<![CDATA[Darkmark RPG Forum - Little Hangleton]]> https://www.darkmark.ro/ Wed, 06 May 2026 11:06:32 +0000 MyBB <![CDATA[Anathema]]> https://www.darkmark.ro/t-anathema--11117 Wed, 17 Dec 2025 19:46:16 +0000 Christianne Floreine du Val]]> https://www.darkmark.ro/t-anathema--11117 Ferestre învechite de trecerea timpului.
Pânză de păianjen care atârnă peste ușa din lateral.
Sunetul înăbușitor al liniștii.
Prea multă liniște.
Suspect de liniștitoare toată această panoramă.

Toate acestea mă transpuneau într-un trecut încărcat de umbre, când eram nevoită să cobor în beciul casei pentru a mă descotorosi de artefactele blestemate ale tatălui meu. 

Ugh, mereu mi se prindea în păr, uram acest aspect. Ei bine, nu e ca și când nu îmi plăcea în adâncul sufletului meu să trag cu ochiul la obiectele respective.
Un sunet ciudat mi-a atras atenția către locul în care mă aflam. O cioară mă privea acuzator de pe acoperișul casei. Aparent, i-am stricat și acesteia seara.
Mi-nu-nat! Acum sunt și pe lista neagră a păsărilor nocturne. Mi-am dat ochii peste cap și am încercat să ignor această părere de rău care mă copleșea. Cioara a decis că nu merit atenția ei, așa că printr-o simplă bătaie din aripi și-a luat zborul. 
Casa Cruplud.
Ce caut mereu aici? Cum se face că de fiecare dată când îmi pierd cunoștința ajung printr-o minune - nu, utilizare greșită a cuvintelor - printr-un blestem, aici. Mirosul de sânge pare că se întețește cu fiecare vizită pe care o fac aici.
Nimic nu este schimbat, totul pare la fel. La fel ca în ultimele 10 dăți, nici măcar o mică schimbare.
Niciuna.
Nici măcar crengile frunzelor care bat în geam nu și-au schimbat locația. Stai... ce?
 
Nici măcar crengile frunzelor nu și-au schimbat locația? Singura noutate ar fi cioara. 
M-am mutat din loc și am început să dau o tură în jurul casei.  Sunt convinsă că cineva își bate joc de mine. Sau și mai rău, am fost blestemată. Sau sunt nebună. Nimic nou la orizont. De m-ar vedea cineva aici, cu siguranță aș trezi anumite suspiciuni. Odată ce am ajuns în spatele casei am observat că cioara văzută adineauri și-a mutat prezența lângă geamul crăpat.
Am tras aer în piept și m-am apropiat de acesta. 

Trebuie să pot, mi-am spus. Dacă nu eu, atunci cine?
]]> Ferestre învechite de trecerea timpului.
Pânză de păianjen care atârnă peste ușa din lateral.
Sunetul înăbușitor al liniștii.
Prea multă liniște.
Suspect de liniștitoare toată această panoramă.

Toate acestea mă transpuneau într-un trecut încărcat de umbre, când eram nevoită să cobor în beciul casei pentru a mă descotorosi de artefactele blestemate ale tatălui meu. 

Ugh, mereu mi se prindea în păr, uram acest aspect. Ei bine, nu e ca și când nu îmi plăcea în adâncul sufletului meu să trag cu ochiul la obiectele respective.
Un sunet ciudat mi-a atras atenția către locul în care mă aflam. O cioară mă privea acuzator de pe acoperișul casei. Aparent, i-am stricat și acesteia seara.
Mi-nu-nat! Acum sunt și pe lista neagră a păsărilor nocturne. Mi-am dat ochii peste cap și am încercat să ignor această părere de rău care mă copleșea. Cioara a decis că nu merit atenția ei, așa că printr-o simplă bătaie din aripi și-a luat zborul. 
Casa Cruplud.
Ce caut mereu aici? Cum se face că de fiecare dată când îmi pierd cunoștința ajung printr-o minune - nu, utilizare greșită a cuvintelor - printr-un blestem, aici. Mirosul de sânge pare că se întețește cu fiecare vizită pe care o fac aici.
Nimic nu este schimbat, totul pare la fel. La fel ca în ultimele 10 dăți, nici măcar o mică schimbare.
Niciuna.
Nici măcar crengile frunzelor care bat în geam nu și-au schimbat locația. Stai... ce?
 
Nici măcar crengile frunzelor nu și-au schimbat locația? Singura noutate ar fi cioara. 
M-am mutat din loc și am început să dau o tură în jurul casei.  Sunt convinsă că cineva își bate joc de mine. Sau și mai rău, am fost blestemată. Sau sunt nebună. Nimic nou la orizont. De m-ar vedea cineva aici, cu siguranță aș trezi anumite suspiciuni. Odată ce am ajuns în spatele casei am observat că cioara văzută adineauri și-a mutat prezența lângă geamul crăpat.
Am tras aer în piept și m-am apropiat de acesta. 

Trebuie să pot, mi-am spus. Dacă nu eu, atunci cine?
]]> <![CDATA[They don't know about this]]> https://www.darkmark.ro/t-they-don-t-know-about-this Sat, 05 Jan 2013 12:16:20 +0000 Wanda J. Bennet]]> https://www.darkmark.ro/t-they-don-t-know-about-this
Wanda & Will

  • Isi incrucisa bratele la piept privindu-o pe Lady cum nu manca nimica, incepea sa se ingrijoreze de starea ei. Era vioaie, insa nu prea manca iar asta nu era de bine, cel putin daca Wanda nu manca se simtea slabita si fara vlaga, nu avea de ce sa fie altfel si in randul cainilor.
    - Ce e cu tine, micuto? Spuse ea mangaind-o pe cap si apoi o lasa sa se duca in cosuletul ei sa se culce, macar asta sa faca. Iesi din casa, iar cu ajutorul baghetei aparu in Little Hangleton. Nu mai ninsese de cateva zile, desi zapada era inca pretutindeni, asta o facea sa se simta bine, prefera mai mult vara decat iarna.
    Vara nu trebuia sa te imbraci cu treizeci de bluze pe tine ca sa nu ingheti, nu trebuia sa porti ghete sau cizme grele, nici macar caciula, imediat iti alegeai o rochita sau o pereche de pantaloni scurti si cu balerinii, iar asta era tinuta pe ziua aceea. Surase la gandurile ei, insa in curand avea sa vina primavara, chiar daca lunile de iarna nu se sfarsisera, ci de abea incepusera, dar ea avea rabdare, era o fire rabdatoare. Brusc in ochi in sari ceva ce sclipea in zapada, se lasa pe vine si lua in mana, era un ceas de mana care era superb, insa in acelasi timp era sigura ca era al cuiva. Observa o silueta in fata, probabil ea il pierduse. Se grabi sa ajunga in dreptul acelei persoane, zicand:
    - Uhm..ai pierdut cumva asta?
]]>
Wanda & Will

