu se terminau decât atunci când picai lat.
  -Ce coincidenţă, murmură ironic şatenul şi îşi dădu ochii peste cap. Intră în dormitor, iar după ce se pregăti, şi se asigură că nu arată mai rău ca un mort, ieşi din cameră şi apăru direct în faţa intrătii în Minister. După câteva minute se afla înăuntru.
  
  Îşi salută colegii calm şi mârâi când unul dintre bărbaţi îl întrebă ce-i cu faţa aia. Intră în lift, cu gândul să meargă în biroul său, dar îşi schimbă hotărârea şi apăsă pe butonul pentru etajul şapte. În fond, voia să vadă cine mai venea prin Minister, şi chiar nu avea chef în acel moment de toate hârţoagele, ce îl aşteptau mai mult ca sigur pe birou. Ieşi din lift şi privi în jur, salutând câteva persoane cunoscute. Recunoscu chiar şi foşti elevi ai Hogwarts'ului. Zâmbi scurt şi se opri într-un colţ mai ferit, vrând doar să privească.

]]> https://www.darkmark.ro/t-let-s-say-you-re-an-exception Mon, 09 Apr 2012 20:40:47 +0000 Arlin van Iver]]> https://www.darkmark.ro/t-let-s-say-you-re-an-exception

Me and Klaus

Acum trei ani in urma..



Se opri pret decateva clipe si privi cabina telefonica . O idee destul de interesanta , insa nu chiar pe gusturile ei . Pasi entuziasmata inauntru si forma numarul dupa care raspunse la intrebari si aluneca ...Printr-o flacara se trezi in Atrium . Huh ! Nu fusese mai niciodata acolo . De cele mai multe ori doar Aparea direct in Departamentul in care avea treaba .
Isi trase fusta verde , putin mai jos . O cam incomoda ; Avea parul prins intr-o coada sus , parul lung ajungandu-i pana la coate . Zambea , ca de obicei , iar tocurile o faceau sa para , atat de matura totusi . Abia terminase scoala , si avea de gand sa se angajeze , insa emotiile nu o lasau in pace . Privi fantana gigantica , frumos creata , si zambi larg .
Se auzi zgomotul ceasului . Se parea ca era ora mesei . Nu foarte aglomerat si cateva pasari pe fundal . Privelistea perfecta . Se aseza pe o banca , punandu-si servieta langa ea , deschizand-o usor . Scoase un sandwich din ea si musca zdravan . Privi in sus mormaind Mmmmm!Ce buun.. Cu siguranta acela era facut de bunica ei . O vizitase cu o zi in urma si-si lasase niste sandwichuri pe masa , amintindu-i sa nu cumva sa le uite acolo .

]]>

Me and Klaus

Acum trei ani in urma..



Se opri pret decateva clipe si privi cabina telefonica . O idee destul de interesanta , insa nu chiar pe gusturile ei . Pasi entuziasmata inauntru si forma numarul dupa care raspunse la intrebari si aluneca ...Printr-o flacara se trezi in Atrium . Huh ! Nu fusese mai niciodata acolo . De cele mai multe ori doar Aparea direct in Departamentul in care avea treaba .
Isi trase fusta verde , putin mai jos . O cam incomoda ; Avea parul prins intr-o coada sus , parul lung ajungandu-i pana la coate . Zambea , ca de obicei , iar tocurile o faceau sa para , atat de matura totusi . Abia terminase scoala , si avea de gand sa se angajeze , insa emotiile nu o lasau in pace . Privi fantana gigantica , frumos creata , si zambi larg .
Se auzi zgomotul ceasului . Se parea ca era ora mesei . Nu foarte aglomerat si cateva pasari pe fundal . Privelistea perfecta . Se aseza pe o banca , punandu-si servieta langa ea , deschizand-o usor . Scoase un sandwich din ea si musca zdravan . Privi in sus mormaind Mmmmm!Ce buun.. Cu siguranta acela era facut de bunica ei . O vizitase cu o zi in urma si-si lasase niste sandwichuri pe masa , amintindu-i sa nu cumva sa le uite acolo .

]]>