  • Isi incrucisa bratele la piept privindu-o pe Lady cum nu manca nimica, incepea sa se ingrijoreze de starea ei. Era vioaie, insa nu prea manca iar asta nu era de bine, cel putin daca Wanda nu manca se simtea slabita si fara vlaga, nu avea de ce sa fie altfel si in randul cainilor.
    - Ce e cu tine, micuto? Spuse ea mangaind-o pe cap si apoi o lasa sa se duca in cosuletul ei sa se culce, macar asta sa faca. Iesi din casa, iar cu ajutorul baghetei aparu in Little Hangleton. Nu mai ninsese de cateva zile, desi zapada era inca pretutindeni, asta o facea sa se simta bine, prefera mai mult vara decat iarna.
    Vara nu trebuia sa te imbraci cu treizeci de bluze pe tine ca sa nu ingheti, nu trebuia sa porti ghete sau cizme grele, nici macar caciula, imediat iti alegeai o rochita sau o pereche de pantaloni scurti si cu balerinii, iar asta era tinuta pe ziua aceea. Surase la gandurile ei, insa in curand avea sa vina primavara, chiar daca lunile de iarna nu se sfarsisera, ci de abea incepusera, dar ea avea rabdare, era o fire rabdatoare. Brusc in ochi in sari ceva ce sclipea in zapada, se lasa pe vine si lua in mana, era un ceas de mana care era superb, insa in acelasi timp era sigura ca era al cuiva. Observa o silueta in fata, probabil ea il pierduse. Se grabi sa ajunga in dreptul acelei persoane, zicand:
    - Uhm..ai pierdut cumva asta?
]]> <![CDATA[trying to know somebody never met]]> https://www.darkmark.ro/t-trying-to-know-somebody-never-met Sun, 16 Dec 2012 13:52:28 +0000 Evan F. Lovel]]> https://www.darkmark.ro/t-trying-to-know-somebody-never-met
  • ooc: me and Klaus.

    bic:
    Evan îşi suflecă mânecile neglijent. Privea suprafaţa murdară a geamului, cu o ceaşcă de ceai în mână. Cafeneaua în care intrase era aproximativ goală. Probabil pentru că afară era un viscol puternic şi majoritatea oamenilor ar prefera să rămână în casă, să stea la căldură cu familia lor.
    Scăpă un mic oftat la gândul că nu putea să stea la Hogwarts în acel weekend, însă se simţea destul de bine prin Little Hangleton. Nu avea nicio legătură cu istoria locului şi cu faptul că aici se născuse Lordul Întunecat şi chestii. Sincer, nici nu se gândise până atunci la asta.
    Nu îi plăcuse niciodată istoria şi nici nu voia să se lege de ea atunci când se afla într-un loc. Mai uşor se gândea la viitor. Îi venea mai mult să se întrebe ce se va întâmpla în viitor, cine va păşi pe urmele lui.
    Evan privi zăpada cum se aşează pe pământul îngheţat.
    Se plictisea, ca să fie sincer. Trebuise să vină în Little Hangleton pentru a-l ajuta pe tatăl lui, care îl trimisese să discute cu unul dintre angajaţii săi. Ei bine, acel angajat se pare că dispăruse de noaptea trecută. Evan bănuia că îl trădase pe tatăl lui şi acum fugise ca să scape basma curată.
    Mă rog, nu prea îl interesa lucrurile astea. Se hotărâse să aştepte în Little Hangleton până următoarea seară, şi, dacă nu dă de el, să plece. Îi trimisese deja o scrisoare tatălui său în care îl puse la curent.
    Tresări uşor, şiturl gândurilor rupându-se când uşa cafenelei se deschise cu un clinchet de clopoţel.
    • ]]>
  • ooc: me and Klaus.

    bic:
    Evan îşi suflecă mânecile neglijent. Privea suprafaţa murdară a geamului, cu o ceaşcă de ceai în mână. Cafeneaua în care intrase era aproximativ goală. Probabil pentru că afară era un viscol puternic şi majoritatea oamenilor ar prefera să rămână în casă, să stea la căldură cu familia lor.
    Scăpă un mic oftat la gândul că nu putea să stea la Hogwarts în acel weekend, însă se simţea destul de bine prin Little Hangleton. Nu avea nicio legătură cu istoria locului şi cu faptul că aici se născuse Lordul Întunecat şi chestii. Sincer, nici nu se gândise până atunci la asta.
    Nu îi plăcuse niciodată istoria şi nici nu voia să se lege de ea atunci când se afla într-un loc. Mai uşor se gândea la viitor. Îi venea mai mult să se întrebe ce se va întâmpla în viitor, cine va păşi pe urmele lui.
    Evan privi zăpada cum se aşează pe pământul îngheţat.
    Se plictisea, ca să fie sincer. Trebuise să vină în Little Hangleton pentru a-l ajuta pe tatăl lui, care îl trimisese să discute cu unul dintre angajaţii săi. Ei bine, acel angajat se pare că dispăruse de noaptea trecută. Evan bănuia că îl trădase pe tatăl lui şi acum fugise ca să scape basma curată.
    Mă rog, nu prea îl interesa lucrurile astea. Se hotărâse să aştepte în Little Hangleton până următoarea seară, şi, dacă nu dă de el, să plece. Îi trimisese deja o scrisoare tatălui său în care îl puse la curent.
    Tresări uşor, şiturl gândurilor rupându-se când uşa cafenelei se deschise cu un clinchet de clopoţel.
    • ]]>         <![CDATA[come on!]]> https://www.darkmark.ro/t-come-on Mon, 01 Oct 2012 19:12:31 +0000 Louis Ausländer]]> https://www.darkmark.ro/t-come-on
  • Anyone

    Gasise si ultima bomboana. O mica atentie, era bine venita din cand in cand. Insa o bomboana nu era la fel de dulce ca si senzatia uciderii unui om. Stiind desigur ca acel om merita moartea. Se plictisise sa auda Nu, te rog! Nu am ucis pe nimeni! Nu inca. El stia acele mari pacate ale oamenilor. Nu avea oameni. Prefera sa lucreze individual. Insa avea ochi. Peste tot. In cer, in pamant.. in umbra. Avea si abilitati vrajitoresti, pe langa.

    Privi nedumerit cerul. Era dominat de un portocaliu sangeriu. Ii placea acea noanta. Aranja gulerul pardesiului gri, barbatesc, inaintand pe alee. Era in cautarea unui barbat inalt, cu barba, necasatorit, dependent de alcool. Robert McIntosh. Parea genul de barbat care sa ucida. Era clar. Disparu dupa colt, acoperindu-si jumatate de fata cu gulerul. Nu era nimic daca ar fi fost gasit. Insa nu voia sa se faca remarcat intr-un satuc ca acela. Din cate stia, oamenii de acolo erau tare superstitiosi. Oare cum ar fi fost indicat sa actioneze? Animag, bagheta sau folosinu-se de codul tatalui sau? Intra neinvitat in casa. Ce urat din partea lui.
    "Cine dracu' esti? Ce cauti aici? Cum ai intrat in casa mea?"zbiera Rob din bucatarie, fugind spre scarile ce duceau spre etaj. Probabil cautand cartile de rugaciuni.

    "Haide, lasa emotiile! Nu e nevoie de trac." Spuse el stiind sigur ca barbatul il auzise. Il gasi in baie. Nu-i luase mult. Mirosul de ucigas, sangele care-i trecea prin vene il daduse de gol. "Avada kedavra!"

    Perfect! Acum terminase si cu asta. Nu era nevoie sa ascunda cadavrul. Cu siguranta rudele lui Rob erau atat de scarbite de el incat nici nu-l vizitau e sarbatori, iar pana atunci avea sa fie numai oase. Inchise usa, Disparand. Purta manusi. Ca orice criminal cu acte in regula. Aparu in centrul orasului, asezandu-se pe marginea bazinului ce adapostea o fantana arteziana simpatica.
    • ]]>
  • Anyone

    Gasise si ultima bomboana. O mica atentie, era bine venita din cand in cand. Insa o bomboana nu era la fel de dulce ca si senzatia uciderii unui om. Stiind desigur ca acel om merita moartea. Se plictisise sa auda Nu, te rog! Nu am ucis pe nimeni! Nu inca. El stia acele mari pacate ale oamenilor. Nu avea oameni. Prefera sa lucreze individual. Insa avea ochi. Peste tot. In cer, in pamant.. in umbra. Avea si abilitati vrajitoresti, pe langa.

    Privi nedumerit cerul. Era dominat de un portocaliu sangeriu. Ii placea acea noanta. Aranja gulerul pardesiului gri, barbatesc, inaintand pe alee. Era in cautarea unui barbat inalt, cu barba, necasatorit, dependent de alcool. Robert McIntosh. Parea genul de barbat care sa ucida. Era clar. Disparu dupa colt, acoperindu-si jumatate de fata cu gulerul. Nu era nimic daca ar fi fost gasit. Insa nu voia sa se faca remarcat intr-un satuc ca acela. Din cate stia, oamenii de acolo erau tare superstitiosi. Oare cum ar fi fost indicat sa actioneze? Animag, bagheta sau folosinu-se de codul tatalui sau? Intra neinvitat in casa. Ce urat din partea lui.
    "Cine dracu' esti? Ce cauti aici? Cum ai intrat in casa mea?"zbiera Rob din bucatarie, fugind spre scarile ce duceau spre etaj. Probabil cautand cartile de rugaciuni.

    "Haide, lasa emotiile! Nu e nevoie de trac." Spuse el stiind sigur ca barbatul il auzise. Il gasi in baie. Nu-i luase mult. Mirosul de ucigas, sangele care-i trecea prin vene il daduse de gol. "Avada kedavra!"

    Perfect! Acum terminase si cu asta. Nu era nevoie sa ascunda cadavrul. Cu siguranta rudele lui Rob erau atat de scarbite de el incat nici nu-l vizitau e sarbatori, iar pana atunci avea sa fie numai oase. Inchise usa, Disparand. Purta manusi. Ca orice criminal cu acte in regula. Aparu in centrul orasului, asezandu-se pe marginea bazinului ce adapostea o fantana arteziana simpatica.
    • ]]>         <![CDATA[better late than never]]> https://www.darkmark.ro/t-better-late-than-never Sat, 22 Sep 2012 19:01:40 +0000 Ian Richter]]> https://www.darkmark.ro/t-better-late-than-never Jack&Aylee
    “For in dreams we enter a world that is entirely our own.”


    • Little Hangleton era un oraş plictisitor, cu toate poveştile de groază despre familia Gaunt şi cu toate morţile subite ce se petrecuseră în conacul ce era încă în picioare de pe deal. Jack făcuse o vizită casei Gaunt, descoperind, surprinzător, cocioaba în picioare. Normal că nu era nimic schimbat probabil de când Gaunt murise de foame, refuzând cu încăpăţinare să se ocupe de el însuşi, după ce Merope îl părăsise ca să fugă cu Tom. Niciun Încuiat nu îndrăznise să mai pună piciorul în cocioaba aceea, în care se presupunea că încă bântuie sufletele lui Morfin şi ale tatălui său, şi că lucruri îngrozitoare li se întâmplă celor care trec pragul.
      Jack fu surprins să audă asemenea prostii prin sat. El era adeptul poveştilor de groază adevărate, mai ales dacă mai conţineau şi puţin umor, însă istorisirile pe care le auzise de la unii localnici erau de-a dreptul stupide. Îşi închiriase o cameră la un han din sat şi auzise vorbindu-se printre colţuri despre el. Ai crede că se obişnuiseră cu oameni ciudaţi, ce veneau să viziteze casa Riddle de pe deal. Mulţi vrăjitori din toată lumea voiau să afle câte ceva despre cel mai mare vrăjitor Întunecat al tuturor timpurilor.
      Ei bine, Jack se afla aici din curiozitate pură. Şi, cum vedea că nimic nu era de văzut decât câteva ziduri vechi şi mobilă prăfoasă, se hotărâse că nu va mai zăbovi mult şi se va întoarce la Hogwarts. Aşa că, în ultima seară pe care plănuise să o mai petreacă în sat, Jack pierdea vremea pe lângă conacul Riddle, imaginându-şi cum putea să arate acel loc în vremurile lui bune.
      Auzi câteva foşnete în faţă şi îşi ridică privirea curios, zărind o siluetă în semiîntunericul de la apus.
    ]]>     Jack&Aylee
    “For in dreams we enter a world that is entirely our own.”


    • Little Hangleton era un oraş plictisitor, cu toate poveştile de groază despre familia Gaunt şi cu toate morţile subite ce se petrecuseră în conacul ce era încă în picioare de pe deal. Jack făcuse o vizită casei Gaunt, descoperind, surprinzător, cocioaba în picioare. Normal că nu era nimic schimbat probabil de când Gaunt murise de foame, refuzând cu încăpăţinare să se ocupe de el însuşi, după ce Merope îl părăsise ca să fugă cu Tom. Niciun Încuiat nu îndrăznise să mai pună piciorul în cocioaba aceea, în care se presupunea că încă bântuie sufletele lui Morfin şi ale tatălui său, şi că lucruri îngrozitoare li se întâmplă celor care trec pragul.
      Jack fu surprins să audă asemenea prostii prin sat. El era adeptul poveştilor de groază adevărate, mai ales dacă mai conţineau şi puţin umor, însă istorisirile pe care le auzise de la unii localnici erau de-a dreptul stupide. Îşi închiriase o cameră la un han din sat şi auzise vorbindu-se printre colţuri despre el. Ai crede că se obişnuiseră cu oameni ciudaţi, ce veneau să viziteze casa Riddle de pe deal. Mulţi vrăjitori din toată lumea voiau să afle câte ceva despre cel mai mare vrăjitor Întunecat al tuturor timpurilor.
      Ei bine, Jack se afla aici din curiozitate pură. Şi, cum vedea că nimic nu era de văzut decât câteva ziduri vechi şi mobilă prăfoasă, se hotărâse că nu va mai zăbovi mult şi se va întoarce la Hogwarts. Aşa că, în ultima seară pe care plănuise să o mai petreacă în sat, Jack pierdea vremea pe lângă conacul Riddle, imaginându-şi cum putea să arate acel loc în vremurile lui bune.
      Auzi câteva foşnete în faţă şi îşi ridică privirea curios, zărind o siluetă în semiîntunericul de la apus.
    ]]>         <![CDATA[gods and worshippers]]> https://www.darkmark.ro/t-gods-and-worshippers Tue, 04 Sep 2012 06:39:53 +0000 Kurt F. Malfoy]]> https://www.darkmark.ro/t-gods-and-worshippers Gods and Worshippers

    Don’t ever meet my friends,they tell you too much
    Or not enough or worse,exactly the wrong thing.
    Every nuance,every detail,every movement,sound,phrase,reflection.
    These are the things that you obsessively fantasize or make yourself grow to love.

    • Trase aer adanc in piept pentru a mia oara,grabind de data asta ritmul. Pasii lui rasunau pe aleea intunecoasa,un sunet straniu si infricosator,apoi linistea mormantala cadea din nou asupra orasului,lasand in urma cativa fiori,cateva urme,cateva multumiri aduse Providentei. Oamenii erau speriati iar el nu intelegea ce anume ii speria. Intunericul? Noaptea? Linistea? Nu,acestea erau cele mai sigure lucruri din cate existasera vreodata. Daca ei nu te puteau vedea in intuneric,nici tu nu-i puteai vedea. Orice demon,orice himera a trecutului,a unei minti imbibate in teama si anxietate,asemenea unui cadavru aruncat in acid.

      Mirosul adus de vant i se paru mai gretos ca niciodata. Alcool de proasta calitate,parfumuri ieftine a unor doamne de companie,cel mai probabil. Si vechi,si stricat si realiza ca morala si curatenia nu mai domneau in lume,ci numai depravarea si decadenta. Si atunci,de ce il mai acuzau pentru ceea ce stia sa faca mai bine cand defapt el nu vroia decat sa salveze omenirea de specimenele care aduceau rusine acestei rase din care el insusi facea parte dar fata de care gasea in adancul sufletului cea mai autentica repulsie,si se intreba daca era bine sa fie astfel si daca nu cumva Zeii isi batusera joc de el,facandu-l sa se nasca om.

      Trecu pe langa o casa a carui ferestre inca erau luminate de o lumina slaba iar sunetele pe care le auzi ii dadura fiori - rasete de copii. Nu avea sa dea inapoi acum. Isi cauta cutitul si intra in localul de langa acea casuta. Poate ca ei nu se aflau acolo,poate se aflau. Poate aveau copii,familii,poate nu aveau. Dar el era acolo,si avea o familie pe care trebuia sa o apere. Da,sa o apere de un adevar crud,de ideea ca el,liderul lor aproape ca isi intinase onoarea si acum se zbatea sa o readuca la stralucirea de odinioara prin mijloace neortodoxe,dar atat de caracteristice lui.

      ooc : kurt & edmund.
    ]]>     Gods and Worshippers

    Don’t ever meet my friends,they tell you too much
    Or not enough or worse,exactly the wrong thing.
    Every nuance,every detail,every movement,sound,phrase,reflection.
    These are the things that you obsessively fantasize or make yourself grow to love.

    • Trase aer adanc in piept pentru a mia oara,grabind de data asta ritmul. Pasii lui rasunau pe aleea intunecoasa,un sunet straniu si infricosator,apoi linistea mormantala cadea din nou asupra orasului,lasand in urma cativa fiori,cateva urme,cateva multumiri aduse Providentei. Oamenii erau speriati iar el nu intelegea ce anume ii speria. Intunericul? Noaptea? Linistea? Nu,acestea erau cele mai sigure lucruri din cate existasera vreodata. Daca ei nu te puteau vedea in intuneric,nici tu nu-i puteai vedea. Orice demon,orice himera a trecutului,a unei minti imbibate in teama si anxietate,asemenea unui cadavru aruncat in acid.

      Mirosul adus de vant i se paru mai gretos ca niciodata. Alcool de proasta calitate,parfumuri ieftine a unor doamne de companie,cel mai probabil. Si vechi,si stricat si realiza ca morala si curatenia nu mai domneau in lume,ci numai depravarea si decadenta. Si atunci,de ce il mai acuzau pentru ceea ce stia sa faca mai bine cand defapt el nu vroia decat sa salveze omenirea de specimenele care aduceau rusine acestei rase din care el insusi facea parte dar fata de care gasea in adancul sufletului cea mai autentica repulsie,si se intreba daca era bine sa fie astfel si daca nu cumva Zeii isi batusera joc de el,facandu-l sa se nasca om.

      Trecu pe langa o casa a carui ferestre inca erau luminate de o lumina slaba iar sunetele pe care le auzi ii dadura fiori - rasete de copii. Nu avea sa dea inapoi acum. Isi cauta cutitul si intra in localul de langa acea casuta. Poate ca ei nu se aflau acolo,poate se aflau. Poate aveau copii,familii,poate nu aveau. Dar el era acolo,si avea o familie pe care trebuia sa o apere. Da,sa o apere de un adevar crud,de ideea ca el,liderul lor aproape ca isi intinase onoarea si acum se zbatea sa o readuca la stralucirea de odinioara prin mijloace neortodoxe,dar atat de caracteristice lui.

      ooc : kurt & edmund.
    ]]>         <![CDATA[tell me your secrets,ask me those questions]]> https://www.darkmark.ro/t-tell-me-your-secrets-ask-me-those-questions Tue, 21 Aug 2012 15:13:22 +0000 Kurt F. Malfoy]]> https://www.darkmark.ro/t-tell-me-your-secrets-ask-me-those-questions Nobody said it was easy
    - Kurt and Lilith -
    • Stranse mai bine scrisoarea in mainile lui vesnic albe,vesnic reci,purtandu-si privirea asupra cuvintelor intiparite in hartia subtire,cu o caligrafie parca exersata,de dragul de a placea persoanei care o citeste. Modul formal in care se adresase si usurinta cu care trecuse direct la subiect,precum si repetitia unor cuvinte menite sa intareasca senzatia ca dorise sa fie respectuoasa,nu facura decat sa ii dea de inteles ca era mana unei femei aici - barbatii nu te-ar fi lingusit atat de direct si de formal,atat de subtil.

      Se sprijini deci de zid,langa usa localului,cu haina neagra si lunga inca apasandu-i pe umeri,desi era destul de cald. Tigara ii atarna intre buze iar scrisoarea fu brusc mototolita,intr-un gest de furie si scarba,simultan. De ce naiba facea asta? El nu era ala care sa fie dragut. Curiozitatea? Da,si asta,dar mai important,lipsa de ocupatie. Nu se mai jucase de mult si deja avea nevoie de jucarioare noi. Daca nu si le procura singur,nu i le dadea nimeni. Asa ca spera ca domnisorica respectiva sa isi faca aparitia.
    ]]>     Nobody said it was easy
    - Kurt and Lilith -
    • Stranse mai bine scrisoarea in mainile lui vesnic albe,vesnic reci,purtandu-si privirea asupra cuvintelor intiparite in hartia subtire,cu o caligrafie parca exersata,de dragul de a placea persoanei care o citeste. Modul formal in care se adresase si usurinta cu care trecuse direct la subiect,precum si repetitia unor cuvinte menite sa intareasca senzatia ca dorise sa fie respectuoasa,nu facura decat sa ii dea de inteles ca era mana unei femei aici - barbatii nu te-ar fi lingusit atat de direct si de formal,atat de subtil.

      Se sprijini deci de zid,langa usa localului,cu haina neagra si lunga inca apasandu-i pe umeri,desi era destul de cald. Tigara ii atarna intre buze iar scrisoarea fu brusc mototolita,intr-un gest de furie si scarba,simultan. De ce naiba facea asta? El nu era ala care sa fie dragut. Curiozitatea? Da,si asta,dar mai important,lipsa de ocupatie. Nu se mai jucase de mult si deja avea nevoie de jucarioare noi. Daca nu si le procura singur,nu i le dadea nimeni. Asa ca spera ca domnisorica respectiva sa isi faca aparitia.
    ]]>         <![CDATA[thanks for making me a fighter]]> https://www.darkmark.ro/t-thanks-for-making-me-a-fighter Sat, 14 Jul 2012 17:30:32 +0000 Lexie Stryder]]> https://www.darkmark.ro/t-thanks-for-making-me-a-fighter thanks for making me a fighter
    [Image: PtuGi.gif] [Image: lE3uu.gif]
    me and IVY
    • Lexie isi arunca o privire la ceasul de langa patul ei peste cartea pe care o tinea in maini si ofta usor. Era tolanita in fotoliu in tricoul ei alb cu ceva ciudatenii pe el si blugi scurti. Orice vrajitor ar fi vazut-o ar fi spus ca e ciudat imbracata. Cu haine de Incuiati. Insa adevarul era ca in vacanta de vara nu prea ii ardea de robe lungi si negre. Din cate vazuse, si elevii de la Hogwarts scapasera de uniforme pe timpul vacantei de vara.

      Viperina isi inchise cartea. Era la mansarda casei sale de la marginea oraselului Hogsmeade. Cu toate ca angajase muncitori vrajitori care sa ii ridice casa, durase mult mai mult decat se asteptase. Era aproape gata. Usile, geamurile, totul era la locul lui. Isi facuse si vrajile de Aparare in jurul micului teren pe care il avea. Casuta era foarte intima si destul de greu de gasit, exact pe gustul tinerei vrajitoare. Nu stia sigur daca aceasta preferinta spunea despre ea ca nu era chiar sociabila, insa isi repetase de nenumarate ori in gand ca nu era adevarat.

      Cobori scarile de lemn jos, unde dau intr-un hol micut, care se deschidea intr-o alta camera, mare. Unul dintre peretrii acesteia era facut in totalitate din sticla. Bineinteles, vrajita, astfel incat sa nu se sparga si sa fie imposibil ca cei de afara sa vada prin aceasta.
      Totusi, se simtea singura, mai ales dupa acele luni petrecute in casa lui Victor, care ajunsese ca un frate pentru ea. Ii era inca greu sa se dezobisnuiasca sa vorbeasca mereu cu el sau ca el sa o scoata cu forta din atelierul lui.

      Isi lua bagheta si iesi din casa, in campul deschis cu un zambet. Ii placea pustietatea. Ii dadea un senimtent de siguranta. Cu toate ca ai spune ca nu era potrivita pentru o persoana a carui Bong era sa ramana singura. Disparu cu un pocnet scurt imediat ce iesi din aria farmecelor de Protectie . Aparu in Little Hangleton cu o dorinta inexplicabila de a merge la teatru. Isi adanci mainile in buzunarele blugilor si inainta pe strada usor aglomerata.
      In scurt timp ajunse in fata unei cladiri inalte, cu diferite afise pe peretii murdari. Intra inauntru. Nu era nimeni la usa, asa ca se strecura in Sala de Spectacole fara sa fie invitata.

      Pe scena era o silueta mult prea cunoscuta si Lexie zambi cand o vazu.
    ]]>     thanks for making me a fighter
    [Image: PtuGi.gif] [Image: lE3uu.gif]
    me and IVY
    • Lexie isi arunca o privire la ceasul de langa patul ei peste cartea pe care o tinea in maini si ofta usor. Era tolanita in fotoliu in tricoul ei alb cu ceva ciudatenii pe el si blugi scurti. Orice vrajitor ar fi vazut-o ar fi spus ca e ciudat imbracata. Cu haine de Incuiati. Insa adevarul era ca in vacanta de vara nu prea ii ardea de robe lungi si negre. Din cate vazuse, si elevii de la Hogwarts scapasera de uniforme pe timpul vacantei de vara.

      Viperina isi inchise cartea. Era la mansarda casei sale de la marginea oraselului Hogsmeade. Cu toate ca angajase muncitori vrajitori care sa ii ridice casa, durase mult mai mult decat se asteptase. Era aproape gata. Usile, geamurile, totul era la locul lui. Isi facuse si vrajile de Aparare in jurul micului teren pe care il avea. Casuta era foarte intima si destul de greu de gasit, exact pe gustul tinerei vrajitoare. Nu stia sigur daca aceasta preferinta spunea despre ea ca nu era chiar sociabila, insa isi repetase de nenumarate ori in gand ca nu era adevarat.

      Cobori scarile de lemn jos, unde dau intr-un hol micut, care se deschidea intr-o alta camera, mare. Unul dintre peretrii acesteia era facut in totalitate din sticla. Bineinteles, vrajita, astfel incat sa nu se sparga si sa fie imposibil ca cei de afara sa vada prin aceasta.
      Totusi, se simtea singura, mai ales dupa acele luni petrecute in casa lui Victor, care ajunsese ca un frate pentru ea. Ii era inca greu sa se dezobisnuiasca sa vorbeasca mereu cu el sau ca el sa o scoata cu forta din atelierul lui.

      Isi lua bagheta si iesi din casa, in campul deschis cu un zambet. Ii placea pustietatea. Ii dadea un senimtent de siguranta. Cu toate ca ai spune ca nu era potrivita pentru o persoana a carui Bong era sa ramana singura. Disparu cu un pocnet scurt imediat ce iesi din aria farmecelor de Protectie . Aparu in Little Hangleton cu o dorinta inexplicabila de a merge la teatru. Isi adanci mainile in buzunarele blugilor si inainta pe strada usor aglomerata.
      In scurt timp ajunse in fata unei cladiri inalte, cu diferite afise pe peretii murdari. Intra inauntru. Nu era nimeni la usa, asa ca se strecura in Sala de Spectacole fara sa fie invitata.

      Pe scena era o silueta mult prea cunoscuta si Lexie zambi cand o vazu.
    ]]>         <![CDATA[chess game]]> https://www.darkmark.ro/t-chess-game Tue, 26 Jun 2012 10:50:16 +0000 Lexie Stryder]]> https://www.darkmark.ro/t-chess-game ME AND KURT
    [Image: jpE4O.gif]

    • Lexie cerceta cu privirea aleea, intrebandu-se unde naiba ajunsese. Nu ii statea in caracter sa fie aeriana si sa nu stie in ce directie ar trebui sa o ia, asa ca fu destul de surprinsa cand isi dadu seama ca tocmai asta facuse. Ofta, usor exasperata si isi adanci mainile in buzunarele blugilor. Era stresata si speriata. Stresata pentru ca nu stia ce se intampla. Si ura cand nu stia ce se intampla. Si speriata pentru ca se putea intampla ceva rau, ceva ce nu ar fi reusit sa controleze si intr-un final ar fi explodat si ar fi sfarsit toti morti.

      Nu putea permite asa ceva. Trebuia sa discute cu Kurt. Avea nevoie de informatii si de prezenta lui. El era cel care stia ce sa faca. El stia ce face. Si totusi, de ce era atat de neincrezatoare si ingrijorata? Poate pentru ca era un barbat. Si nu avea incredere in judecata unui barbat atunci cand in fata lui se afla niste picioare lungi, o silueta perfecta si ceva cu care sa isi limpezeasca ochii.
      Inainta pe straduta. Inca nu stia unde se afla. La naiba cu asta.

      Isi scoase bagheta si Disparu, apoi Aparu pe o alta straduta, intr-o fundatura alaturi de un container parfumat. Viperina stramba din nas, usor dezgustata apoi iesi de acolo pe strada principala. Era goala. Nu se facuse foarte tarziu si Lexie era usor surprinsa ca Incuiatii nu isi aratasera fetele pana atunci. Oricum, nnu o deranja. Cu cat mai putini oameni prin preajma cu atat mai bine.

      Simti o usoara senzatie de anticipare inainte sa auda un pocnet surd in spatele ei. Se intoarse in directia lui Kurt cu un zambet.
    ]]>     ME AND KURT
    [Image: jpE4O.gif]

    • Lexie cerceta cu privirea aleea, intrebandu-se unde naiba ajunsese. Nu ii statea in caracter sa fie aeriana si sa nu stie in ce directie ar trebui sa o ia, asa ca fu destul de surprinsa cand isi dadu seama ca tocmai asta facuse. Ofta, usor exasperata si isi adanci mainile in buzunarele blugilor. Era stresata si speriata. Stresata pentru ca nu stia ce se intampla. Si ura cand nu stia ce se intampla. Si speriata pentru ca se putea intampla ceva rau, ceva ce nu ar fi reusit sa controleze si intr-un final ar fi explodat si ar fi sfarsit toti morti.

      Nu putea permite asa ceva. Trebuia sa discute cu Kurt. Avea nevoie de informatii si de prezenta lui. El era cel care stia ce sa faca. El stia ce face. Si totusi, de ce era atat de neincrezatoare si ingrijorata? Poate pentru ca era un barbat. Si nu avea incredere in judecata unui barbat atunci cand in fata lui se afla niste picioare lungi, o silueta perfecta si ceva cu care sa isi limpezeasca ochii.
      Inainta pe straduta. Inca nu stia unde se afla. La naiba cu asta.

      Isi scoase bagheta si Disparu, apoi Aparu pe o alta straduta, intr-o fundatura alaturi de un container parfumat. Viperina stramba din nas, usor dezgustata apoi iesi de acolo pe strada principala. Era goala. Nu se facuse foarte tarziu si Lexie era usor surprinsa ca Incuiatii nu isi aratasera fetele pana atunci. Oricum, nnu o deranja. Cu cat mai putini oameni prin preajma cu atat mai bine.

      Simti o usoara senzatie de anticipare inainte sa auda un pocnet surd in spatele ei. Se intoarse in directia lui Kurt cu un zambet.
    ]]>         <![CDATA[fool for you]]> https://www.darkmark.ro/t-fool-for-you Tue, 05 Jun 2012 13:23:57 +0000 Ophelia Wilde]]> https://www.darkmark.ro/t-fool-for-you ME AND MIKE

    I thought I was a fool for no one but baby I am a fool for you
    I'm attracted to you like a superstar is attracted into a supermassive


    • Ii placuse spectacolul. Ii placea sa fie gazda pentru 500 de barbati si pe jumatate tot atatea femei. Teatrul din acel oras era atat mare,atat de plin de oameni si de viata. Era casa ei. Intotdeauna fusese,intotdeauna avea sa fie.

      Isi dadu jos rochia albastra dupa ce se strecura in cabina si se privi putin in oglinda. Era aproape un schelet acoperit cu piele la fel de alba. Nu avea nimic plin,nimic exagerat de feminin. Nu avea forme. Era plata,din toate punctele de vedere. Ii placea ceea ce facea insa uneori se intreba daca nu putea mai mult. Asta sa fie limita ei? O cantareata cu fizic anorexic si cu o pasiune pentru stiintele exacte,pasiune pe care nu avea niciodata sa o puna in evidenta?

      Nu,tocmai de aceea il chemase pe el.

      Rochia albastra fu inlocuita de alta de un verde-pal,din matase. Isi lasa parul sa-i cada pe umeri iar pe buze mai erau cateva urme de ruj. Arata ca o fata simpla,chiar saraca,dar care stralucea intre alte miliarde de stele. Spera doar ca invitatul ei special sa vina. Daca nu se insela,il vazuse in sala,pe perioada spectacolului.

      Probabil se inselase. Nu stia de ce,insa inima ii batea cu putere.
      Oh,Ophelia,nu e nimic. E doar o ocazie,doar un ajutor... Atunci de ce te simti asa? Ah,termina odata!
    ]]>     ME AND MIKE

    I thought I was a fool for no one but baby I am a fool for you
    I'm attracted to you like a superstar is attracted into a supermassive


    • Ii placuse spectacolul. Ii placea sa fie gazda pentru 500 de barbati si pe jumatate tot atatea femei. Teatrul din acel oras era atat mare,atat de plin de oameni si de viata. Era casa ei. Intotdeauna fusese,intotdeauna avea sa fie.

      Isi dadu jos rochia albastra dupa ce se strecura in cabina si se privi putin in oglinda. Era aproape un schelet acoperit cu piele la fel de alba. Nu avea nimic plin,nimic exagerat de feminin. Nu avea forme. Era plata,din toate punctele de vedere. Ii placea ceea ce facea insa uneori se intreba daca nu putea mai mult. Asta sa fie limita ei? O cantareata cu fizic anorexic si cu o pasiune pentru stiintele exacte,pasiune pe care nu avea niciodata sa o puna in evidenta?

      Nu,tocmai de aceea il chemase pe el.

      Rochia albastra fu inlocuita de alta de un verde-pal,din matase. Isi lasa parul sa-i cada pe umeri iar pe buze mai erau cateva urme de ruj. Arata ca o fata simpla,chiar saraca,dar care stralucea intre alte miliarde de stele. Spera doar ca invitatul ei special sa vina. Daca nu se insela,il vazuse in sala,pe perioada spectacolului.

      Probabil se inselase. Nu stia de ce,insa inima ii batea cu putere.
      Oh,Ophelia,nu e nimic. E doar o ocazie,doar un ajutor... Atunci de ce te simti asa? Ah,termina odata!
    ]]>         <![CDATA[overdose.]]> https://www.darkmark.ro/t-overdose Sun, 03 Jun 2012 14:13:11 +0000 Lexie Stryder]]> https://www.darkmark.ro/t-overdose JUST VICTOR
    [Image: tumblr_m4eabyXx1j1qcd6r7o4_r1_250.gif] [Image: tumblr_m4eabyXx1j1qcd6r7o3_r1_250.gif]
    [Image: tumblr_m4eabyXx1j1qcd6r7o2_r1_250.gif] [Image: tumblr_m4eabyXx1j1qcd6r7o1_r1_250.gif]

    • Lexie isi stranse bagheta in mana in timp ce intra pe strada intunecata. Exact genul asta de seri nu ii placeau ei. Cu intunericul si ciudatenia se obisnuise din misiunile cu Sfintii Mortali, insa atmosfera aceea de moarte care o inconjura o facea sa se simta complet inofensiva, incapabila sa se apere, si nu numai fizic, ci si psihic. Occlumantia o epuiza. Cu cat era mai indemanatica si se descurca mai bine, cu atat exercitiile incepeau sa fie mai grele si kurt intra in mintea ei cu forte noi, mult mai mari decat sa astepta.

      Isi duse o mana la frunte. Avea nevoie de putina relaxare. Nu voia sa plece inca acasa, nici la Hogwarts pentru ca voia sa fie singura, si, cu toate ca ii facea o placere deosebita sa fie in compania iubitului ei, prefera sa se lipseasca o noapte de orice contact cu vrajitorii, sau Incuiatii sau orice alt om.

      Isi stranse bratele in jurul ei, incercand sa se incalzeasca. Aerul se racea cu fiecare ora si noapte punea stapanire pe oraselul Little Hangleton in timp o viperina nebuna se plimba singura pe alei intunecate, asezandu-se pe una dintre bordurile trotuarului. Isi scoase o tigara din buzunarul blugilor si o aprinse cu vraful baghetei. Trase in piept fumul toxic, aruncand o privire neatenta in jur.
    ]]>     JUST VICTOR
    [Image: tumblr_m4eabyXx1j1qcd6r7o4_r1_250.gif] [Image: tumblr_m4eabyXx1j1qcd6r7o3_r1_250.gif]
    [Image: tumblr_m4eabyXx1j1qcd6r7o2_r1_250.gif] [Image: tumblr_m4eabyXx1j1qcd6r7o1_r1_250.gif]

    • Lexie isi stranse bagheta in mana in timp ce intra pe strada intunecata. Exact genul asta de seri nu ii placeau ei. Cu intunericul si ciudatenia se obisnuise din misiunile cu Sfintii Mortali, insa atmosfera aceea de moarte care o inconjura o facea sa se simta complet inofensiva, incapabila sa se apere, si nu numai fizic, ci si psihic. Occlumantia o epuiza. Cu cat era mai indemanatica si se descurca mai bine, cu atat exercitiile incepeau sa fie mai grele si kurt intra in mintea ei cu forte noi, mult mai mari decat sa astepta.

      Isi duse o mana la frunte. Avea nevoie de putina relaxare. Nu voia sa plece inca acasa, nici la Hogwarts pentru ca voia sa fie singura, si, cu toate ca ii facea o placere deosebita sa fie in compania iubitului ei, prefera sa se lipseasca o noapte de orice contact cu vrajitorii, sau Incuiatii sau orice alt om.

      Isi stranse bratele in jurul ei, incercand sa se incalzeasca. Aerul se racea cu fiecare ora si noapte punea stapanire pe oraselul Little Hangleton in timp o viperina nebuna se plimba singura pe alei intunecate, asezandu-se pe una dintre bordurile trotuarului. Isi scoase o tigara din buzunarul blugilor si o aprinse cu vraful baghetei. Trase in piept fumul toxic, aruncand o privire neatenta in jur.
    ]]>         <![CDATA[you said you wanna rock 'n' roll instead]]> https://www.darkmark.ro/t-you-said-you-wanna-rock-n-roll-instead Fri, 01 Jun 2012 17:18:20 +0000 Ivy Thibault]]> https://www.darkmark.ro/t-you-said-you-wanna-rock-n-roll-instead Ivy & Freyja
    • Ivy zâmbi în acel mod nebunesc, specific ei, şi se ridică de pe jos. Era o zi ploioasă, cu nori grei care atârnau deasupra oraşului Little Hangleton. Fosta viperină pierdea vreme pe scările unei clădiri părăsite, încercând să se abţină să scoată bagheta din buzunarul blugilor şi să provoace primul vrăjitor care îi ieşea în cale la duel. Se plictisea de moarte şi avea chef de ceva interesant de făcut.

      Ivy era îmbrăcată cu o pereche de blugi care se mulau pe picioare, asta ca să nu stânjenească cei largi în caz că avea de fugit sau de spionat. Îşi luase un tricou puţin mai larg negru şi o jachetă de piele care se potrivea.

      Motivul pentru care se ridicase aşa de brusc era faptul că văzuse pe cineva interesant. Era o fată, însă Ivy nu vedea doar exteriorul. Ea vedea interiorul oamenilor prin umbra lor. Şi fata aceasta avea umbră de dragon- ceea ce fata nu mai văuse niciodată. Se îndreptă spre ea şi o prinse uşor de mână, zâmbindu-i cald.

      "Salut. Eu sunt Ivy," spuse fata sec, însă nu se aştepta să o cunoască sau ceva.
    ]]>     Ivy & Freyja
    • Ivy zâmbi în acel mod nebunesc, specific ei, şi se ridică de pe jos. Era o zi ploioasă, cu nori grei care atârnau deasupra oraşului Little Hangleton. Fosta viperină pierdea vreme pe scările unei clădiri părăsite, încercând să se abţină să scoată bagheta din buzunarul blugilor şi să provoace primul vrăjitor care îi ieşea în cale la duel. Se plictisea de moarte şi avea chef de ceva interesant de făcut.

      Ivy era îmbrăcată cu o pereche de blugi care se mulau pe picioare, asta ca să nu stânjenească cei largi în caz că avea de fugit sau de spionat. Îşi luase un tricou puţin mai larg negru şi o jachetă de piele care se potrivea.

      Motivul pentru care se ridicase aşa de brusc era faptul că văzuse pe cineva interesant. Era o fată, însă Ivy nu vedea doar exteriorul. Ea vedea interiorul oamenilor prin umbra lor. Şi fata aceasta avea umbră de dragon- ceea ce fata nu mai văuse niciodată. Se îndreptă spre ea şi o prinse uşor de mână, zâmbindu-i cald.

      "Salut. Eu sunt Ivy," spuse fata sec, însă nu se aştepta să o cunoască sau ceva.
    ]]>         <![CDATA[It's just you and me]]> https://www.darkmark.ro/t-it-s-just-you-and-me Tue, 29 May 2012 19:44:16 +0000 Effy K. Dietrich]]> https://www.darkmark.ro/t-it-s-just-you-and-me It's just you and me. Always and forever.
    Cassie & Effy
    • Nu reuşise să doarmă aşa cum trebuie în seara de dinainte, lucru ce nu i se mai întâmplase de pe vremea când fusese elevă. Evident că acum, când avea atâtea responsabilităţi pe cap, era şi mai stresată, însă aici avea acces uşor la calmante şi somnifere , pe care le lua tot mai des în ultimul timp. Ei bine, în acea noapte pur şi simplu ochii refuzaseră să se închidă, deşi trupul urla după odihnă şi muşchii o dureau atât de tare încât păreau gata să pleznească, iar în faţa ochilor opaci, pierduţi printre gânduri, se derulaseră scenarii din trecut, închipuiri din viitor şi toate planurile pe care le pregătise pentru acea zi. Nu o mai văzuse pe Cassie de ceva vreme şi îi lipsea cu adevărat. Era una din puţinele persoane de care mai era apropiată de când părăsise şcoala, şi cam singura care părea că o înţelege cu adevărat.

      Verifică din nou ceasul de pe perete înainte să-şi aranjeze pentru o ultimă dată părul în oglinda de pe hol, apoi părăsi casa. Îi aruncă o ultimă privire şi făcu un mic gest cu capul , părând mulţumită . Locuinţa sa nu era tocmai o vilă de vis , ca acelea care apăreau adesea în filmele Încuiate, însă era decentă , încăpătoare şi prezentabilă. Era tot ce avea nevoie ea. Chiar nu vedea rostul acelor case uriaşe, ale căror camere erau doar pe jumătate locuite. O adevărată risipă.
      Se încruntă uşor când mai multe raze ale soarelui îi atinseră irişii, mult mai puternice decât se aşteptase şi se grăbi să ajungă în staţie. Un zâmbet dulce, radiant i se contura pe buze, oricât de mult încerca să se stăpânească. Abia aştepta s-o vadă pe Cassie, să-i simtă parfumul dulceag şi să o însenineze cu zâmbetul ei cald. Era adevărat că o văzuse de câteva ori şi în timpul şcolii, însă numai fugitiv şi întotdeauna presate de timp sau persoanele din jur.
      Se aşeză pe o bancă atunci când ajunse în staţie, şi începu să bată ritmic în lemnul acesteia, în timp ce la orizont vedea vag apropiindu-se un autobuz roşu , cu mai multe etaje, gonind cu o viteză ameţitoare.
    ]]>     It's just you and me. Always and forever.
    Cassie & Effy
    • Nu reuşise să doarmă aşa cum trebuie în seara de dinainte, lucru ce nu i se mai întâmplase de pe vremea când fusese elevă. Evident că acum, când avea atâtea responsabilităţi pe cap, era şi mai stresată, însă aici avea acces uşor la calmante şi somnifere , pe care le lua tot mai des în ultimul timp. Ei bine, în acea noapte pur şi simplu ochii refuzaseră să se închidă, deşi trupul urla după odihnă şi muşchii o dureau atât de tare încât păreau gata să pleznească, iar în faţa ochilor opaci, pierduţi printre gânduri, se derulaseră scenarii din trecut, închipuiri din viitor şi toate planurile pe care le pregătise pentru acea zi. Nu o mai văzuse pe Cassie de ceva vreme şi îi lipsea cu adevărat. Era una din puţinele persoane de care mai era apropiată de când părăsise şcoala, şi cam singura care părea că o înţelege cu adevărat.

      Verifică din nou ceasul de pe perete înainte să-şi aranjeze pentru o ultimă dată părul în oglinda de pe hol, apoi părăsi casa. Îi aruncă o ultimă privire şi făcu un mic gest cu capul , părând mulţumită . Locuinţa sa nu era tocmai o vilă de vis , ca acelea care apăreau adesea în filmele Încuiate, însă era decentă , încăpătoare şi prezentabilă. Era tot ce avea nevoie ea. Chiar nu vedea rostul acelor case uriaşe, ale căror camere erau doar pe jumătate locuite. O adevărată risipă.
      Se încruntă uşor când mai multe raze ale soarelui îi atinseră irişii, mult mai puternice decât se aşteptase şi se grăbi să ajungă în staţie. Un zâmbet dulce, radiant i se contura pe buze, oricât de mult încerca să se stăpânească. Abia aştepta s-o vadă pe Cassie, să-i simtă parfumul dulceag şi să o însenineze cu zâmbetul ei cald. Era adevărat că o văzuse de câteva ori şi în timpul şcolii, însă numai fugitiv şi întotdeauna presate de timp sau persoanele din jur.
      Se aşeză pe o bancă atunci când ajunse în staţie, şi începu să bată ritmic în lemnul acesteia, în timp ce la orizont vedea vag apropiindu-se un autobuz roşu , cu mai multe etaje, gonind cu o viteză ameţitoare.
    ]]>         <![CDATA[I love you - it's myself I hate]]> https://www.darkmark.ro/t-i-love-you-it-s-myself-i-hate Sun, 29 Apr 2012 08:29:43 +0000 Isabella River]]> https://www.darkmark.ro/t-i-love-you-it-s-myself-i-hate [Image: mattisa.png]
    [Image: tumblrly893a2sjm1qf5mgr.png]
    [Image: 10758828.png]
    • "L-am vazut dansand odata langa statuia lui Balzac. Cu o fata atat de frumoasa si un dans atat de gratios.. in timp ce plutea pe cantec, zambea. Era tot ceea ce am fost eu odata. Asa ca am furat momentul si l-am inchis in mintea mea.. ca sa fie acolo sa ma consoleze in ultimele mele zile."

      Cei mai multi considera ca un om are nevoie doar de un indemn, un avant, ca sa poata face ceva cu adevarat maret - ca inspiratia este ceva ce vine pe neasteptate si daca nu profiti de momentul in care in minte iti circula zeci de idei - "sclipiri de geniu", cum ii placea sa le numeasca - atunci nu vei mai avea sansa de a le pune in aplicare.

      Isabella clatina usor din cap ca sa-si alunge toate gandurile si se trezi uitandu-se in gol, in fata unei case impunatoare.
      Se incrunta, incercand sa-si dea seama ce cauta acolo - nici macar nu-si daduse seama cand se oprise. Se uita in jur, mirandu-se de faptul ca nimeni nu era pe straduta ingusta, desi era putin trecut peste ora 14.

      Simti o mana pe umarul stang si nu spuse nimic, nici nu se intoarse. Stia cine era - zambi scurt si isi adanci mainile in buzunar, apoi ofta scurt, asteptand ca Matt sa spuna ceva.

      OFF: Sa-mi spui daca recunosti imaginea & citatul. Heart
    ]]>     [Image: mattisa.png]
    [Image: tumblrly893a2sjm1qf5mgr.png]
    [Image: 10758828.png]
    • "L-am vazut dansand odata langa statuia lui Balzac. Cu o fata atat de frumoasa si un dans atat de gratios.. in timp ce plutea pe cantec, zambea. Era tot ceea ce am fost eu odata. Asa ca am furat momentul si l-am inchis in mintea mea.. ca sa fie acolo sa ma consoleze in ultimele mele zile."

      Cei mai multi considera ca un om are nevoie doar de un indemn, un avant, ca sa poata face ceva cu adevarat maret - ca inspiratia este ceva ce vine pe neasteptate si daca nu profiti de momentul in care in minte iti circula zeci de idei - "sclipiri de geniu", cum ii placea sa le numeasca - atunci nu vei mai avea sansa de a le pune in aplicare.

      Isabella clatina usor din cap ca sa-si alunge toate gandurile si se trezi uitandu-se in gol, in fata unei case impunatoare.
      Se incrunta, incercand sa-si dea seama ce cauta acolo - nici macar nu-si daduse seama cand se oprise. Se uita in jur, mirandu-se de faptul ca nimeni nu era pe straduta ingusta, desi era putin trecut peste ora 14.

      Simti o mana pe umarul stang si nu spuse nimic, nici nu se intoarse. Stia cine era - zambi scurt si isi adanci mainile in buzunar, apoi ofta scurt, asteptand ca Matt sa spuna ceva.

      OFF: Sa-mi spui daca recunosti imaginea & citatul. Heart
    ]]>         <![CDATA[The smell of irony]]> https://www.darkmark.ro/t-the-smell-of-irony Fri, 27 Apr 2012 13:31:43 +0000 Artimei N. Denver]]> https://www.darkmark.ro/t-the-smell-of-irony
    Arata dezastruos in acea zi sau poate ce pentru unii era chiar atragator, in fine de jumate de ora se chinuia sa bea o cana de cafea pe terasa aceea din centrul orasului. Ajunsese acolo din pura intimplare si decise sa mai vada si el o lume noua, nu doar Londra sufocanta. Isi sprijinise capul in palme, i se pare aca o sa i se desfaca in cel moment. Nu mai dormise bine de o saptamina si acum se straduia din tot sufletul sa nu cada intr-un somn profund si adinc insotit si de citeva sforaituri zgomotoase.]]>
    Arata dezastruos in acea zi sau poate ce pentru unii era chiar atragator, in fine de jumate de ora se chinuia sa bea o cana de cafea pe terasa aceea din centrul orasului. Ajunsese acolo din pura intimplare si decise sa mai vada si el o lume noua, nu doar Londra sufocanta. Isi sprijinise capul in palme, i se pare aca o sa i se desfaca in cel moment. Nu mai dormise bine de o saptamina si acum se straduia din tot sufletul sa nu cada intr-un somn profund si adinc insotit si de citeva sforaituri zgomotoase.]]>